Cursul nr 5

Statura ,tipul constituţional și starea de nutriție

Tipul constituțional, definit ca rezultanta caracterelor morfo-funcționale

diferă de la o persoana la alta in funcție de ereditate si factorii de mediu social.
Exista mai multe tipuri constituționale:

astenic (longilin) cu predominanta dimensiunilor verticale in raport cu

cele transversale; persoanele astenice par slabe; la acestea ar exista o
frecventa crescuta a ulcerului gastro-duodenal, hipetiroidiei,
schizofreniei;
normostenic – tipul atletic dezvoltat armonios, bine proporționat;
hiperstenic – caracterizat prin predominanța dimensiunilor transversale in
raport cu cele verticale; aceste persoane par voinice, robuste, îndesate, cu
capul rotund, gatul scurt si gros, torace bombat; la hiperstenici ar exista o
frecventa crescuta a obezitații, D.Z., cardiopatiei ischemice, psihozei
maniaco-depresive;
picnic – scund, cu dezvoltarea in exces a țesutului adipos in raport cu
masa
osoasa scheletală;
obez - dezvoltarea in exces a țesutului adipos (boli endocrine).

Talia (statura) variază in anumite limite in funcție de vârsta si sex. Statura

poate fi înaltă, medie, scunda.

La vârstnici talia este diferita fata de perioada maturității, din cauza

modificării posturii prin cifoza dorsala si a tastării vertebrelor.
 Greutatea nu poate face o evaluare corecta a masei de țesut gras, deoarece
variază mult cu pierderea sau supraîncarcarea cu apa.

Talia si greutatea permit calcularea indicelui ponderal (IP) exprimat

in kg/m2.

I ∙ P = G/T2

Valori normale: 19-25;

Subponderal < 19;
Supraponderal > 25,
Obez > 30-35.

Greutatea ideală se calculează in funcție de înălțimea corpului însă pentru a

fi mai corect trebuie sa se tina cont si de indicele de masa corporala IMC. De
asemenea greutatea corporala este in funcție de vârsta si sex, pentru ca este
afectata de acestea.

Mai mult decât atât, formula nu se aplica la gravide, la copiii in crestere,

la persoanele cu vârsta mai mare de 65 de ani si la adolescenții cu vârsta sub 20
de ani.

Exista trei tipuri constituționale

astenic,
normostenic
hiperstenic

După care pot fi grupați oamenii, in funcție de însușirile organismului lor.

Cei care au o constituție astenica sunt slabi, au oasele înguste,

musculatura subțire, țesutul adipos slab, au tensiunea arteriala scăzuta, gatul
este subțire si lung,iar pieptul îngust si alungit.
 Oamenii hiperstenici au corpul mare, puternic si musculos, picioarele
scurte,oasele largi si grele, bazinul voluminos, pieptul larg, gatul gros si scurt,
fata este lata si capul rotund.

Persoanele care au constituție normostenică se încadrează intre cele doua

–astenic si hiperstenic.

Cea mai simpla formula de calcul a greutății corporale este următoarea: se

înmulțește circumferința pieptului cu înălțimea corpului si se împarte la
240(coeficientul estimat permanent).

Înălţime (în
centimetri) Greutate(bărbaţi)Greutate (femei)
137 cm 28.5 – 34.9 kg 28.5 – 34.9 kg
140 cm 30.8 – 38.1 kg 30.8 – 37.6 kg
142 cm 33.5 – 40.8 kg 32.6 – 39.9 kg
145 cm 35.8 – 43.9 kg 34.9 – 42.6 kg
147 cm 38.5 – 46.7 kg 36.4 – 44.9 kg
150 cm 40.8 – 49.9 kg 39 – 47.6 kg
152 cm 43.1 – 53 kg 40.8 – 49.9 kg
155 cm 45.8 – 55.8 kg 43.1 – 52.6 kg
157 cm 48.1 – 58.9 kg 44.9 – 54.9 kg
160 cm 50.8 – 61.6 kg 47.2 – 57.6 kg
163 cm 53 – 64.8 kg 49 – 59.9 kg
165 cm 55.3 – 68 kg 51.2 – 62.6 kg
168 cm 58 – 70.7 kg 53 – 64.8 kg
170 cm 60.3 – 73.9 kg 55.3 – 67.6 kg
173 cm 63 – 76.6 kg 57.1 – 69.8 kg
175 cm 65.3 – 79.8 kg 59.4 – 72.6 kg
178 cm 67.6 – 83 kg 61.2 – 74.8 kg
180 cm 70.3 – 85.7 kg 63.5 – 77.5 kg
183 cm 72.6 – 88.9 kg 65.3 – 79.8 kg
185 cm 75.3 – 91.6 kg 67.6 – 82.5 kg
188 cm 77.5 – 94.8 kg 69.4 – 84.8 kg
191 cm 79.8 – 98 kg 71.6 – 87.5 kg
193 cm 82.5 – 100.6 kg 73.5 – 89.8 kg
195 cm 84.8 – 103.8 kg 75.7 – 92.5 kg
198 cm 87.5 – 106.5 kg 77.5 – 94.8 kg
201 cm 89.8 – 109.7 kg 79.8 – 97.5 kg

Starea de nutriție

Menţinerea stării adecvate de nutriţie a pacientului este unul din cele mai
importante scopuri ale medicini clinice.

Dereglările de nutriţie reprezintă unul din cei mai importanţi factori care
influenţează rezultatul tratamentului maladiilor chirurgicale. Numărul de
complicaţii postoperatorii şi letalitatea la pacienţii cu deficit de masă corporală
este semnificativ mai mare decât la cei fără deficit de masă corporală.

Sistemul digestiv

Definiţia dereglărilor de nutriţie ca „deficit de substanţe nutritive asociat

cu risc sporit de complicaţii”, accentuează această corelaţie.

Deşi cauza principală a dereglărilor de nutriţie este chiar procesul

patologic în sine, mulţi pacienţi pierd masa corporală şi după spitalizare,
deoarece procesul de alimentare este întrerupt, din cauza procedurilor de
examinare şi în perioada post-operatorie.

În cazul pacienţilor cu stare de nutriţie normală, în caz de intervenţii

chirurgicale programate, susţinerea alimentară suplimentară nu influenţează
rezultatul maladiei. Astfel, pierderile limitate de masă corporală la aceşti
pacienţi pe parcursul spitalizării sunt admisibile.

Aprecierea stării de nutriţie începe prin culegerea anamnezei. În marea

majoritate de cazuri despre o potenţială stare de dereglare de nutriţie
mărturiseşte prezenţa maladiilor concomitente sau acuzele pacientului referitor
la pierderea masei corporale.

De exemplu, maladiile de ficatului şi rinichilor deseori sunt asociate cu

deficit de proteine şi vitamine.

Rezecţiile masive de intestin sunt asociate de dereglări marcate de

absorbţie a substanţelor nutritive. Marea majoritate a pacienţilor oncologici
suferă din cauza deficitului de vitamine, proteine şi calorii, provocate de
maladia de bază sau de dereglările de metabolism ca urmare a chimioterapiei
sau radioterapiei.

Anamneza dietetică furnizează informaţie preţioasă referitor la suportul

caloric, proteic, de aminoacizi, vitamine şi microelemente de către pacient.

Rolul primordial în aprecierea gradului de deficit de nutriţie îl deţine

examenul obiectiv. Gradul de dezvoltare (grosimea) a stratului adipos
subcutanat pe obraji, membre, peretele abdominal anterior şi fese, reflectă
aportul caloric.

Astfel pot fi determinate următoarele semne de deficit de nutriţie:

 Piele: uscăciune, reducerea elasticităţii (turgor), schimbarea culorii,
erupţii şi descuamare, vindecarea întârziată a plăgilor.
Unghii: fragilitate şi deformate.
Părul: fără luciu, uscat, căderea părului.
Dinţi: distrugerea emailului, căderea dinţilor, gingivita.
Ochi: cheratoconjunctivite, dereglări de vedere, cecitate.
Buze: fisuri şi cicatricii la unghiurile gurii.
Limba: culoare roşie-aprinsă, cu papile accentuate (glosită), atrofia
mucoasei linguale.
Faţa: cu aspect de lună (rotundă, edemaţiată), palidă.
Sistemul muscular: atrofie, slăbiciune, dureri musculare, crampe şi
contracţii musculare.
Sistemul osos: demineralizarea şi deformarea oaselor tubulare
Membre: atrofia musculară şi reducerea puterii musculare, edem al
plantelor.
Inima: mărirea dimensiunilor inimii, sufluri cardiace.
Abdomen: hepatomegalie, tumori palpabile, stome, fistule intestinale.
Rect: dereglări de scaun, fistule pararectale.
Sistem nervos: indolenţă, apatie, depresie, reducerea reflexelor,
neuropatie periferică.

Examenul de laborator. Următorii indici de laborator pot indica dereglă de

nutriţie:

Analiza generală de sânge: scăderea hemoglobinei, hematocritului,

numărului de eritrocite şi leucocite, lifocitopenia, trombocitopenia. Indicii
hemogramei sunt dereglaţi şi în cazul deficitul unor vitamine şi microelemente
(microcitoza – în caz de dificit de fier, macrocitoză – în caz de deficit de
vitamina B12, pancitopenia – în caz de deficit de cupru).
 Conţinutul electroliţilor. Reducerea conţinutului de electroliţi plasmatici
poate fi provocată de pierderile marcate ale acestora (în caz de diaree), excreţie
redusă (dereglarea funcţiei renale) sau în caz de supradozare cu diuretice (în caz
de ciroză hepatică).

Teste funcţionale hepatice (AST, ALT, fosfataza alcalină,

bilirubina,albumina, protrombina) pot fi dereglate ca urmare a patologiei
primare sau ca urmare a administrării uni număr sporit de calorii în caz de
nutriţie parenterală completă (NPC). Nivelul de albumină plasmatică mai mic
de 30 g/l corelează direct cu nivelul de deficit proteic.

Deficitul de nutriţie deseori este asociat cu dereglări de imunitate, ceea ce

poate fi depistat prin următoarele teste:

Hipersensibilitate de tip redus – lipsa de răspuns normal la efectuarea

testelor cutanate cu antigeni uzuali.

Reducerea numărului total (absolut) al limfocitelor (NTL), care este calculat

conform următoarei formule:

NTL = % limfocitelor x numărul general de leucocite / 100

Limfocite 1.500 - 1.800 mm3 = deprimare uşoară,

900-1.500 mm3 = deprimare moderată,
mai mic de 900 mm3 = deprimare severă a imunităţii.

Datele antropometrice

Datele antropometrice pot fi utilizate pentru evaluarea dereglărilor de

nutriţie. În multe cazuri este utilă compararea actualei mase corporale a
pacientului cu masa corporală obişnuită a acestuia.
 Pentru aprecierea deficitului de masă corporală este utilizată următoarea
formulă:

Deficitul de masă corporală = masa corporală la momentul examinării

(100)/ masa corporală obişnuită. Reducerea acestui indice este asociată cu
creşterea letalităţii la pacienţii cu diverse forme de cancer.

Gradul de reducere a masei corporale trebuie apreciat în dependenţă de perioada

de timp. Deosebim pierdere ponderală moderată şi marcată

Dacă pacientul nu cunoaşte masa corporală obişnuită, calculul este

efectuat utilizând aşa-numita masă corporală ideală.

Pierderea ponderală absolută = masa corporală la momentul examinării

(100)/ masa corporală ideală.

Determinarea masei corporale ideale este efectaută conform următoarei

formule:

pentru femei: 45,5 кg la talia de 152 сm plus 0,9 кg pentru fiecare cm

ce depăşeşte 152 сm,
pentru bărbaţi: 48,1 кg la talia de 152 сm plus 1,1 кg pentru fiecare cm
ce depăşeşte 152 сm.

Cel mai răspândit parametru pentru aprecierea stării de nutriţie este indexul
masei corporale (IMC):

Indexul masei corporale = masa (кg) / talia (m)2.

Clasificarea masei corporale conform IMC:

Insuficientă mai mic de 18,5

Normală 18,5-24,9
 Surplus 25,0-29,9
Obezitate 30,0-34,9 (grad 1) 35,0-39,9 (grad 2)
Obezitate morbidă 40 şi mai mult (grad 3)

Gradul de dezvoltare al ţesutului adipos subcutanat este apreciat conform

grosimii plicii cutanate deasupra muşchiului triceps (PCT).

Pentru măsurare:

Membrul superior trebuie să fie amplasat liber paralel

corpului;INTESTIN
Măsuraţi distanţa dintre procesul acromial al scapulei şi procesul ulnar,
determinaţi mijlocul între aceste două puncte şi marcaţi-l;
La nivelul mijlocului marcat, pe partea posterioară a braţului, pliaţi pielea
cu stratul subcutan, perpendicular osului. Asiguraţi-vă că aţi pliat doar
pielea şi stratul subcutan, fără muşchi;
Măsuraţi grosimea plicii cu ajutorul riglei;
Repetaţi procedeul de trei ori şi determinaţi media.

Pentru aprecierea rezervelor de proteine, majoritatea cărora se află în

muşchii scheletali, este determinată lungimea circumferinţei braţului (LCB),
scădem indicii plicii cutanate deasupra muşchiului triceps (PCT) şi determinăm
lungimea circumferinţei muşchilor braţului (LCMB).

Pentru determinarea lungimea circumferinţei braţului (LCB):

este utilizat metrul din material inextensibil;

membrul superior trebuie să fie amplasat liber paralel corpului;
măsuraţi distanţa dintre procesul acromial al scapulei şi procesul ulnar,
determinaţi mijlocul între aceste două puncte şi marcaţi-l;
măsuraţi circumferinţa braţului la nivelul punctului mijlociu, fără a
comprima ţesuturile moi.