Laborator 10

CONTRASTE MAJORE DE PROPRIETATI RADIOACTIVE IN

STRUCTURI GEOLOGICE

Atomii anumitor elemente chimice au proprietatea de a se dezintegra in mod natural

sau provocat, procesul realizandu-se prin emisia uneia sau mai multor particule ale
atomului. Fenomenul dezintegrarii natural poarta denumirea de radioactivitate.
Radioactivitatea provocata este obtinuta prin iradierea unor atomi cu neutron sau
radiatii.

Fenomene radioactive natural.

Radioactivitate naturala reprezinta proprietatea unor elemente (uranium, thorium,

potasiu) de a emite radiatii. Asemenea elemente se numesc elemente radioactive.

Proprietatea de a emite radiatii nu este provocata de cause exterioare, ci este proprie

elementelor radioactive.

Dezinegrarea radioactiva este constanta in timp, nu depinde de conditiile exterioare

(temperature, presiunea atmosferei) si nu poate fi accelerata sau incetinita de niciun
agent fizic sau chimic cunoscut.

Fiecare atom are o stare energetica fundamentala. Dezintegrarea elementelor

radioactive reprezinta o cedare naturala si spontana din energia fundamentala. Prin
urmare dezintegrarea atomica este o cedare de energie si se manifesta prin emisie de
particule din interiorul nucleului. Radiatiile spontane ale elementelor radioactive sunt
constante pe durata timpilor geologici.

Timpul de injumatatire reprezinta intervalul de timp in care are loc dezintegrarea

jumatatii din numarul initial de atomi.

Radiatiile caracterizeaza atomii elementelor radioactive si sunt de trei feluri:

- Radiatii α, emisiuni de particule grele, cu sarcina electrica pozitiva, de mare

viteza (circa 10000 – 20000 km/s), cu o raza de actiune mica, putand fi oprite de un
ecran constituit dintr-o foaie subtire de aluminiu;
- Radiatii β , emisiuni de particule negative (electroni) cu viteze foarte mari
(aproape de viteza luminii), cu o raza de actiune mai mare ca a radiatiilor α, fiind
oprite de ecrane de foi de Al cu o grosime de cativa milimetrii;
- Radiatii γ, emisiuni cu energie (cuante), de natura complexa (corpusculara si
ondulatorie), asemanatoare cu radiatiile X, cu viteza luminii si patrundere mare,
motiv pentru care se numesc si radiatii penetrante, fiind oprite de ecrane de Pb de 12
mm grosime sau Al de 55 mm grosime.

Page 1 of 4
Aceste trei feluri de radiatii specifice apar simultan in procesul dezintegrarii
radioactive.

Emanatiile sunt corpi gazosi apartinand fiecarei familii de elemente radioactive.

Emanatiile au proprietati radioactive si se dezintegreaza de asemenea spontan in
produsi radioactivi.

Emanatiile difuzeaza in aer, insa din cauza dezintegrarii spontane a lor distanta la
care se pot transmite de substanta care le-a produs este in general mica.

Ionizarea. Radiatiile si indeosebi razele γ ciocnesc atomii mediului inconjurator,

deplasand electronii extranucleari de pe orbitele lor si in modul acesta ionizeaza
aerul.

PROSPECTIUNEA RADIOMETRICA

Prospectiunea radiometrica se ocupa cu determinarea la suprafata solului a

intensitatii efectului pe care il produc elementele radioactive prezente in patura
superioara a litosferei.

Din punct de vedere fizic acest efect are caracteristicile unui camp permanent de
radiatii, cu intensitate diferita in diferite puncte pe suprafata pamantului si se
datoreste continutului diferentiat in elemente radioactive al diferitelor tipuri de roci
care contribuie la realizarea structurii geologice.

M = - Numarul de ioni produsi intr-un centimetru cub pe secunda, in locul considerat

la suprafata, de catre radiatiile care sunt emise de substantele radioactive din subsol;

- Numarul de descarcari la un contor Geiger – Muller;

- Numarul de impulsuri luminoase la un contor cu scintilatie.

p = - O marime cu caracter complex in a carei determinare intervin si densitatile de

distributie a substantelor radioactive in subsol, si natura acestor substante precum si
absorbtia pe care emanatiile emise o sufera pe drumul parcurs intre sursa ce le emite
si receptorul utilizat pentru punerea lor in evidenta.

PROPRIETATILE RADIOACTIVE ALE ROCILOR SI FORMATIUNILOR

GEOLOGICE

PROPRIETATI RADIOACTIVE NATURALE

Proprietatile radioactive naturale ale rocilor si formatiunilor geologice sunt

dependente de continutul acestora in elemente radioactive si mineralele acestora, care
in general sunt prezente in cantitati variabile sub forma de diseminare in toate tipurile
de roci.

Page 2 of 4
In natura exista peste 40 de minerale care au proprietati radioactive, dintre care
majoritatea reprezinta compusi ai uraniului, actiniului si thoriului. In afara de
aceasta, unele minerale de potasiu, rubidiu, samariu, lutetiu si rheniu prezinta o
radioactivitate mai slaba.

In transformarea radioactiva a elementelor mai importante se disting trei serii de

transformari succesive, pe care se bazeaza aplicarea prospectiunii radioactive si
anume:

- Seria uraniului – incepe cu U238 ; produsul final de dezintegrare izotopul Pb206

- Seria actiniului – incepe cu U235; produsul final Pb207
- Seria thoriului – incepe cu izotopul Th232; produsul final Pb208.

De prima importanta pentru prospectiunea radiometrica sunt mineralele de uraniu,

deoarece produsii radioactivi ai acestuia sunt multi, au viata lunga si produc radiatii
puternice.

Se poate spune, in general, ca:

- Radioactivitatea rocilor acide este mai mare decat a altor roci eruptive si ca in
interiorul acestei grupe ea creste cu continutul in SiO2;
- Rocile eruptive bazice au o radioactivitate mai scazuta comparabila cu a celor
sedimentare;
- La rocile metamorfice radioactivitatea are valori variabile, dupa cum ele
provin la origine din roci eruptive acide sau sedimentare.
- Elementele radioactive sunt prezente in toate tipurile de roci din natura;
- Radioactivitate naturala cea mai intensa o au, pentru rocile sedimentare,
argilele depuse in zonele adanci ale bazinelor de sedimentare (argile marine, argile
bituminoase, maluri cu globigerine si radiolari). Urmeaza apoi in ordine
descrescatoare sarurile de potasiu, argilele depuse in zonele mai putin adanci ale
bazinelor de sedimentare, marnele, argilele calcaroase si nisipoase, nisipuri, gresii,
calcare si dolomite. Apoi gipsuri, anhidrite, sare gema si carbuni minerali.
Radioactivitatea rocilor sedimentare poate sa creasca brusc daca ele contin elemente
radioactive intr-un procent mai mare; asa este cazul gresiilor monazitice, calcarelor
cu continut de uraniu.

Diferitele tipuri de roci si substante minerale utile din natura se diferentiaza dupa
proprietatile radioactive naturale, Aceasta asigura aplicarea prospectiunii
radiometrice, indeosebi pentru punerea in evidenta a zacamintelor de minerale
redioactive sau de alte minerale asociate cu minerale radioactive, care se gasesc in
contrast de continut fata de masa rocilor din jur.

Page 3 of 4
CONTRASTE MAJORE DE PROPRIETATI RADIOACTIVE IN STRUCTURI
GEOLOGICE

La baza aplicabilitatii prospectiunii radiometrice sta contrastul care exista intre

continutul in elemente radioactive (cu care este proportionala intensitatea radiatiilor
sau emanatiilor emise) a obiectului geologic de prospectat si continutul in aceleasi
elemente a rocilor inconjuratoare. Cu cat acest contrast este mai mare in valoare si
volumul ocupat de obiectul geologic in subsol este de asemenea mai mare, cu atat si
metoda radiometrica va functiona mai cu succes.

Aplicabilitatea ei are insa si o alta limitare – adancimea la care se gasesc in subsol

obiectele geologice de prospectat, limitare care se datoreste puterii de penetrare a
radiatiilor prin roci sau soluri care acopera obiectul geologic. Din acest motiv,
obiectele geologice prospectate radiometric, in general zacaminte de minerale
radioactive, sunt numai cele care se gasesc la adncimi foarte mici de la suprafata, de
ordinul a cativa metri pana la cativa zeci de metri maximum.

Datorita faptului ca obiectele geologice au in general un continut mai ridicat de

elemente radioactive decat masa rocilor inconjuratoare, efectul acestora depaseste cu
mult valoare fondului radiometric al regiunii, astfel incat marea majoritate a
anomaliilor radiometrice sunt anomalii de maxim. Exceptie de la aceasta fac numai
anomaliile produse de zacamintele de hidrocarburi.

Criterii generale de interpretare geologica nu pot fi stabilite in cazul anomaliilor

radiometrice.

MODUL IN CARE SE REFLECTA IN ANOMALII RADIOMETRICE DIVERSE

TIPURI DE FORME STRUCTURALE

- Delimitare a maselor de roci acunse cu continut mai ridicat de elemente

radioactive, a faliilor, a contactelor geologice, a zonelor de fisurare
- Determinarea prezentei corpurilor eruptivi in depozite sedimentare;
- Zacaminte bogate in minereuri radioactive;
- Zacaminte de alte minerale, cu continut sarac in minerale radioactive. In
aceasta categorie intra zacamintele interesante din punct de vedere economic pentru
substante minerale utile, dar care, avand un continut sarac si de elemente sau
minerale radioactive, pot fi prospectate cu ajutorul prospectiunii radiometrice.
- Zacaminte de petrol si gaze. Petrolul ocupa zonele structurale cu un continut
scazut in elemente radioactive, respectiv zonele de intensitate scazuta a radiatiilor.

Putem spune ca anomaliile radiometrice apar sub forma de maxime si intensitatea lor
este direct proportionala cu continutul in elemente radioactive ale diverselor obiecte
geologice. Acesta reprezinta criteriul fundamentel in interpretarea anomaliilor
radiometrice.
Page 4 of 4