SILOZURI DE CEREALE

PARTICULARITĂȚI DE CALCUL
 Analiza structurii
La proiectarea silozurilor se iau în considerare niveluri de precizie diferite, care depind de clasa de
efecte aleasă, configurarea structurii și susceptibilitatea la diferite moduri de cedare.
a) Clasa de efecte 3

- Silozuri rezemate pe sol sau rezemate pe o fustă continuă extinsă până la sol şi capacitatea
depăşind 1000 de tone
- Silozuri cu reazem discontinuu şi capacitatea depăşind 5000 de tone
- Silozuri cu capacitatea depășind 200 de tone, la care se produce una din următoarele situații de
proiectare: descărcare excentrică, încărcare neuniformă locală și umplere neseismică.
a) Clasa de efecte 2
 În această clasă se încadrează toate silozurile care nu se regăsesc în celelalte clase de efect.
a) Clasa de efecte 1
- Silozurile care au capacitatea cuprinsă între 10 tone și 100 de tone.
 Analiza structurii unui siloz cu manta cilindrică
Metoda de analiză a silozului se alege în conformitate cu clasa de efecte în care se încadrează.
Întotdeauna poate fi folosită o clasă de analiză mai înaltă decât cea definită pentru clasa de efecte.
a) Clasa de efecte 3
Pentru silozurile din clasa de efecte 3, forțele interne și momentele se determină folosind o analiză cu
elemente finite a mantalei.
b) Clasa de efecte 2
Pentru silozurile din clasa de efecte 2, în condiţii de acţiuni şi rezemare simetrice, se permit două variante
de analiză:
- teoria de membrană pentru determinarea eforturilor primare
- analiza cu elemente finite a mantalei
c) Clasa de efecte 1
Pentru silozuri din clasa de efecte 1, la determinarea eforturi lor primare poate fi folosită teoria de
membrană, cu coeficienţi şi expresii simplificate pentru descrierea efectelor pierderii locale a stabilităţii şi ale
acţiunilor nesimetrice.
 Proiectarea pereților cilindrici
Pereți izotropi asamblați cu buloane sau sudați

 Secţiunea peretelui mantalei se dimensioneză astfel încât să reziste cedării prin rupere sau prăbuşire plastică.
 Îmbinările se dimensioneză astfel încât să reziste la rupere, pe secţiunea netă, folosind rezistenţa ultimă la
rupere prin întindere.
1) Evaluarea eforturilor de proiectare
Când se utilizează o analiză pe baza teoriei de membrană, câmpul rezultant de eforturi bidimensionale al
eforturilor rezultante 𝑛𝑥,𝐸𝐷 , 𝑛𝛳,𝐸𝐷 ș𝑖 𝑛𝑥𝛳,𝐸𝐷 poate fi evaluat folosind efortul de proiectare echivalent.

 t - grosimea peretelui
 𝑛𝑥 - rezultanta eforturilor meridiane din membrană, pe unitatea de circumferinţă;
 𝑛𝛳 - rezultanta eforturilor circumferenţiale din membrană pe unitatea de înălţime a mantalei;
 𝑛𝑥𝛳 - rezultanta eforturilor tangenţiale din membrană pe unitatea de lăţime a mantalei;
 Când este folosită o analiză bazată pe teoria încovoierii elastice, câmpul rezultant de eforturi bidirectionale
al eforturilor rezultante principale poate fi exprimată în tensiuni

 Tensiuni echivalente von Mises:

 𝑚𝑥,𝐸𝐷 – moment încovoietor meridian pe unitatea de circumferinţă;

 𝑚𝛳,𝐸𝐷 – moment încovoietor circumferenţial pe unitatea de înălțime a mantalei;
 𝑚𝑥𝛳,𝐸𝐷 – moment de torsiune pe unitatea de lățime a mantalei;
2) Stare limită plastică
Rezistența de proiectare la plăci , în termenii eforturilor din membrană rezultante fe,Rd, se determină ca efortul
echivalent de rezistență, atât pentru construcțiile sudate cât şi pentru cele bulonate:
 Rezistenţa de proiectare la îmbinările cu suprapunere la construcţiile sudate fe.Rd , se determină cu
criteriul rezistenţei fictive:

 j – coeficientul de eficiență al îmbinării

3) Pierderea de stabilității sub compresiune axială
Rezistența de proiectare la pierderea stabilității sub compresiune axială, se determină în fiecare punct al
mantalei folosind calitatea toleranței de fabricație prescrisă a construcției, intensitatea presiunii interne
coexistente, garantate, p și uniformitatea circumferenţială a efortului de compresiune
Efortul critic de pierdere a stabilității al peretelui izotrop, se calculează ca:

Eforturile de proiectare din membrane, la pierderea stabilităţii, se determină ca:

În final trebuie îndeplinită condiția:
4) Pierderea stabilităţii sub presiune exterioara, vacuum intern parţial şi vânt
Presiunea critica externă de pierdere a stabilităţii, pentru un perete izotrop, este dată de relaţia:

 t - este grosimea peretelui în cea mai subţire parte a acestuia;

 l - este distanţa dintre rigidizări sau delimitări;
 CB - este coeficientul presiunii externe de pierdere a stabilităţii;
 Cw - este coeficientul de distribuţie a presiunii vântului.
Presiunea externă maximă de proiectare pe direcția vântului, sub vânt şi/sau vacuum parțial, se
determină ca:
 Pereți izotropi cu rigidizări vertical
1) Evaluarea eforturilor de proiectare
Eforturile de proiectare rezultante, rezistenţele şi verificările se efectuează ca la pereți
izotropi.
2) Starea limită plastică
Rezistența împotriva ruperii unei cusături verticale se determină ca şi pentru o manta
izotropă
3) Pierderea stabilității sub presiune axială
Peretele se proiectează la aceleași criterii de pierdere a stabilității sub compresiune axială
ca şi peretele nerigidizat, dacă rigidizările nu sunt mai apropiate decât 2 𝑟𝑡, în care t este
grosimea locală a peretelui.
Când rigidizările verticale sunt distanţate la mai puţin decât 2 𝑟𝑡,, rezistenţa la pierderea
stabilității a întregului perete se stabileşte prin folosirea procedeelor analizei globale din EN
1993-1-6.
4) Pierderea stabilității sub presiune externă, vacuum parțial sau vânt
Atunci când nu este necesar un calcul mai riguros, peretele se proiectează după aceleaşi
criterii de pierdere a stabilității sub presiunea externă ca şi peretele nerigidizat.
 Pereți din tablă ondulată cu ondule orizontale
1) Evaluarea eforturilor de proiectare
Eforturile de proiectare rezultante, rezistenţele şi verificările se efectuează ca la pereți
izotropi.
2) Starea limită plastică
 Buloanele de fixare dintre panouri trebuie să satisfacă cerințele din EN 1993-1-8.
 Detaliul de îmbinare între panouri trebuie să satisfacă prevederile din EN 1 993-1 -3 pentru
legături solicitate la întindere sau compresiune.
 Distanţa dintre elementele de fixare în jurul circumferinţei nu depăşeşte 3° ale
circumferinţei.
3) Pierderea stabilității locale sub presiune axială pentru perete nerigidizat
Dacă mantaua din tablă ondulată nu are nicio rigidizare verticală, valoarea caracteristică a
rezistenţei la pierderea locală, plastică a stabilităţii se determină ca cea mai mare dintre:

Valoarea de proiectare a rezistenţei la pierderea locală, plastică a stabilităţii, se determină

astfel:
4) Pierderea stabilității sub presiune externă, vacuum parțial sau vânt
Efortul critic de flambaj pentru presiunea exterioară uniform distribuită, pn,Rcru se evaluează prin
minimizarea expresiei următoare, ținând cont de numărul de unde circumferenţiale critice, j :

Pereți din tablă ondulată cu ondule verticale și rigidizări inelare

1) Evaluarea eforturilor de proiectare
Eforturile de proiectare rezultante, rezistenţele şi verificările se efectuează ca la pereții izotropi.
2) Stare limită plastică
În verificarea la starea limită plastică se consideră că peretele ondulat nu preia forţe circumferenţiale.
Distanţa dintre rigidizările inelare se determină folosind o analiză de grindă încovoiată a profilului
ondulat, în care se presupune că peretele este continuu peste inele, şi se includ consecințele
deplasărilor radiale diferite ale rigidizărilor inelare care au diferite mărimi.
3) Flambaj sub compresiune axială
Efortul critic de flambaj al peretelui se determină folosind prevederile din EN 1 993-1-3 (pentru
construcţii din profile formate la rece) şi tratând secţiunea transversală a tablei ondulate ca un stâlp
care actionează între rigidizările inelare. Este necesar ca lungimea efectivă luată în calcul să nu fie mai
mică decât diferenţa dintre centrele a două inele adiacente.
4) Flambaj sub compresiune axială
Rezistenţa de proiectare sub presiune externă se stabileşte în aceeaşi manieră ca la silozurile din tablă
ondulată cu ondule orizontale dar ţinând cont de orientarea schimbată a ondulelor.
 Bibliografie:
 SR EN 1993-4-1
 Constructii Metalice - Editia a 2a - Ed. Didactica si Pedagogica - Dalban C, Juncan N, Serbescu C, Varga
A, Dima S – 1983