Laborator 5

CONTRASTE MAJORE DE PROPRIETATI MAGNETICE IN STRUCTURI

GEOLOGICE

Geomagnetismul. Elementele campului geomagnetic

Pamantul se manifesta in exterior ca un magnet, creand un camp magnetic. Campul

magnetic propriu al Pamantului poarta numele de camp geomagnetic. Pamantul,
comportandu-se ca un dipol, are doi poli magnetici:

- Polul geomagnetic boreal situat in emisfera nordica a Pamantului, este un pol

magnetic sud sau pol magnetic minus;
- Polul geomagnetic austral situat in emisfera sudica, este un pol magnetic nord
sau pol magnetic pozitiv.

Axa geomagnetica este drerapta care unester cei doi poli geomagnetici si care
corespunde axei dipolului geomagnetic terestru. Ea are o inclinare actuala fata de axa
de rotatie a Pamantului de 11.50

Fig. 1

Campul geomagnetic

Fig. 2

Campul geomagnetic este caracterizat in orice punct exterior Pamantului printr-o

marime vectoriala si se noteaza cu T. Directia si sensul acestui vector variaza pe
suprafata Pamantului intre 00 si 1800

Elementele campului geomagnetic

- Declinatia campuluin geomagnetic (D) = unghiul, masurat in planul orizontal,

dintre planul meridianului geografic si planul meridianului geomagnetic. Poate fi
estica sau vestica, variind intre 00 si 1800;
- Inclinatia campului geomagnetic (I) = unghiul masurat in planul meridianului
geomagnetic dintre directia campului geomagnetic si proiectia acestuia in palnul
orizontal;
- Componenta orizontala a campului geomagnrtic (H) = proiectia, in planul
meridianului geomagnetic, a campului geomagnetic pe planul oriziontal.
Componenta orizontala H reprezinta rezultanta dintre cele doua componente
orizontale, dupa directia nord – componenta X si est – componenta Y.
- Componenta verticala a campului geomagnetic (Z) = proiectia, in planul
meridianului geomagnmrtic a campului geomagnetic pe axa verticala.

Page 1 of 12
Variatiile in timp ale campului geomagnetic

Campul geomagnetic prezinta variatii in timp atat ca intensitate cat si ca directie.

1. Variatii seculare:
o Au un caracter ciclic;
o Perioada majora 500 – 750 ani. Se atribuie cauzelor interne;
o Perioada de 11 ani. Se atribuie cauzelor externe (activitatea solara)
o Sunt puse in evidenta prin masuratori ale elementelor campului
geomagnetic repetate in aceleasi puncte pe suprafata Pamantului, la
intervale de timp de 1 – 5 ani.
2. Variatii diurne:
o Au un caracter ciclic;
o Periopdicitate de aproximativ o zi;
o Atribuite exclusiv cauzelor externa;
o Prezinta interes si pentru prospectiunea magnetica. Masuratorile
magnetice efectuate la diverse ore ale aceleiasi zile vor cuprinde si efectul acestor
variatii. Ele se elimina din valorile masurate;
o Sunt inregistrate continuu in obervatoarele geomagnetice.
3. Variatii bruste (furtuni magnetice):
o Nu au un caracter periodic;
o Apar aproape simultan pe intrega suprafata a pamantului;
o Un inetres pentru prospectiunile magnetice pe care le deranjaza foarte
mult.

CAMPUL GEOMAGNETIC NORMAL SI ANOMALIILE CAMPULUI

GEOMAGNETIC

- T = T0 + ΔT
o T = campul geomagnetic
o T0 = campul geomagnetic normal – reprezinta partea regulata a
campului geomagnetic si corespunde magnetizarii uniforme a interiorului
Pamantului, indosebi a mantalei si a nucleului acestuia.
o ΔT = anomalia campului geomagnetic
 Reprezinta partea neregulata, anomala, avand semnificatia de
abatere a campului geomagnetic T de la campul geomagnetic normal T0 intr-un punct
sau o regiune data.
 Corespunde efectului magnetic al distributiei mai mult sau mai
putin intinse in suprafata a rocilor cu proprietati magnetice ridicate din interiorul
crustei terestre;
 Se impart in trei categorii:

Page 2 of 12
  anomalii continentale ΔT1 – produse de repartitii de roci cu
proprietati magnetice care ocupa suprafete foarte intinse in subsol, se gasesc in
volum mare si in general la adancimi mari;
 anomalii regionale ΔT2 – ocupa regiuni mai putin intinse si
au intensitati mai reduse fiind produse de prezenta in subsol la adancimi mai mici a
acumularilor de roci cu proprietati magnetice ridicate;
 anomnalii locale ΔT3 – ocupa suprafete restranse fiind
produse de anomalii superficiale si locale ale rocilor feromagnetice sau ale
mineralelor magnetice din zacaminte.

T = T0 + ΔT1 + ΔT2 + ΔT3

PROSPECTIUNEA MAGNETICA

M = Intensitatea campului geomagnetic total T sau variastiile lui locale ΔT. In trecut
s-a masurat componenta verticala Z a intensiatatii campului geomagnetic sau variatia
sa locala ΔZ;

Δ – provine de la faptul ca masuratorile se raporteaza la o valoare de baza (referinta

pentru toate masuratorile ulterioare)

Unitatea de masura este Tesla. In prospectiunea gravimetrica se utilizeaza nanotesla:

1nT = 10-9T

In teren se calculeaza ΔTa sau ΔZa ( a = anomal). Se scade un camp geomagnetic de

referinta din ΔT sau ΔZ. Acest camp depinde de variatia cu latitudinea si de variatiile
regionale date de structurile din crusta.

Tmasurat = Tnormal + Tanomal Tanomal = Tmasurat - Tnormal

Intr-un punct oarecare, Tnormal se calculeaza cu relatia C. Demetrescu & T. Nestianu

1984 pentru epoca 1080.

p = intensitatea de magnetizare I a rocilor din subsol

I = Ir + Ii

Ir = magnetizarea remanenta

Ii = magnetizarea inductiva

Relatia este scrisa sub forma vectoriala deoarece cele doua magnetizari pot avea
directii diferite.

Ir pastreaza amprente ale unor magnetizari din campul magnetic trecut in timp
geologic si are valoare mica ce duce uneori la neglijarea ei.

Page 3 of 12
Ii = χ x H

χ = susceptibilitate magnetica – marime scalara. Se masoara pe teren cu

susceptibilimetrul. Se masoara pe esantioane de roci. Ele masoara susceptibilitatea
rocii in raport cu susceptibilitatea aerului.

Factorul Koenigsberger = Q = magnetizarea remanenta supra magnetizarea inductiva

Q = Ir / Ii

Proprietatile magnetice ale rocilor si formatiunilor geologice sunt caracterizate

complet prin vectorul magnetizare I, respectiv momentul magnetic al unitatii de
volum, ca rezultat a doua componente:

- O magnetizare remanenta sau permanenta;

- O magnetizare castigata prin inductie in campul geomagnetic.

Raportul celor doua componente poarta numele de factorul Q – factorul

Koenigsberger si reprezinta o alta forma de exprimare a magnetizarii rocilor.

PROPRIETATILE MAGNETICE ALE MINERALELOR SI ROCILOR

Marea majoritate a corpurilor si substantelor din natura se magnetizeaza atunci cand

asuora lor se exercita influenta unui camp magnetic, castigand proprietati magnetice
prin inductie magnetica.

χ = susceptibilitatea magnetica si caracterizeaza capacitatea unor substante sau

corpuri de a capata proprietati magnetice sub actiunea unui camp magnetic.

Dupa χ corpurile se impart in trei categorii:

a) Paramagnetice – susceptibilitatea magnetica este constanta, pozitiva si mica in

valoare absoluta;
b) Diamagnetice – susceptibilitatea magnetica este constanta, negativa si mica in
valoare absoluta;
c) Feromagnetice – susceptibilitatea magnetica este varibila cu campul,
depinzand numai de valoarea lui actuala. Susceptibilitatea magnetica este pozitiva si
poate atinge valori foarte mari.

Exemple:

Minerale:

- Din categoria a): olivina, piroxen, amfibol, granat, biotit, muscovit, clorit.
- Din categoria b): cuart, calcit, gips, sare gema, galena, blenda
- Din categoria c): magnetit, ilmenit, pirotina, hematit

Page 4 of 12
 Roci:

- Din categoria a): roci metamorfice sau magmatice fara magnetit

- Din categoria b): roci sedimentare
- Din categoria c): roci magmatice
= acide – proprietati magnetice reduse;
= bazice – proprietati magnetice ridicate.

Magnetizarile remanente pot aparea in cazul:

- Rocilor eruptive – din cauza remagnetizarii acestora in diferze faze de eruptie;

- datorita proprietatilor fizico-chimice ale magmelor
- Rocile metamorfice – se produc mai multe remagnetizari in diferite faze de
metamorfism.
- Rocile sedimenmtare – isi pot schimba pozitia initiala prin deranjamente
tectonice si astfel pot pastra o magnetizare remanenta diferita ca directie de cea
produsa in prezent de campul geomagnetic.

Magnetizarea inversa este tot o problema de magnetizare remanenta dar, fiind

orientata in sens opus campului actual, produce anomalii inverse (inversarea polilor
magnetici in timp geologic).

Dintre mineralele feromagnetice cele mai importante sunt: magnetitul, ilmenitul,

pirotina, franklinitul, titanomagnetitul si hematitul.

Proprietatile magnetice ale rocilor depind de proprietatile magnetice ale mineralelor

care compun roca. Valori mari au rocile care contin minerale feromagnetice.

Rocile cele mai multe puternic magnetizate se gasesc de cele mai multe ori printre
rocile eruptive si rar printre cele metamorfice. Dintre rocile sedimentare au
proprietati magnetice numai acelea ce contin ca amestec minerale magnetizate.

Dintre rocile eruptive, rocile bazice sunt in medie mai magnetice decat rocile acide,
datorita proportiei diferite in care intra mineralele feromagnetic in compozitia lor.

FACTORII CARE CONDUC LA VARIABILITATEA VALORILOR DE

SUSCEPTIBILITATE MAGNETICA

A. Factori mineralogici
a) Compozitia minerala
Susceptibilitatea magnetica a rocii este direct proportionala cu continutul
acesteia in elemente feromagnetice. Este important atat tipul elementului
feromagnetic care intra in compozitia rocii cat si cantitatea sau concentratia
acestuia.
b) Marimea granulelor elementului feromagnetic
Page 5 of 12
 Susceptibilitate mica daca diametrul granulelor este micsorat
B. Factori geologici
Trecutul geologic al diverselor roci sau formatiuni, prin diversele fenomene pe
care acestea le supurta, poate produce variatii ale valorilor susceptibilitatii magnetice.
a) Fenomenele termice
Permeabilitatea materialelor magnetice (gradul de magnetizare a unui material
care reactioneaza liniar cand este strabatut de un camp magnetic) creste continuu cu
cresterea temperaturii pana la valoarea numita temperatura critica; daca temprtarura
continua sa creasca peste aceasta valoare permeabilitatea magnetica descreste foarte
rapid si dupa cateva grade materialul isi pierde complet proprietatile magnetice.
Valoarea temperaturii pentru care are loc pierderea completa a proprietatilor
magnetice poarta numele de punct Curie. Este temperatura la care materialul
magnetic devine nemagnetic.

Punctul Curie este de: 5150C pentru magnetit, 3000C pentru pirotina, 3100C pentru
nichel, 6900C – 8700C pentru fier.

Proprietatile magnetice actuale ale rocilor sau formatiunilor geologice vor fi

dependente de:

- Temperatura de formare a rocilor – la cele eruptive;

- Tipul de metamorfism (de contact sau regional – pentru roci metamorfice;
- Numarul de cicluri de metamorfism – pentru roci metamorfice;
- Temperatura mexima a ciclurilor de metamorfism – pentru roci metamorfice;
- Numarul, intensitatea si temperatura maxima a diverselor fenomene tectonice
ca: fracturi, flexuri, cutari – la toate tipurile de roci.

Se estimeaza ca adancimea in scoarta la care poate sa dispara magnetismul

permanent al rocilor ar fi de cca. 20 km. La racire, proprietatile magnetice se refac,
insa la o temperatura mai joasa decat a punctului Curie.

b) Presiunea
Modificarile de volum ale materialelor cu proprietati magnetice produc
variatii in valoarea acestor proprietati (fenomenul de magnetostrictiune).
Fortele care provoaca cutari, falieri, flexuri, incalecari sau cutremure de
pamant vor afecta magnetizarea rocilor respective, cu o cantitate variabila in functie
de marimea presiunii care a actionat in zona respectiva.
In urma cutremurelor de pamant, care schimba starea de tensiune din roci,
s-au constatat unele modificari ale aspectului unor anomalii magnetice.
c) Concentratii mecanice sau chimice
Prin concentratia mecanica procentul de elemente feromagnetice in roca
respectiva se mareste si o data cu aceasta creste si valoarea susceptibilitatii magnetice
a rocei;
Page 6 of 12
 Prin concentrare chimica apar zone de concentrare in elemente
feromagnetice sub forma de filoane, lentile de segregatie magmatica sau contact.
Odata cu aceasta Fe bivalent se transforma in general in Fe trivalent, a carui
susceptibilitate magnetica este mai mare.
d) Dispersari mecanice sau alterari chimice
Sub actiunea agentilor externi sau prin procesul de spalare si transport se
produce sfaramarea si dispersarea granulelor de elemente feromagnetice si odata cu
aceasta scaderea valorii susceptibilitatii magnetice.
Alterarea chimica se face in general pe baza transformarii compusilor de Fe
trivalent in Fe bivalent. Astfel, magnetita se transforma in hematit sau limonit a caror
susceptibilitate magnetica este mult mai mica. Fenomenul apare in zacamintele de
fier, la a caror parte superioara apare o zona de oxidatie sub actiunea agentilor
exteriori, care poarta numele de palarie de fier si a carei susceptibilitate magnetica
este inferioara zonelor adanci ale zacamantului la care alterarea nu a avut loc.
C. Factori meteorologici
a) Traznete si fulgere
Produc magnetizari prin inductie mai ales in zone restranse expuse
descarcarilor electrice. Din aceasta cauza, uneori pe varfuri de munfi sau pe stanci
izolate se observa magnetizari puternice pe suprafete mici.

Proprietatile magnetice ale rocilor depind de proprietatile magnetice ale mineralelor

ce compun roca. Valori mari au rocile ce contin minerale feromagnetice. Mineralele
paramagnetice si asocierile acestor minerale formeaza roci cu magnetizari slabe.

- Argilele au proprietati magnetice mai mari decat celelalte roci sedimentare;

- Conglomeratele cu elemente de roci magmatice au proprietati magnetice mai
mari.
- Rocile sedimentare – au proprietati magnetice numai acelea care contin ca
amestec minerale magnetizate;
- Rocile metamorfice – rare puternic magnetizate;
- Rocile eruptive – cele mai puternic megnetizate.

Tabel

Tipuri de roci cu valori medii si domeniul de variatie a susceptibilitatii magnetice

(x10+6 uCGS)

Roca Valoarea medie Domeniu de variatie

Calcar 25 2 – 200
Dolomit 10 0 - 75
Gresie 30 2 – 200
Nisip 25 15 – 80
Argile 35

Page 7 of 12
Sare -1
Granit 100 3 – 200
Marne 50
Diorit 7000
Gabrou 6000
Bazalt 6000
Sist cristalin 150 25 - 250

Limitele de variatie a susceptibilitatii magnetice pentru unele tipuri de roci din

Romania:

- Calcare si dolomite curate (-0.3 - -2*10-6 uCGS)

- Tufuri dacitice (1 - 3*10-6 uCGS)
- Cuartite si gresii sau nisipuri cuartifere 0*10-6 uCGS
- Marne si argile (2 – 200*10-6 uCGS)
- Gresii (2 – 200*10-6 uCGS)
- Nisipuri (2 – 300*10-6 uCGS)
- Tufuri andezitice (400 – 1200*10-6 uCGS)
- Granite (3 – 70*10-6 uCGS)
- Granite cu magnetit (100 – 1500*10-6 uCGS)
- Bazalte (500 – 5000*10-6 uCGS)
- Micasisturi (3 – 80*10-6 uCGS)
- Magnetit minereu (15000 – 40000*10-6 uCGS)
- Serpentinit (1600 – 5300*10-6 uCGS)

Domeniile de variatie a susceptibilitatea magnetica pentru diferite tipuri de roci

(diversi autori):

Roci sedimentare:

- Loess (20 – 30*10-6 uCGS)

- Dolomite (0.9 – 1.4*10-6 uCGS)
- Calcare ( 4 – 70*10-6 uCGS)
- Gresii (0 – 33*10-6 uCGS)
- Argile (0 – 60*10-6 uCGS)
- Argile cu oxizi de fier (140 - 950*10-6 uCGS)

Roci metamorfice:

- Sisturi (20 – 2450*10-6 uCGS)

- Amfibolite (30 – 5180*10-6 uCGS)
- Corneene (120 - 6400*10-6 uCGS)
- Gneisuri (0 – 85*10-6 uCGS)
Page 8 of 12
 Roci eruptive:

- Granite (10 – 4445*10-6 uCGS)

- Granodiorite (200 -2000*10-6 uCGS)
- Andezite (250 – 5000*10-6 uCGS)
- Sienite (0 – 6590*10-6 uCGS)
- Gabbrouri (70 – 7470*10-6 uCGS)
- Diabaze (0 – 13820*10-6 uCGS)
- Bazalte (125 – 15500*10-6 uCGS)
- Peridotite (480 – 72800*10-6 uCGS)

Tabel

Roca χ (x 10-6uCGS)
Granit (roca acida 200
Andezit * 3500
Diorit * 7000
Bazalt* 6000
Gabbrou * 6000
Sisturi cristaline 120
Gresii 25
Argile 30
Sisturi argiloase 50
Calcare 20
Dolomite 10
*Roci efuzive intermediare si bazice

CONTRASTE MAJORE DE PROPRIETATI MAGNETICE IN STRUCTURI

GEOLOGICE

Contraste de susceptibilitate magnetica – premise de interpretare – anomalii

magnetice

Mineralele si rocile se deosebesc dupa proprietatile lor magnetice. Contrastele de

magnetizare care apar intre acestea sunt responsabile de producerea anomaliilor
magnetice care perturba campul geomagnetic normal.

Anomaliile magnetice sunt deformari ale campului geomagnetic produse de prezenta

in subsol a unor roci sau formatiuni geologice cu proprietati magnetice diferite.

Anomaliile magnetice apar atunci cand se creeaza contraste de proprietati magnetice

adica atunci cand vin in contact roci cu valori diferite ale intensitatii de magnetizare.

Pentru ca aceste contraste sa generezenanomalii cartabile la suprafata, trebuie:

Page 9 of 12
 - Sa fie destul de puternice;
- Formatiunile geologice intre care apar contrastele sa fie dezvoltate suficient de
mult;
- Sa nu se gaseasca la prea mare adancime.

Contraste create de:

- Zacamintele de minereuri metalice cu magnetit;

- Zacamintele de Cu sau Au si Cu asociate cu pirotina (FeS);
- Zacamintele Porphyry Copper Cu, Mo, Au asociate cu magnetit;
- Sisturile cristaline cu magnetit;
- Fundament cristalin cu zacaminte de Fe;
- Nisipuri cu magnetit (de regula staratele de nisip au pana la 5 m grosime);
- Lavele (grosimi de cativa metri pana la zeci de metri) daca au extindere
orizontala mare dau contraste mari deoarece au proprietati magnetice.

In magnetometrie efectul scade cu z3. De aceea, stratele mai de suprafata dau un efect
mai puternic decat cele din adancime.

Principalele elemente geologice reflectate in morfologia campului geomagnetic:

Cntrastele de proprietati magnetice din subsol nu prezinta interes pentru prospectiune

decat daca ele sunt rezultatul unor variatii laterale. In cazul unei startificatii
orizontale constituita din pachete de roci cu proprietati magnetice diferite, contrastele
apar doar pe verticala, proprietatile magnetice fiind constante in dezvoltarea laterala a
formatiunilor geologice. In aceasta situatie la suprafata nu se manifesta nicio variatie
a campului geomagnetic.

Cele mai importante contraste de proprietati magnetice, capabile sa produca anomalii

magnetice se datoreaza acumularii substantelor minerale utile si contactelor dintre
diverse tipuri de roci,

a) Acumulari de sustante minerale utile:

- Acumulari de magnetit, pirotina si cromit;
- Masivele de sare;
- Injectiile de roci eruptive;
- Carbonati si silicati de mangan (contin magnetit);
- Acumulari de pirita (apare asociata pirotina).
b) Contacte intre diverse tipuri de roci
- Intre rocile eruptive bazice si roci sedimentare;
- Intre rocile eruptive bazice si roci metamorfice;
- Intre roci eruptive bazice si rocile magmatice acide;

Page 10 of 12
 - Intre rocile metamorfice si roci sedimentare – cand la alcatuirea geologica a
subsolului participa formatiuni cu continuturi variabile de substante feromagnetice.

Asemenea contacte au loc obisnuit in urmatoarele situatii geologice:

1. Variatii de relief ale unor formatiuni geologice cu proprietati magnetice

ridicate acoperite de roci slab magnetice. Exemple:
o Relief ingropat al unui fundament metamorfic sau eruptiv;
o Bazine de sedimenatare de mica adancime.
2. Structuri plicative in masa formatiunilor sedimentare sau metamorfice:
o Variaza adancimea unor pachete de roci cu proprietati magnetice
diferite;
3. Structuri monoclinale
o Aduc la suprafata formatiuni constituite din diverse tipuri de roci;
o Apar la marginea bazinelor de sedimentare – anomalii de cap de strat
4. Accidente tectonice – falii, flexuri, incalecari
o Aduc fata in fata formatiuni cu proprietati magnetice diferite
5. Variatii petrografice laterale insotite de o variatie a continutului de substante
feromagnetice;
o Variatiile de facies din cadrul formatiunilor sedimentare si metamorfice;
o Variatiile din masa corpurilor eruptive datorate fenomenelor de
segregatie, alterare hidrotermala.

CONTRASTE MAJORE DE SUSCEPTIBILITATE MAGNETICA

- contacte intre diverse tipuri de roci – contrastele majore se realizeaza intre;

o rocile eruptive bazice pe de o parte si rocile metamorfice si rocile
sedimentare care sunt mai slab diferentiate magnetic intre ele pe de alta parte;

DESEN 1

o roci eruptive acide si rocile metamorfice si rocile sedimentare.

DESEN 2

- existenta concentratiilor de minerale utile in formatiuni geologice –

anomalii puternice atunci cand mineralele feromagnetice formeaza concentratii sau
zacaminte importante ca dimensiuni;

DESEN 3

- variatia reliefului unei formatiuni geologice cu proprietati magnetice

acoperita de formatiuni slab magnetice, daca adancimea formatiunii nu este pre mare;

DESEN 4
Page 11 of 12
 - tectonizari ce pot schimba pozitia in subsol a unor formatiuni geologice cu
proprietati magnetice;

DESEN 5

- variatii petrografice laterale, insotite de variatii in continutul de minerale

feromagnetice.

DESEN 6

POSIBILITATILE CERCETARII STRUCTURII SUBSOLULUI PRIN

PROSPECTIUNEA MAGNETICA:
- extinderea in suprafata a reliefului bazinelor de sedimentare;
- grosimea maxima si variatiile in grosime a bazinelor de sedimentare;
- sisteme regionale de falii ale fundamentului cristalin;
- prezenta sau absenta intruziunilor;
- dascoperirea si conturarea zacamintelor de minereuri de Fe, in special de
magnetit;
- determinarea de structuri favorabile acumularilor de petrol si gaze;
- determinarea masivelor de sare;
- determinarea zacamintelor metalifere filoniene;
- determinarea zonelor structurale favorabile prezentei staratelor acvifere;
- localizarea de coducte ingropate;
- localizarea de obiecte sau instalatii metalice ingropate.

Page 12 of 12