Elegie - Ion Luca Caragiale

Sărac, fără putere

În lume sunt ursit
Prin valuri de durere
Să trec necontenit !

Am suflet ... dar suspine

Printr-însul trec mereu,
Precum trece prin vine
Al morţei fior greu ;

Căci el dacă iubeşte

Un dulce nenufar,
Iubirea-i se umbreşte
De un dispreţ amar !

În van vreau prin iubire

Ferice să mă fac:
Vai ! nu e fericire
Aici pentru sărac ! ...

O zi n-avui senină
În care să trăiesc ;
Viaţa-mi azi declină,
Ca floarea mă pălesc !

Durerea mi-este mare,

Profund e al meu dor !...
O ! lacrime amare,
Grăbiţi! căci voi să mor !...