Dizertație- date geologice Brăila

Teritoriul județului Brăila este caracterizat printr-un relief predominant cvasi plan-
tabular, aparținând ca formă de relief de câmpia tip !bărăgan”, pe zona interfluviilor și lunci în
lungul cursurilor de apă ce traversează județul. Distribuția celor două forme de relief este
aproape egală.

Denivelările cele mai importante ce apar sunt reprezentate de crovuri, cuvete lacustre,
dune prezente pe partea dreaptă a râurilor Buzău și Călmățui, nodurile văii și unele movile
antropice.În luncă apar albii părăsite, meandre, lacuri

Principalele unități de relief sunt:

 Câmpia Brăilei
 Brăganul Ialomiței
 Câmpia Râmnicului
 Câmpia Siretului Inferior
 Balta Brăilei
 Lunca/ Câmpia Buzăului
 Culoarul Câlmățui

Datele ce prezintă morfologia și geologia județului Brăila au fost preluate din Foaia
Brăila (scara 1:200,000).

Caracterizarea geomorfologică (foaia Brăila)

Se disting următoarele unități morfologice în cadrul foii Brăila:

 Câmpia Râmnicului
 Câmpia Brăilei
 Interfluviul Călmățui Ialomița
 Lunca Dunării
 Lunca Siretului

Câmpia Râmnicului- Această câmpie se găsește la nord de Râul Buzău, iar în cadrul
județului Brăila apare numai o parte din aceasta, și prezintă o serie de limane fluviatile. În partea
sudică Câmpia Râmnicului este delimitat de Râul Buzău, iar de la Racovița în nord, așa numita
Muche a Suligatului, o desparte de lunca Siretului. Câmpia Siretuui are o înclinare generală de la
nord-vest către sud-est, cotele descresc de la 100 m la 40 m. Această unitate corespunde unui
întins glacis piemontan, constituit din depozite deluviale- proluviale.
 Câmpia Râmnicului este fragmentată de mai multe văi, printre care: Valea Bătrâna, Valea
Ghergheasa și Valea Cotofiștea.Aproape de confluența cu Râul Buzău, aceste văi găzduiesc câte
un lac întins și anume: Amara, Jirlou și Balta Albă. Lacurile menționate sunt de fap limane
fluviatile barate de aluviunile Râului Buzău.

Câmpia Brăilei- Câmpia Brăilei, cunoscută și sub denumirea de Bărăganul de Nord, este
delimitată la sud de Lunca Călmățuiului, la vest de zona joasă de divagare presărată cu brațe
părăsite ale Buzăului, în nord-vest și nord de lunca Buzăului și a Siretului, iar în est de Lunca
Dunării. Câmpia Brăilei prezintă o pantă generală de la NV ( unde prezintă altitudini între 40-50
m) spre SE ( unde altitudinile ating 22-24 m). Relieful este relativ uniform, reprezentat prin
câmpuri netede, întinse, nedrenate superficial. Singurele microforme de relief le formează
depresiunile de ctasare, care ating cea mai mare dezvoltare din toată Câmpia Română și câteva
văi largim fără scurgere. Depresiunile de tasare sunt transformate în lacuri și se întâlnesc în
oartea centrală a câmpiei, între Ianca și Comăneasca (Ianca, Plopu, Esna, Lutu Alb, Secu, Iazu,
etc).

Partea centrală a Câmpiei Brăilei prezintă o zonă mai coborâtă, ca o vale largă de aproape
trei kilometrii, areal ce se presupune că a fost drenat de un fost braț al Dunării. Această vale este
cunoscută și sub denumirea de Valea Ianca ( direcționată sud-nord) și împarte Caâmăia brăilei în
două părți aproape egale: Câmpia Viziru și Câmpia Iancăi. Valea are o lățime exagerat de mare,
uneori atinge lățimi de 2Km, în raport cu lungimea sa – de 30-40km. Adâncimea ei este de doar
7-8 m și are mai degrabă aspectul unui lac, deoarece datorită pantei mici a profilului
longitudinal, apa stagnează temporar permițând dezvoltarea unei vegetații acvatice.

 Câmpul Viziru este situat în partea vestică și cuprinde spațiul dintre Valea Ianca și
Dunărea în est, sub forma unei benzi, de la Lunca Călmățuiului în sud la cea a Siretului în
nord. Este zona în care Câmpia Brăilei are cele mai mici înălțimi (20-21 m în sud la
Viziru și 13-16 m în nord la Brăila), exceptând muchia nordică de la contactul cu Lunca
Siretului.. Aici sunt prezente o serie de dune ce se aștern oeste depozitul loessoid și ce
prezintă altitudini mia ridicate (28-31 m). Câmpul Viziru este netedm neafectat de
procese de tasare evidente.
 Câmpul Ianca este situat de la Valea Ianca în est până la Valea Buzăului în vest, și este
împărțită în trei zone. În zona centrală se prezintă Câmpia Ianca, străbătută de numeroase
văiugi largi, puțin adânci, presărate cu lacuri de crov, dontre care putem menționa: Ianca,
Plopu, Lutu Alb, Esna, Movila Miresei. A doua zona din cadrul acestei câmpii o
constituie Câmpul Mircea Vodă cu înălțimi de 35-40 m și care este limitat la vest de
Lunca Buzăului, iar în sud de Lunca Călmățuiului. Are suprafață netedă, fără depresiuni
de tasare.Pe latura de nord se prezintă Câmpia Gemenele care se întinde ca o fâșie
acoperită de nisipuri sub formă de dune, cu grosimi mari și altitudini care ajung până la
50 m între Constantinești și Șutești, fixate și folosite pentru culturi agricole.
 Interfluviul Călmățui- Ialomița ocupă partea sudică a foii Brăila,Acest câmp prezintă o
înclinare ușoară de la nord spre sud și în același timp de la est spre vest. Caracterul plan al
câmpiei este deranjat de un relief eolian care ocupă jumătatea de nord a interfluviului. Dunele,
orientate NNE-SSV, sunt despărțite printr-o depresiune alungită. Relieful eolian destul de
accentuat în apropiere de Câlmățui, devine mai domol în măsură ce înintâm spre sud. În partea
sudică a zonei se întâlnesc depresiuni de formă neregulată, ître care unele găzduiesc locuri de
stepă.Dunele de pe acest intefluviu sunt majoritar consolidate. Dunele active se întâlnesc la sud
de Rușetu, în apropierea gării Căldărești.

La est de interfluviul Cîlmățui- Ialomița, se gățește terasa Mihai Bravu a Dunării cu o

altitudine relativă de 5-7 m. Aspectul în general plan al acestei terase, este deranjat în partea de
nord și de est de un relief de tip eolian.

Lunca Dunării este situată în estul teritoriului județului Brăila și ocupă suprafețe
importante. În zona de confluență cu Călmățui atinge cele mai mari lățimi din țară, de
aproximativ 40 km. În dreptul unor îngustări, provocate de promotorii, lățimea se reduce la 7-8
km (Brăila Măcin). Pe întinsul luncii se întâlnesc numeroase brațe părăsite, bălți și zone
mlăștinoase.

se dezvoltă de o parte și de a alta a Dunării și prezintă o altitudine absolută de 10 m în

sectorul Piua Pietrii și de 5+6 m la nord de Brăila. În zona de confluență a Călmățuiului cu
Dunărea, lunca atinge lățimea cea mai mare, mai mult de km. Pe întinsul luncii se întâlnesc
numeroase brațe părăsite, bălți și zone mlăștinoase.

Lunca Siretului se situează la noird de Câmpia Brăilei și la est de Câmpia Râmicului, se

prezintă ca o zămpie joasă plană, înclinată de la vest la est, sens în care cotele scad de la m, în
dreptul comunei Racovița, până la 5-6 m, de la est de Boldavinești.

Culoarul Călmățui este situat în partea sudică a județului Brăila, este o luncă pe alocuri
mai largă comparativ cu cea a Buzăului.Partea stânca este dominată de cursuri părăsite și
grinduri nisipoase, iar cea dreaptă are zone abrupte, cu multe popine rupte dim câmp și lacuri.

Lunca/ Câmpul Buzăului Acesta este un culoar nisipos, larg de 3-5 km, localizat în partea
de nord vest a județului, zonă puternic meandrată de râu, formând griduri nisipoase și multe albii
părăsite. În localitatea Făurei, Lunca Buzăului este comună cu cea a Câlmățuiului.

Balta Brăilei are o lungime meide de 60 km și o lățime de aproximativ 20 km, se

desfășoară între cele două brațe. Este o luncă formată în regim deltaic cu numeroase grinduri (
mai ales în partea de sud) , multe brațe active sau parăsite, lacuri.
 Câmpia Siretului Inferior este localizată în partea vestică a județului, reprezentând o
luncă extinsă a râului cu același nume. Lățimea sa maximă 20-30 km o atinge la confluența cu
râul Buzău, iar altitudinea maximă este cuprinsă între 5- 15m.

Bărăganul Ialomiței este localizat în partea sud vestică a județului și este format din două
subunități:

 Câmpia Mohreanui ce se găsește la sud de Valea Călmățui. Aceasta este acoperită de

nisipuri cu dune, local de zone depresionare alungite între dune, cu o altitudine de
aproximativ 60 m.
 Câmpia Roșiori este localizată în extremitatea sudică a județului, și se caracterizează prin
predominarea cuvetelor lacustre (formate prin tasare).

Relief-Câmpa tabulară și lunca sunt cele două forme de relief ce domină aproximativ în
părți egale teritoriul județului Brăila.Singurele denivelăro de pe suprafața câmpiei sunt
crovurile, cuvetele lacustre, unele movile antropiece, dunele de nisip de pe partea dreaptă
a Buzăului și Călmățuiului și marile văilor. În luncă apar albii părăsite, meandre și cuvete
lacustre.
Hipsometric predomină altitudini de 20-30 m, cu maxima de 51 m în zona Buncpărari,
Zăvoaia și minim 5 m în Balta Brăilei și Câmpia Siretului Inferior.

Tectonica

Județul Brăila se extinde peste două unități tectonice majore aparținând forealandului
Orogenului Carpatic: Platforma Moesică, prin Sectoarele Dobrogea Centrală și Dobrogea de Sud
și Promo0toriul Nord Dobrogean ca prelungiere a Orogenului Dobrogei de Nord sub avanfosa
Carpatică aparținând Bazinului Focșani.

 Dobrogea de Nord sau Orogenul Nord Dobrogean situat între Falia Pecenega Camena la
sud și Falia Sf. Gheorghe la nord, sunt reprezentate în general printr-un sistem de pânze
alpine.
 Dobrogea Centrală parte integrantă a Platformei Moesice, unitate de foreland a
Orogenului Carpatic. Spere sud de această unitate se găsesc, în contact tectonic cu
Dobrogea de Sud, față de care are o poziție tectonică mai ridicată, contact ce se realizează
 în lungul faliei crustale cu orientare NV-SE Capidava Ovidiu, situată în afara limitei
sudice a județului.
 Dobrogea de sud, parte integrată a platformei Moesice, este separată de Doborgea
Centrală prin falia Capidava Ovidiu, având o poziție mai coborâtă față de Dobrogea
Centreală are o cuvertură sedimentară mai completă începând cu Plaeozoicul și având o
suită Mezozoică bine dezvoltată cu numeroase discordanțe.

Din punct de vedere stratigrafic, zona studiată se află situată peste Platforma Valahă
(Moesică) Platforma Moesică este situată la nord de Dunăre și este separată de unitățile carpatice
prin falia Pericarpatică în lungul căreia este subșariată spre nord.

Platforma Valahă si-ț terminat evoluția în Cuaternar când a fost colmatată și actual prezintă o
morfologie cu caracter de câmpie, corespunzând în mare marte cu cea cunoscută drept Câmpia
Română din punct de vedere geografic. Platforma Valahă prezintă un relief plat, compartimentat
de cursuri de văi largi.

Platfomra Valahă cuprinde două compartimente- un compartiment inferior ce constituie

soclul constitut în principal din șișturi cristaline și al doilea compartiment superior reprezentat de
cuvertură, alcătuită în principal din depozite sedimentare.
 Elemente structurale (harta Brăila)

Relieful relativ uniform al Câmpiei Române ascunde o structură compexă a

fundamentului și cuverturii preneogene. Forajele geologice și investigațiile geofizice au scos în
evidență existența mai multor compartimente tectonice, separate prin mari falii, orientate în
principal pe directia NV-SE, unele limitate la cuvertura paleozoică- mezozoică, altele ce apar
până la cuvertura neogenă.