UNIVERSITATEA ,,1 DECEMBRIE 1918,,

ALBA IULIA

CONF.DR.ING.POPA DORIN VICTOR

 OBIECTIVE
 1.Introducere
 2. Caracteristici fizico-mecanice ale pământurilor
 3.Acţiunea mecanică a apei asupra pământului
 4. Compresibilitatea pământului
 5.Influenţa istoriei stării de tensiune
 6. Ruperea pământului prin forfecare
 7.Tipuri de încercări.
 8. Starea de tensiuni in masivul de pământ
 9. Influenţa anizotropiei
 10.Tasarea terenului de fundare
 11.Împingerea pământului
 12.Metode bazate pe formarea prismului de rupere.
 13.Consideraţii asupra metodelor de calcul a împingerii pământului.Impingerea pământului
asupra sprijinirilor.
 14.Taluzuri şi versanţi. Generalităţi.Alunecări de teren. Cauzele alunecărilor de teren
Panta de taluz stabil în terenuri necoezive şi în terenuri coezive.
Bibliografie
V. Farcas, A.Popa, Geotehnica. Teorie si exemple de calcul, Ed. UTPress, 2014,
A. Popa, V. Farcaş, Geotehnică, UT Press, 2004
F. Mureşanu, Geotehnică, UT Press, 2001
A. Stanciu, I. Lungu, Fundaţii, vol I, , Ed. Tehnică, 2006
V. Pop, A. Popa, Geotehnică şi fundaţii, Lito IPCN, 1983,
V. Farcas, N. Ilies etc., Geotehnica. Îndrumător de laborator, Ed. UTPress, 2014
A. Popa, Geotehnică, Exemple de calcul, 1994
V. Pop, A. Popa, Geotehnică. Îndrumător de laborator, Lito IPCN, 1983,
A.Popa, col., Proiectarea fundaţiilor, LitoIPCN, 1985.
A.Popa, col., Fundaţii în condiţii speciale de fundare. Lito IPCN 1992,
STAS 3300/1-1.2-1985. Teren de fundare. Principii generale de calcul. Calculul terenului de
fundare în cazul fundării directe.
SR EN 1997-1 : 2006 Eurocod 7: Proiectarea geotehnică. Partea 1: Reguli Generale.
Geologie, Indrumător pentru lucrările de laborator, A. Suciu, 2002
 ASPECTE INTRODUCTIVE
 Caracteristici fizice ale pământurilor
 Aceste particularități sunt definite prin:
 a. Densitatea și greutatea volumică a scheletului pământului
 Densitatea scheletului pământului este definită prin relația:

𝑀𝑠
 𝜌𝑠 = 𝑔𝑟/𝑐𝑚3 în care:
𝑉𝑠
- Ms -este masa scheletului pământului (particulelor minerale) dintr-un
anumit volum;
- Vs - este volumul scheletului pământului din același volum de pământ.
 Aceste valori se determina în laborator prin metoda picnometrului conform
STAS 1913/2-76.
Natură pământ s ρ γ
s
 Valori medii tab.2 Nisip, nisip prăfos, nisip
3
[gr/cm ] [kN/m ]
2,65 26,0
3

argilos
Praf, praf nisipos, praf 2,67 26,2
argilos
Argilă, argilă nisipoasă, 2,72 26,7
argilă prăfoasă
 Greutatea volumică a scheletului pământului se definește prin relația:
𝐺𝑠
𝛾𝑠 = 𝑘𝑁/𝑚3 în care Gs este greutatea scheletului pământului.
𝑉𝑠
 Între cele două valori există relația:
𝛾𝑠 = 𝜌𝑠 ∙ 𝑔 𝑘𝑁Τ𝑚3 , g ≈ 9,81 𝑚Τ𝑠 2 , 𝜌𝑠 𝑔𝑟Τ𝑐𝑚3
 b) Densitatea și greutatea volumică a pământului
 Densitatea volumică a pământului este definită:
𝑀
𝜌= 𝑔𝑟/𝑐𝑚3 (2.6)
𝑉
 în care: M este masa totală a unui volum de pământ, V.
Greutatea volumică a pământului
𝐺
𝛾= 𝑘𝑁/𝑚3
𝑉
 Funcție de prezența celor trei faze aceasta poate fi (fig. 17):
𝐺𝑠
 - greutatea volumică în stare uscată: 𝛾𝑑 = 𝑘𝑁/𝑚3
𝑉
𝐺
 - greutatea volumică în stare naturală: 𝛾 = 𝑘𝑁/𝑚3
𝑉
𝐺𝑠 +𝐺𝑤,𝑠𝑎𝑡
 - greutatea volumică în stare saturată:𝛾𝑠𝑎𝑡 = kN/𝑚3
𝑉
𝐺′
 - greutatea volumică în stare submersată: 𝛾′ = 𝑘𝑁/𝑚3
𝑉
 Fazele constitutive ale pamantului fig.17
 c. Porozitatea și indicele porilor
 Porozitatea reprezintă raportul:
𝑉𝑝 𝑉−𝑉𝑠
 𝑛= = Vp –vol.golurilor din pamant;
𝑉 𝑉𝑠
V – vol.total al pamantului avand golurile
respective;
Vs - este volumul scheletului pământului din același volum de
pământ
 Indicele porilor reprezintă:
𝑉𝑝 𝑉−𝑉𝑠
 𝑒= =
𝑉𝑠 𝑉𝑠
 Funcție de starea în care se găsește, pământul necoeziv poate prezenta două stări de
îndesare extreme:
 - starea cea mai îndesată: volum minim de pori (emin ρdmax.),
 - starea cea mai afânată: volum maxim de pori (emax, ρdmin).
 În stare naturală pământul se găsește în domeniul cuprins între cele două stări extreme
(fig. 18).
 Indicele porilor (e) servește pentru caracterizarea pământurilor dificile (cu o comportare
necorespunzătoare sub încărcările transmise de construcție).

EX; Un nisip argilos având e > 0,7 este un teren dificil.

Starea de îndesare a nisipului interesează atât pentru modificarea de volum sub sarcini statice,
dar mai ales sub solicitări dinamice.
Pământurilor afânate (nisip fin sau nisip fin prăfos), au tendința de a-si modifica volumul sub
încărcări exterioare, dar și de a prezenta o reducere a rezistenței la forfecare datorită suprafețelor
mici de contact existente între particule.
Dacă sunt saturate, poate să apară și fenomenul de lichefiere sau fenomenul de mobilitate
ciclică, care se manifestă printr-o reducere parțială sau totală a capacității portante.
d. Gradul de îndesare și capacitatea de îndesare.
 Pentru caracterizarea stării în care se afla un pămînt necoeziv în raport cu cele
două stări extreme se introduc noțiunile:
 Grad de îndesare:
𝑒𝑚𝑎𝑥 −𝑒 𝜌−𝜌𝑑𝑚𝑖𝑛 𝜌𝑑𝑚𝑎𝑥
 𝐼𝐷 = = ∙ (2.10)
𝑒𝑚𝑎𝑥 −𝑒𝑚𝑖𝑛 𝜌𝑑𝑚𝑎𝑥 −𝜌𝑑𝑚𝑖𝑛 𝜌𝑑

 Un pământ nisipos poate fi (SR EN ISO 14688-2):

- foarte afânat: ID < 15%
- afânat: 15% < ID < 35%
-îndesare medie: 35% < ID < 65%
- îndesat:6% < ID < 85%
- foarte îndesat: 85% < ID < 100%
 𝑒𝑚𝑎𝑥 −𝑒𝑚𝑖𝑛
 Capacitatea de îndesare: 𝐶î =
𝑒𝑚𝑖𝑛
 Un pământ necoeziv poate fi:
- cu capacitate mica de indesare: Ci < 0,4
- cu capacitate mijlocie: Ci = 0,4 – 0,6
- cu capacitate mare: Ci > 0,6

 e. Umiditatea și gradul de umiditate.
 Se definește ca umiditate:
𝑀𝑤
 𝑤= ∙ 100 % 𝑀𝑤 - masa apei din proba de pamant; 𝑀𝑠 - masa fazei solide
𝑀𝑠
 Gradul de umiditate este definit ca:
𝑉𝑤 𝑤
 𝑆𝑟 = sau 𝑆𝑟 =
𝑉𝜌 𝑤𝑠𝑎𝑡
 Funcție de gradul de umplere cu apă a porilor, pământurile se caracterizează ca:
 - uscate: Sr ≤ 0,4
 - umede: Sr = 0,41-0,8
 - foarte umede: Sr = 0,81-0,9
 - practic saturate: Sr ≥ 0,91
 Faza lichidă (apa din pământ)
 Apa în pamant se gaseste sub următoarele forme:
 vapori;
 apa adsorbită;
 apa capilară;
 apa liberă;
 apa sub forma de gheață.
 Atât comportarea pământului sub încărcările exterioare cât și proprietățile geotehnice sunt
influențate de prezența apei în pământ.
 Din punct de vedere chimic apa poate fi:
 neagresivă (nu luăm măsuri speciale la realizarea fundațiilor),
 agresivă (funcție de tipul și de intensitatea agresivității luăm măsuri privind: tipul cimentului,
permeabilitatea betonului, protecția armăturii, clasa minimă de beton etc).
 Vaporii de apă se găsesc în porii liberi sau sub forma de bule în apa din pori. Nu influențează
comportarea pământului
 Apa adsorbită la pământurile argiloase reprezintă apa reținută în jurul
particulei minerale datorită unor forțe de atracție, numite fenomene de
suprafață.
 Pe suprafața laterală a particulei solide există o încărcătură electrică negativă
datorită structurii cristaline a particulei minerale.
 Pentru echilibrarea sarcinii electrice, particula atrage în jurul ei cationi
(proveniți din disocierea electrolitică a sărurilor aflate în apă) și molecule de
apă (fig. 19).
 Molecula de apă este bipolară, deoarece centrele de greutate ale sarcinilor
electrice nu coincid, din punct de vedere electric fiind un dipol de apa (fig20)

 Ansamblul format din învelișul de apă adsorbită și stratul de cationi poartă

numele de complex de adsorbție.
 În cuprinsul învelișului de apă adsorbită se deosebesc două straturi:
 - apa strâns legată, fixata de particula cu presiuni de ordinul a 10.000 daN/cm2;
 - apa slab legată (peliculară), care are o oarecare mobilitate în raport cu peretele
particulei și poate fi eliminată prin uscare la temperaturi de peste 200°C.
 Limita până la care se extind cele două straturi formează stratul difuz și se găsește la o
distanța la care presiunea de legare este de ordinul 0,5 daN/cm2
(fig. 19).
 Cunoașterea ionilor din complexul de adsorbție este importantă pentru explicarea unor
fenomene ce au loc la pământurile argiloase

 Ion - atom ,molecula care are un exces de sarcina electrica

 Un atom este cea mai mică unitate constitutivă a materiei comune care are
proprietățile unui element chimic
 Molecula e cea mai mică parte dintr-o substanță care păstrează compoziția
procentuală și toate proprietățile chimice ale acelei substanț
Complexul de adsorbție din jurul particulei de pământ(Fig.19)
 Cationi – ion incarcat cu sarcina electrica pozitiva care este atras de catod(electrod)
 Anioni– ion incarcat cu sarcina electrica negative care este atras de anod(electrod)
 Efectul fenomenelor de suprafață asupra comportării pământurilor argiloase
 a. Coeziunea pământului

Existența complexelor de adsorbție în jurul particulei minerale explică parțial și faptul

că particulele nu se găsesc independente ci au o anumită legatură între ele, numită
coeziune.
Forțele care apar între particulele de argilă rezultă din suprapunerea a două acțiuni
opuse,
-respingere - datorită interacțiunii dintre straturile duble difuze
-atractie - Van-der-Waals.
 Energia totală este dată de:
- diferența celor două energii
- aranjamentul dintre particule (față-față; față-muchie, muchie-muchie) ce
caracterizeaza structura pământului.
 Cu cât umiditatea pământului este mai mare, distanța dintre particule crește,
valoarea coeziunii scade, pentru ca la o anumită umiditate, în anumite
condiții, ea să poată fi considerată chiar cu≈0 (pământuri saturate)
 Între particule pot aparea și legături datorate depunerii unor lianți (Ca, Fe, Si
etc.) dând naștere unei coeziuni de cimentație cc.
 În general coeziunea totală este dată de relația:
 c = cw + cc + ca (2.25)

 în care cw - coeziunea electromoleculară sau hidrocoloidală;
 cc coeziunea de cimentație sau structurală;
 ca - coeziunea aparentă
 Consistența și plasticitatea pământurilor argiloase
 Prin modificarea umidității pământurilor argiloase, acestea pot trece prin
următoarele stări:
 tare (solida și semisolidă),
 plastică,
 curgătoare (fig. 22).
 Separarea celor patru stări s-a făcut prin trei umidități caracteristice:
 limita de curgere (limita superioară de plasticitate)-wL,
 limita de frământare (limita inferioară de plasticitate) - wp
 limita de contracție - ws.
 Cele trei limite se determină în laborator pe probe deranjate (remaniate).
Mărimea intervalului de comportare plastică este definit ca indice de plasticitate Ip:
 Ip = wL-wP
 Dacă:
 Ip = 0% - pământuri neplastice;
 Ip = 0-10% - pământuri cu plasticitate redusă (nisip argilos etc)
 Ip = 11-20%- pământuri cu elasticitate medie (argilă nisipoasă etc)
 Ip = 21-35%- pământuri cu elasticitate mare (argile)
 Ip > 35% - pământuri cu plasticitate foarte mare (argilă grasă)
Modificarea stării pământului cu umiditatea
 Deoarece IP depinde de două valori (wL, wP) o modalitate mai aproape de realitate
de a apreciere a plasticității pământurilor coezive o reprezintă valoarea wL:
 wL ≤ 35% - pământuri (argile/prafuri) cu plasticitate redusă;
 35 ≤ wL ≤50% - pământuri (argile/prafuri) cu plasticitate mijlocie;
 wL > 50% - pământuri (argile/prafuri) cu plasticitate mare.

 Folosirea acestui criteriu de evaluare a plasticității pământurilor poate servi la
clasificarea tipurilor de pământuri și recomandarea unor valori caracteristice a
rezistenței la forfecare și compresibilitate (norme germane DIN 18196, etc).
 Valoarea lui IP nu indică starea actuală a pământului.
 Pentru a reda starea lor fizică naturală, pământurle argiloase se caracterizeaza prin
indicele de consistență – IC:
𝑤𝐿 −𝑤 𝑤𝐿 −𝑤
 𝐼𝐶 = = (2.27)
𝑤𝐿 −𝑤𝑃 𝐼𝑃

 Alături de indicele de consistență poate fi defintă și o altă voloare
caracteristică, indicele de lichiditate IL:
𝑤−𝑤𝑃 𝑤−𝑤𝑃
 𝐼𝐿 = = = 1 − 𝐼𝑐
𝑤𝐿 −𝑤𝑃 𝐼𝑃
 După Casagrande pentru o mai bună clasificare a pământurilor coezive
putem folosi și dreapta de plasticitate, linia A (fig. 23) determinată prin
relația:
 𝐼𝑃 = 0,73 𝑤𝐿 − 20 % (2.29)
 Astfel un praf, care uneori nu poate fi ușor deosebit de argilă, poate fi
recunoscut pe baza valorii lui IP (fig 23).
 Indicații interesante sunt furnizate de poziția față de linia A și de
categoria de pământuri:
 organogene (pământuri formate sub influența organismelor)
 pământuri cu conținut de materii organice.
 Aceste pământuri au valoarea indicelui de plasticitate IP sub linia A.
Clasificarea pământurilor după linia A – Criteriul Casagrande
 C. Contracția și umflarea argilelor - înțelegem modificarea de volum a pământurilor
argiloase datorită modificării umidității acestora.
 Contracția, este fenomenul de reducere a volumului pământului odată cu uscarea
acestuia.
 Aceasta scadere de volum este aproape proporțională cu umiditatea până la o anumită
limită (limita de contracție).
 Umflarea se datorează forțelor de respingere care separă particulele de argilă crescând
volumul rocii odată cu creșterea umidității.
 Mecanismul producerii acestui fenomen poate fi explicat pe baza acțiunii complexului
de adsorbție.
 Prin evaporare, pelicula de apă din jurul particulei situate la suprafața terenului iși
micsorează grosimea, apa slab legată din jurul particulelor de mai jos se deplasează
spre suprafață până la refacerea grosimii peliculei de apă
Fig.24 Mecanismul producerii fenomenului de contracție și umflare
 În urma uscării se formează la suprafața terenului fisuri de contracție, ele
constituie:
 a) căi de infiltrare rapidă a apei în masa pământului, conducând la apariția
unui nivel de apă de infiltrație
 b) formează o macrostructură care influentează rezistența pământului
(influența asupra stabilității săpăturilor, fig. 25);
 c) produc tasări ale terenului de fundare în diferite zone ale construcției;
 d) în zona fisurii coeziunea este zero

Fig.25
Fisuri care influențează rezistența pământului
 Umflarea crește, cu creșterea suprafeței specifice a particulei, respectiv
scăderea diametrului; cu cantitatea de cationi monovalenți.
 Dacă umflarea argilei este împiedicată apare o presiune de umflare (pu)

Fig.26
 Amplitudinea fenomenului de contracție-umflare depinde de o serie
de factori:
• - compoziția mineralogică: argilele montmorilonitice cu structura
extensibilă suferă umflări mai mari ca cele caolinitice cu structura
rigidă;
• - starea fizică a pământului: cu cât porozitatea și umiditatea au valori
inițiale mai mici umflarea este mai mare, iar contracția mai mică;
• - factori exteriori: condiții climatice, alimentarea cu apă (sistem
închis, deschis), presiunea aplicată de construcți etc.
 Apariția degradărilor la fundații se datorează în principal efectului de
evapotranspirație datorită acțiunii insolaței și efectului de absorbție a apei din
pământ de către vegetație.
 Efectul acestora se manifesta prin fenomenul de contracție a terenului de
fundare, care conduce la apariția tasărilor (fig. 26).

Fig.26 Degradări la construcții datoritei fenomenului de contracție

 La pământurile contractile, pe baza umidităților caracteristice se poate defini indicile
de contracție – umflare:
𝑤−𝑤𝑠
𝐼𝑐𝑢 =
𝑤𝑠𝑎𝑡 −𝑤𝑠
 în care:
ws– limita de contracție;
wsat– umiditatea de saturație.

 Valorile extreme ale acestui indice semnifică:

Icu = 0 - contracții nule (w = ws);
Icu = 1 - umflături nule (w = wsat)
 Apa capilară
Se găsește în porii pământului alcătuit din granule fine, deasupra nivelului
liber al pânzei freatice (fig. 27).
Ridicarea apei în pământ este provocată de acțiunea tensiunii superficiale T.
Pentru determinarea lui hc exprimăm condiția de echilibru ca
rezultanta fortelor de tensiune superficiala sa echilibreze greutatea
coloanei de lichid:
hc ∙ π ∙ r 2 ∙ γw = 2 ∙ π ∙ r ∙ T ∙ cosα
de unde:
hc = 2 ∙ T ∙ cosα/r ∙ γw ≈ 0,15/r

Pentru pământuri fine:

c
hc =
e∙d10
unde: - c este coeficientul empiric 0,1-0,5 cm2;
- e este indicele porilor, adimensional;
- d10 este diametrul eficace, cm
Vol.cilindr.=lung.cercxtensiunea super.proiect.pe
 Cu cât porii sunt mai fini cu atât înălțimea de ridicare a apei capilare este mai
mare:
• - nisip fin: 0,1 - 0,5 m;
• - nisip prăfos: 0,5 - 2,0m;
• - argile: 2 - 5m.
 Înalțimea capilară nu se găsește la același nivel pe întreaga zona, modificându-
se după stratificație (fig. 28).

Fig. 28 Nivelul apei capilare

 Un fenomen important datorat ascensiunii capilare a apei și fenomenului de
migrație orizontală este fenomenul de igrasie.
 Amplasarea tălpii fundației în zona parțial saturată, permite alimentarea cu
apă a materialului din care este executată fundația si ridicarea prin capilaritate
a acesteia la pereții construcției (fig. 29)
 Apa liberă
 Apa infiltrată în pământ, întâlnind în calea ei un strat impermeabil, formează
deasupra acestuia o acumulare de apă, numită apa subterană.
 Curgerea apei între două puncte din teren poate avea loc numai în cazul unei
diferențe de nivel piezometric Δh (fig. 30).
Fig. 30 Curgerea apei libere

Mișcarea apei prin pământ este guvernată

(curgerea laminară) de legea lui Darcy:
v =k ∙ i (cm/s)
în
care:
i= Δh/Δs gradientul hidraulic (-);
k este coeficientul de permeabilitate
(cm/s).
v este viteza de filtrație (cm/s)