Cursul nr 5

Necesităţile nutritive ale omului

Nutriția este știința care se ocupa cu studiul bazelor biochimice si

fiziologice ale alimentației. Nutriția studiază din punct de vedere calitativ si
cantitativ nevoile alimentare care sa permită menținerea stării de sănătate.

Prin alimentație, omul își procură zilnic principiile nutritive de care are
nevoie pentru acoperirea consumului energetic, pentru creșterea si întreținerea
organismului si pentru repararea tisulara.

Aportul alimentar trebuie sa fie suficient pentru a asigura necesarul

metabolica organismului si în același timp sa nu producă obezitate.

De asemenea trebuie sa existe un echilibru între principiile nutritive

pentru ca atât deficitele cât si excesele nutriționale pot duce la apariția unor boli.
Importanta alimentației ca factor de menținere a stării de sănătate si ca agent
terapeutic este recunoscută de toată lumea.

Principiile nutritive din alimentație se pot clasifica, in funcție de

capacitatea organismului de a le sintetiza, in esențiale (adică nu pot fi sintetizate
in organismul uman si trebuie aduse prin alimentație) si neesențiale (adică pot fi
sintetizate de catre organism) sau, in funcție de aportul energetic, se pot
clasifica in principii care furnizează energie si principii care nu furnizează
energie.

Cele 6 clase de nutrienți

A. Nutrienți ce furnizează energie
1. Glucide - 1 g furnizează 4,1 kcal.
2. Proteine - 1 g furnizeaza 4,1 kcal.
3. Lipide - 1 g furnizeaza 9,3 kcal.
B. Nutrienti fara energie
 1. Minerale: - în total 22 de minerale, din care:
 7 Macronutrienti: Ca, Cl, Mg, P, K, Na, S
 15 Micronutrienti: Arseniu, Bor, Cobalt, Cupru,Crom, Fluor,
Fier, Mangan, Molibden, Nichel, Seleniu, Siliciu, Vanadiu,
Zinc
2. Vitamine:
 Liposolubile - Vitaminele A, D, E, K
 Hidrosolubile- Vitaminele C, B1, B2, B3, B6, B12, acidul
folic
3. Apa
 

Alimentele furnizează energia necesara menținerii proceselor vitale ale

organismului. Pentru a exprima cantitatea de energie eliberata din diferitele
principii nutritive sau cheltuita in diferitele procese funcționale ale
organismului, unitatea de măsura cea mai frecvent folosita este caloria.

O alta unitate de măsura folosita este J(Joule). Echivalenta intre cele doua
unități de măsura este următoarea:

 1kcal = 4,185 kj
 1kj = 0,239 kcal.

Pentru a menține constanta greutatea corporala cheltuielile energetice

trebuie sa fie egale cu aporturile de energie. Omul are zilnic nevoie de un aport
de energie care sa acopere cheltuielile organismului pentru realizarea proceselor
vitale (respirație, activitatea inimii, funcția rinichiului, activitatea creierului,
echilibru osmotic si termic),pentru digestia, absorbția si asimilarea alimentelor
după ingestie,precum si cheltuielile energetice determinate de activitatea fizica
depusa si cheltuielile energetice ca răspuns la modificarea temperaturii mediului
înconjurator.
 

Proteinele
Aproape 75% din substanțele solide ale organismului sunt proteine.
Proteinele sunt molecule mari care sunt alcătuite din lanțuri lungi de aminoacizi.

Dintre aminoacizi, 20 sunt prezenți în organism în cantități semnificative.

Țesuturile necesita acești 20 de aminoacizi pentru a sintetiza proteine si alți
compuși cu azot.

Din acesti aminoacizi, noua sunt esentiali (nu pot fi sintetizati în

organism): histidina,izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina,
treonina,triptofanul, valina.

Proteinele au rol plastic, fiind necesare bunei functionari a celulelor si

pentrua sigurarea reînnoirii tesuturilor, pentru crestere, pentru sinteza deenzime
(cu rol in diversele reactii chimice care au loc in organism) si anticorpi (cu rol
in apararea organismului contra infectiilor), pentru mentinerea echilibrului
hidroelectrolitic.

Pentru a mentine o stare de echilibru metabolic, proteinele din alimentatie

trebuie sa înlocuiasca aminoacizii esentiali pierduti de organism în cadrul
proceselor metabolice.

Pentru a afla nevoile zilnice de proteine si aminoacizi se tine cont de

greutatea corporala. Anumite condiții particulare (sarcina sau lactatia), copiii în
creștere, bolnavii aflati în convalescenta, activitatile fizice intense necesita
suplimentarea cantității de proteine.

În cele mai multe situații este recomandata o cantitate de proteine care sa

acopere 12 - 15% din aportul caloric total. Rația de proteine recomandata
depinde de trei factori majori: calitatea proteinelor, aportul energetic (caloric)
total si activitatea fizica.
 In tabelul următor sunt prezentate principalele surse de proteine din
alimentație.

Alimente furnizoare de proteine

Nr Proteine (g) / 100 g aliment
Alimentul
. consumabil
1. Carne (vita, porc, pasare, peste) 15 - 22
2. Mezeluri (salam, cârnați, șunca) 10 - 20
3. Brânzeturi 15 - 30
4. Lapte de vaca 3,5
5. Oua 14
6. Pâine 7-8
Paste făinoase, gris, orez, faina de
7. 9 - 12
grâu
Fasole, linte, mazăre, soia (boabe
8. 20 - 34
uscate)
9. Nuci 17
 

Deși proteinele sunt foarte importante din punct de vedere nutritiv,

depășirea cantității recomandate pentru consumul zilnic poate reprezenta o
problema, pentru ca excesul de proteine suprasolicita organismul pentru
utilizarea si eliminarea lor. 
Lipidele
Grăsimile reprezintă alimentele cele mai bogate in energie. Pe lângă rolul
de furnizor de energie, lipidele servesc si altor scopuri, ca de exemplu:
componente ale structurii celulelor, rol in producerea unor hormoni,etc.

In alimentele bogate in lipide se găsesc si vitaminele liposolubile (A, D,

E, K). Intr-o alimentație echilibrata, este bine ca lipidele sa reprezinte cel mult
30% din valoarea calorica a dietei, ceea ce reprezintă aproximativ 1-
2g/kgcorp/zi.
 Proporția optima ar fi: grăsimi saturate 10%, mono nesaturate 10% si poli
nesaturate 10%, iar grăsimile vegetale sa constituie 1/3 sau 1/2 din cantitatea
totala de lipide.

Grăsimile saturate si colesterolul din alimentație sunt asociate cu

creșterea lipidelor din sânge, iar nivelele crescute ale acestora (indiferent daca
provin din grăsimile din alimentație sau sunt fabricate de organism) reprezintă
un important risc cardiovascular. 
Glucidele
De obicei glucidele reprezintă 55-60-65% din valoarea calorica globala a
dietei. Glucidele se clasifica in: monozaharide (pentoze, ca arabinozasi xiloza;
hexoze, ca glucoza, fructoza, galactoza), dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza)
si polizaharide (amidon).

Glucoza se găsește în miere, fructe dulci (struguri, coacăze, portocale) dar

si în unele legume cum ar fi morcovii. Fructoza se găsește în miere (80%), în
fructele coapte si în unele vegetale.

Zaharoza provine din trestia de zahar, sfecla. Prin hidroliza se scindează

într-o molecula de glucoza si alta de fructoza. Maltoza,prin hidroliza, se
scindează în 2 molecule de glucoza.

Lactoza este zaharul din lapte. Prin hidroliza enzimatica se formează o

molecula de glucoza si una de galactoza.

Fibrele alimentare sunt principii nutritive de natura vegetala ce nu pot fi

digerate de enzimele organismului. Fibrele insolubile (ca exemplu celuloza si
lignina) sunt necesare unei bune funcționări a colonului,în timp ce fibrele mai
solubile din legume si fructe (ca de exemplu pectina), scad colesterolul din
sange (probabil prin legarea acizi lorbiliari si a colesterolului provenit din
alimentație), încetinesc evacuarea stomacului si contribuie la atenuarea creșterii
postprandiale nivelului glicemiei.
 Alte roluri ale fibrelor alimentare: favorizează tranzitul intestinal (durata
tranzitului intestinal este invers proporționala cu cantitatea fibrelor alimentare
din ratie); absorb unele substanțe organice toxice sau cu potențial cancerigen (în
special produși rezultați din degradarea acizilor biliari sub acțiunea florei
bacteriene); scad nivelul grăsimilor din sânge (mai ales reduc colesterolul si
trigliceridele).

Cantitatea optim necesara de fibre alimentare este de 30 g/zi. Aportul de

fibre nu trebuie sa depășească 50 g/zi deoarece se pot produce pierderi de
principii nutritive, minerale (Zn, Mg, Fe, Ca) sau tulburări în utilizarea unor
vitamine (B6, B12, C).
Un aport insuficient de fibre alimentare, pe perioade lungi de timp poate
contribui la apariția unor afecțiuni ca de exemplu: diverticulita, colon iritabil,
constipație, cancer de colon, cardiopatie ischemica, diabet, obezitate,
dislipidemii. 
Vitaminele
Vitaminele sunt un grup de compuși organici strict necesari organismului
uman sicare nu pot fi sintetizați de către acesta. De aceea vitaminele trebuie
procurate prin alimentație.
Nu reprezintă materiale structurale precum proteinele, glucidele sau
lipidele si nu au valoare energetica, dar îndeplinesc importante functii
biochimice.
Din punct de vedere al solubilității, vitaminele se clasifica în: vitamine
hidrosolubile (solubile în apa) si vitamine liposolubile (solubile în grăsimi). Din
prima categorie fac parte vitaminele complexului B (B1, B2, B6, PP,B12, acid
folic, biotina, acid pantotenic) si vitamina C, iar din a doua categorie fac parte
vitaminele A, D, E si K. 
Mineralele
 Deși substanțele minerale din organism reprezintă numai 4-5% din
greutatea corporala, acestea sunt indispensabile pentru menținerea stării de
sănătate pentru ca îndeplinesc importante funcții biochimice si fiziologice.

Astfel, sunt implicate în menținerea echilibrului acido-bazic, a presiunii

osmotice si a nivelului normal de hemoglobina; intra în compoziția enzimelor si
hormonilor; au rol în contracția musculara, în funcționalitatea sistemului nervos,
în dezvoltarea si menținerea scheletului osos.

DupĂ cantitatea în care se găsesc în organism, minerale se clasifica în:

macrominerale (calciul, clorul, fosforul, magneziul, potasiul si sodiul) si
microminerale care sunt prezente în organism în concentrații mult mai mici.
Pentru organismul uman sunt esențiale următoarele microminerale: crom,
cobalt, cupru, iod, fier, mangan, molibden, seleniu, zinc si fluor. 
Apa
Cantitatea totala de apa din organism reprezintă circa 2/3 din greutatea
corpului. Apa asigura în organism desfășurarea normala a metabolismului
tuturor celorlalte principii nutritive.
Aproximativ 2/3 (1500 ml) din aportul nostru zilnic de apa este sub forma
de apa ca atare sau alte băuturi; restul se afla în alimentele ingerate (700 ml). O
cantitate mica de apa(între 150 si 300 ml/zi) este sintetizata în organism.