Tehnologii de camasuire a stalpilor din beton armat.

- Structuri An VI
          Stâlpii sunt elemente verticale de rezistenta care preiau și transmit fundațiilor încărcările date de elementele
orizontale ale structurii de rezistentă (grinzi,planșee,șarpante) sau de alte părți ale structurii care reazemă și
descarca pe ei. După materialele din care se realizează, stâlpii pot fi din: lemn, zidărie, beton armat(cu armătură
flexibilă –compuși (beton armat cu armatura rigidă), metalici.

          Stâlpii din beton armat au un domeniu vast de utilizare fiind prezenți la aproape toate tipurile de structuri
curente sau speciale din beton armat: se pot realiza prin turnarea betonului la fața locului (monolit) sau prin
prefabricare. Stâlpii clădirilor civile și industriale realizați monolit au în general, secțiunea transversală de formă
pătrată sau dreptunghiulară și mai rar. În forma de T, I , circulară sau poligonală. Stâlpii prefabricați pentru a rezulta
de greutate cât mai redusă, tubulară sau compusă au secțiunea transversală sub formă de T, I tubulară sau
compusă. (cu goluri, cu zăbrele etc.)

         Degradarile stalpului din beton armat pot fi cauzate: natural, chimic.

[http://1.bp.blogspot.com/-
Ak6FcHyYkc4/TzQDKbxHBNI/AAAAAAAAF9c/7dz7ir0rS6s/s1600/67.jpg]

Cresterea capacitatii de rezistenta a elementului de tip

stalp se poate realiza prin:
-cămăşuială pe 2-4 laturi, cu beton armat;
-consolidare cu profile metalice;
-consolidare cu fibre de carbon.
Deficienţa
se remediază prin cămăşuire cu beton armat, şi, uneori, cu piese metalice, cu o
preocupare specială
pentru confinarea miezului de beton al nodului:
•        
alcătuirea
tip stâlpi slabi – grinzi puternice.  Remediul
constă în cămăşuirea stâlpilor cu beton armat.
•               
rezistenţa
insuficientă a stâlpilor la forţa tăietoare. În această situaţie se impune
cămăşuirea stâlpilor cu
beton armat, piese de oţel, sau FRP.
•        
lipsa de
ductilitate şi/sau înnădiri prin suprapuneri insuficiente. Aceste deficienţe se
remediază prin aceleaşi
măsuri ca în cazurile precedente.
Creşterea
performanţelor structurale ale cadrelor de beton armat se poate obţine şi prin
intervenţii care nu
schimbă esenţial caracteristicile structurii iniţiale.
Aceste intervenţii se bazează, în principal, pe tehnici de
cămăşuire a
elementelor cadrelor, cu beton armat, cu piese de oţel sau cu polimeri armaţi
cu fibre de diferite naturi.
Soluţia de cămăşuire a elementelor cadrelor nu
modifică  caracteristicile de comportare
iniţiale ale acestor
structuri caracterizată prin solicitarea relativ uniformă
şi moderată a cadrelor şi diafragmelor orizontale.
Ca urmare, soluţia de intervenţie prin cămăşuirea
elementelor cadrelor conduce  şi la
cerinţe de rezistenţă
şi rigiditate ale infrastructurii  şi fundaţiilor sensibil mai mici, comparativ
cu tehnicile de intervenţie localizate (prin
adaus de pereţi structurali, cu
cadre cu pereţi de umplutură sau contravântuite etc.);
Cămăşuirea elementelor cadrelor cu beton armat,
poate afecta în măsură importantă şi elementele
nestructurale ale construcţiei,
astfel încât costul şi durata lucrărilor poate fi mai mare comparativ cu alte
soluţii.
Cămăşuielile pot avea simultan mai multe efecte. De
exemplu, pe lângă sporirea rezistenţei la forţă 
tăietoare, poate creşte  şi
rezistenţa la încovoiere  şi deformabilitatea
(ductilitatea). Pentru a mobiliza sau a inhiba
aceste efecte trebuie luate
măsuri specifice.
Cămăşuieli
din beton armat întrucât
porţiunea din infrastructură a unui stâlp (inclusiv fundaţia sa) prezintă
numeroase particularităţi şi detalii diferite, fiind practic imposibil să se
găsească un caz unic reprezentativ, s-a
considerat necesar să se descrie
operaţiile tehnologice, în cazul consolidării unui stâlp pe toate cele patru
laturi ale
 [http://2.bp.blogspot.com/-ONf2pVZ-
s_Q/TzQDKOW6wjI/AAAAAAAAF9U/m--0unsbwhs/s1600/5.jpg]

sale, în porţiunea sa din suprastructură.   Se menţionează însă că pentru consolidarea

porţiunii din infrastructură
cele mai multe din operaţiile tehnologice sunt
asemănătoare (din punct de vedere al condiţiilor tehnice şi al
succesiunii sau
dependenţei) cu cele executate în porţiunea din suprastructură.
1.Se realizează lucrările de sprijinire dacă este
cazul.
2.Se execută consolidarea la nivelul infrastructurii
stâlpului.
3.Se îndepărtează tencuiala de pe toate suprafeţele
laterale ale stâlpului, de la partea inferioară a plăcii şi de
pe feţele
laterale şi fundul grinzilor concurente pe o distanţă de cea. 300 mm faţă de
stâlp.
4.În dreptul colţurilor stâlpului se practică goluri
în placă, având forma aproximativ pătrată cu latura de cea.
150 ... 200 mm.
5.Se şpiţuiesc suprafeţele de beton decopertate ale
stâlpului.
6.Cu pahometrul se determină poziţia armăturilor, din
stâlp şi de la capetele grinzilor, care se marchează cu
cretă pe suprafaţa
betonului.
7.Se marchează poziţia conectorilor (care leagă
barele longitudinale ale cămăşuielii de barele longitudinale ale
stâlpului),
având grijă ca aceştia să fie poziţionaţi îh dreptul etrierilor din stâlp şi să
fie decalaţi pe înălţime pentru
barele de pe aceaşi latură a stâlpului.
8.Se îndepărtează stratul de acoperire cu beton, în
dreptul marcajelor pentru poziţionarea conectorilor, până la
dezvelirea
armăturii longitudinale din stâlp.
Se aduc
conectorii (cu diametrul minimum de 14 mm) şi se sudează de armătura
longitudinală a stâlpului
(lungimea cordonului de sudură este de 10 d + 20 mm
când sudura se realizează pe o singură parte şi de 5d + 20
mm când sudura se
realizează pe ambele părţi).
10. Cu dalta şi ciocanul sau cu
pickhammerul se practică golurile îh placă.
11.Cu bormaşina rotopercutantă se
dau în grinzi găuri cu diametrul de 15 ...
20 mm, în funcţie de diametrul
etrierilor care urmează să traverseze grinzile.
12.Suprafeţele de beton
decopertate se curăţă cu peria de sârmă (de sus în jos), se suflă cu aer
comprimat şi
se spală cu jet de apă.
13.Se [http://13.se/] montează armăturile longitudinale şi cele
transversale (etrierii se prevăd cu ciocuri drepte
care se sudează, lungimea
cordonului de sudură stabilindu-se ca Ia punctul 9) şi se realizează prinderea
dintre ele.
14. Se sudează barele
longitudinale de mustăţile armăturilor de Ia nivelul inferior.
15.Se
sudează conectorii de armăturile longitudinale ale cămăşuielii.
16.Dacă
betonul se pune în lucrare prin torcretare, se udă suprafeţele de beton cu apă
până la saturare şi apoi
după zvântare se începe torcretarea. Cămăşuiala, cu
grosimea de minimum 50 mm, se realizează din două sau
mai multe straturi de
beton, fiecare cu grosimea de 20 ... 50 mm (în funcţie de îndemânarea
torcretistului şi de
condiţiile tehnologice locale).
17.Dacă betonul se pune în lucru
prin turnare, se fixează distanţierii (minimum 1 buc/ml pe fiecare latură), se
execută cofrajul pe o înălţime de 1,0 ... 1,5 m, se udă suprafeţele betonului
(până la saturare) şi ale cofrajului. După
zvântarea suprafeţei betonului se
toarnă betonul proaspăt în straturi cu înălţimea de 300 ... 500 mm şi se
compactează cu pervibratorul (dacă este cazul prevăzut cu lance) şi prin
baterea cofrajului cu ciocanul de lemn de
2 kg.
 Se înalţă
cofrajul pe o înălţime de cea 1,0 ... 1,5 m şi se reiau operaţiile de punere în
lucrare a betonului până
la realizarea cămăşuielii pe toată mălţimea stâlpului.

Tehnici de cămăşuire:
  1.Pentru a fi egal eficientă în
cele două direcţii, cămăşuirea stâlpilor se face pe toate feţele. Atunci când
interesează
numai sporirea rezistenţei la forţă 
tăietoare, se pot prevedea numai etrieri perimetrali (3.4-1a).
2. Atunci când cămăşuirea nu
poate fi executată pe toate cele patru laturi ale stâlpului şi se acceptă un grad
diferit de
consolidare pe cele două direcţii, se vor lua măsuri pentru
prevenirea desprinderii cămăşii de stâlpul existent. În acest scop se
pot
utiliza ancore postinstalate, fixate cu mortar sau răşină epoxidică, în găuri
forate în stâlpul existent.
O altă soluţie constă în montarea
ramurii de completare a etrierului în grosimea, acoperirii cu beton a laturii
care nu se
cămăşuieşte .
3. Dacă se doreşte să se evite
sporirea rezistenţei la încovoiere prin cămăşuire, cămaşa se opreşte la 30 mm
de intradosul
grinzii, respectiv faţa planşeului.
4. Dacă stâlpul este “captiv”,
fiind cuprins între un parapet înalt şi grindă, stâlpul este expus unei ruperi
periculoase
specifică elementelor scurte dacă rezistenţa la forţă  tăietoare este insuficientă; cămăşuirea se va
face potrivit uneia dintre
variantele date la (5)…(7).

[http://3.bp.blogspot.com/-
uhtUi9Y_CwM/TzQDJloTXvI/AAAAAAAAF9Q/Q0G81qsCB58/s1600/4.jpg]
5. Dacă stâlpul este adiacent
unui parapet de beton armat de grosime mare se recomandăsă se execute
cămăşuirea numai
pe înălţimea liberă a stâlpului.
6. Dacă stâlpul este adiacent
unui parapet de beton armat de grosime redusă se recomandă executarea unui rost
vertical
între cele două elemente şi efectuarea cămăşuirii pe întreaga înălţime
a stâlpului.                                               
7. Alternativ, stâlpul poate fi cămăşuit pe toate laturile, pe întreaga
înălţime, fără executarea rosturilor verticale, prin
suprapunerea etrierilor cu
bare introduse în găuri forate în elementele adiacente.

[http://1.bp.blogspot.com/-CWk6h3sDiPM/TzQDI_O7W0I/AAAAAAAAF9I/WewWEUz6vlw/s1600/3.jpg]
8. Dacă stâlpul este adiacent
unui perete nestructural se recomandă desfacerea locală a unui rost vertical
între cele două
elemente care să permită cămăşuirea stâlpului pe întreaga
înălţime. 
 9. Grosimea cămăşii trebuie să
fie ≥ 10 cm în cazul executării din beton turnat în cofraj şi ≥ 6 cm în cazul
betonului
torcretat. Clasa de beton este ≥ C20/25 şi cel puţin clasa betonului
din stâlpul existent.
10. Armăturile orizontale
reprezintă armăturile principale în preluarea forţei tăietoare. Armăturile
verticale reprezintă
armături de montaj şi se vor dispune la interiorul
etrierilor. Dacă grosimea cămăşii este ≥ 120mm armarea se va realiza din câte
două planuri de armături.

[http://1.bp.blogspot.com/-gYb9t5uo44s/TzQDIqWXiHI/AAAAAAAAF9A/cgb3xZ18nSk/s1600/2.jpg]
11. În cazul utilizării barelor independente, diametrul minim al etrierilor
este de 10mm, iar distanţa maximă intre etrieri
este de 100mm. Etrierii vor fi
detaliaţi astfel încât să se asigure o bună confinare a stâlpului existent.
Etrierii se vor închide prin
sudare, cu cârlige de tip seismic (de 10d, îndoite
la 135°) sau prin suprapunere. Atunci când se prevăd cârlige de acest tip, se
va
alege o grosime a cămăşii care să permită dispunerea lor.
Armătura longitudinală se va
dispune la interiorul etrierilor.
12. În cazul utilizării plaselor
sudate, trebuie asigurată o lungime suficientă de suprapunere pentru închiderea
plasei pe
una dintre feţele stâlpului.

[http://2.bp.blogspot.com/-tGaK9rcBYSg/TzQDIbJ0J-
I/AAAAAAAAF88/pc83kCSKx8I/s1600/1.jpg]
13 Pentru realizarea aderenţei
dintre cele două straturi de beton, faţa stâlpului existent va fi curăţată
complet de tencuială
şi asperizată. De regulă, nu este necesară conectarea prin
armături a cojii de beton nou de betonul stâlpului existent.

Postată acum 8th February 2012 de Anonymous

Etichete: arhitectura, camasuire, structuri speciale

1
Vizualizați comentariile
 Lightbringer 7 februarie 2014, 16:04
Foarte interesant. O sa mai urmaresc blogul si pe viitor.
Răspundeți

Introduceți comentariul dvs...

Comentați ca:
Cont Google

Previzualizaț
Publicați