Laborator 2

CONTRASTE MAJORE DE DENSITATE IN STRUCTURI GEOLOGICE

La baza gravimetriei, respective a metodelor de prospectiune gravimetrica, stau cele

doua legi fundamentale formulate de Newton in 1666.

Legea intai a lui Newton

Doua corpuri cu mase material m1 si m2, situate in spatiu la o distant d oarecare, se

atrag reciproc proportional cu patratul distantei care le separa.

Fig. 1

Forta F se aplica in central de greutate al ambelor corpuri, are directia dreptei care
uneste centrele de greutate, sensul de la unul din corpuri catre celalalt si intensitatea
data de relatia:

F = G x (m1 x m2)/d2

G = constanta atractiei universal

G = 6,67 x 10-8 uCGS

Legea a doua a lui Newton

In regim dinamic (de miscare), forta este egala cu produsul dintre masa si acceleratie

F=mxa

Campul gravitatii (g)

Fig. 2

O masa unitara situata pe suprafata pamantului in rotatie va fi supusa actiunii a doua

campuri:

- campul garvitational (campul newtonian la suprafata pamantului sau campul

de atractie) de intensitate:

F = G x M/R2

- campul de rotatie. Pamantul nu este un corp imobil in spatiu, ci se roteste in

jurul axei sale cu o anumita viteza. Din aceasta cauza, o masa unitara situata la
suprafata lui va fi supusa totodata actiunii fortei centrifuge care va tinde sa o
proiecteze in spatiul exterior. Intensitatea campului de rotatie C:

C = ω2 x R x cos φ ω = viteza unghiulara de rotatie = 2π/T; T = 24 ore

Page 1 of 9
Rezultanta acestor doua campuri poarta numele de campul gravitatii si se noteaza cu
g.

Directia si intensitatea campului gravitatii sunt foarte apropiate in valoare de directie

si intensitatea campului gravitational iar sensul este identic la amndoua, deoarece
campul de rotatie este foarte mic in valoare in raport cu campul gravitational. Au
dimensiuni de acceleratie.

Unitatea CGS de camp a gravitatii este galul.

1 uCGS = 1 gal = 1 cm/s2

Variatia campului gravitatii pe suprafata pamantului este de aproximativ 5 gal:

- la Ecuator = 978 gal;

- la Pol = 983 gal.

In gravimetrie se foloseste a mia parte din uCGS si care poarta numele de miligal: 1
mGal = 10-3 gal = 10-3uCGS.

PROSPECTIUNEA GRAVIMETRICA

Anomalia geofizica reprezinta abaterea valorii unei marimi fizice (M), masurata la
suprafata solului, dar conditionata de o proprietate (p) a rocii din subsol, de la o
valoare normala.

Marimii M de la suprafata solului ii corespunde un parametru p care caracterizeaza

cantitativ o anumita proprietate fizica a rocilor ce alcatuiesc subsolul.

M = Intensitatea campului gravitatii numit gravitatea (g) sau variatiile ei locale (Δg)

p = densitatea rocilor sau formatiunilor geologioce din subsol (δ)

DENSITATEA ROCILOR SI FORMATIUNILOR GEOLOGICE

Proprietatea fizica a rocilor sau a formatiunilor geologice pe care se bazeaza

prospectiunea gravimetrica este densitatea.

- Densitatea minerala (δm) – reprezinta masa unitatii de volum a substantei

minerale din roci;
- Densitatea naturala (δn) – reprezinta masa unitatii de volum a rocii luata in
totalitatea ei.
- Porozitatea (p) – reprezinta procentul de volum neocupat de substanta
minerala din volumul total al unei roci.

P = Vl/V

Vl = volumul golurilor;
Page 2 of 9
V = volumul unei probe de roca.

Daca:

mm = δm x (V - Vl)

mm = masa minerala dintr-o proba de roca;

mf = δf x Vl

mf = masa fluidului si δf = densitatea fluidului ce ocupa spatiul lagunar

mn = δn x V

mn = masa naturala si δn = densitatea naturala

mn = mm + mf = δm x (V - Vl) + δf x Vl

δn x V = δm x V - δm x Vl + δf x Vl

δn = δm – p (δm - δf)

Metode pentru determinarea densitatii

Metode directe sau de laborator – se bazeaza pe determinarea densitatii pe probe de

roci.

Dezavantaje:

- Intre momentul in care a fost recoltata proba si momentul in care este facuta
determinarea, densitatea poate sa-si schimbe valoarea datorita modificarii gradului de
umiditae al probei;
- Proba rupta din strat (proba de adancime) este scoasa de sub influenta presiunii
litostatice care ii modifica densitatea;
- Probele de suprafata – sub actiunea agentilor externi roca sufera un proces de
alterare fizico-chimica ce duce la scaderea valorii densitatii fata de valoarea reala a
rocii vii din subsol;
- Valorile densitatii determinate pe acasta cale nu sunt semnificative pentru un
tip de roca sau formatiune geologica decat daca reprezinta media unui numar foarte
mare de determinari.

Pentru rocile sau formatiunile geologice de adancime intereseaza contrastele de

densitate adica diferentele de densitate care apar intre ele. Prin efectuarea
diferentelor, influenta factorilor specificati mai sus este in cea mai mare parte
eliminata.

Page 3 of 9
Metode indirecte

a) Metoda profilelor gravimetrice pe sol. La aceasta metoda se determina

valoarea densitatii pentru care anomalia campului gravitatii in reducere Bouguer nu
prezinta nicio corelatie cu aspectul reliefului sau valoarea densitatii pentru care
relieful produce variatii a campului gravitatii egale cu cele masurate.
b) Metoda sondajelor gravimetrice. Se bazeaza pe masuratori de camp a gravitatii
executate in puturi de extractie a minelor sau galerii suprapuse, care se afla la diferite
orizonturi in subsol sau in gauri de sonda.

Pentru rocile sau formatiunile geologice de suprafata densitatea lor intereseaza

pentru efectuarea reducerilor geofizice (elevatie, relief) si stabilirea densitatii
stratului intermediar.

FACTORII CARE CONDUC LA VARIABILITATEA VALORILOR DE

DENSITATE

Variatia valorilor densitatii rocilor din natura este in general limitata la un domeniu
relativ restrans.

Rocile sedimentare – densitatea este functie de:

- Natura mineralogica a granulelor minerale care constituie roca (compozitia

mineralogica);
- Porozitatea si fisuratia – porozitate mare rezulta densitate mica;
- Natura fluidului din pori;
- Gradul de compactizare – este o functie de adancime – golurile se umplu cu
alte minerale si densitatea creste;
- Adancimea la care se gaseste roca – adancime mare rezulta densitate mare;
- Varsta
- Alterarile – densitatea scade cu cresterea gradului de alterare.

In scara densitatilor rocilor sedimentare, cea mai mica densitate o are loessul;
urmeaza apoi, in ordine crescatoaree, nisipurile, marnele, argilele, conglomeratele,
gresiile, calcarele si dolomitele.

Limitele de variatie a densitatii principalelor fornmatiuni sedimentare in g/cm3, dupa

unii autori:

- Loess 1.20 – 1.50

- Nisipuri 1.40 – 1.60
- Marne 2.00 – 2.40
- Argile 2.10 – 2.50
- Conglomerate 2.30 – 2.40
- Gresii 2.40 – 2.60
Page 4 of 9
 - Calcare 2.50 – 2.70
- Dolomite 2.60 – 2.90

Rocile metamorfice – densitatea este functie de:

- Gradul de metamorfism
o Epimetamoprfice – valori mici de densitate;
o Mezometamorfice - valori mai mari de densitate
o Catametamorfice – valori si mai mari de densitate.
- Natura rocilor care au stat la originea lor
o Sedimentare – densitatea mai mica;
o Magmatice – densitatea mai mare.
- Structura rocilor
o Rocile sistoase – densitatea mai mica;
o Rocile compacte – densitate mai mare.
- Alterarea.

In scara densitatilor rocilor metamorfice, cea mai mica densitate o au micasisturile,

urmand in ordine crescatoare a valorilor gneisele, filitele, carcarele cristaline,
amfibolitele.

Limitele de variatie a densitatii principalelor fornmatiuni metamorfice in g/cm3, dupa

unii autori:

- Micasisturi 2.40 – 2.80

- Gneisse 2.60 – 2085
- Filite 2.70 – 2.80
- Sisturi cristaline 2.70 – 2.90
- Amfibolite 2.80 – 3.00

Rocile magmatice

- Intrusive – rezultate prin consolidarea magmei in interiorulscoartei terestre;

- Filoniene – rezultate prin consolidarea magmei pe caile de acces spre
suprafata;
- Vulcanice – rezultate prin consolidarea magmei la suprafata scoaertei terestre.

Densitaea este functie de:

- Continutul in silice (SiO2)

o Acide – au silice mai mult de 65% - densitate mai mica
o Bazice – au silice mai putin de 52% - densitatea mai mare;
- Modul de cristalizare si marimea cristalelor – cristale mari rezulta densitate
mare
- Continutul in materiale amorfe – amorf mare densitate mica;
Page 5 of 9
 - Ponderea mineralelor secundare si accesorii;
- Adancimea – densitatea creste cu adancimea;
- Gradul de alterare si transformare – sericitizarea, caolinizarea, argilizarea
feldspatiilor duc la scaderea densitatii;
- Varsta.

Ca regula generala, densitatea rocilor eruptive creste de la rocile acide catre cele
bazice si ultrabazice.

In scara densitatilor cea mai mica densitate o au dacitele si andezitele, indeosebi cele
alterare, urmand in ordinea crescatoare porfirele cuartifere, granitele, dioritele,
diabazele, bazaltele, peridotitele, gabrourile.

Limitele de variatie a densitatii principalelor fornmatiuni magmatice in g/cm3, dupa

unii autori:

- Dacite 2.30 – 2.80

- Andezite 2.35 – 2.85
- Porfire cuartifere 2.40 – 2.75
- Granite 2.50 – 2.65
- Diorite 2.65 – 2.90
- Bazalte 2.70 – 3.20
- Gabrouri 2.80 – 3.00

In general, densitatile rocilor sedimentare sunt mai mici decat ale celor metamorfice
care, la randul lor, sunt mai mici decat ale celor eruptive.

Pentru interpretarea geologica anomaliilor gravimetrice este esential sa se cunoasca

situatia reala din arealul studiat.

Exemple de densitati: Figura 3 – gresii, sisturi argiloase, calcare – roci sursa si roci
rezervor cu densitate mai mica decat a rocilor din fundamentul cristalin.

Figura 4 – primele 5 roci arata cresterea densitatii cu cresterea bazicitatii adica

densitatea este functie de compozitia mineralogica.

CONTRASTE MAJORE DE DENSITATE IN STRUCTURI GEOLOGICE

In prospectiunea gravimetrica de o deosebita importanta sunt contrastele de densitate.

Contrastul de densitate intre doua pachete de roci cu densitatea δ1, respectiv δ2, se
noteaza cu Δδ = δ1 – δ2

Contrastele de densitate nu prezinta interes in prospectiunea gravimetrica, decat daca

rocile intre care apar astfel de contraste ocupa volume importante in subsol si se

Page 6 of 9
gasesc la adancimi relativ reduse. In acest caz apar contraste de masa: ΔM = Δδ x
V V = volumul

Contrastele de densitate pot fi pozitive sau negative. Cand vorbim despre contraste
de mas atunci spunem exces de masa si deficit de masa, ambele anomale fata de
masa mediului inconjurator.

Avem urmatoarele relatii:

Densitate – contraste de densitate – excese sau deficite de masa – premise de

interpretare – interpretarea geologica a anomaliilor gravimetrice.

Contrast pozitiv de densitate – exces de masa in raport cu subsolul omogen –

determina o anomalie gravimetrica pozitiva (maxim gravimetric)

Contrast negativ de densitate – deficit de masa in raport cu rocile inconjuratoare –

determina o anomalie gravimetrica negativa (minim gravimetric)

Situatii geologice in care apar contraste de masa interesante pentru prospectiunea

gravimetrica:

a) Contraste de masa create de cresterea continua a densitatii cu adancimea de-a

lungul coloanei aceleiasi formatiuni geologice, datorita cresterii continue a presiunii
litostatice. Daca exista deformari tectonice ale formatiunii atunci se poduc anomalii
gravimetrice;
b) Contraste de masa datorita variatiilor laterale de facies in cadrul aceleiasi
formatiuni geologice sau datorita aflorarii prograsive a diverselor formatiuni catre
marginea bazinelor de sedimentare, combinate cu deformari tectonice;
c) Contraste de masa datorate variatiei densitatii pe coloana stratigrafica, in
functie de tipul de roci carte o compun, variatie asociata cu deformari tectonice;
d) Contraste de masa datorate prezentei unor depozite de minerale sau roci de alt
tip in cuprinsul formatiunilor geologice. In acesta categorie se incadreaza masivele
de sare, rocile eruptive din cuprinsul formatiunilor sedimentare, zacamintele
metalifere din cuprinsul depozitelor eruptive sau metamorfice;
e) Contrast de masa produs de un contact stratigrafic sau tectonic;
f) Contraste de masa produse de falii, flexuri, incalecari.

Contraste majore dupa amploarea anomaliilor gravimetrice

1. Limita Mohorovicic
- Separa crusta inferioara (densitatea medie = 2.97 g/cm3) de mantaua
superioara (densitatea medie = 3.27 g/cm3)
- Este situata la o adancime medie de 8 km sub bazinul oceanului si la 30 – 40
km in domeniul continental;
2. Limita Conrad
Page 7 of 9
 - Separa crusta superioara (startul granitic, densitatea medie = 2.77 g/cm3) de
crusta inferioara (stratul bazaltic, densitatea medie = 2.97 g/cm3)
- Este situata la adancimi cuprinse intre 10 si 29 km;
3. Limita fundament cristalin – cuvertura sedimentara (densitatea medie 2.57
g/cm3)
- Discontinuitate din interiorul crustei terestre
- Este situata la adancimi cuprinse intre nivelul suprafetei topo si peste 20 km in
adancime.

Figura 5

Contraste majore dupa marimea intensitatii anomaliilor gravimetrice

- structuri anticlinale – contraste pozitive de densitate in raport cu formatiunile

inconjuratoare – excese de masa – anomalii de maxim gravimetric;

DESEN 1

- structuri sinclinale – contraste negative de densitate in raport cu formatiunile

laterale – deficite de masa – anomalii de minim gravimetric;

DESEN 2

- structuri (blocuri) de tip horst (regiune a scoartei terestre marginita de falii,

care a ramas ridicata dupa scufundarea regiunilor invecinate) – contraste pozitive de
densitate in raport cu formatiunile inconjuratoare – excese de masa – anomalii de
maxim gravimetric;

DESEN 3

- structuri (blocuri) de tip graben (portiunea scufundata a scoartei terestre de

forma alungita si marginita de falii) – contraste negative de densitate in raport cu
formatiunile inconjuratoare – deficite de masa – anomalii de minim gravimetric;

DESEN 4

- relieful fundamentului cristalin:

o zonele de ridicare ale reliefului fundamentului cristalin – contraste
pozitive de densitate – excese de masa – anomalii de maxim gravimetric;
o zonele de scufundare ale reliefului fundamentului cristalin (ingrosarea
cuverturii sedimentare mai tinere) – contraste negative de densitate – deficite de
masa – anomalii de minim gravimetric;

DESEN 5

Page 8 of 9
 - domuri de sare, cute diapire – contraste negative de densitate – deficite de
masa – anomalii de minim gravimetric;

DESEN 6

- roci magmatice – contraste pozitive sau negative de densitate in raport cu

formatiunile inconjuratoare – excese sau deficite de masa – anomalii de maxim sau
de minim gravimetric;

DESEN 7

- accidente tectonice cu deplasarea pe verticala a blocurilor si punerea in

contact a formatiunilor cu densitati diferite (falii, fracturi) – contraste de densitate –
zone de gradient.

DESEN 8

PRINCIPALELE PROBLEME GEOLOGICE REZOLVABILE PRIN METODA

DE PROSPECTIUNE GRAVIMETRICA

Probleme de geologie structurala regionala

- delimitarea formelor structurale din platforme si de ariile geosinclinale;

- delimitarea reliefului fundamentului si a structurii cuverturii sedimentare;
- determinarea structurii fundamentului cuverturii sedimentare: horsturi,
grabbene, fracturi, flexuri;
- determinarea prezentei in cuvertura sedimentara a maselor de roci eruptive.

Probleme de geologie economica

- determinarea de structuri favorabile acumularilor de petrol sau gaze;

- determinarea masivelor de sare;
- determinarea relefului de fund si a tectonicii bazinelor carbonifere.

Probleme de hidrogeologie

- determinarea zonelor structurale favorabile prezentei stratelor acvifere;

- punerea in evidenta a accidentelor tectonice din bazinele de sedimentare.

Probleme de geologie tehnica

- determinarea reliefului fundamentului rocii de baza in zona constructiilor mari.

Page 9 of 9