Capitolul 2 - Descrierea principalelor ciuperci comestibile

CAPITOLUL 2
Descrierea principalelor ciuperci comestibile

După diametrul pălăriei, ciupercile 2.1.1. Tremellodon gelatinosum (Fr.ex

se clasifică în: mici, până în 4 cm;
medii, până în 7 cm; mari, până în 12
cm; foarte mari, peste 12 cm.
2.1. Clasa Basidiomycete
În ordinea evoluţiei ciupercilor,
Clasa Ascomicete pe scara evoluţiei
este în faţa Basidiomycetelor. Dar am
început descrierea cu Basidiomycetele,
deoarece cuprinde cele mai
importante ciuperci comestibile.
Familia Tremellaceae
Scop.) Pers.
Sinonime: Pseudohydnum gelatinosum;
Hydnogloea gelatinosa; Hydnum
gelatinosum, Steccherinum gelatinosum
Denumiri populare: tremurici,
urechiuşe
Habitat: creşte izolat sau în
grupuri, pe lemn de conifere putred
sau pe cetină.
Când apare? Toamna - primăvara, IX-IV.
Ascocarpul: este gelatinos, în for-
mă de scoică sau de lopăţică cu dia-
metrul de 3-8 cm, cu partea interioară
cu ţepi.

Sunt ciuperci saprofite lignicole,

rar cresc pe sol, dar pot fi şi parazite
pe arbori, cartilaginoase, gelatinoase,
în formă de crustă, perniţă, lopăţică,
disc, creier, tubercul, pâlnie despi-
cată, ca un pavilion de ureche, înalte
de 3-12 cm, de diferite culori, cu su-
prafaţa fertilă netedă, puţin rugoasă,
plisată, pruinoasă sau ţepoasă. Cresc
pe soluri calcaroase sau bogate în hu-
mus, în jurul cioatelor şi la baza trun- Culoarea: este cenuşiu-albăstrui,
chiurilor de conifere, în zonele monta- sau albă-cenuşie, cu nuanţe albăstrui,
ne. Denumirea lor populară este cea translucidă. La bază are o parte lăţită
de urechiuşe sau de tremurici. ca un picior foarte scurt lateral.

41
 Capitolul 2 - Descrierea principalelor ciuperci comestibile

Carnea: albă, translucidă, gelati- de culoare cenuşiu-deschis şi brun.

noasă la umezeală, uscată devine tare, Suprafaţa fertilă este nervat-reticula-
cu gust plăcut. tă, pruinoasă, cenuşie-purpurie apoi
Sporii: gălbui, de formă ovoid- violet, brun închis.
oblongi cu dimensiunea de 5-7,5 x 4,5-
6,5 microni.
Aprecieri şi recomandări culinare:
este comestibilă, fără valoare. Deseori
cu gust de răşină.

Familia Auriculariaceae

Sunt specii saprofite sau facultativ

parazite, lignicole, rareori parazite pe
plante ierboase. Ciupercile sunt sub
formă de ureche sau întins răsfrânt,
Regiunea himenială este glabră, re-
gelatinoase, cartilaginoase sau coriacee
ticulată sau plisată, pruinoasă, de culoa-
ce se întăresc prin uscare. Suprafaţa
fertilă este zbârcită, nervată, reticulată. re brun-purpurie sau brun-violacee.
Sporii: sunt hialini, albi în masă,
2.1.2. Auricularia mesenterica Dicks. de formă elipsoidală şi curbaţi cu
ex S.F. Graz Pers. dimensiunea de 14-40 x 5-7 microni.
Aprecieri şi recomandări culinare:
Sinonime: Auricularia corrugata;
Auricularia lobata; Auricularia este considerată comestibilă.
tremelloides; Helvella mesenterica
Denumire populară: drelă Familia Auriculariacee
Habitat: pe butuci de foioase,
izolat sau în grupuri restrânse.
2.1.3. Auricularia auricula Hook. Underw
Când apare? Tot timpul anului,
din I-XII.
Sinonime: Hirneola auricula-
Aspect general: ascocarpul este se-
judae; Auricularia auricula-judae var.
sil, deci fără picior, aderent la substra-
tul pe care se dezvoltă, cu marginile lactea; Exidia auricula-judae; Gyraria
libere. auricularis; Hirneola auricula; Hirneola
Forma ciupercii: de ureche, cu dia- auricula-judae; Hirneola auricula-
metrul de 3-8 cm, gelatinos, coriaceu, judae var. lactea; Peziza auricula-judae;
pe faţa superioară tomentos, cu zone Tremella auricula-judae

42
 Capitolul 2 - Descrierea principalelor ciuperci comestibile
Denumiri populare: burete de soc,
urechea Iudei, urechiuşe
Habitat: pe trunchiuri sau ramuri
de arbori de esenţă foioasă, de soc sau
de arin, în zonele umede, de la câmpie
la munte, izolat sau în grupuri mici.
Uneori, corpurile fructifere se unesc
în grupuri.
Când apare? Tot timpul anului,
I-XII, dar mai ales vara-toamna.
Aspect general: corpurile fructifere
sunt elastice, gelatinoase, foarte sub-
ţiri, în formă de ureche cu diametrul
de 2-10 cm.
Culoarea este gălbuie-brună, une-
ori cu nuanţe de roz, iar mai târziu
brun-negricioase. Sunt sesile sau cu
un picior foarte scurt.
Faţa internă, cu stratul himenial
este mai intens colorată, strălucitoare,
iar faţa externă este păroasă, catifelată,
cu peri scurţi şi deşi.
Ambele suprafeţe ale corpului
fructifer prezintă cute ce se unesc spre
punctul de inserţie. În stare uscată
sunt subţiri, fragile şi translucide.
Carnea: este de culoare violacee,
fără miros şi fără gust.
Sporii: sunt hialini, netezi, elipso-
idali, uşor curbaţi cu dimensiuni de
12-15 x 5-8 microni.
Aprecieri şi recomandări culinare:
este comestibiă, dar de un gust mediocru.
Familia Clavariaceae
Din această familie fac parte ciu-
perci saprofite, lignicole pe diferite re-
sturi de plante ierboase în putrefacţie.
Ciupercile sunt cărnoase, coracee, cla-
vifome sau fusiforme, adesea ramifi-
cate sub formă de tufă, coral, conopi-
dă sau ca o creastă de cocoş. La mijloc
sau la vârf sunt acoperite cu himeniu.
2.1.4. Clavaria botrytis Pers.ex Fr. Rick
Sinonime: Ramaria botrytis
Denumiri populare: rămurele,
opintici, bureţii veveriţei, togmăgel,
burete de conopidă, barba caprei,
creasta cocoşului, mărgean, creţişoa-
ră, bureţi creţi, meloşel, tomogel
Aspect general: denumită rămu-
rele, această ciupercă are aspectul
unei tufe nu prea înalte cu un trunchi
scurt, gros din care pornesc mai multe
ramificaţii, care de fapt constituie par-
tea comestibilă. Culoarea de ansam-
blu este gălbuie.
Habitat: se întâlneşte pe sol, în
pădurile de foioase, îndeosebi cele
de fag şi mesteacăn şi mai puţin în
pădurile de răşinoasede obicei pe sub
43
 Capitolul 2 - Descrierea principalelor ciuperci comestibile
brazi , creşte izolat, dar poate apare
şi în grupuri numeroase formând aşa
zisele ,,hore de vrăjitoare, în jurul
copacilor”.
Când apare? Vara – toamna, lunile
VII-XI
Ascocarpul ciupercii: este format
dintr-un trunchi scurt, gros, cărnos,
care la început este alb, apoi spre
bătrâneţe devine galben. Din acest
trunchi pornesc câteva ramuri cilin-
drice, drepte sau uşor îndoite, cărnoa-
se, fragile, care la rândul lor sunt bo-
gat ramificate, dând întregii ciuperci
aspectul de tufă sau conopidă.
La ciupercile tinere ramurile sunt
mai scurte, dese, albe sau palid-găl-
bui, cu extremităţile roz sau roşu-pur-
puriu, în schimb ramurile ciupercilor
mai bătrâne sunt mai lungi şi de cu-
loare gălbuie. Aceste extremităţi ale
ramurilor viu colorate cu roz, roşu-
purpuriu sau galben constitue partea
fertilă a ciupercii. Înălţimea ciupercii
44
poate fi de 7-15 cm, iar diametrul tufei
de 8-18 sau 20 cm.
Carnea: este tare, casantă şi albă.
Sporii: sunt ovoizi, fin verucoşi, de
culoare gălbui sau ocraceu în masă,
cu dimensiuni de 5-6 x 12-15 microni.
Aprecieri şi recomandări culinare:
este o specie comestibilă mai ales
în stadiul tânăr, cu miros plăcut de
fructe şi gust dulce la exemplarele
tinere şi amărui la cele bâtrâne.
Asemănări: se aseamănă şi poate
exista pericolul de a fi confundată
cu Ramaria formosa sau meloşel, care
prin consum poate provoca intoxicaţii
gastrointestinale trecătoare.
Familia Clavariaceae
2.1.5. Clavaria flava Schff.ex Fr. Quel
Sinonime: Ramaria flava
Denumiri populare: barba caprei,
meloşel, burete creţ, rămurele, creţi-
şoară, tomăgel, creasta cocoşului, bu-
retele calului, laba mâţei, laba ursului,
opintici, piciorul ursului
Aspect general: prezintă înfăţişa-
rea unei tufe mult ramificate asemă-
nătoare în unele privinţe cu Clavaria
botrytis, dar e mai viguroasă.
Habitat: pe solurile nisipoase şi
umede din pădurile de foioase şi
de conifere. Poate fi întâlnită şi pe
marginea drumurilor de munte, de
obicei apare în grupuri, mai rar izolat.
Când apare? Se poate întâlni atât
vara cât şi toamna, VII-IX.
 Capitolul 2 - Descrierea principalelor ciuperci comestibile
Ascocarpul: este alcătuit dintr-un
trunchi gros, cărnos, de culoare albi-
cioasă, uneori având pe el pete roşi-
etice-ruginii. Din trunchi iau naştere
numeroase ramuri cilindrice, striate
în lungime, fragile, de culoare galben-
aurie sau galben-portocalie. La apăsa-
re se colorează în roşu. Aceste ramuri,
la rândul lor se ramifică dihotonic în
rămurele subţiri de aceeaşi culoare.
Dimensiunile ciupercii sunt: 8-20 cm
înălţime şi 7-16 sau 20 cm în diametru.
Carnea: albă, tare, casantă.
Aprecieri şi recomandări culina-
re: este o specie comestibilă bună, cu
miros plăcut şi gust uşor amărui la
exemplarele tinere şi amar la ciuper-
cile mai bătrâne. Se recomandă să se
folosească numai exemplarele tinere
şi să se înlăture vârfurile rămurelelor.
Asemănări: se aseamănă cu unele
specii înrudite ce aparţin aceluiaşi gen,
unele comestibile cum este Clavaria
botrytis, altele toxice precum Clavaria
formosa, care consumată poate produ-
ce deranjamente gastrointestinale.
Familia Clavariaceae
2.1.6. Clavaria crispa Fr.
Sinonime: Sparassi ramosa; Helvella
ramosa; Manina crispa; Masseola crispa;
Sparassis radicata.
Denumiri populare: creasta coco-
şului, creţişoară, creţuşcă
Aspect general: seamănă cu o
varză creaţă, este o ciupercă mare, un
„goliat” printre ciuperci, care în unele
ţări produce pagube copacilor. La noi
în ţară se găseşte rar.
Habitat: pe lemn putred, pe rădă-
cini, în păduri de conifere, mai rar în
cele de foioase, în jurul pinilor şi pro-
duce putregaiul roşiatic al lemnului
de pin, de obicei izolată.
Când apare? Vara-toamna, VIII-XI.
Ascocarpul: are forma unei cono-
pide, varză sau căpăţâni de salată, cu
un trunchi comun cu numeroase ra-
muri turtite, foliacee, ondulate, de cu-
loare alb-crem apoi galben deschis, iar
în final maroniu, acoperite cu stratul
45
 Capitolul 2 - Descrierea principalelor ciuperci comestibile
himenial. Aceste fructificaţii pot atin-
ge 20-60 cm în diametru şi în înălţime.
Trunchiul principal este gros,
scurt, alb, cilindric sau bulbos, cărnos,
pruinos.
Carnea: este albă, foarte fragilă,
elastică, cu miros aromat şi gust
plăcut, asemănător cu cel de alună.
Sporii: sunt hialini, albi în masă,
ovoizi, cu dimensiuni de 4-5 x 6-7
microni, netezi, gutulaţi.
Aprecieri şi recomandări culinare:
se elimină de la consum exemplarele
bătrâne. Un singur exemplar de o
asemenea dimensiune asigură cina.
Aceste ciuperci au fost studiate şi
prin conţinutul în B-blucani; s-a dove-
dit că au şi virtuţi medicinale de sti-
mulare a sistemului imunitar şi anti-
tumoral.
Asemănări: se poate confunda cu
Grifola frondosa, de asemenea comesti-
bilă, care are formă asemănătoare dar
corp fructifer alcătuit din rămurele
alungite.
Familia Hydnacee
(Hirudacee, Bankeraceae)
Sunt ciuperci tericole sau lignicole,
cărnoase, suberoase, ceracee sau cori-
acee, în formă de cruste întinse, mem-
brane sau coraliforme tuberculiforme,
concoid, dendroid, sau diferenţiat în
pălărie şi picior, sau fără picior. Hi-
menoforul poate fi verucos, ţepos sau
în formă de dinţi. Cu spori netezi, de
diferite forme.
46
2.1.7. Sarcodom imbricatum L. P. Karst
Sinonime: Fungus imbricatus;
Hydnum adpressum; Hydnum aspratum;
Hydnum badium; Hydnum imbricatum;
Phaeodon aspratus; Phaeodon imbricatus;
Sarcodon aspratus
Denumiri populare: porcan, bure-
tele uliului, burete solzos, buretele cer-
bilor, barba ţapului, ciuperca de pâine.
Aspect general: este o ciupercă
mare, scvamoasă, cu solzi mari aşezaţi
concentric, cu ţepi pe partea inferioară.
Habitat: creşte în păduri de conife-
re, în zonele de munte în grupuri care,
uneori formează „hore de vrăjitoare”.
Când apare? Vara-toamna,VII-XI.
Pălăria: are diametrul de 6-30 cm,
de culoare brun-cenuşie, cărnoasă,
tare, la început convexă, apoi plată sau
adâncită în mijloc. Este acoperită cu nu-
meroşi solzi imbricaţi bruni-violet-ne-
gricioşi, dispuşi în cercuri concentrice,
mai numeroşi la centru unde pălăria
este puţin deprimată. Marginea pălă-
riei este ondulată, îndoită în jos. Dese-
ori ciupercile concresc între ele. Partea
inferioară a pălăriei prezintă dinţi nu-