Punctul 11

Pentru a calcula capacității de rezistență la forța tăietoare a unui perete de zidărie conform
metodologiei de nivel 2 din P100/3-2019, sunt necesari următorii pași:

1. Determinarea caracteristicilor geometrice ale secțiunii transversale a peretelui, cum ar fi lățimea

și înălțimea secțiunii transversale și grosimea zidăriei.
2. Calcularea capacității de rezistență la compresiune a peretelui de zidărie. Acesta este un pas
important, deoarece forța tăietoare maximă suportată de perete este legată de capacitatea sa de
rezistență la compresiune.
3. Calcularea forțelor care acționează pe secțiunea transversală a peretelui de zidărie, cum ar fi
forțele de compresiune, forțele de tracțiune și forțele tăietoare.
4. Evaluarea rezistenței la tăiere a peretelui de zidărie. Conform P100/3-2019, capacitatea de
rezistență la forța tăietoare a unui perete de zidărie poate fi determinată prin următoarea formulă:

V_Rd = k * f_m * b * d

unde:

 k este un factor care depinde de aderența între unitățile de zidărie;

 f_m este tensiunea de compresiune caracteristică a zidăriei;
 b și d sunt lățimea și înălțimea secțiunii transversale a peretelui de zidărie.
5. Verificarea siguranței structurii prin compararea forței tăietoare calculate în pasul 4 cu forța
tăietoare maximă care poate fi suportată de peretele de zidărie. Dacă forța tăietoare calculată este
mai mică decât forța tăietoare maximă, atunci peretele de zidărie este considerat sigur din punct
de vedere al capacității de rezistență la forța tăietoare.

Este important să se utilizeze metodologia și standardele adecvate, precum P100/3-2019, pentru a

realiza un calcul corect al capacității de rezistență la forța tăietoare a unui perete de zidărie.

P100/3-2019 reprezintă Metodologia de proiectare, execuție și verificare a lucrărilor de zidărie

structurale, dar nu se aplică peretilor de beton armat. În schimb, există alte standarde și metodologii
specifice pentru calculul capacității de rezistență la forța tăietoare a unui perete de beton armat.

Pentru a calcula capacității de rezistență la forța tăietoare a unui perete de beton armat care cedează
conform metodologiei de nivel 2, sunt necesari următorii pași:

1. Determinarea caracteristicilor geometrice ale secțiunii transversale a peretelui de beton armat, cum ar
fi lățimea și înălțimea secțiunii transversale și grosimea peretelui.
2. Identificarea armăturii de tăiere (armătura care contribuie la rezistența la forța tăietoare a peretelui de
beton armat). Această armătură poate fi dispusă sub forma unor cârlige sau a unor bare orizontale.
3. Calcularea forțelor care acționează pe secțiunea transversală a peretelui de beton armat, cum ar fi
forțele de compresiune, forțele de tracțiune și forțele tăietoare.
4. Calcularea capacității de rezistență la forța tăietoare a peretelui de beton armat. Acest lucru poate fi
realizat prin următoarea formulă:

V_Rd,c = (0,6 * f_ck^(1/2) / c) * b * d

unde:

 f_ck este rezistența caracteristică la compresiune a betonului;

 c este distanța de la centrul armăturii de tăiere până la suprafața laterală a peretelui de beton armat;
 b și d sunt lățimea și înălțimea secțiunii transversale a peretelui de beton armat.
5. Verificarea siguranței structurii prin compararea forței tăietoare calculate în pasul 4 cu forța tăietoare
maximă care poate fi suportată de peretele de beton armat. Dacă forța tăietoare calculată este mai
mare decât forța tăietoare maximă, atunci peretele de beton armat este considerat nesigur din punct
de vedere al capacității de rezistență la forța tăietoare.

Este important să se utilizeze metodologia și standardele adecvate pentru a realiza un calcul corect al
capacității de rezistență la forța tăietoare a unui perete de beton armat.

13

Calculul efortului tangential mediu într-o grindă de cuplare asociat formării

mecanismului plastic al structurii poate fi realizat folosind următorii pași:

1. Identificarea secțiunii transversale a grinzii de cuplare și determinarea momentului de

inerție al acesteia.
2. Identificarea forțelor exterioare care acționează asupra grinzii de cuplare, cum ar fi
forțele axiale și momentele.
3. Calculul forțelor interioare, cum ar fi forțele de tăiere și de încovoiere, utilizând relațiile
de echilibru.
4. Calculul efortului tangential mediu, τ, utilizând formula: τ = V / A, unde V reprezintă
forța de tăiere, iar A reprezintă aria secțiunii transversale a grinzii de cuplare.
5. Compararea efortului tangential mediu calculat cu limita de curgere a materialului
utilizat pentru grinda de cuplare. Dacă efortul tangential mediu este mai mare decât
limita de curgere a materialului, atunci mecanismul plastic s-a format și trebuie să se ia
în considerare capacitatea portantă a structurii în acest caz.
 Este important să se ia în considerare faptul că acest calcul este o estimare simplificată a
capacității portante a unei grinzii de cuplare și că alte aspecte, cum ar fi excentricitatea
forțelor și interacțiunile între diferite elemente structurale, pot afecta capacitatea
portantă a structurii.

19

Să se calculeze deschiderea fisurilor, wk, pentru grinda de beton armat din figură. Grinda este armată
longitudinal cu 2 bare de diametru 28 mm din oțel S500, clasa B de ductilitate. Betonul are clasa
C20/25. În secțiunea de moment maxim înălțimea zonei comprimate și efortul în armăturile
longitudinale întinse, calculate în ipotezele stadiului II (fisurat), incluzând și efectul curgerii lente au
următoarele valori: înălțimea zonei comprimate de beton este de 132 mm și efortul de întindere din
armăturile de oțel este de 275 N/mm2. Încărcările de lungă durată care solicită grinda se aplică la 45
de zile de la turnarea betonului.
Pentru a calcula deschiderea fisurilor (wk), avem nevoie de următoarele informații:

 Modulul de elasticitate al betonului: Ec = 22 GPa

 Momentul de inerție al secțiunii transversale: I = 2925 cm4
 Lățimea secțiunii transversale: b = 250 mm
 Înălțimea zonei comprimate de beton: hc = 132 mm
 Efortul de întindere din armăturile longitudinale întinse: σs = 275 N/mm2

Deschiderea fisurilor se calculează cu formula:

wk = (ζs × σs / Ec) × hc

unde ζs este coeficientul de deformare a oțelului și se calculează cu formula:

ζs = (0,003 + 0,0015 × (fyk - 500) / 200) × (t - t0)

unde:

 fyk este limita de curgere a oțelului: fyk = 500 N/mm2

 t este durata totală de încărcare: t = 50 ani = 18250 zile
 t0 este momentul inițial de încărcare (45 de zile după turnarea betonului): t0 = 45 zile

Substituind valorile date în formule, obținem:

ζs = (0,003 + 0,0015 × (500 - 500) / 200) × (18250 - 45) = 0,1328

wk = (0,1328 × 275 / 22 × 103) × 132 = 1,645 mm

Deci, deschiderea fisurilor (wk) pentru grinda de beton armat este de 1,645 mm.

21

Pentru a determina capacitatea de rezistență la încovoiere a grinzii, este necesar să se

calculeze momentul maxim de încovoiere la secțiunea considerată. Momentul maxim de
încovoiere se produce în punctul de încovoiere al consolei, iar valoarea sa este dată de
relația:

M_max = q * L^2 / 8

unde q este valoarea încărcării uniform distribuite, iar L este lungimea consolei.

În cazul dat, avem q = 120 kN/m și L = 2,00 m, deci M_max = 120 * 2^2 / 8 = 60 kNm.

Pentru a determina capacitatea de rezistență la încovoiere a grinzii în secțiunea de

moment maxim, trebuie să se calculeze momentul de rezistență al secțiunii transversale.
Acesta depinde de momentul de inerție al secțiunii și de tensiunea admisibilă a
betonului și a oțelului.

Momentul de inerție al secțiunii dreptunghiulare este dat de relația:

I = b * h^3 / 12

unde b este lățimea secțiunii, iar h este înălțimea secțiunii.

În cazul dat, avem b = 0,25 m și h = 0,55 m, deci I = 0,25 * 0,55^3 / 12 = 0,00311 m^4.

Tensiunea admisibilă a betonului este dată de relația:

f_cd = α_cc * f_ck / γ_c

unde α_cc este un coeficient care depinde de clasa de beton, f_ck este rezistența
caracteristică la compresiune a betonului, iar γ_c este un coeficient de siguranță.
Pentru betonul C25/30, avem α_cc = 0,85, f_ck = 25 N/mm^2 și γ_c = 1,5, deci f_cd =
0,85 * 25 / 1,5 = 14,17 N/mm^2.

Tensiunea admisibilă a oțelului este dată de relația:

f_yd = f_y / γ_s

unde f_y este limita de curgere a oțelului, iar γ_s este un coeficient de siguranță.

Pentru oțelul S500, avem f_y = 500 N/mm^2 și γ_s = 1,15, deci f_yd = 500 / 1,15 =
434,78 N/mm^2.

Momentul de rezistență al secțiunii transversale este dat de relația:

M_rd = f_cd * I / y + f_yd * (A_s / d) * (d - a_s / 2)

unde y este distanța de la axa neută a secțiunii la stratul comprimat extrem, d este
înălțimea secțiunii, A_s este aria totală a armăturilor, iar a_s este distanța de la centrul de
greutate al armăturilor

22

Pentru a determina distanța dintre etrierii φ10 în zona de aplicare a încărcării

suspendate, vom utiliza formula pentru distanța maximă permisă între etrieri pentru a
asigura acoperirea betonului de 25 mm pentru grinzile cu înălțimea secțiunii transversale
peste 500 mm, conform Eurocod.

Distanța maximă permisă între etrieri este dată de relația: s_max = (h - 2a - 2b - 2c -

2d) / (n - 1)

unde: h = înălțimea secțiunii transversale a grinzi (800 mm în cazul nostru) a = diametrul

barei (10 mm, jumătate din diametrul exterior al barei) b = acoperirea betonului (25 mm)
c = diametrul minim al barei transversale (10 mm în cazul nostru) d = spațiul minim
dintre barele transversale (176 mm sau 232 mm, în funcție de caz) n = numărul de etrieri

Pentru etrierii φ10/176 mm care preiau forța tăietoare pe ansamblul grinzii, avem: s_max
= (800 - 210 - 225 - 210 - 2176) / (4 - 1) = 129,33 mm
Pentru etrierii φ10/232 mm care suspendă încărcarea aplicată local, avem: s_max = (800
- 210 - 225 - 210 - 2232) / (4 - 1) = 76,33 mm

Deci, distanța dintre etrierii φ10 în zona de aplicare a încărcării suspendate este de 76,33
mm conform Eurocod.