Indrumator TLC II in romana

CALCULUL COFRAJELOR
PENTRU ELEMENTE DE CONSTRUCŢII

DIN BETON
Îndrumător de proiectare
COFRAJE PENTRU BETOANE – produsul CML

(Cofraje Modulate din Lemn)
1
1. Caracteristicile generale ale cofrajelor
1.1 Caracteristici generale ale cofrajelor

Cofrajele sunt construcţii auxiliare, specifice si provizorii, care au ca scop:
- obţinerea formei şi dimensiunilor proiectate ale elementelor de beton şi
beton armat - pe durata executării lucrărilor;
- pozitionarea definitiva in structura si susţinerea elementelor de beton şi
beton armat până la obţinerea rezistenţelor mecanice necesare - pe durata
întăririi betonului.
Deşi cofrajele nu constituie o parte componentă a unei construcţii definitive,
având numai un rol temporar, ele au o importanţă deosebita pentru lucrările de beton
şi beton armat monolit.
În primul rând, această importanţă rezultă din însuşi rolul cofrajelor de a da
forma dorită betonului proaspăt şi de a o menţine până la întărirea acestuia, în aceasta
perioada exercită o influenţă asupra calităţii suprafeţelor elementelor de beton cu care
vin în contact.
În al doilea rând, importanţa cofrajelor constă în influenţa tehnico-economică
pe care o au asupra realizării construcţiilor cu elemente din beton şi/sau beton armat,
sub aspectul costurilor, consumului de manoperă, de materiale şi al duratei de
execuţie.
Influenţa cofrajelor asupra calităţii betonului

Influenţa exercitată de caracteristicile suprafeţelor cofrajelor care vin in contact
direct cu stratul superficial al betonului este aceea referitoare la calitatea si aspectul
betonului după decofrare. Pentru elementele de construcţie care se tencuiesc,
suprafaţa betonului nu trebuie fie neteda si este recomandat să fie chiar rugoasă,
pentru a fi asigurata aderenţa tencuielii. Uneori, în acest scop, cofrajul se execută
intenţionat cu o suprafaţă striată a placii cofrante. Pentru elementele de construcţie
care nu se tencuiesc şi a căror suprafaţă rămâne aparentă, se impune ca fetele placilor
cofrante ale cofrajelor să fie cât mai netedă, pentru obtinerea unor suprafaţe uniforme
a betonului aparent.
În vecinătatea panourilor de cofraj, eliminarea bulelor de aer din masa
betonului este influenţată de natura suprafeţei cofrajului. Un cofraj cu suprafaţa
neteda, cu o rugozitate fină, fără striuri mari, favorizează eliminarea acestor bule.
În toate cazurile mai este necesar ca suprafaţa cofrajelor să nu adere la betonul
proaspăt, pentru ca la decofrare să nu se deterioreze nici cofrajul, nici betonul. În
cazul când aceasta aderenţă nu este împiedicată, la decofrare se pot rupe aşchii din
cofraj sau beton.
Reducerea aderenţei între suprafaţa cofrajului si beton se poate obtine prin ungerea
suprafeţelor cofrajelor, înainte de utilizare, cu produse adecvate.
2
1.2. Elementele componente ale cofrajelor
1.2.1. Cofrajul propriu-zis

Reprezintă practic panourile de cofraj în care se introduce betonul si se
formeaza elementul.
Alcătuirea panourilor.
Figura 1: Panoul tip CML

1 – Placa (foaie cofrantă) realizată din placaje superioare stratificate (ex. de tip TEGOFILM)
2 – Lonjeron marginal (2 bucăţi )
3 – Lonjeron central (lipseşte la panourile cu lăţimea de 300mm)
4 – Traversă (2 bucăţi )
5 – Nervură de rigidizare – cu rol de împiedicare a voalării placii cofrante (6 bucăţi pentru panouri
2400x600/400; 3 bucăţi pentru panouri 2400x300 ; 2 bucăţi pentru panouri 1200x600/400; 1
bucată pentru panouri 1200x300)
3
L = 2400/1200/60 0[mm] d = 38 [mm]
l = 300/400/600 [mm] e = (l – 48 x 2) [mm] pentru l = 300mm
l − 48  3
a = 48 [mm] e= [mm] pentru l = 400/600mm
2
b = 92/85 [mm] f = 100 [mm]
c = 8/15 [mm] g = 68 [mm]
Tipodimensiuni si notaţiile setului standard de panouri.
Tabelul 1
Tip L [mm] l [mm]
P1 300
P2 2400 400
P3 600
P4 300
P5 1200 400
P6 600
P7 600 300
P8 400
1.2.2. Elementele auxiliare de solidarizare, asamblare si montaj
Acestea menţin panourile în poziţia din proiect şi le solidarizează: cleme, cleşti,
juguri (caloţi), coliere, eclise, distanţieri, etc.
Figura 2: Elemente auxiliare:

a) Prindere panouri cu clemă din oţel rotund Φ18; b) Prindere panouri cu clema din oţel lat cu
şurub; c) Distanţier din PVC; d) Conuri din PVC; e) colier dublu articulat; f) colier cu şurub
articulat; g)contravântuire; h) prindere tirant cu zăvor
1-clema oţel rotund Φ18; 2-pană din lemn tare; 3-ramele panoului; 4-rigidizare panou; 5-
menghină; 6-şurub; 7- colier; 8- articulaţie; 9- bară verticală; 10- bară orizontală sau înclinată; 11-
şurub de articulaţie; 12- tirant.
1.2.3. Elementele care susţin, sprijină cofrajul propriu-zis şi transmit
încărcările (la teren sau la alte elemente de construcţii)
4
Cofrajul propriu-zis, indiferent de modul de alcătuire, reazemă pe elemente
de rezistenţă, cărora le transmite toate încărcările la care este supus. Aceste elemente
limitează si deformaţiile cofrajului.
1.2.3.1 Pentru elemente orizontale de beton (plăci, dale, grinzi)

Susţinerile elementelor orizontale sunt solicitate în principal la acţiuni
gravitaţionale. Ele sunt alcătuite din grinzi şi eşafodaje.
1.2.3.1.1 Grinzile metalice extensibile

Au un domeniu larg de utilizare, un număr foarte mare de refolosiri (aproximativ 200
de ori) şi un consum foarte redus de material lemnos. Preiau încărcările de la
panourile de cofraj şi le transmit mai departe popilor.
a) Grindă extensibilă 1,80 ÷ 3,00 m

Este alcătuită dintr-un tronson principal, un tronson de prelungire, şi o pană de
blocare. Masa grinzii este de cca 27 kg, ceea ce înseamnă că poate fi manevrată uşor
de un muncitor (fig. 2), şi are un moment de încovoiere capabil Mcap=3 kN∙m.
Figura 3: Grindă extensibilă 1,80 ÷ 3,00 m:

1-tronson principal; 2-tronson de prelungire; 3-pană de blocare; 4-reazeme
Tabelul 2
Greutate beton şi
Deschiderea grinzii extensibile "D" în funcţie de distanţa maximă dintre grinzi "d"
cofraj
[m]
q [kN/m2] 2,00 2,50 3,00 3,50 4,00 4,50 5,00 5,50 6,00 6,50 7,00 7,50 8,00 8,50 9,00
d [m]
0,50 2.97 2.82 2.69 2.58 2.39 2.34 2.31 2.24 2.18 2.17 2.06 2.01 1.96 1.92 1.80
0,60 2.77 2.62 2.50 2.39 2.30 2.21 2.14 2.07 2.01 1.96 1.91 1.86 1.82
0,70 2.60 2.46 2.34 2.24 2.15 2.07 2.00 1.94 1.88 1.83
0.80 2.46 2.33 2.21 2.12 2.03 1.96 1.89 1.83
0,90 2.34 2.21 2.10 2.01 1.93 1.86
1,00 2.24 2.12 2.01 1.92 1.84
1,10 2.15 2.03 1.93 1.84
1,20 2.07 1.96 1.86
b) Grindă extensibilă 3,00 ÷ 5,00 m
Această grindă (fig. 3) este alcătuită dintr-un tronson principal (2) şi un
tronson de prelungire (3) care culisează în interiorul tronsonului principal, blocarea
făcându-se cu o pană. Ambele tronsoane sunt alcătuite dintr-o talpă superioară din
5
tablă de oţel de 3 mm îndoită în formă de U, o talpă inferioară din oţel rotund Φ16,
respectiv Φ18 şi o reţea de diagonale şi montanţi care fac legătura între cele două
tălpi.
Talpa inferioară a tronsonului principal este întreruptă şi prevăzută cu o
piuliţă de întindere (4) cu filet dreapta-stânga prin rotirea căreia se reglează pre-
tensionarea tălpii.
Fiecare tronson este prevăzut eu o piesă de sprijin (1) la capătul de rezemare.
Poziţia tronsonului de prelungire se fixează cu o pană din oţel (panta 1:10), după ce s-
a reglat deschiderea în funcţie de necesităţi. Tronsonul de prelungire poate fi scos
prin culisare din cel principal, operaţie care se realizează prin scoaterea penei.
Transportul se face cu mijloace obişnuite la lungimea minimă, iar depozitarea
în stive orânduite după tip şi deschidere, astfel ca să se uşureze operaţia de
manipulare. Se vor evita deteriorările prin loviri.

1-piesă de sprijin; 2-tronson principal; 3-tronson de prelungire; 4-piuliţă de întindere.
Tabelul 3
Greutate
beton si Deschiderea grinzii extensibile "D" în funcţie de distanţa maximă dintre grinzi "d" [m]
cofraj
q [kN/m2] 2,00 2,50 3,00 3,50 4,00 4,50 5,00 5,50 6,00 6,50 7,00 7,50 8,00 8,50 9,00 9,50 10,00
d [m]
0,50 5,00 4,93 4,68 4.47 4.29 4.13 3.98 3.85 3.74 3.63 3.53 3,44 3.36 3.28 3.21 3,14 3,08
0,60 4,83 4,55 4.32 4,13 3.96 3.8 3,67 3.55 3.44 3.34 3.25 3,17 3.09 3.02
0,70 4,51 4,25 4.04 3.85 3.69 3.55 3,42 3.31 3.21 3,11 3.03
0.80 4,23 4,01 3.8 3.63 3.47 3.34 3.22 3.11 3,02
0,90 4,04 3,80 3.61 3.44 3.29 3.17 3.05
1,00 3,85 3,63 3.44 3.28 3.14 302
1,10 3,69 3,47 3.29 3.14
1,20 3,55 3,34 3.16
Caracteristicile tehnice sunt:

- deschiderea maximă 5,00 m;
- deschiderea minimă 3,00 m;
- înălţimea 291 mm;
- momentul încovoietor capabil Mcap=8 kN∙m;
6
- masa netă 53 kg.
c) Grinda extensibilă de 3,70 ÷ 6,00 m

Această grindă (fig. 5) este alcătuită din două tronsoane:
Tronsonul (5) format dintr-o talpă superioară din tablă şi una inferioară din oţel
rotund rigidizate prin diagonale. Diagonalele sunt realizate tot din oţel rotund. La
talpa inferioară a tronsonului se găseşte aparatul de fixare (6) pentru blocarea la
diverse lungimi.
Tronsonul (7) este alcătuit din două tălpi din tablă ambutisată rigidizată prin
două rânduri de diagonale din oţel rotund, pozate la exterior. Tronsonul (7) se
introduce si culisează în tronsonul (5).
Transportul şi depozitarea se fac în stare asamblată la lungimea minimă a grinzii.

5-tronson principal; 6-aparat de fixare; 7-tronson de prelungire.
Tabelul 4
Greutate
beton si Deschiderea grinzii extensibile "D" în funcţie de distanţa maximă dintre grinzi "d" [m]
cofraj
q [kN/m2] 2,00 2,50 3,00 3,50 4,00 4,50 5,00 5,50 6,00 6,50 7,00 7,50 8,00 8,50 9,00 9,50 10,00 10,50
d [m]
0,50 6,00 6,00 5,80 5,54 5,31 5,11 4,92 4,76 4,62 4,48 4,36 4,25 4,14 4,05 3,96 3,87 3,79 3,72
0,60 5,98 5,64 5,35 5,11 4,89 4,70 4,53 4,38 4,25 4,12 4,01 3,91 3,81 3,72
0,70 5,59 5,27 4,99 4,76 4,56 4,38 4,23 4,08 3,96 3,84 3,73
0,80 5,27 4,96 4,70 4,48 4,29 4,12 3,97 3,84 3,72
0,90 4,99 4,70 4,46 4,24 4,07 3,91 3,76
1,00 4,76 4,48 4,25 4,05 3,87 3,72
1,10 4,56 4,29 4,07 3,87 3,71
1,20 4,38 4,12 3,91 3,72

- masa netă 89 kg.
7
d) Grinda extensibilă de 6,00 ÷ 9,00 m
Această grindă se compune din două tronsoane de capăt (8) care pot culisa în
tronsonul de mijloc (9), permiţând realizarea oricărei deschideri în intervalul 6,00 ÷
9,00m.
Tronsoanele de capăt au forma constructivă din grinzi cu inimă plină, iar
tronsonul de mijloc al unei grinzi cu zăbrele cu talpa superioară din tablă profilată şi
celelalte elemente din oţel rotund.
Blocarea grinzii telescopice la deschiderea dorită se face prin două buloane
filetate.
Figura 6:Grindă extensibilă 6,00 ÷ 9,00 m:

8-tronson de capăt; 9-tronson de mijloc.
Tabelul 5
Greutate
beton si
Deschiderea grinzii extensibile "D" în funcţie de distanţa maximă dintre grinzi
cofraj
"d" [m]
q [kN/m2] 2.00 2.50 3.00 3.50 4.00 4.50 5.00 5.50 6.00 6.50
d[m]
0.50 9.00 9.00 8.94 8.28 7.75 7.30 6.93 6.61 6.32 6.08
0.60 9.00 8.94 8.16 7.56 7.07 6.67 6.32 6.03
0.70 9.00 8.28 7.56 7.00 6.55 6.17
0.80 8.66 7.75 7.07 6.55 6.12
0.90 8.16 7.30 6.67 6.17
1.00 7.75 6.93 6.32
1.10 7.39 6.61 6.03
1.20 7.07 6.32

- masa netă 145 kg,
8
1.2.3.1.2 Eşafodajul
Este o structură care preia de la grinzi toate solicitările şi le transmite terenului
sau construcţiei pe care este asamblat, asigurând totodată stabilitatea întregului
ansamblu al cofrajului. În cazul elementelor de construcţie de formă curbă (arce,
plăci curbe etc.), eşafodajul se numeşte cintru.
A. Elemente verticale de susţinere
Aceste elemente preiau şi transmit la teren sau la elementele inferioare de
rezistenţă (planşeu) sarcinile care acţionează asupra elementelor orizontale de
susţinere. În această categorie se cuprind popii si eşafodajele demontabile, con-
fecţionate din metal, având posibilitatea de a-şi modifica înălţimea (extensibili).
Pentru clădiri civile curente şi panouri tip CML se folosesc în general popii
metalici extensibili.
Figura 7: Popi metalici extensibili:

1- PE 3100 R; 2- PE 5100 R; 3- PES 3100 R; 4- PES 5100 R; 5– PU 1200 R; 6- PU 3100 R.
a) Pop metalic extensibil PE 3100 R
Popul se compune din doua ţevi care culisează una în alta. În prelungirea
ţevii inferioare este sudată o mufă filetată care are piuliţă cu urechi cu care se
realizează reglarea fină a înălţimii popului. Reglarea brută se face cu bolţ.
Masa popului este de 25 kg.
Caracteristici tehnice:
- înălţimea maximă: 3.100 mm;
9
- înălţimea minimă: 1.700 mm;
- înălţimea de reglaj brut: din 100 în 100 mm;
- înălţimea de reglaj fin: 100 mm.
- sarcină capabilă conform tabel (pentru valori intermediare se va interpola
liniar):
Tabelul 6
Înălţimea H (mm) 3.100 2.800 2.600 2.400 2.200 2.000 1.700
Pcap (kN) 20 22,5 26,5 30 37,5 42,5 45
b) Pop metalic extensibil PE 3800

Popul metalic este format din 5 tronsoane. Tronsonul de bază 1 este prevăzut
cu talpa 2 pentru susţinere. Tronsonul de capăt 3, cu dispozitivul de descintrare 4,
este prevăzut cu filet pe care se înşurubează piuliţa 5, prin care se obţine reglarea fină
a lungimii popului. Tronsoanele intermediare sunt prevăzute cu flanşe 6, pentru
asamblare prin şuruburi.
- înălţimea de reglaj fin: 100 mm.
liniar):
Tabelul 7
Înălţimea H (mm) 3.800 3.600 3.400 3.200 3.000 2.800 2.500
Pcap (kN) 23 26 28 30 33 36,5 41
c) Pop metalic extensibil PE 5100 R

Are o alcătuire asemănătoare cu popul PE 3100 R. Masa popului: 41 kg;
- înălţimea de reglaj fin: 100 mm;
liniar):
Tabelul 8
Înălţimea H (mm) 5.100 4.750 4.500 4.250 4.000 3.750 3.500 3.250 3.100
Pcap (kN) 18 20,9 22,9 25,2 28,8 32,4 37,5 42,8 45
d) Pop metalic extensibil uşor PU 3100 R

Principiul de alcătuire este acelaşi, cu două ţevi care culisează una în alta.
Masa popului este de 16 kg.
10
Sarcină capabilă conform tabel (pentru valori intermediare se va interpola
liniar):
Tabelul 9
Înălţimea H (mm) 3.100 1.700
Pcap (kN) 6 12
e) Pop metalic uşor PU 1200 R

Popul se compune dintr-un tronson din ţeavă care trece printr-un manşon
filetat. Manşonul are o placă de bază sudată la capătul inferior. Placa reazemă pe
traverse ale dispozitivului pentru grinzi montate pe eşafodaj. Tronsonul din ţeavă trece
în jos prin manşon şi prin gaura plăcii şi este prevăzut cu găuri Φ23 mm la 100 mm
interax. Pe manşonul filetat se înşurubează o piuliţă cu urechi cu ajutorul căreia se
realizează reglajul fin. Masa popului este de circa 18 kg.
- Sarcină capabilă conform tabel (pentru valori intermediare se va
interpola liniar):
Tabelul 10
Înălţimea H (mm) 1.220 232
Pcap (kN) 30 45
f) Pop metalic extensibil cu baza spaţială PES 3100 R

Este alcătuit din popul PE 3100 R, pe care se montează cu ajutorul unor coliere
câte 3 şpraiţuri, care sunt reglabile pentru o bună aşezare a tălpilor în teren.
Caracteristicile tehnice sunt aceleaşi cu ale popului PE 3100 R din care este
alcătuit. Masa şpraiţurilor este de circa 27 kg.
g) Pop metalic extensibil cu baza spaţială PES 5100 R

Obţinut prin montarea a 3 şpraiţuri pe popul PE 5100 R, are aceleaşi
caracteristici tehnice ca si acesta. Masa şpraiţurilor montate este de circa 27 kg.
h) Pop triunghiular de capacitate mare, 3.500÷7.500mm

Popul triunghiular este compus din tronsoane de secţiune triunghiulară,
executate din trei profile T 5 – 4, 5, 6 – consolidate între ele prin bare de oţel
Φ12mm, un picior de bază 1 şi un cap de sprijin 8. Prin combinarea tronsoanelor 4, 5,
6, între ele, se poate realiza un reglaj brut în înălţime, din 250 în 250mm, în care scop
se livrează 2 bucăţi tronsoane de 2.000mm, 2 bucăţi de 1.500mm, şi 2 bucăţi de
1.250mm. Atât piciorul de bază 1 cât şi capul de sprijin 8 sunt prevăzute cu fusuri
filetate 2, prin care se poate realiza o reglare fină în înălţime de câte 250mm fiecare la
fiecare capăt. Piciorul de bază se reazemă pe talpă prin intermediul unei articulaţii
sferice 9, care-i permite să ia orice poziţie faţă de talpă.
Tabelul 11
Înălţimea H (mm) 7.500 7.000 6.500 6.000 5.500 5.000 4.500 4.000 3.500
Pcap (kN) 172,2 174,3 176,2 178,1 180,1 182 183,9 186 187,8
11
Figura 8: Popi metalici extensibili:
a)- PE 3800; b)-Pop triunghiular de capacitate mare, 3.500÷7.500mm.
12
Figura 9: Exemple de popi metalici extensibili:
B. Elemente care asigură stabilitatea spaţială
a) Longrinele sunt bare orizontale, realizate de obicei din ţevi de oţel. Ele au
rolul de aliniere şi contravântuire a popilor dispuşi pe acelaşi şir.
Longrinele se fixează demontabil atât la partea superioară cât şi la partea
inferioară a popilor, purtând denumirea de longrine superioare sau
inferioare.
b) Contravântuirile sunt elemente de rigidizare care se montează după două

direcţii ortogonale, în vederea asigurării stabilităţii întregului ansamblu al
cofrajului. Se realizează de obicei din ţevi de oţel sau tije din oţel cu
dispozitive de tensionare (vezi figura 2).
1.2.3.2 Pentru elemente verticale de beton (stâlpi, pereţi)

Principala încărcare care acţionează asupra elementelor de susţinere este
împingerea betonului.
În cazul unui perete de beton, structura de rezistenţă a cofrajului este alcătuită
din moaze, tiranţi şi şpraiţuri (proptele).
1.2.3.2.1 Moazele
Sunt grinzi orizontale (bare sau ferme) de susţinere pe care reazemă cofrajul
propriu-zis. Ele preiau presiunea laterală a betonului proaspăt turnat, exercitată
asupra panourilor de cofraj şi o transmit tiranţilor. Distanţa dintre moaze se stabileşte
astfel încât să satisfacă atât condiţia de rezistenţă cât şi cea de deformaţie a
13
lonjeroanelor sau foii cofrante. Sunt alcătuite de obicei din perechi de ţevi
rectangulare sau profile U.
Figura 10: Sprijiniri pentru cofraje la colţuri, rezalite şi bulbi:

a) – la colţuri interioare; b) – la colţuri exterioare; c) la bulbi.
1 - panou de cofraj din placaj; 2-moaze tubulare; 3-eclise de colţ; 4-şuruburi; 5-chingă; 6-dulap de
completare; 7-şurub de articulaţie.
14
Figura 11: Sprijinirea panourilor de cofraj la pereţi:
1 - panou de lemn modulat;
2-moază tubulară; 2’-moază din profil laminat;
3-tirant; 4-piuliţă; 5-plăcuţă de rezemare a moazelor; 6-bolţ cu gaură de îmbinare; 7-pană de îmbinare.
Tabelul 10: Ţevi pătrate

Dimensiuni [mm] Mărimi statice
Secţiunea Masa
Ix=Iy Wx=Wy
a t [cm2] 4 [kg/m3]
[cm ] [cm3]
30 3 3,14 3,99 2,66 2,46
3 4,34 10,20 5,10 3,40
40
4 5,66 12,60 6,30 4,37
3 5,51 20,83 8,30 4,33
50
4 7,18 26,30 10,50 5,63
60 4 8,78 47,10 15,70 6,88
80 4 11,97 117,40 29,40 9,40
100 5 18,68 286,60 57,30 14,68
Tabelul 11: Ţevi dreptunghiulare

Dimensiuni [mm] Secţiunea Mărimi statice Masa
a b t [cm ] Ix [cm ] Iy [cm ] Wx [cm ] Wy [cm ] [kg/m3]
2 4 4 3 3
30 20 3,0 2,58 1,45 2,89 1,60 1,93 2,03

40 25 3,0 3,43 3,27 7,11 2,61 3,56 2,69
50 30 3,0 4,38 6,17 14,15 4,12 5,67 3,44
50 40 3,0 4,98 12,25 17,50 6,13 7,00 3,91
50 40 3,5 5,76 13,80 21,30 6,92 8,68 4,52
100 60 6,0 17,84 104,00 264,00 34,70 49,50 14,00
Material: oţel carbon pentru ţevi, mărcile OLT 35, OLT 45.
15
1.2.3.2.2 Montanţii
Montanţii sunt grinzi metalice (bare sau ferme) folosite la alcătuirea
cofrajelor pentru pereţi, putând avea diferite funcţiuni:
a. constituie reazeme ale panourilor de cofraj (în cazul panourilor
aşezate în poziţie orizontală);
b. constituie reazeme pentru moaze;
c. constituie reazeme ale plăcilor cofrante;
d. constituie componente verticale ale consolelor, balustradelor etc.
Figura 12: Sprijinirea panourilor de cofraj la pereţi pe moaze şi montanţi:

1 - panou metalic modulat; 2-moază tubulară; 2’-moază din profil laminat; 3-montanţi; 4-tirant;
5-plăcuţa de rezemare; 6-zăvor; 7-bolţ cu gaură de îmbinare; 8-panou de lemn;
9-plăcuţă de rezemare a moazelor; 10-pană de îmbinare.
1.2.3.2.3 Tiranţii
Sunt elemente solicitate la întindere, care preiau eforturile de împingere
rezultate la turnarea betonului în cofraje. Sunt alcătuiţi din bare de oţel rotund,
filetate la capete si cu piuliţe, sau blocate cu zăvor (clichet).
a) Tirant filetat pentru cofraje, executat din OL52, este alcătuit dintr-o
tijă filetată la ambele capete şi două piuliţe fluture. Filetul este de tip special
cu pas mare, pentru a evita ancrasarea cu beton.
16
b) Tirant roluit pentru cofraje: este alcătuit dintr-o tijă filetată prin
roluire şi două piuliţe filetate. Piuliţele sunt prevăzute cu disc de rezemare şi
două braţe pentru manevrare. La interior, piuliţele sunt prevăzute cu un şanţ
care asigură autocurăţirea profilului tirantului. Materialul folosit este OL52.
Figura 13: Tiranţi:

a) Tirant filetat pentru cofraje; b) Tirant roluit pentru cofraje.
Figura 14: Exemple de tiranţi.
17
1.3. Încărcări ce acţionează asupra cofrajelor şi caracteristici de
materiale
Calculul cofrajelor se face în domeniul elastic, la starea limită de exploatare

normală.
Dimensionarea cofrajelor se face astfel încât să nu depăşească rezistenţele de
calcul ale materialelor din care sunt confecţionate fiecare din elementele componente
cofrajului, sub acţiunea încărcărilor maxime probabile şi al efectului combinat al
acestora.
1.3.1. Încărcări, grupări de încărcări
1.3.1.1. Clasificarea încărcărilor

Încărcările considerate în calculul cofrajelor se clasifică astfel:
• După modul de producere:
o încărcări statice, uniform distribuite, sau/şi concentrate;
o încărcări dinamice, uniform distribuite.
• După direcţia de acţiune:
o pe direcţie verticală;
o pe direcţie orizontală.
• După natura încărcărilor:
o Greutatea proprie a cofrajelor;
o Greutatea betonului proaspăt si a armăturilor;
o Încărcarea tehnologică, provenită din oameni, căi de circulaţie, mijloace
de transport ale betonului (roabe, tomberoane, bene etc.)
1.3.1.2. Încărcări pe direcţie verticală (ce acţionează asupra cofrajelor orizontale

- pentru plăci si funduri de grinzi)
a) Greutatea proprie a cofrajelor şi elementelor care susţin cofrajele, stabilită in
baza greutăţilor tehnice specifice, aferente materialelor ce le alcătuiesc:
Cherestea:
- foioase (fag, gorun, salcâm, stejar):
• uscat în aer (15% umiditate): 8,0 kN/m3;
• Proaspăt tăiat sau umed: 10,0 kN/m3;
- răşinoase (brad, larice, molid, pin):
• uscat în aer (15% umiditate): 6,0 kN/m3;
• Proaspăt tăiat sau umed: 8,0 kN/m3;
Placaj din lemn:
- placaj stratificat de tip TEGOFILM: 8,5 kN/m3;
- placaj de fag tip F sau S cu umiditatea de 12%: 8,0 kN/m3;
- placaj de fag protejat cu ţesătură din fire de sticlă, gros de 15 mm, cu
umiditatea de 6,5%: 7,7 kN/m3;
- placaj de plop protejat cu ţesătură din fire de sticlă, gros de 15mm, cu
umiditatea de 6,5%: 4,8 kN/m3;
18
Elemente de fixare foaie cofrantă pe ramă:
- cuie, holtzşuruburi etc. – conform greutăţilor tehnice ale materialelor din care
sunt realizate (oţel: 78,5 kN/m3).
b) Greutatea betonului proaspăt:
- beton – simplu 24 kN/m3
– armat 25 kN/m3
- beton uşor 1,10 x ρb
- beton greu 1,15 x ρb
unde: ρb = densitatea betonului în stare întărită.
c) Încărcare tehnologică uniform distribuită pe suprafaţă, provenită din căile de

circulaţie (podini de lucru) instalate pe cofraje şi din aglomerarea cu oameni:
- pentru calculul cofrajului – 2,5 kN/m2;
- pentru calculul elementelor orizontale de susţinere a cofrajelor – 1,5 kN/m2;
- pentru calculul elementelor verticale de susţinere a cofrajelor (popi, stâlpi,
schele) – 1,0 kN/m2.
d) Încărcare concentrată, provenită din greutatea unui muncitor ce transportă o

sarcină (materiale) sau din greutatea mijloacelor de transport încărcate,
acţionând asupra cofrajului si elementelor orizontale de susţinere:
- pentru 1 muncitor ce transportă materiale – 1,3 kN;
- pentru transport cu roaba (sub roată) – 1,7 kN;
- pentru transport cu tomberonul de 0,175 m3 (sub fiecare roată) – 2,8
kN.
În cazul altor metode folosite pentru transportul betonului, sarcinile
concentrate se vor determina conform situaţiei, fără însă a fi mai mici de 1,3 kN.
e) Încărcare uniform distribuită pe suprafaţă, temporară, datorată vibrării

betonului [această încărcare nu acţionează concomitent cu încărcările de tip c) şi
d)]: – 1,2 kN/m2.
1.3.1.3. Încărcări pe direcţie orizontală (ce acţionează asupra cofrajelor verticale

- pentru stâlpi si pereţi)
f) Încărcare orizontală statică, provenită din împingerea laterală a betonului
(turnat şi apoi compactat prin vibrare) asupra pereţilor cofrajelor, ce se distribuie
în funcţie de viteza de betonare vb, conform diagramelor din figura 10.
Viteza de betonare reprezintă raportul dintre înălţimea elementului ce trebuie
turnat H, şi durata de timp apreciată pentru umplerea cofrajului cu beton pe înălţimea
respectivă. Se mai poate defini şi ca fiind raportul dintre debitul betonului pus în
operă Q şi suprafaţa orizontală a cofrajului S. (vb=Q/S)
- Poziţia presiunii maxime se determină cu relaţia:
h p = λ1 ∙ H
- Valoarea presiunii maxime se calculează cu relaţia:
19
pmax=λ1 ∙ λ2 ∙ λ3 ∙ λ4 ∙ γb ∙ H
Figura 15: Împingerea laterală a betonului în funcţie de viteza de betonare

a) pentru vb≥10 m/oră; b) pentru 1 m/oră < vb < 10m/oră; c) pentru vb≤1 m/oră.
- Presiunea de la partea inferioară pinf se determină pe baza relaţiei:

Pinf=α ∙ pmax
Tabelul 12: Coeficienţi α, λ1, λ2, λ3, λ4.
Caracteristici α λ1 λ2 λ3 λ4
≤1 0 0,55
2 0,25 0,65
3 0,45 0,75
Viteza de betonare (m/oră) 4 0,70 0,85
6 0,80 0,90
8 0,90 0,95
≥10 1,00 1,00
≤1 0,85
1÷4 0,95
Lucrabilitatea betonului, exprimată prin
5÷9 1,00
tasare (cm)
10÷15 1,05
≥15 1,10
≤15 0,90
Dimensiunea minimă a secţiunii (cm) 16÷54 0,95
≥55 1,00
≤5 1,00
Temperatura betonului proaspăt (ºC) 6÷24 0,95
≤25 0,90
unde :
λ1, α→ coeficienţi in functie de viteza de betonare;
λ2→ coeficient care depinde de lucrabilitatea betonului (exprimată prin
tasare);
20
λ3→ coeficient in functie de dimensiunea minimă a elementului;
λ4→ coeficient care depinde de temperatura betonului proaspăt.
g) Încărcare orizontală dinamică pe pereţii cofrajelor, provenită din şocuri ce se
produc la descărcarea betonului, se va considera astfel:
- benă cu capacitatea de cel mult 0,2 m3 ....... → 2,0 kN/m2
- benă cu capacitatea cuprinsă între 0,2...0,7 m3 → 4,0 kN/m2
- benă cu capacitatea de peste 0,7 m3 ............... → 6,0 kN/m2
- turnare cu jgheaburi şi pâlnii .......................... → 2,0 kN/m2
- pompa pentru betoane .................. → 6,0 kN/m2
h) Încărcare dinamică datorată vântului, se va considera conform NP-082-04 (Cod
de proiectare. Bazele proiectării şi acţiunilor în construcţii. Acţiunea vântului)
De această încărcare se va ţine seama numai la calculul susţinerilor cofrajelor
(cintre, eşafodaje etc.) mai înalte de 6 m, precum şi la verificarea la răsturnare dată de
presiunea vântului, pentru toate cofrajele de suprafaţă din panouri, care au o masă
totală mai mare de 250 kg.
1.3.1.4. Gruparea încărcărilor
Tabelul 13: Gruparea încărcărilor
Gruparea încărcărilor
Denumirea elementelor Starea limită de Starea limită de
rezistenţă deformaţie
Cofrajele plăcilor sau bolţilor, precum şi a+b+c+d
elementele de susţinere orizontale sau a+b
ale cofrajelor (grinzi) a+b+e
Elementele de susţinere verticale ale
a+b+c a+b
cofrajelor (popi, schele, eşafodaje)
Fundurile cofrajelor la grinzi şi arce a+b+e a+b
a+b+c
Cintrele sau eşafodajele cu înălţimi de
sau a+b
maximum 6m
a+b+e
a+b+c+h
Cintrele sau eşafodajele cu înălţimi mai mari
sau a+b
de 6m
a+b+e+h
Părţile laterale ale cofrajelor grinzilor sau
f f
arcelor
Cofrajele stâlpilor cu laturi de maximum 30
cm, şi cofrajele pereţilor cu grosimea de f+g f
maximum 10 cm
Cofrajele stâlpilor cu laturi de peste 30 cm,
cofrajele pereţilor cu grosimea de peste 10 f f
cm, precum şi cofrajele elementelor masive
1.3.2. CARACTERISTICI DE MATERIALE
1.3.2.1. Caracteristici fizico-mecanice ale materialului lemnos din diferite specii,

pentru calculul construcţiilor provizorii (conform STAS 856-71)
21
Tabelul 14: Caracteristicile lemnului
Rezistenţe admisibile (N/mm2) Modulul de
Solicitare Simbol elasticitate
brad stejar fag (N/mm2)
Încovoiere σa î 12,0 15,5 13,0
10.000
Întindere în
σa t 8,5 11,0 10,0 (răşinoase)
lungul fibrelor
Compresiune normală
σa c 1,8 3,6 2,9
pe fibre
Forfecare în lungul
fibrelor, provenind din τa î 2,4 3,8 3,1
12.500
încovoiere
(foioase)
Strivire sub rondele σa str 4,0 8,0 6,4
În cazul în care lemnul ecarisat prezintă noduri în zona întinsă, rezistenţa

admisibilă se reduce cu coeficienţii k1, si respectiv k2.
Tabelul 15: Coeficienţi pentru reducerea rezistenţei lemnului dacă prezintă noduri
Înălţimea Poziţia nodului Diametrul Rezistenţa
Coeficient de
piesei faţă de muchia nodului redusă
reducere a rezistenţei
(mm) întinsă (mm) (N/mm2)
1/8 h k1=0,99-1,2∙(d/h) k1∙ σa î
h d
h K2=0,75-0,7∙(d/h) k2∙ σa î
1.3.2.2. Caracteristici fizico-mecanice ale placajelor
Placaj stratificat de tip TEGOFILM

• Rezistenţa admisibilă a placajului TEGOFILM:
- paralel cu direcţia fibrelor furnirelor exterioare σa= 13N/mm2
- perpendicular pe direcţia fibrelor furnirelor exterioare σa=5N/mm2
• Modulul de elasticitate al cherestelei de răşinoase: E=10.000N/mm2.
• Modulul de elasticitate al placajului TEGO: E = 7.000N/mm2;
Placaj din lemn de fag pentru lucrări de exterior, de tip F sau S (cf. STAS 7004-89)
Tabelul 16: Caracteristicile placajului de tip F sau S
Calitatea
Caracteristici
I II
22
Condiţii de admisibilitate
Rezistenţa la încovoiere statică minimă (N/mm ) 2
- în stare uscată (12% umiditate) 70 60

- în stare umedă (după 24 h în apă) 40 30
Rezistenţa la smulgerea cuielor minimă (N)
- grosimile de 8 şi 10 mm; 390
- grosimea de 18 mm. 1100
Rezistenţa la smulgerea şuruburilor minimă (N)
- grosimile de 12, 15 şi 18 mm; 2500
Duritatea Brinell (N/mm2), minimă
- pentru placaj de tip F 30 25
- pentru placaj de tip S 25 20
Placaj din produse superioare din lemn pentru cofraj, cu grosime de 15 mm,
protejat cu ţesătură din fibră de sticlă (extras din buletinul de încercare nr.
40/1986/ICPIL)
Tabelul 17: Caracteristicile placajului protejat cu ţesătură din fibră de sticlă
Valori
Valori admisibile
experimentale
Caracteristici U.M.
placaj placaj placaj de placaj de
de plop de fag plop fag
15+0,4 15+0,4
Grosimea nominală mm 16,61 15,11
-0,6 -0,6
Densitatea aparentă ρa kg/m3 471 771 min. 500 min. 750
Umiditate % 6,5 5,2 max. 10 max. 10
Rezistenţa la încovoiere statică:
- în stare uscată – fibră de sticlă
N/mm2 50 68 min. 60 min. 80
pe o faţă
- în stare uscată – fibră de sticlă
N/mm2 66 min. 60 min. 80
pe ambele feţe
- în stare umedă – fibră de sticlă
N/mm2 31 min. 30 min. 40
pe o faţă
- în stare umedă – fibră de sticlă
N/mm2 40 61 min. 30 min. 40
pe ambele feţe
Rezistenţa la smulgerea cuielor N 440 1040 min. 450 min. 1000
Rezistenţa la smulgerea min.
N 915 1480 min. 2100
şuruburilor 1000
Duritatea Brinell N/mm2 15 47 min. 20 min. 50
• Săgeata admisibilă între punctele de rezemare ale elementelor (pentru
placaj – interaxul riglelor scheletului; pentru riglele scheletului –
interaxul grinzilor de susţinere)
l
- pentru betoane aparente: fadm=
300
23
- pentru betoane simple sau armate cu suprafeţe ce urmează a fi finisate:
fadm= l
200
1.4. Cofraje orizontale (plăci)
Cofrarea se va realiza utilizând un sistem de cofrare cu panouri modulate din

lemn (C.M.L.).
1.4.1. Panotarea plăcilor
1.4.1.1. Reguli de panotare la plăci:
1. Se recomandă, pe cât posibil, utilizarea panourilor cu dimensiunile cele mai

mari (P3: 240x60 cm) (Această regulă s-a impus datorită faptului că manopera
necesară montajului unui panou P3 este aproximativ aceeaşi ca a unui panou
P7 şi pentru a crea o suprafaţă cât mai netedă, cu cât mai puţine imperfecţiuni).
2. În cadrul unui ochi de placă, panourile se vor rezema, obligatoriu, pe 2 laturi
opuse, pe cel puţin 5cm şi nu se admite, rezemarea acestora cu zone rămase in
consolă. Se consideră reazeme pentru panou, grinzile metalice extensibile
(element al eşafodajului).
Condiţia de interzicere a rezemarii panourilor cu zone in consolă, se
impune datorită pericolului de rasturnare a panourilor sub greutatea
muncitorilor care se deplaseaza pe zona consolelor.
3. În cadrul unui ochi de placă, grinzile extensibile se vor dispune pe o singură
direcţie astfel încât pe o grindă să fie rezemate cât mai multe panouri.
Grinzile se dispun pe o singură direcţie a ochiului de placă, deoarece
fiecare grindă trebuie rezemata pe doi popi la capetele ei. Popii sunt legati cu
elemente liniare la capetele superioare si inferioare (longrine sau traverse).
Sirurile de popi si grinzi extensibile nu se pot intersecta spatial, de aceea sunt
orientate pe o singura directie a fiecarui ochi de placa. In final, sirurile de popi
cu grinzi extensibile sunt conectate pe cele doua directii prin intermediul
contavantuirilor longitudinale si transversale, realizand un ansamblu static
stabil – esafodajul.
4. Pe fiecare direcţie a ochiului de placă se prevede câte un rost de decofrare
continuu dintr-un capăt în altul, cu lăţimea de 5 sau 10 cm, în funcţie de
modularea plăcii pe cele doua direcţii.
Rostul va fi de 5 sau 10 cm, astfel încât ariile rezultate după ce scaderea
latimii rostului să fie multiplu de 10 cm.
5. Rostul de decofrare se va amplasa întotdeauna într-o zonă centrală şi nu se
admite dispunerea lui la margine.
24
Rostul nu se dispune la marginea ochiului de placă din condiţii de
usurare a decofrarii.
Rostul de decofrare se acoperă cu un placaj ce va avea grosimea de
maximum 1/2 din grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturilor.
6. Dacă în cadrul unui ochi de placă, grinzile extensibile sunt dispuse paralel cu
rostul de decofrare de 10 cm, sub acesta se vor prevedea 2 grinzi alăturate.
Grinda extensibilă are talpa superioară in lăţime de 15 cm. Din această
cauză, condiţia de rezemare de 5 cm nu mai este satisfăcută si sunt obligatorii 2
grinzi alăturate.
7. Dacă în cadrul unui ochi de placă rămâne o zonă ce nu poate fi acoperită cu
panouri standard, aceasta se numeste zonă de completare si se pozitioneaza cât
mai spre centrul placii.
8. Zona de completare va avea formă rectangulară (pătrat sau dreptunghi); nu se
admit zone de completare sub formă de L, T, Z.
9. Zona de completare va avea lăţimea de maximum 50 cm, iar lungimea zonei nu
poate fi egală cu lungimea ochiului de placă cu care aceasta este paralelă (cu
exceptia cand placa are rezemare pe stalpi).
10.Zona de completare se va găsi întotdeauna la intersecţia rosturilor,
fără ca aceste rosturi să scindeze zona de completare.
(Întotdeauna vom avea cel mult o zonă de completare pe fiecare ochi de
placă)
Zona de completare se va acoperi cu un placaj cu grosimea de maximum
1/2 din grosimea stratului de acoperire cu beton a armăturii, dacă lăţimea ei
este de 10cm sau 20cm.
Pe acoperirea zonei de completare cu lăţime de 30cm, 40cm sau 50cm se
va confecţiona un panou special, rezemat corespunzator.
11.Panotarea ochiurilor de placă se va realiza în cel puţin 2 variante:
- o variantă în care panourile sunt dispuse cu lungimea paralel cu latura
lungă a ochiului de placă;
- o variantă în care panourile sunt dispuse cu lungimea paralel cu latura
scurtă a ochiului de placă.
Recomandări:
a) Alaturarea de panouri, în vederea obţinerii unei suprafeţe cofrate de tip pătrat
sau dreptunghi, a căror laturi să fie egale cu lungimi de panouri (240 cm →
4P3 sau 120 cm → 2P3)
Se încearcă obţinerea de pachete de 4 panouri P3 sau 2 panouri P3, restul
de panouri dispunându-se conform regulilor.
b) Dispunerea panourilor de la margine către interior în ordine descrescătoare
acestora (ca marime).
Panourile cu dimensiunile cele mai mari se vor dispune cât mai la margine.
25
1.4.1.2. Stabilirea grinzilor extensibile şi a distanţelor maxime între ele
După panotarea ochiurilor de placă în cel puţin 2 variante fiecare, se

stabileste pozitionarea elementelor de susţinere orizontale.
Deoarece fiecare grindă extensibilă atrage după sine conformarea
eşafodajului (popi, contravântuiri, longrine / traverse, etc.), varianta optimă de
panotare se va stabili ca fiind aceea pentru care rezulta numărul cel mai mic de grinzi
extensibile. Acest regula va fi respectata pentru fiecare ochi de placă în parte.
Stabilirea distanţei maxime între grinzile extensibile va fi considerata doar cu
încărcările permanente, pe baza capacităţilor portante a acestora, funcţie de
deschiderea lor.
Se stabileşte încărcarea „q” = „a” + „b” [daN/m2]
Încărcarea „a” provine din greutatea proprie a cofrajului. Pentru un panou
P3:240x60 şi grosimea foii cofrante de 8mm, încărcarea este:
(3x 2,40m x 0,048m x 0,092m) x 750daN/m 3
qa= 0.008m  850daN / m 3 + +
2,40m x 0,6m
3
(2 x 2 x 0,048m x 0,092m x 0,228m) x 750daN/m
+
2,40m x 0,6m
(6 x 0,068m x 0,038m x 0,228m) x 750daN/m 3
=27,3daN/m2
2,40m x 0,6m
Încărcarea „b” provine din greutatea betonului.

qb = hpl x γb = 0,13 x 2500 = 325 daN/m2
q = qa + qb = 27,3 + 325 = 352,3 daN/m2
Deschiderea grinzii extensibile se calculează ca fiind lumina plăcii pe direcţia

grinzilor din care se scade câte un spaţiu de serviciu la fiecare capăt al grinzii, spaţiu
de serviciu care ne permite să montăm popii şi contravântuirile acestora.
D = L – 2s
Din tabelele 2÷5, în funcţie de tipul grinzii extensibile, de încărcarea „q” şi
de deschiderea grinzii extensibile „D”, se stabileşte distanţa maximă între grinzile
extensibile „dmax”.
În cazul în care această distanţă nu reprezintă un divizor al lungimii panoului,
grinzile extensibile se vor aşeza echidistant, reglându-le astfel încât distanţa între ele
să fie mai mică decât distanţa „dmax” stabilită.
După stabilirea distanţelor şi poziţionarea grinzilor, se stabileşte distanţa
optimă de panotare.
Varianta oprimă de panotare se consideră varianta cu numărul cel mai mic de
grinzi.
26
Dacă numărul de grinzi, pentru un ochi de placă, în variantele de panotare,
este acelaşi, se consideră varianta optimă ca fiind aceea cu numărul cel mai mic de
panouri.
Dacă, din punct de vedere al numărului de panouri, variantele sunt identice,
se consideră varianta optimă de panotare, aceea care nu are zonă de completare sau la
care zona de completare este cea mai mică.
Dacă şi din punct de vedere al zonelor de completare variantele sunt identice,
se impune alegerea unei variante în funcţie de criterii de proiectare stabilite sau
criterii tehnologice.
1.4.2. Calculul cofrajului pentru plăci
Date iniţiale:
- grosime placă beton armat sau înălţime grindă (hpl sau hgr)
- dimensiuni în plan ale plăcii (L1 x L2) sau dimensiunile grinzii (L x bgr)
- înălţime de nivel (Hnivel)
1.4.2.1. Calculul foii cofrante
Schemele statice ale panourilor sunt conform figurii 16:
Figura 16: Schemele statice ale panourilor cu lăţimea de 300, 400 şi 600mm.
Calculul se va face doar pentru panourile de 300 şi 600 mm, deoarece schema
statică a panoului de 400 mm este aceeaşi cu a panoului de 600 mm.
Panou cu lăţime de 300 mm
27
Figura 17: Panou cu lăţimea de 300mm:
a) Lăţimea de calcul a fâşiei; b) Schema statică; c) Secţiunea de calcul a foii cofrante.
Pentru calcul se va considera o fâşie de 1,00m lăţime de placaj.

δpl = 8mm sau 15mm
a) Calculul de verificare de rezistenţă (SLU)
Încărcări: „q”= „a” + „b” + „c” + „d”

q
q = (q a + qb + qc )  1m + d [daN/m]
l[m]
qa= δpl x γplacaj
qb= hpl x γba
qc= 2,5kN/m2
qd= 1,3kN
M ql2
 max = max   adm unde M max =
W 8
b placaj   placaj
W = [cm3]
6
b) Calculul de verificare de deformaţie (SLD)
Încărcări: „q”=„a”+„b”
q = (qa+ qb) x 1m [daN/m]
5 ql4
f ef =   f adm [cm]
384 E  I
b placaj   placaj
3
4
I = [cm ]
12
28
a) Lăţimea de calcul a fâşiei; b) Schema statică.
a) Calcul de verificare de rezistenţă (SLU)
Încărcări: „q”= „a” + „b” + „c” + „d”

q
q = (q a + qb + q c )  1m + [daN/m]
l[ m ]
M max ql2
 max =   adm unde M max =
Wef 10
b) Calcul de verificare la deformaţie (SLD)
Încărcări: „q”= „a” + „b”
q = (qa+ qb)x1m [daN/m]
ql4
f ef = 0,005   f adm [cm]
EI
b placaj   pl
3
I =
12
În cazul în care una din condiţii nu este îndeplinită, se înlocuieşte placa
cofrantă cu una mai groasă (de exemplu dacă pentru foaia cofrantă de 8mm nu s-a
verificat una din relaţii, se înlocuieşte cu foaie de 15mm) şi se reface calculul cu
expresia ce a condus la această modificare.
1.4.2.2. Calculul lonjeroanelor
Se va calcula lonjeronul central al panoului cu lăţimea de 600 mm, ca fiind

lonjeronul cel mai solicitat (aria aferentă de placaj ce descarcă pe lonjeron, este cea
mai mare).
Calculul lonjeroanelor se poate realiza numai după ce a fost stabilită distanţa
între grinzile extensibile, distanta ce constituie reazeme pentru lonjeroane.
29
Figura 19: Lonjeronul central al panoului cu lăţimea de 600 mm:
a) Lăţimea aferentă şi încărcări; b) Secţiunea de calcul a lonjeronului.
Panou cu lungimea L= 1,20m şi distanţa între grinzile extensibile de d=1,20m

Încărcări: „q”= „a” + „b” + „c” + „d”
q = (qalonj + qblonj + qclonj ) [daN/m]
P = qdlonj [daN]
qalonj = δpl x γpl + blonjeron x hlonjeron x γcherestea [daN/m]
qblonj = hpl x γb x l [daN/m]
qclonj = 250 x l [daN/m]
qdlonj = 130 [daN]
Schema statică:
qd2 Pd
M max = +
8 4
M
 max = max   adm = 120daN / cm 2
Wef
 hlonjeron
2
Wef =
b lonjeron
30
b) Calculul de verificare la deformaţie (SLD)

q = qalonj + qblonj [daN/m]
Schema statică:
5 qd4 d d
f ef =   f adm = sau [cm]
384 E  I 200 300
 hlonjeron
3
I=
b lonjeron
12
Panou cu lungimea L=2,40m şi distanţa între grinzile extensibile d=1,20m

Încărcări: „q”= „a” + „b” + „c” + „d”
P = qdlonj [daN]
qdlonj = 130 [daN]
Schema statică:
Mmax=0,076 (q x d2) + 0,213 (P x d)

M max
 max =   adm = 120daN / cm 2
Wef
31
 hlonjeron
2
Wef =
b lonjeron
6

Schema statică:
qd4 d d
f ef = 0.005   f adm = sau [cm]
EI 200 300
 hlonjeron
3
I=
b lonjeron
12
Panou cu lungimea L=2,40m şi distanţa între grinzile extensibile mai mică de
1,20m (d<1.20m)
Încărcări: „q”= „a” + „b” + „c” + „d”
P = qdlonj [daN]
qdlonj = 130 [daN]
Schema statică:
Mmax=0,08 (q x d2) + 0,216 (P x d)
32
M max
 max =   adm = 12 N / mm 2
Wef
 hlonjeron
2
Wef =
b lonjeron
6

Schema statică:
qd4 d d
f ef = 0.007   f adm = sau [cm]
EI 200 300
 hlonjeron
3
I=
b lonjeron
12
În cazul în care una din condiţii nu se verifică, se va micşora distanţa dintre două
reazeme consecutive, prin suplimentarea numărului de grinzi (se introduce
suplimentar o grindă).
1.4.2.3. Calculul elementelor verticale de susţinere (calculul popilor)
Calculul se va face pentru popul cel mai încărcat (va fi un pop din zona centrală,
care are aria aferentă de descărcare cea mai mare).
Popii sunt elemente de inventar, pentru care se dau capacităţile portante la diferite
deschideri (înălţimi), între aceste deschideri considerându-se variaţie liniară.

Încărcări: „a” + „b” + „c”
Qpop = (qa + qb + qc) x (L/2) x d [daN]

Hpop = Hnivel - hplaca – δpanou
Se va alege din tabel un tip de pop care să respecte următoarea încadrare

orientativă:
Hmin ≤ Hpop ≤ Hmax
Qmax ≥ Qpop ≥ Qmin
Se calculează capacitatea portantă a popului cu formula:

33
Qmax,i − Qmin,i
cap
Q pop = Qmax,i −  ( H pop − H min,i )
H max,i − H min,i
unde Hmax,i şi Hmin,i reprezintă înălţimile intervalului „i” în care se încadrează Hpop,
iar Qmin,i şi Qmax,i reprezintă capacităţile portante la deschiderile Hmax,i şi Hmin,i.
pop  Q pop se va alege un alt pop pentru care se va respecta condiţia

Daca Q cap
Hmin≤Hpop≤Hmax, dar pentru care se verifica Q cap
pop  Q pop .
1.5. Cofraje verticale (pereţi şi stâlpi)
1.5.1. Panotarea pereţilor
Panotarea pereţilor se va realiza utilizând sistemul de cofrare de tip cofraje

modulate din lemn (C.M.L).
Setul standard de panouri pentru realizarea cofrajului pereţilor din beton
armat cuprinde 3 panouri şi anume:
- P1: 0,30x2,40m
- P2: 0,40x2,40m
- P3: 0,60x2,40m
Dacă înălţimea de nivel se apropie de 3m, atunci lungimea panourilor va fi
de 2,50 m.
1.5.1.1. Reguli de panotare la pereţi:
Reguli de panotare:
1. Se vor utiliza, pe cât posibil, panourile cu lăţimea cea mai mare;
2. Pentru sistemul CML, se recomanda ca panourile sa fie dispuse în poziţie
verticală (pe înălţime), sprijinirea acestora realizandu-se cu moaze;
3. Se recomandă ca panotarea să se înceapă cu acel perete care din punct de
vedere dimensional se repetă de cele mai multe ori, deoarece panotarea va fi
aceeaşi pentru toţi pereţii;
4. Panotarea pereţilor se va realiza începând cu faţa interioară a acestora,
deoarece la interior se regăseşte intersecţia acestora cu alte elemente structurale
(bulbi, stâlpi şi grinzi), precum şi schimbări de direcţie ale acestora;
5. Panotarea se realiza începând întotdeauna dintr-un capăt al peretelui (dacă se
începe din câmp, la margine pot apărea zone care nu mai pot fi acoperite cu
panouri);
34
6. Tiranţii se vor amplasa obligatoriu după fiecare panou de la capăt, iar în
câmpul peretelui, la o distanţă stabilită din calcul, dar întotdeauna între panouri
(distanţa dintre tiranţi trebuie să fie întotdeauna modul de lăţimi de panouri);
7. Pe fiecare faţă a peretelui se va prevedea câte un rost de decofrare, cuprins
între 2,5÷12,5cm astfel încât, după ce scădem dimensiunea rostului din
lungimea peretelui, să ne rămână, întotdeauna, multiplu de 10cm;
8. Rostul de decofrare va fi vertical şi va fi continuu pe toată înălţimea
peretelui;
9. Rostul de decofrare nu se va amplasa niciodată la marginea peretelui, ci
oriunde după primul panou de la capăt;
10. Pe zona centrală, după tiranţii amplasati la capăt, panourile de pe o faţă a
peretelui se vor amplasa în oglindă cu panourile de pe faţa cealaltă (având
aceeaşi lăţime), deoarece tiranţii trebuie montaţi între panouri. Amplasarea
decalată a panourilor ar duce la o poziţionare înclinată a tiranţilor faţă de
suprafaţa pereţilor şi prin strângerea acestora s-ar produce deformarea/
deplasarea panourilor;
11. La colţuri/ intersecţii, panourile de pe o direcţie se vor suprapune pe minim
5 cm cu panourile de pe cealaltă direcţie, şi se va căuta asigurarea unui unghi
de 90º între cele 2 aliniamente (atât la interior cât şi la exterior).
1.5.2. Calculul cofrajului pentru elemente verticale
Date iniţiale:
- dimensiunile în plan ale elementelor verticale şi înălţimea acestora;
- viteza de betonare care se stabileşte în functie de volumul de beton turnat
într-o oră;
- lucrabilitatea betonului exprimată prin tasare;
- temperatura betonului proaspăt.
35
Figura 20: Diagrama de presiune provenită din împingerea
betonului asupra cofrajelor de pereti
H = înălţimea betonului turnat într-o etapă;
hp= înălţimea de proporţionalitate.
Încărcările ce acţionează asupra cofrajelor amplasate vertical sunt:

„f”- încărcarea statică orizontală, provenită din împingerea laterală a betonului;
„g”- încărcarea dinamică orizontală, provenită din descărcarea betonului în cofraj;
„h”- încărcarea din vânt, numai la calculul susţinerilor cofrajelor (cintre,
eşafodaje etc.) mai înalte de 6 m, precum şi la verificarea la răsturnare dată de
presiunea vântului, pentru toate cofrajele de suprafaţă din panouri, care au o masă
totală mai mare de 250 kg.
Elementele verticale se toarnă înaintea elementelor orizontale, (la un interval

de timp de cateva ore) pentru că betonul are o tasare de câţiva centimetri.
Intreruperea betonarii se face la circa 3÷5cm sub grindă sau 5÷10cm sub placă.
1.5.2.1. Calculul foii cofrante
Cum peretii au grosimi mai mari de 10 cm, iar viteza de betonare este de
regulă, cuprinsă între 1÷10m/h, încărcarea care se considera în cazul cofrajului de
pereti este doar încărcarea de tip „g”, conform figurii 14 b).
36
Deoarece presiunea maximă pmax este o încărcare punctuală, nu este corect să
se calculeze cofrajul la aceasta situatie.
Pentru foaia cofrantă se va considera o presiune f:
pmax + pinf
f =
2

Placa cofrantă se calculează ca o grindă simplu rezemată pe lonjeroane.
Lăţimea grinzii este de 1m, iar încărcarea care acţionează pe ea este:
q=f x 1m
Figura 21: Panou cu

lăţimea de 300mm:
Lăţimea de calcul a foii
cofrante şi schema statică.

M max
 max =   adm = 130daN / cm 2 = 13 N / mm 2
W

5 ql 4 l
f ef =   f adm =
384 EI 200
V.2.1.2. Panou cu lăţime de 600mm
37
Lăţimea de calcul a foii cofrante şi schema statică.

M max
 max =   adm = 130daN / cm 2 = 13 N / mm 2
W

ql 4 l
f ef = 0.005   f adm =
EI pl 200
Obs: Dacă una din relaţii nu se verifică, se înlocuieşte placa cofrantă de 8 mm
cu cea de 15 mm.
1.5.2.2. Calculul lonjeroanelor
Se va calcula lonjeronul central al panoului cu lăţimea de 60 cm, ca fiind

lonjeronul cel mai solicitat (deoarece are lăţimea aferentă cea mai mare).
Calculul lonjeroanelor constă în stabilirea distanţei dintre reazeme/moaze,
impunând condiţii la limită de rezistenţă şi deformaţii admise ale lonjeronului.
Se consideră o presiune uniformă f = pmax + pinf .
2
38
Figura 23: Schema statică pentru calculul lonjeroanelor
Se consideră lonjeronul ca fiind o grindă continuă, care pe porţiunea de jos este

încărcată cu o forţă uniform distribuită q = f  0.276 m
- Calculul de rezistenţă:
M max
 max =   adm = 120daN / cm 2
Wlonj
q  D1
2
M max =
10
q  D1
2
10  Wlonj   adm
  max =   adm  D1 =
C .R.
10  Wlonj q
- Calculul de deformaţie:
q  D1
4
D E  I lonj
f ef = 0.007   1  D1 =3
C . D.
EI lonj 200 1.4  q

D1max=min (D1C.R.; D1C.D.; 60)
Distanţa D1 se va rotunji inferior, la modul de 5cm.
Distanţa D2 se va lua ca fiind 40%BD şi D3=60%BD
39
1.5.2.3 Calculul moazelor
Se va calcula moaza care se regăseşte ca poziţie în imediata apropiere a valorii
pmax, ca fiind moaza cea mai solicitată.
Calculul moazei constă în stabilirea distanţei dintre reazemele acesteia şi
anume distanţa dintre tiranţi.
Diagrama de presiune a betonului asupra cofrajului se aproximează cu o
diagramă în trepte, cu valorile presiunilor din dreptul reazemelor.
Figura 24: Diagrama de

presiune schematizată
pentru calculul moazelor
Se calculează încărcările:
 D 
q A = p A   20cm + 1 
 2 
D D 
qB = pB   1 + 2 
 2 2 
D D 
qC = pC   2 + 3 
 2 2 
D 
qD = pD   3 + 40cm 
 2 
Pentru calculul moazei cea mai solicitată se calculează o încărcare „q”, ca fiind
o medie ponderată între încărcarea care acţionează în dreptul ei şi încărcările
adiacente, astfel: q = q A + 2  qB + qC
4
Schema statică a moazei este:
40
Moazele se realizează din ţeavă pătrată sau dreptunghiulară, uneori din grinzi
de lemn, şi sunt, de regulă, în perechi de 2 elemente.
Se va alege o moază din ţeavă pătrată sau dreptunghiulară, pentru care se
cunoaşte I şi W.
- Calculul de rezistenţă:
M max
 max =   adm
Wm oaza
qd2
M max =
10
qd2 10  Wm oaza   adm
  max =   adm  d C .R. =
10  Wm oaza q
- Calculul de deformaţie:
qd4 d E  I m oaza
f ef = 0.007   f adm =  d C . D. = 3
EI m oaza 200 1.4  q
dmax=min (dC.R.; dC.D.)
Distanţa efectivă dintre tiranţi va fi cel mult egală cu dmax, dar întodeauna
modul de lăţimi de panouri, deoarece tiranţii trebuie amplasaţi între panouri. Distanţa
efectivă va rezulta din amplasarea tiranţilor pe planul de panotare pereţi.
Calculul tiranţilor
Se va calcula un tirant ce va avea zona de descărcare cea mai mare şi va
aparţine moazei cea mai apropiată de pmax, acesta fiind tirantul cel mai solicitat.
Se porneşte de la diagrama în trepte stabilită la calculul moazelor.
Forţa care acţionează pe moază se consideră: q = p A + pB  D1 + pB + pC  D2
2 2 2 2
Forţa de întindere în tirant este: T = q  d max Rf
Tirantul se calculează din condiţia de rezistenţă:

T
 ef =   adm = 21N / mm 2
Atirant
  2
Atirant =
4
4  Atirant
nec
  nec =   ef = ...

De regulă, tiranţii se realizează din otel beton cu diametrul cuprins între 8 şi 14

mm.
41
1.6 Anexa 1: Exemplu de calcul cofraj placă
Figura 25: Exemplu de panotare la plăci (varianta 1)
42
Figura 26: Exemplu de panotare la plăci (varianta 2)
43
1.7 Anexa 1: Exemplu de calcul cofraj perete
Figura 26: Exemplu de panotare la pereți
44
2. Proiectarea tehnologiei de montare a
elementelor prefabricate din beton armat
pentru o hală industrială parter
45
2.1 Elemente componente ale halei
Această temă abordeaza proiectarea tehnologiei de montare a elementelor
prefabricate din beton armat şi beton precomprimat pentru o hală industrială cu
regim de înălţime parter, dotată cu pod rulant.
Figura 1: Schema elemente componente hală
Direcţiile transversale şi longitudinale se stabilesc în funcţie de faţada

principală (care conţine intrarea principală).
La halele industriale, de regulă cea mai bună zonă de acces este cea dispusă în
planul deschiderilor.
Stâlpii, din punct de vedere al solicitarilor şi poziţiei lor in plan, vor fi de 2
tipuri:
- stâlpi marginali, cu încărcări mai mici dar şi cu o singură consolă pentru
susţinerea căii de rulare a podului rulant;
- stâlpi centrali, prevăzuţi cu 2 console pentru susţinerea căii de rulare a
podului.
Grinzile principale pot fi dispuse în 2 variante:
- dispuse pe direcţie transversală (GPT);
- dispuse pe direcţie longitudinală (GPL).
Grinzile de rulare se vor dispune astfel încât podul/podurile rulant/e să acopere
o suprafaţă cât mai mare a halei. Din analiza schemei halei, se observă că podurile
trebuie să fie dispuse astfel ca acestea să parcurgă în sens longitudinal hala, la o hală
cu două deschideri fiind necesare două poduri rulante.
Pentru acestea, grinzile de rulare se vor dispune în sens longitudinal.
46
Elementele de acoperiş se dispun rezemate pe grinzile principale. Ele au
lăţimea de 1,50 m, iar lungimea lor este aproximativ egală cu distanţa interax dintre
grinzile principale.
Pentru întocmirea proiectului tehnologic de montare, se întocmeşte un tabel
centralizator.
Figura 2:
Secţiune
transversală
hală cu grinzi
principale
transversale.
47
Figura 3:
Secţiune
transversală
hală cu grinzi
principale
longitudinale.
48
2.2 Tabel centralizator
Tabelul 1
CARACTERISTICI CARACTERISTICI DISPOZITIVE CARACTERISTICI DE

CARACTERISTICI MACARA
TIP PREFABRICATE DE MANIPULARE MONTAJ
PREFAB. Hp Qp HM QM RM
COD la [m] COD Hd [m] Qd [tf] ld [m] Ht [m] Qt [tf] Ra [m] COD f [m]
[m] [tf] [m] [tf] [m]
S.M. (stâlp
- -
marginal)
S.C. (stâlp
- -
central)
G.R.
(grindă de
rulare)
G.P.
(grindă
principală)
E.A.
(elemente
de acoperiș)
În care:
Hp = înălţimea maximă a prefabricatelor Ra = raza aproximativă de montaj a prefabricatelor

Qp = greutatea prefabricatelor f = bratul/extensia bratului macaralei
La = distanţa dintre urechile de agăţare a prefabricatelor HM = înălţimea la care macaraua poate ridica greutatea QM, cu raza RM
Hd = înălţimea dispozitivului de manipulare şi montaj QM = greutatea pe care macaraua o poate ridica cu raza RM, la înălţimea HM
Qd = greutatea dispozitivului de manipulare şi montaj RM = raza cu care macaraua poate ridica greutatea QM la înălţimea HM
Ld = distanţa dintre cablurile dispozitivului
HT = înălţimea totală de montaj a prefabricatelor
49
QT = greutatea totală de montaj a prefabricatelor
50
2.3. Stabilirea şi alegerea elementelor prefabricate, ce alcătuiesc
construcţia
2.3.1 Stâlpi
Stâlpii se vor realiza ca

elemente prefabricate, prin
preturnare la faţa locului, în
baterii de 2 sau 4 elemente,
funcţie de câte elemente se
pot monta dintr-o pozitie de
stationare a macaralei.
Stâlpii centrali sunt
prevăzuţi cu 2 console, iar
stâlpii marginali cu o singură
consolă.
De asemenea, datorită
încărcărilor ce acţionează
asupra lor (respectiv a ariei
aferente), stâlpii marginali şi
centrali diferă între ei ca
secţiune.
Ls = H p = H 0 + H 2
Qp = Vst   b.a
= VS .M .   b.a
S .M .
Qp
= VS .C .   b.a
S .C .
Qp
Caracteristicile se vor
trece în tabelul centralizator.
Figura 4: Stâlpi prefabricati

cu console pentru grinzi de
rulare pod rulant.
51
2.3.2 Grinzi de rulare
Grinzile de rulare sunt elemente liniare şi, aşa cum s-a stabilit anterior, ele
sunt dispuse după direcţie longitudinală.
De regulă, ele se aleg din cataloage de prefabricate.
Alegerea grinzii de rulare din catalog se face după condiţii de rezistenţă la
capacitatea podului rulant şi de lungime.
Se execută din beton armat, cu lungimi de 6m (GR 6-100) sau din beton
precomprimat (GRP 9-125, GRP 12-85), la care se variază armătura.
Condiţia de lungime este: LG.R.  t
Tabelul 2
Deschidere Capacit.
L l H Greutate Dist. între urechi
Tip element max. hală max. pod
(cm) (cm) (cm) Qp (kgf) de agatare la (cm)
(m) (tf)
GR 6-100 12÷30 590 55 80 10 3682 490
GRP 9-125 30 892 60 125 32 8000 792
GRP 12-85 22 1195 60 85 8 7350 1055
Figura 5:
Grindă de
rulare din
beton armat
GR 6-100
Figura 6: Grindă de rulare din beton precomprimat GRP 9-120 si GRP 12-85
52
După ce a fost aleasă grinda de rulare, caracteristicile acesteia se trec în tabelul
centralizat.
2.3.3 Grinzi principale
Grinzile principale se confecţionează din beton precomprimat şi pot fi

realizate în două variante:
- Grinzi cu o singură pantă, cu lungimi de 6 sau 9m, longitudinale (G6-T,
GΨ6-15, GΨ6-18, G9-T);
Figura 7: Grinzi principale longitudinale cu o singură pantă
53
- Grinzi cu două pante, cu lungimi cuprinse între 12 şi 24m, longitudinale
(GΨ12-12, GΨ12-15, GΨ12-18) sau transversale (G12-6, G15-6, G18-6,
G12-4, G15-4, G18-4, G21-1, G24-1)
Figura 8: Grinzi principale cu două pante
Alegerea grinzii principale se face pe baza încărcărilor care acţionează asupra

ei (zonă de zăpadă, lăţime aferentă), dar şi a lungimii necesare.
Pentru varianta GPL:
LGPL  t (traveea) - corespunzător unei lăţimi aferente=L (deschiderea)
Tabelul 3
Deschidere
L l H h Greutate Dist. între urechi
Tip element max. hală
(cm) (cm) (cm) (cm) Qp (kgf) de agatare la (cm)
(m)
G6-T 12÷18 595 45 55 45 2250 545
GΨ6-15 15 595 70 65 55 3420 555
GΨ6-18 18 595 70 70 60 3620 555
G9-T 12÷18 870 70 103 90 6160 810
GΨ12-12 12 1195 60 80 75 7090 1095
GΨ12-15 15 1195 70 99 85 8670 1110
GΨ12-18 18 1195 70 104 90 9060 1110
Pentru varianta GPT:

LGPT  L (deschiderea) - corespunzător unei lăţimi aferente=t (traveea)
Tabelul 4
Travee hală L l H h Greutate Dist. între urechi
Tip element
(m) (cm) (cm) (cm) (cm) Qp (kgf) de agatare la (cm)
G12-6 6 1195 35 80 40 3235 1055
G15-6 6 1495 40 95 50 5270 1355
G18-6 6 1795 43 110 55 7120 1455
G12-4 9÷12 1195 40 105 55 4560 1095
G15-4 9÷12 1495 50 138 86 8230 1300
54
G18-4 9÷12 1795 50 145 86 10360 1600
G21-1 6÷12 2080 60 147,5 90 15050 1770
G24-1 6÷12 2380 60 150 90 17450 2200
2.3.4 Elemente de acoperiș
Elementele de acoperiş sunt elemente de suprafaţă cu lăţimea 1.50 m.
Ele sprijină pe grinzile principale şi au lungimea aproximativ egală cu
distanţa între acestea.
Se aleg din cataloage funcţie de distanţa dintre grinzi şi încărcarea din zăpadă.
În varianta GPT, LEA  t
În varianta GPL, LEA  L
Tabelul 5
L l H h Greutate Dist. între urechi
Tip element
(cm) (cm) (cm) (cm) Qp (kgf) de agatare la (cm)
EP 1,5x6 593 149 24 24 1500 513
ECP 1,5x9 890 149 44 40 2750 850
ECP 1,5x12 1190 149 55 50 3970 1105
ECP 1,5x15 1465 149 69 65 5550 1380
ECP 1,5x18 1765 149 80 75 7200 1665
Figura 9: Elemente de acoperiş tip EP 1,5x6
55
Figura 10: Elemente de acoperiş tip ECP 1,5x9 şi 1,5x12
Figura 11: Elemente de acoperiş tip ECP 1,5x15 şi 1,5x18
56
2.4 Metode de montare ale elementelor prefabricate
Metoda de montare a elementelor prefabricate se stabileşte în funcţie de soluţia
constructivă, volumul lucrărilor, utilajele de care se dispune, durata planificată de
execuţie etc.
Se urmăreşte respectarea următoarelor condiţii:
- asigurarea stabilităţii elementelor structurii, pe întreaga perioadă de
montaj, în vederea eliminării posibilităţilor de accidentare de orice fel;
- succesiunea proceselor şi operaţiilor de montare trebuie să creeze într-un
timp foarte scurt, condiţiile de realizare a frontului de lucru pentru
procesele tehnologice ce urmează montajul (execuţia fundaţiilor pentru
maşini şi utiliaje, instalaţiilor elecrice, pereţilor de compartimentare,
pardoselilor etc.);
- asigurarea utilizării cât mai complete a timpului de lucru a maşinilor şi
utilajelor destinate montării;
- respectarea normelor de tehnica securităţii muncii şi a celor de prevenire a
incendiilor.
Montarea elementelor se poate organiza după două metode:
a. Metoda simplă (secvenţională, succesivă);
b. Metoda complexă (integrală, totală).
2.4.1 Metoda simplă (secvenţională)
Se caracterizează prin faptul că se montează toate elementele de acelaşi tip sau

tipodimensiuni pe întreaga construcţie sau pe tronsoane mari din aceasta, macaraua
urmând un traseu propriu pentru fiecare tip de element prefabricat.
Se montează astfel elemente de acelaşi tip/tipodimensiuni.
Elementele de aceleaşi tipodimensiuni se referă la elemente din categorii
diferite, care nu sunt dependente unele de celelalte din punct de vedere al rezemării şi
care pot fi montate în cadrul aceleiaşi etape.
După ce îmbinările unui grup de elemente de acelaşi tip/tipodimensiuni au fost
realizate, şi respectiv după ce betonul de monolitizare a obţinut rezistenţa necesară, se
pot monta următoarele elemente care sprijină/reazemă pe cele anterior montate.
Etapele de montaj pentru o hală prefabricată depind de elementele componente
ale halei. Astfel, putem avea:
- fundaţii prefabricate;
- stâlpi prefabricaţi;
- grinzi principale;
- grinzi secundare;
- grinzi de rulare;
- panouri prefabricate de faţadă;
- panouri prefabricate pentru închideri şi compartimentări;
- elemente de închidere ale acoperişului, etc.
57
Este deosebit de important să se ştie ce se poate monta, astfel încât elementele
montate deja să nu incomodeze procesul de montaj pentru elementele ce urmează a fi
montate.
Elementele trebuie montate pe o direcţie, în aşa fel încât trailerul care aduce
elementele şi macaraua să aibe la dispoziţie un culoar/cale de rulare, pe care se poate
deplasa.
Avantaje
a) Utilizarea raţională a maşinilor de ridicat/macaralelor, atât sub aspectul

capacităţii, cât şi a continuităţii lucrului.
Dacă elementele care trebuie montate au gabarite şi greutăţi cu diferenţe mari
între ele şi/sau unele elemente necesită o rază mare de montaj, funcţie de etapele de
montaj se poate schimba macaraua alegând varianta optimă din punct de vedere
tehnico-economic.
O macara puternică înseamnă costuri mari de închiriere/întreţinere/cumpărare.
b) Este permisă verificarea fiecărui element şi erorile de montaj care depăşesc
abaterile maxime admise, se pot corecta destul de uşor şi cu costuri minime.
De exemplu, dacă la montarea grinzilor se constată că un stâlp are erori de
montaj mai mari decât abaterile limită (abateri ale cotelor consolelor sau cotei
superioare a stâlpului), se poate interveni local (eventual cu plăcuţe metalice) pentru
corectarea acestora. Se elimină astfel cumularea erorilor de montaj.
Dezavantaje
a) Deoarece elementele se montează în etape succesive, parcurgerea cu macaraua

a halei de atâtea ori câte etape de montaj avem, conduce la majorarea duratei totale de
montare a elementelor.
b) Lucrările auxiliare (lucrări de pardoseli, închideri şi compartimentări, finisaje,
instalaţii etc) nu pot începe decât după ce toate elementele au fost montate pe o
porţiune/zonă de hală. Acest lucru duce în final la creşterea duratei totale de execuţie.
2.4.2 Metoda complexă (totală)
Constă în organizarea montării, în succesiunea normală a tuturor elementelor

pe o zonă restrânsă, de regulă o tramă (spaţiul delimitat de o deschidere şi o travee).
După terminarea unei trame, se continuă montajul pe deschiderea sau traveea
alăturată (pe următoarea tramă).
Avantaje
a) Întrucât se montează pe o tramă toate elementele, dintr-un singur punct de

staţie al macaralei, durata de execuţie se reduce, datorită parcurgerii halei o singură
58
dată cu macaraua şi numărului mic de opriri şi calări (se reduce timpul necesar
montării elementelor).
b) După terminarea montajului elementelor pe prima tramă, se pot începe lucrările
auxiliare, de regulă la un decalaj de o tramă. Acest lucru conduce la reducerea
semnificativă a duratei totale de execuţie şi intrarea în exploatare a construcţiei într-
un timp scurt.
Dezavantaje
a) Utilizarea neraţională a maşinilor de ridicat. Se foloseşte o singură macara,

care are caracteristici de performanţă ridicate. Aceasta trebuie să facă faţă la
montarea celui mai greu element şi, eventual, cu o rază de montaj mare (care să
permită montarea tuturor elementelor din acelaşi punct de staţie).
b) În cazul în care apar erori de montaj care depăşesc abaterile limită, acestea se
pot corecta greu şi cu costuri mari de execuţie.
c) Uneori este necesar să se efectueze lucrări suplimentare, în vederea asigurării
stabilităţii structurii, până la realizarea îmbinărilor.
Alegerea metodei de montaj revine executantului.

Metoda secvenţională (simplă) se foloseşte, de regulă, la hale ale căror
elemente au gabarite şi greutăţi în limite largi (diferenţe mari de la un element la
altul). De regulă, se utilizează pentru hale prefabricate din beton.
Metoda complexă (totală) se utilizează, în principal, la halele cu structură
metalică, din următoarele considerente:
- erorile de montaj sunt de ordinul milimetrilor şi acestea se pot corecta
uşor, comparativ cu cele din cazul halelor din beton;
- greutăţile elementelor sunt apropiate şi relativ mici (de regulă, până la 2-3
tone) faţă de halele din beton, a căror stâlpi depăşesc 10 tone.
Pentru proiect se va utiliza metoda secvenţională (simplă), care presupune
următoarele etape de montaj:
Etape GPL GPT

I SM+SC SM+SC
II GP+GR GP
III EA GR+EA
59
Figura 12: Montarea secvenţională după direcţie longitudinală:
a) Montarea stâlpilor;
b) Montarea grinzilor longitudinale;
60
c) Montarea elementelor de suprafaţă la acoperiş.
Figura 13: Montarea secvenţională după direcţie transversală:

a) Montarea stâlpilor;
b) Montarea grinzilor transversale;
61
c) Montarea elementelor de suprafaţă la acoperiş.
Figura 14: Montarea secvenţională combinată:

a) Montarea stâlpilor după direcţie longitudinală;
62
b) Montarea grinzilor transversale după direcţie longitudinală;;
c) Montarea elementelor de suprafaţă la acoperiş după direcţie transversală;
2.5 Alegerea dispozitivelor pentru manipularea şi montarea
elementelor
Prin dispozitive realizeaza legătura între elementul prefabricat şi cârligul
macaralei în cursul manipulării sau montării acestuia.
Dispozitivele de prindere, manipulare si montare se realizează ţinând seama de
caracteristicile elementelor prefabricate: greutate, dimensiuni, formă etc. în funcţie
de aceste caracteristici există o gamă largă de dispozitive, pornind de la cele mai
simple, din cabluri de oţel sau lanţuri prevăzute cu cârlige de agăţare, la cele mai
complexe, din grinzi executate din profile laminate având scripeţi şi cabluri sau
dispozitive cu vid.
Pentru a corespunde scopului, dispozitivele de manipulare si montare trebuie să
îndeplinească o serie de condiţii, şi anume:
- să prezinte siguranţă deplină în exploatare; pentru aceasta, ele trebuie
astfel concepute ca să nu permită deplasarea, alunecarea sau căderea
elementelor prefabricate în timpul ridicării;
- să permită o manipulare cât mai simplă, adică agăţarea şi desprinderea
sarcinii la dispozitiv să se facă într-un timp cât mai redus şi cu operaţii
simple;
- să prezinte o masă netă cât mai redusă pentru a nu micşora capacitatea de
ridicare utilă a macaralei şi a asigura astfel sporirea masei nete a sarcinilor
agăţate în cârligul macaralei; în acest sens, masa netă a dispozitivului nu
trebuie să depăşească circa 10% din cea a sarcinii care se ridică;
- înălţimea dispozitivului trebuie să fie cât mai redusă pentru a permite
ridicarea sarcinii la o înălţime cât mai mare, sub cârligul macaralei;
- să prezinte un caracter cât mai mare de generalitate în sensul că, printr-o
modificare simplă a punctelor de agăţare de pe dispozitiv, corespunzător
dimensiunilor pieselor care se ridică, sau prin ataşarea la aceeaşi grindă a
dispozitivului a unor subansambluri diferite, să se poată folosi la o gamă
cât mai mare de sarcini.
La prinderea elementelor prefabricate în dispozitive, în vederea manipulării şi
montării lor, trebuie să se ţină seama de eforturile care apar în element ca urmare a
modului de prindere şi care, dacă ating valori periculoase, trebuie evitate.
Este de preferat ca în cursul manipulării să nu apară în elementul prefabricat
eforturi suplimentare sau de alta natura, in afara celor care apar atunci când
elementele sunt manipulate si montate. Acest deziderat nu este totdeauna posibil
deoarece unele elemente îşi schimbă poziţia în cursul ridicării (stâlpii din poziţie
orizontală se aduc în poziţie verticală), poziţia punctelor de agăţare nu poate coincide
cu cea de rezemare, iar unghiul de prindere făcut de direcţia cablului cu elementul nu
poate fi întotdeauna de 90° (pentru a nu introduce eforturi suplimentare la partea
superioară a piesei), deoarece ar conduce la dispozitive cu lungimea aproape egală cu
a elementului şi cu greutate mare, deci soluţie neraţională.
63
Ca urmare a celor arătate, la elementele prefabricate la care, datorită prinderii,
capetele trebuie să rămînă în consolă, poziţia punctelor de agăţare trebuie să fie astfel
aleasă încât să nu apară eforturi suplimentare periculoase ca urmare a efectului de
consolă. În general, de acest lucru se ţine seama la proiectarea elementelor
prefabricate, când se fixează poziţia de prindere a acestora în cursul manipulărilor.
Cum una din ipotezele de calcul a elementelor prefabricate este „ipoteza de transport
şi manipulare”, dispozitivele utilizate pentru montaj nu trebuie să aducă eforturi
suplimentare în prefabricat.
De exemplu, schema statică pentru ipoteza de transport şi manipulare este:
Figura 15: Schema statică pentru

ipoteza de transport şi manipulare:
G
g=
l
G
V1 = V2 =
2
unde:
G – greutatea elementului;
g – încărcarea provenită din greutatea proprie a elementului;
la – distanţa dintre urechile de agăţare ale prefabricatului;
l – lungimea prefabricatului.
Reazemele elementului sunt de fapt urechile de agăţare (otel ductil). În această
ipoteză, reacţiunile sunt verticale. Reacţiunile sunt date de tensiunea care apare în
cablul de agăţare, care a fost considerat vertical.
Dacă cablul este înclinat, atunci şi reazemul este înclinat.
Figura 16: Schema statică

pentru ipoteza de
transport şi manipulare:
T=tensiunea în fir
G V
V = T =
2 sin 
V V G
H = T  cos  =  cos  = =
sin  tg 2  tg
În ceea ce priveşte mărimea unghiului de prindere (α) (fig. 16), cu cât valoarea
acestuia este mai mică, cu atât solicitările axiale (H) care apar în elementul
64
prefabricat în punctul de prindere sunt mai mari, putând conduce la eforturi unitare
care să depăşească pe cele admisibile, lucru care trebuie evitat. Unghiul de prindere
nu trebuie să aibă, de regulă, valoarea mai mică de 45° (α≥45°).
Cablurile folosite la prinderea sarcinilor trebuie să fie cât mai flexibile; cu cât
cablul este alcătuit din mai multe toroane cu un număr mare de fire subţiri, cu atât are
flexibilitatea mai mare.
Parametrii principali ai cablului sunt:
- tipul cablului;
- diametrul cablului, în mm;
- numărul toroanelor;
- numărul sârmelor dintr-un toron;
- rezistenţa minimă de rupere la tracţiune a sârmelor;
- sensul de înfăşurare a sârmelor în toron;
- sensul de înfăşurare a toroanelor în cablu.
Este interzisă ridicarea unei sarcini mai mari decât cea corespunzătoare
diametrului cablului folosit.
După destinaţie, dispozitivele de manipulare şi montaj se împart în:
- dispozitive pentru stâlpi;
- dispozitive pentru elemente liniare;
- dispozitive pentru elemente de suprafaţă;
- dispozitive pentru pereţi;
- dispozitive pentru elemente liniare şi de suprafaţă;
- dispozitive pentru elemente de scară;
- dispozitive pentru elemente spaţiale.
Criteriile de alegere a dispozitivelor de manipulare şi montare sunt
următoarele:
- tipul elementului prefabricat ce urmează a se monta;
- masa elementului prefabricat;
- dimensiunile elementului;
- poziţia şi numărul punctelor de prindere la dispozitiv a elementului
prefabricat.
În principiu, numărul dispozitivelor ce se folosesc la montarea prefabricatelor
pe un şantier trebuie să fie minim. În acest scop se va căuta să se utilizeze acelaşi
dispozitiv pentru mai multe tipodimensiuni.
2.5.1 Etapa 1: montarea stâlpilor

Pentru montarea stâlpilor au fost create dispozitive speciale de manipulare şi
montaj, funcţie de greutatea prefabricatului, care agaţă stâlpul dintr-un capăt sau din
ambele capete. Pentru prinderea stâlpilor în dispozitive, în vederea manipulării sau
montării lor, se folosesc în aproape toate cazurile găuri practicate în stâlpi de la
confecţionarea lor, prin care se introduc bolţuri. Găurile sunt în general în număr de
una sau două; la stâlpii de lungime mai mare se prevede uneori şi o a treia gaură care
serveşte numai la manipularea pe orizontală.
65
În vederea montării stâlpului, prinderea trebuie să asigure menţinerea acestuia
în poziţie cât mai aproape de verticală, uşurînd astfel operaţiile de montaj.
În cazul în care stâlpii nu sunt prevăzuţi cu găuri, prinderea acestora în vederea
manipulării pe orizontală se face cu cabluri cu cîrlige, agăţîndu-le în urechile din oţel-
beton înglobate în stâlpi, soluţie care se foloseşte din ce în ce mai rar în prezent
datorită consumului de oţel-beton şi a necesităţii unei operaţii suplimentare după
montarea stîlpului, de tăiere cu sudura a acestor urechi.
Deoarece în etapa I se montează şi SM şi SC, dispozitivul trebuie ales astfel
încât să se poată monta ambele tipuri, atât cel marginal, cât şi cel central.
Condiţii pentru alegerea dispozitivului:
-Qmax pref ≥ max (QSM;QSC), unde:
Qmax pref = sarcina maximă, care o suportă dispozitivul;
QSM = greutatea SM;
QSC = greutatea SC.
Pe baza condiţiei, se alege un dispozitiv din următorul tabel:
Tabelul 6: Dispozitive pentru stâlpi
Nr. crt. Cod dispozitiv Qd (kgf) Hd (mm) Qmax pref (tf)
1. U 119 150 3.290 7,00
2. U 186 50 1.960 4,00
3. U 312 460 5.630 10,00
4. U 313 993 4.300 10.00÷17.00
5. U 314 1.300 3.500 17.00÷25.00
66
Figura 17: Dispozitive pentru montat stâlpi:
a) U 119; b) U 186
Figura 18: Dispozitive pentru montat stâlpi:

a) U 312; b) U 313
67
Figura 19: Dispozitiv
pentru montat stâlpi U 314
2.5.2 Etapa 2: montarea grinzilor principale (GPT) sau a grinzilor

principale și a grinzilor de rulare (GPL)
Se folosesc în prezent trei moduri de prindere a grinzilor:
- prin intermediul urechilor de agăţare;
- prin intermediul unor găuri prevăzute de la turnare;
- prin apucarea de talpa superioară.
Cel mai simplu dispozitiv pentru prinderea grinzilor prevăzute cu urechi de
agăţare, este compus din două cabluri cu cîrlige prinse într-un ochet care intră în
cîrligul macaralei. Un astfel de dispozitiv cu cabluri se foloseşte la grinzi cu
lungimea până la circa 6 m şi circa 60 kN (6 tf) greutate.
68
Figura 20: Dispozitiv cu
cercel şi două cârlige
pentru prinderea grinzilor
şi panelor cu max. 6m
lungime şi 60kN greutate.
Pentru montarea grinzilor s-au creat dispozitive speciale pentru montaj, de tip
grindă, cu două cabluri de agăţare, sau cu 4 cabluri de agăţare (folosite şi pentru
montarea elementelor de suprafaţă).
Pentru a evita o forţă orizontală, indusă în prefabricat de poziţia înclinată a
cablurilor, se recomandă ca poziţia cablurilor să fie cât mai aproape de poziţia
verticală.
Pentru a se putea monta o gamă cât mai variată de elemente, dispozitivele au
fost realizate astfel încât cablurile să culiseze în lungul dispozitivului, unghiul pe care
îl face cablul cu elementul fiind cât mai aproape de 90º.
Tabelul 7: Dispozitive pentru grinzi, cu 2 cabluri de agăţare
1. U 272 763 3.120 6,00
2. U 273 2.030 3.190 16,00
3. U 300 1.980 2.890 10,00
69
Figura 21: Dispozitive pentru montat grinzi cu 2 cabluri de agăţare: U 272, U 273, U 300.
70
În varianta GPT – se montează doar GPT.
- dispozitiv cu două cabluri de agăţare;
- Qmax pref ≥ QGPT;
- lc  la (V»H) (α≥60º).
Pe baza acestor condiţii se alege dispozitivul de manipulare şi montaj, din
cataloage.
După ce a fost ales dispozitivul, se trec caracteristicile acestuia în tabelul
centralizator.
În varianta GPL – se montează GPL+GR.
Condiţii pentru alegerea dispozitivelor:
- dispozitiv cu două cabluri de agăţare;
- Qmax pref ≥ max(QGPL; QGR) ;
- lc GPL  la GPL (V»H) (α≥60º);
- lc GR  la GR (V»H) (α≥60º).
Pe baza acestor condiţii se alege dispozitivul de manipulare şi montaj, din
cataloage.
După ce a fost ales dispozitivul, se trec caracteristicile acestuia în tabelul
centralizator.
2.5.3 Etapa 3: montarea grinzilor de rulare și a elementelor de acoperiș (GPT)

sau montarea elementelor de acoperiș (GPL)
Elementele de acoperiş sunt elemente de suprafaţă, care au lăţimea de circa
1,50 m, iar lungimea este apoximativ egală cu distanţa interax dintre grinzile
principale (elementele de acoperiş reazemă pe grinzile principale).
Fiind elemente de suprafaţă, elementele de acoperiş trebuie agăţate din 4
puncte. Pentru acestea au fost create dispozitive speciale de montaj cu 4 cabluri de
agăţare, cablurile putând culisa în lungimea dispozitivului.
Varianta GPT
În varianta GPT, în această etapă trebuie montate E.A.+G.R.
E.A. sunt elemente de suprafaţă, iar G.R. sunt elemente liniare.
Restricţia care ar putea să apară, din punct de vedere al folosirii aceluiaşi
dispozitiv, este ca nu cumva în timpul manipulării să apară eforturi suplimentare, care
pot deteriora elementul.
Cum cablurile din lungul dispozitivului pot culisa la fel ca la dispozitivul
pentru montarea grinzilor, singura problemă ar fi cablurile care se găsesc în lăţimea
dispozitivului. Acestea trebuie agăţate de aceeaşi ureche de agăţare a elementului. În
elevaţia apare astfel:
71
Din studiul eforturilor se observă că, din
descompunerea tensiunii din cabluri, componenta orozontală
se anulează.
- dispozitiv cu 4 cabluri de agăţare;
- Qmax pref ≥ max(QGR; QEA) ;
- ld GR  la GR (V»H);
Varianta GPL - ld EA  la EA (V»H).
În această variantă se montează doar E.A.
Cum acesta este un element de suprafaţă, se vor folosi dispozitive special
create, cu 4 cabluri.
- dispozitiv cu 4 cabluri de agăţare;
- Qmax pref ≥ QEA;
- ld EA  la EA (V»H) (α≥60º).
Din cataloagele specifice, se alege dispozitivul ale carui caracteristici se trec în
tabelul centralizator.
Tabelul 8: Dispozitive pentru grinzi şi elemente de suprafaţă, cu 4 cabluri de agăţare
1. U 316 510 4.130 3,00
2. U 317 1.736 3.427 8,00
3. U 318 2.763 4.587 14,00
4. U 319 2.000 5.200 19,00
5. U 329 2.887 4.700 19,00
6. U 330 4.458 4.870 18,00
7. U 203 A 493 2.246 4,50
8. U 203 A 630 3.115 4,50
72
Figura 22: Dispozitive pentru montat grinzi şi elemente de suprafaţă, cu 4 cabluri de agăţare:
U 316, U 317.
73
U 318, U 319, U 329.
74
U 330, U 203 A, U 203 B.
2.6 Stabilirea caracteristicilor totale de montaj
75
2.6.1 Stâlpii
Figura 25: Stabilirea înălţimii totale de montaj pentru stâlpi
= H d + 0.8  Lst + H s
SM , SC
HT [m]
HS – înălţime de siguranţă, care se stabileşte funcţie de obstacolele care pot
apărea în raza de acţiune.
HS = 2,00÷3,00 [m]
QTSM = QSM+Qd [tf]
QTSC = QSC+Qd [tf]
76
2.6.2 Grinzi de rulare
Acestea se aşează pe consolele stâlpilor.
Figura 26: Stabilirea înălţimii totale de montaj pentru grinzile de rulare
HTGR=Hd + HGR + HS + H1 + 0,25 [m]

QTGR = QGR+Qd [tf]
HS = 0,50÷1,00 [m]
77
2.6.3 Grinzi principale
Figura 27: Stabilirea înălţimii totale de montaj pentru grinzile principale
HTGP=Hd + HGP + HS + H2 + 0,25 [m]

QTGP = QGP+Qd [tf]
HS = 0,50÷1,00 [m]
78
2.6.4 Elementele de acoperiş
Figura 28: Stabilirea înălţimii totale de montaj pentru elementele de acoperiş
HTEA=Hd + HEA + HS + HGP + H2 + 0,25 [m]

HS = 0,50÷1,00 [m]
QTEA = QEA+Qd [tf]
79
2.7 Montarea efectivă a halei
După cum s-a stabilit, pentru hale prefabricate din beton, funcţie de amplasarea
grinzilor principale, avem următoarele etape de montaj:
Etape GPL GPT

I SM+SC SM+SC
II GPL+GR GPT
III EA GR+EA
2.7.1 Etapa I de montaj
Această etapă este similară pentru ambele variante de hală (cu GPL sau cu
GPT), deoarece se montează atât stâlpii marginali, cât şi stâlpii centrali.
Stâlpii, de regulă, se realizează prin preturnare, în apropierea locului de montaj,
în baterii de 2 sau 4 elemente suprapuse la poziţie orizontală, în funcţie de câte
elemente se pot monta din acelaşi punct de staţie al macaralei.
2.7.1.1 Metode de manipulare şi montaj pentru stâlpi
Montare prin târâre
80
Figura 29: Montarea
stâlpului prin târâre:
I, II, III, IV, V – pozitii
succesive ale stâlpului
la ridicarea prin târâre
Metoda constă în aducerea cârligului macaralei deasupra punctului de agăţare

al stâlpului.
Se agaţă dispozitivul de manipulare în cârlig.
Se începe tensionarea cablului macaralei, moment în care începe ridicarea
stâlpului. Braţul macaralei rămâne fix la poziţie.
Ridicarea stâlpului se face de la capătul agăţat în cârlig, capătul celălalt ramâne
în contact cu solul şi descrie o mişcare de translaţie pe sol.
Tensionarea cablului se face până când stâlpul rămâne suspendat în cârligul
macaralei.
La acest procedeu, capătul inferior al stâlpului se protejează, asigurându-i o
alunecare pe scânduri sau pe profile metalice; de asemenea, la stâlpii mai grei,
deplasarea se poate asigura cu ajutorul unui cărucior cu rulmenţi (de inventar) (vezi
fig. 135 – Cartea Montatorului). Ridicarea se face în 3 faze: în prima fază se ridică
stâlpul pentru introducerea unui reazem sub capătul inferior, în a doua fază se
introduce căruciorul şi dispozitivul de protecţie sub baza stâlpului, iar în a treia fază
se ridică stâlpul, capătul inferior fiind protejat şi alunecând odată cu căruciorul.
Metoda descrisă se utilizează la manipularea stâlpilor uşori, de până la 5 tf.
Montarea prin rotire
81
Figura 30: Montarea stâlpului prin rotire:
I, II, III, IV, V, VI – pozitii succesive ale stâlpului la ridicarea prin rotire
Se aduce braţul macaralei deasupra punctului de agăţare al stâlpului.

Se începe tensionarea cablului concomitent cu rotirea braţului macaralei, astfel
încât capătul stâlpului, unde este prins dispozitivul de manipulare, va parcurge un arc
de cerc, iar capătul opus va rămâne pe loc.
De asemenea, capătul rămas în contact cu solul se prevede cu cărucior cu
rulmenţi, pentru a preveni deteriorarea.
Metoda se pretează la manipularea stâlpilor de greutate medie, cuprinsă între
5÷10 tf.
Metoda prin basculare
82
Figura 31: Montarea stâlpului prin basculare:
I, II, III, IV – pozitii succesive ale stâlpului la ridicarea prin basculare
Pentru montaj se foloseşte un dispozitiv prevăzut cu scripete.

Se fixează dispozitivul de montaj, prin prindere de ambele capete ale stâlpului.
Se blochează scripetele centrat şi se începe ridicarea stâlpului până la o
înăltime stabilită. În tot acest timp, capetele stâlpului sunt ghidate de la sol cu ajutorul
unor frânghii.
Ajuns la cota stabilită, se deblochează scripetele şi se începe bascularea
stâlpului, trăgând de la un capăt cu frânghia.
Această metodă se foloseşte pentru stâlpii cu greutate mare (de până la 25 tf.).
2.7.1.2 Stabilirea razei aproximative de montare a stâlpilor
Se porneşte de la planul de axe, pe care sunt amplasate şi fundaţiile pahar în

care se montează stâlpii.
83
Figura 2: Plan de axe cu fundaţii
Problema care se pune este „câţi stâlpi se montează din acelaşi punct de staţie
al macaralei şi cu ce macara?”
Hala are 2 deschideri şi 2 tipuri de stâlpi: marginali şi centrali.
Ca principiu, trebuie să montăm mai mult de 1 element din acelaşi punct de
staţie al macaralei, ca să economisim timp din calarea macaralei. Pornind de la acest
principiu, se pot monta 2 sau 4 stâlpi din acelaşi punct de staţie.
Pentru a monta 4 stâlpi, trebuie să ne situăm în centrul unei trame. Avantajul
este ca vom avea mai puţine puncte de staţie. Ca dezavantaje rezultă o rază de montaj
mai mare, iar hala având doar 2 deschideri, pe a doua deschidere putem să montăm
doar 2 stâlpi.
În plus, stâlpii centrali sunt mai grei decât cei marginali.
Pornind de la aceste aspecte, se constată că dacă se montează câte 2 stâlpi din
acelaşi punct de staţie, rezultă o rază de montaj mică, macaraua fiind utilizată raţional
(nu mai trebuie folosită o macara puternică pentru o rază mare).
Cei 2 stâlpi care se montează din acelaşi punct de staţie vor aparţine unei
travei, astfel încât să aibe aceleaşi dimensiuni şi greutăţi şi să poată fi realizaţi în
baterie de 2 elemente. Din această condiţie rezultă traseul macaralei, care va parcurge
în sens longitudinal amplasamentul.
Raza aproximativă de montare a stâlpilor va fi stabilită acum, din condiţia
aducerii macaralei cât mai aproape de şirul de stâlpi care se montează, astfel încât să
rezulte o rază de montare cât mai mică.
Poziţia macaralei va fi pe mediatoarea liniei care uneşte centrul celor 2 stâlpi
montaţi.
84
2
t
Ra =   + D 2 [m],
2
B
D fiind D = f + d s + BM ,
2 2
unde Bf = lăţimea fundaţiei;
ds = distanţa de siguranţă, de
la marginea fundaţiei până la marginea
căii de rulare a macaralei; se alege astfel
încât tălpile calajelor macaralei sau
roţile acesteia să nu descarce pe
marginea gropii de fundaţie şi să apară
prăbuşiri ale malurilor. De regulă
ds=1,50÷3,00m, dar nu mai puţin de
1,00m.
BM= lăţimea căii de rulare a
macaralei, de regulă egală cu lăţimea
Figura 32: Stabilirea razei aproximative macaralei calate; această lăţime depinde
de montaj pentru stâlpi: de tipul macaralei.
Figura 33: Distanţa de siguranţă de la marginea fundaţiei până la calea de rulare a macaralei
Există diferite tipuri de macarale (masini de ridicat):

- pe şenile;
- turn;
- automacarale
- macarale cu roti pe pneuri.
De regulă, pentru montarea halelor prefabricate se folosesc macaralele auto,
care pot fi aduse uşor la santier (dacă capacitatea acestora de ridicare corespunde
pentru montarea elementelor).
O bandă de circulaţie auto se încadrează ca lăţime între 3,00÷3,50m, macaraua
încadrându-se în acest gabarit, dar macaraua calată depăşeşte aceste dimensiuni.
Pentru stabilirea razei aproximative se face o aproximaţie grosolană, impunând
lăţimea căii de rulare a macaralei la cca. 4,00m.
BM  4.00m
Cu această dimensiune se poate calcula acum raza aproximativă, care se trece
apoi în tabelul centralizator, la rubrica caracteristici totale de montaj.
85
2.7.1.3 Alegerea macaralei
Având caracteristicile totale de montaj şi raza aproximativă, se poate alege

macaraua.
După alegerea macaralei, cunoscând caracteristicile acesteia, se recalculează
amplasarea reală a acesteia faţă de stâlpi, impunând raza reală de montaj în locul celei
aproximative.
Se verifică dacă distanţa de siguranţă reală (ds’) este cea impusă de condiţiile
tehnice sau de proiectant, dar de regulă cel puţin 1,00m şi nu mai mare de 3,00m.
2
t
D' = RM −  
2
2
Bf B '
d s ' = D'− − M
2 2
Pe baza razei reale de montaj (RM) şi a caracteristicilor macaralei (BM) se trece
la realizarea detaliului de tramă ( se vor realiza 2 detalii, unul pentru S.M. şi unul
pentru S.C.).
86
Figura 34: Detaliu tramă stâlp marginal
87
Figura 35: Detaliu tramă stâlp Central
Pentru realizarea detaliului de tramă, se ţine cont de faptul că punctul de

agăţare al stâlpului trebuie să se găsească pe arcul de cerc descris de braţul macaralei
la raza reală RM. Totodată, stâlpul trebuie să se găsească ca poziţie cât mai aproape de
conturul construcţiei, din motive de spaţiu şi proprietate a terenului, dar având între
stâlp şi fundaţie o distanţă de cel puţin 1,00m, necesară muncitorilor în fazele de
realizare a stâlpului (cofrare, armare, betonare etc.).
După ce detaliul de tramă a fost finalizat, se poate executa planul de montaj al
stâlpilor, care trebuie să conţină poziţia tuturor stâlpilor, toate punctele de staţie ale
macaralei, precum şi traseul de mers al macaralei.
88
89
Figura 36: Schemă de montaj stâlpi
90
2.7.2 Etapa 2: montarea grinzilor principale (GPT) sau a grinzilor principale și
a grinzilor de rulare (GPL)
2.7.2.1 Stabilirea razei aproximative de montaj (GPT)

Se porneşte de la planul de axe, pe care se figurează capetele superioare ale
stâlpilor, acestea fiind locurile unde urmează să se monteze grinzile principale.
Figura 37: Plan de axe
Cunoscând poziţia grinzilor transversale, se pune problema care este traseul

macaralei astfel încât să avem cât mai puţine puncte de staţie (să montăm cel puţin 2
elemente din acelaşi punct de staţie) şi cu o rază cât mai mică (pentru a nu avea nevoie
de o macara foarte puternică).
Sensul de parcurgere al macaralei poate fi longitudinal sau transversal.
Având în vedere că grinzile sunt dispuse pe direcţie transversală, dacă am monta
2 grinzi aparţinând unei trame, s-ar bara deplasarea în sens longitudinal al macaralei,
macaraua putând trece pe sub grinda montată doar dacă ar avea braţul coborât la
orizontală (ceea ce ar duce la manevre suplimentare de coborâre şi ridicare a braţului şi
la ridicarea timpului de execuţie).
Se poate constata că sensul optim de deplasare este cel transversal, macaraua
mergând paralel cu deschiderea halei.
Se pune problema ce grinzi se montează din acelaşi punct de staţie:
a) grinzi alăturate, aparţinând unor trame alăturate ( 1 + 2 ) sau
b) 2 grinzi aparţinând aceleiaşi trame ( 1’ + 2’ ).
Criteriul pe care se face alegerea este acela de a obţine raza de montaj cea mai
mică.
91
Figura 38: Variante montare GPT
2
L t
a) Rmin =   + d2 b) Rmin =
2 2
În urma analizei celor 2 variante şi ştiind faptul că L≥t, se observă că întodeauna
în varianta „a)” avem raza de montaj cea mai mică şi anume Rmin = t . În plus, traseul
2
macaralei este mai simplu.
Ca să monteze grinzile aceleiaşi trame, macaraua va trebui să aibă axul căii de
rulare chiar pe mijlocul traveii, mergând în sens transversal.
Trailerul va avea un traseu paralel cu macaraua, în aceeaşi travee (respectând
distanţele de siguranţă între căile de rulare şi elemente) sau într-o travee alăturată.
Traseul macaralei este un traseu continuu, până la montarea tuturor grinzilor.
Trailerul va avea un traseu discontinuu, deoarece acesta nu poate să aducă toate
grinzile necesare pentru montarea întregii hale, ci doar cîteva elemente, funcţie de
dimensiunile şi greutatea acestora.
Pentru determinarea razei aproximative de montaj minime (Ramin) se pleacă de la
un detaliu de tramă. Sunt 2 posibilităţi:
a) - trailerul încape în aceeaşi travee cu macaraua, adică trailerul urmează un
traseu paralel cu macaraua în aceeaşi travee, păstrându-se distanţa de siguranţă între
stâlpi şi căile de rulare, precum şi între cele 2 căi de rulare. Aceste distanţe de siguranţă
sunt de aproximativ 1,0 m între axul stâlpilor şi marginea căii de rulare a macaralei sau
a trailerului şi de circa 0,5m între marginile celor 2 căi de rulare.
92
b) – trailerul nu încape în aceeaşi travee cu macaraua, el urmând un traseu
paralel cu al macaralei, într-o travee alăturată, respectându-se distanţele de siguranţă
între marginile căilor de rulare şi stâlpi.
Figura 39: Stabilirea razei aproximative pentru montajul GPT:

a) Trailerul nu încape în aceeaşi travee cu macaraua;
b) Trailerul încape în aceeaşi travee cu macaraua
În cazul a), ştiind că macaraua trebuie să circule chiar pe mijlocul traveii, rezultă
că Rmin = t .
2
Pentru cazul b), ţinând cont că macaraua circulă chiar pe mijlocul traveii şi că
braţul macaralei trebuie să ajungă deasupra axului căii de rulare a trailerului, pentru a
putea ridica elementul prefabricat avem:
t 2.50 t
Rmin = + 1.00m + = + 2.25m
2 2 2
2.7.2.2 Alegerea macaralei (GPT)

După stabilirea razei aproximative de montaj şi cunoscând caracteristicile totale
de montaj pentru GPT (HTGPT şi QTGPT) se poate alege macaraua, din catalogul de
macarale (RM≥Ramin), şi se verifică distanţele de siguranţă dacă lăţimea căii de rulare a
macaralei este diferită de cea considerată la stabilirea Ramin.
Dacă distanţele corespund, caracteristicile macaralei se trec în tabelul
centralizator.
După completarea tabelului centralizator se trece la realizarea detaliului de tramă,
stabilindu-se exact poziţia macaralei, respectiv a punctului de ridicare de pe trailer (prin
măsurare directă pe plan).
93
Cu detaliul de tramă astfel realizat, se trece la întocmirea planului general pentru
montarea GPT, în care apar toate punctele de staţie ale macaralei şi traseul acesteia,
precum şi toate punctele de ridicare de pe trailer şi traseul acestuia.
94
Figura 40: Detaliu de tramă pentru montajul GPT:
95
96
97
Figura 41: Schemă pentru montajul GPT: Trailerul nu încape în aceeaşi travee cu macaraua;
98
Figura 42: Schemă
pentru montajul GPT:
Trailerul încape în aceeaşi
travee cu macaraua;
99
2.7.2.3 Stabilirea razei aproximative de montaj (GPL)
În această etapă se montează GPL+GR.
Se porneşte de la planul de axe, pe care se figurează stâlpii cu consolele lor,
capetele stâlpilor fiind locul unde se montează GPL, iar consolele fiind locul unde se
montează GR.
Figura 43: Plan de axe
Cunoscând poziţia GPL şi GR, se pune problema care este traseul optim al
macaralei astfel încât să ne rezulte o rază de montaj mică şi mai puţine puncte de staţie.
Se pune problema să se monteze grinzile aceleiaşi trame sau grinzile alăturate
(aparţinând unor trame adiacente). De regulă, trailerul încape în aceeaşi deschidere cu
macaraua.
Figura 44: Variante montare GPL pentru stabilirea razei aproximative
100
În cazul a), ştiind că macaraua trebuie să circule chiar pe mijlocul traveii, rezultă
2
că: Ra
min
=
L
, iar în cazul b) raza va fi: Ra min =  t  + d 2 , unde d = 1.00 +
BM
2 2 2
Cum L≥t, de regulă rezultă raza de montaj minimă din a doua variantă.
Ţinând cont că hala are 2 deschideri, dacă am monta grinzile aceleiaşi trame,
când macaraua montează grinzile pe ultima deschidere, rămâne de montat doar câte 1
grindă.
Pe baza celor enunţate, s-a ajuns la concluzia că traseul optim al macaralei este
când aceasta parcurge în sens longitudinal hala şi montează grinzile alăturate
(aparţinând tramelor adiacente), rezultând astfel un traseu cu mai puţine puncte de
staţie ale macaralei.
Ca referinţă se ia raza pentru montajul grinzii principale.
2.7.2.4 Alegerea macaralei (GPL)

Cunoscând raza aproximativă de montaj şi ţinând cont că în aceeaşi etapă se
montează GPL+GR, se alege o macara care trebuie să îndeplinească următoarele
condiţii:
RM≥Ra
HM≥max(HTGR; HTGPL)
QM≥max(QTGR; QTGPL)
După alegerea macaralei, se verifică distanţele de siguranţă între axul stâlpilor şi
marginea căii de rulare a macaralei/ trailerului (≥1,00m), precum şi între calea de rulare
a macaralei şi calea de rulare a trailerului (≥0,50m).
Dacă aceste distanţe corespund, caracteristicile macaralei se trec în tabelul
centralizator şi se realizează detaliul de tramă.
Pe baza detaliului de tramă se realizează planul general pentru montarea

GPL+GR, în care apar toate punctele de staţie ale macaralei şi toate punctele de pe
trailer, precum şi traseele macaralei şi a trailerului.
101
Figura 45: Detaliu de tramă pentru montajul GPL+GR
102
Figura 46: Schemă pentru montajul GPL+GR
103
104
2.7.3 Etapa 3: montarea grinzilor de rulare și a elementelor de acoperiș
(GPT) sau montarea elementelor de acoperiș (GPL)
2.7.3.1 Stabilirea razei aproximative de montaj (GPL)
Pentru varianta GPL, în etapa a III-a de montare au rămas de montat EA.
Deplasarea macaralei se va face în sens longitudinal, pe un culoar având axul pe
mijlocul deschiderii, printre şirurile de grinzi longitudinale.
Trailerul urmează un traseu parale cu macaraua, de regulă în aceeaşi deschidere
cu macaraua.
Raza aproximativă de montaj minimă este cea necesară pentru ridicarea
elementului de acoperiş de pe trailer.
Figura 47: Stabilirea razei aproximative pentru montajul EA în varianta GPL
BM 2.5
 +S+
min
Ra
2 2
Pentru un BM≈4,00m şi S≥0,50m  Ra
min
 3.75m

Pentru a rezulta un număr cât mai mic de staţii ale macaralei, se va monta din
acelaşi punct de staţie minimum 2 elemente de acoperiş. Pentru aceasta se va alege o
macara din condiţiile ca QM≥ QTEA şi HM≥ HTEA, căutând o rază cât mai mare, ştiind
faptul că dacă micşorăm RM, QM şi HM cresc.
Se încearcă, pe cât posibil, utilizarea macaralei folosite şi în etapele de montaj
anterioare.
Din centrul de greutate al primului element de acoperiş montat se măsoară pe
direcţia axului căii de rulare a macaralei valoarea RMmax citită din tabel (pentru braţul
105
macaralei ales, cu care pot monta QTEA la HTEA) şi se găseşte punctul de staţie M1. Din
acest punct de staţie se va monta numărul de elemente de acoperiş pe care îl permite
macaraua (modul de elemente de acoperiş montate pe direcţia respectivă).
Se verifică dacă elementul montat cu raza cea mai mică (RMmin), în timpul
ridicării, nu loveşte elementul montat anterior.
Detaliul de tramă se întocmeşte pentru primele elemente montate din primul
punct de staţie al macaralei.
Figura 48: Verificarea posibilităţii montării elementelor
Pentru determinarea punctului de staţie al macaralei (M1), pe linia care uneşte

centrele de greutate ale EA (care reprezintă axul căii de rulare a macaralei) se măsoară
din centrul de greutate al primului element de acoperiş RMmax. Cu RMmax se trasează din
punctul de staţie al macaralei un arc de cerc, care va intersecta axul căii de rulare a
trailerului, determinându-se astfel primul punct de staţie al trailerului (T11). Se
procedează la fel şi cu celelalte elemente montate din primul punct de staţie al
macaralei, determinând toate punctele de staţie ale trailerului, necesare pentru primul
punct de staţie al macaralei. Pe detaliul de tramă se cotează faţă de axe punctele de
staţie ale trailerului şi macaralei.
După întocmirea detaliului de tramă, se trece la realizarea schemei de montaj
pentru toate elementele de acoperiş. Se porneşte de la detaliul de tramă pe care avem
primul punct de staţie al macaralei şi punctele de staţie ale trailerului, aferente punctului
de staţie al macaralei.
Punctul al 2-lea de staţie al macaralei (M2) se obţine translatând M1 cu lăţimea
elementelor montate din M1.
106
Lăţimea elementului de acoperiş fiind de 1,5m, rezultă că translatarea se face cu
nx1,5, unde n=numărul de elemente montate dintr-un punct de staţie al macaralei.
Punctele de staţie ale trailerului se translatează şi ele tot cu n x 1,5. Se cotează
punctele de staţie ale macaralei şi trailerului faţă de axele construcţiei.
107
Figura 49: Detaliu de tramă pentru montajul EA (varianta GPL)
108
Figura 50: Schemă pentru montajul EA (varianta GPL)
109
110
2.7.3.3 Stabilirea razei aproximative de montaj (GPT)
Pentru această variantă, în etapa a III-a de montaj, se montează cuplat GR+EA,
ambele tipuri de elemente fiind orientate pe direcţie longitudinală.
Sensul de înaintare al macaralei este după direcţie transversală.
Centrul de greutate al grinzii de rulare este aproximativ pe aceeaşi verticală cu
centrul de greutate al elementului de acoperiş, care se aşează deasupra grinzii de rulare
(diferenţa se observă/măsoară pe secţiunea transversală).
Figura 51: Stabilirea razei aproximative pentru montajul EA în varianta GPT

Cu macaraua calată în primul punct de staţie (M1) trebuie să se monteze grinda de

rulare (GR) şi un număr cât mai mare de elemente de acoperiş, astfel încât să se
încadreze în parametrii de funcţionare ai macaralei, respectiv prin rotirea braţului
macaralei să se poată ajunge cu cârligul/ dispozitivul de manipulare şi montaj deasupra
trailerului (poziţionat la cel puţin 1,00m faţă de axul şirului de stâlpi).
Există 2 situaţii:
a) – trailerul încape în aceeaşi travee cu macaraua, păstrând distanţele de
siguranţă între căile de rulare, caz în care nu apar probleme deosebite.
BM 2.5
 +S+
min
Ra
2 2
b) – când trailerul nu încape în aceeaşi travee cu macaraua; în acest caz
trebuie avut grijă ca braţul macaralei să nu atingă grinda principală atunci când ridică
elementele de pe trailer.
t 2.5
 + 1.00 +
min
Ra
2 2
111
Pentru alegerea macaralei sa iau în considerare:
HT=max(HTEA; HTGR)= HTEA [m]
QT=max(QTEA; QTGR)= QTGR [tf]
Ra≥Ramin
Condiţii:
În procesul de montaj al prefabricatelor, dintr-un punct de staţie al macaralei se
urmăreşte să se îndeplinească:
a) în procesul de rotire al braţului macaralei, acesta trebuie să ajungă deasupra
axului căii de rulare a trailerului;
b) braţul macaralei să nu lovească grinda principală atunci când este rotit deasupra
trailerului.
Dacă macaraua şi trailerul se găsesc în aceeaşi travee, trebuie îndeplinită doar
condiţia „a)”.
Dacă macaraua şi trailerul se găsesc în travei diferite, trebuie îndeplinite condiţiile
„a)” + „b)”.
La căutarea configuraţiei de macara se va alege raza maximă cu care se pot
îndeplini parametrii QT şi HT, astfel încât să montăm cel puţin 2 elemente de acoperiş
din acelaşi punct de staţie al macaralei.
Se alege o macara astefl încât cu raza maximă pentru o anumită extensie a braţului
(f) să se acopere parametrii QT şi HT (QM≥QT; HM≥HT pentru RMmax). Astfel, pentru
RMmax=R1 cunoscut, se stabileşte poziţia primului punct de staţie al macaralei M 1, dispus
pe mijlocul traveii pe care se montează GR şi EA, pornind de la centrul de greutate al
primului element de acoperiş.
Din M1 se construieşte un arc de cerc cu raza R1=RMmax pornind din centrul de
greutate al primului element de acoperiş, până când acesta intersectează axul căii de
rulare al trailerului. Se procedează similar şi cu celelalte elemente de acoperiş montate
din acelaşi punct de staţie al macaralei, determinând toate punctele de staţie ale
trailerului pentru acelaşi punct de staţie al macaralei, cu razele:
R2=R1-1,5; R3= R2-1,5; ….; Rn=Rn-1-1,5
Rn≥Ramin
Pentru fiecare rază/ element de acoperiş se verifică, dacă este cazul, dacă braţul
macaralei nu atinge grinda principală.
Numărul elementelor de acoperiş montate este cel pentru care R amin≤R≤RMmax şi
pentru care braţul macaralei nu atinge grinda principală.
Punctele de staţie următoare ale macaralei se determină translatând punctul
anterior cu nx1,5m, unde n= numărul de elemente de acoperiş montat dintr-un punct de
staţie al macaralei.
Punctele de staţie următoare ale trailerului se obţin translatând tot cu nx1,5m.
Se întocmeşte detaliul de tramă pe care se cotează punctele de staţie ale trailerului
şi macaralei, după care se trece la întocmirea schemei de montaj pentru GR+EA. Pe
schemă se reprezintă elementele montate din primul punct de staţie al macaralei,
112
punctele de staţie ale macaralei (Mi) şi punctele de staţie ale trailerului (Ti1…Tin), cotate
faţă de axele construcţiei.
113
Figura 52: Detaliu de tramă pentru montajul EA+GR (varianta GPT):
114
Figura 53: Detaliu de tramă pentru montajul EA+GR (varianta GPT):
b) Trailerul încape în aceeaşi travee cu macaraua;
115
116
Figura 54: Schemă pentru montajul EA+GR (varianta GPT):a) Trailerul nu încape în aceeaşi travee cu macaraua;
117
Figura 55: Schemă pentru montajul EA+GR (varianta GPT):
b) Trailerul încape în aceeaşi travee cu macaraua;
118

Indrumator TLC II in romana

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Indrumator TLC II in romana

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CALCULUL COFRAJELOR

PENTRU ELEMENTE DE CONSTRUCŢII

COFRAJE PENTRU BETOANE – produsul CML

1.1 Caracteristici generale ale cofrajelor

Influenţa cofrajelor asupra calităţii betonului

1.2.1. Cofrajul propriu-zis

Figura 1: Panoul tip CML

Figura 2: Elemente auxiliare:

1.2.3.1 Pentru elemente orizontale de beton (plăci, dale, grinzi)

1.2.3.1.1 Grinzile metalice extensibile

a) Grindă extensibilă 1,80 ÷ 3,00 m

Figura 3: Grindă extensibilă 1,80 ÷ 3,00 m:

Figura 4: Grindă extensibilă 3,00 ÷ 5,00 m:

Caracteristicile tehnice sunt:

c) Grinda extensibilă de 3,70 ÷ 6,00 m

Figura 5: Grindă extensibilă 3,70 ÷ 6,00 m:

Caracteristicile tehnice sunt:

Figura 6:Grindă extensibilă 6,00 ÷ 9,00 m:

Caracteristicile tehnice sunt:

Figura 7: Popi metalici extensibili:

b) Pop metalic extensibil PE 3800

c) Pop metalic extensibil PE 5100 R

d) Pop metalic extensibil uşor PU 3100 R

e) Pop metalic uşor PU 1200 R

f) Pop metalic extensibil cu baza spaţială PES 3100 R

g) Pop metalic extensibil cu baza spaţială PES 5100 R

h) Pop triunghiular de capacitate mare, 3.500÷7.500mm

B. Elemente care asigură stabilitatea spaţială

b) Contravântuirile sunt elemente de rigidizare care se montează după două

1.2.3.2 Pentru elemente verticale de beton (stâlpi, pereţi)

Figura 10: Sprijiniri pentru cofraje la colţuri, rezalite şi bulbi:

Tabelul 10: Ţevi pătrate

Tabelul 11: Ţevi dreptunghiulare

30 20 3,0 2,58 1,45 2,89 1,60 1,93 2,03

Figura 12: Sprijinirea panourilor de cofraj la pereţi pe moaze şi montanţi:

Figura 13: Tiranţi:

Figura 14: Exemple de tiranţi.

Calculul cofrajelor se face în domeniul elastic, la starea limită de exploatare

1.3.1. Încărcări, grupări de încărcări

1.3.1.1. Clasificarea încărcărilor

1.3.1.2. Încărcări pe direcţie verticală (ce acţionează asupra cofrajelor orizontale

c) Încărcare tehnologică uniform distribuită pe suprafaţă, provenită din căile de

d) Încărcare concentrată, provenită din greutatea unui muncitor ce transportă o

e) Încărcare uniform distribuită pe suprafaţă, temporară, datorată vibrării

1.3.1.3. Încărcări pe direcţie orizontală (ce acţionează asupra cofrajelor verticale

Figura 15: Împingerea laterală a betonului în funcţie de viteza de betonare

- Presiunea de la partea inferioară pinf se determină pe baza relaţiei:

1.3.2.1. Caracteristici fizico-mecanice ale materialului lemnos din diferite specii,

În cazul în care lemnul ecarisat prezintă noduri în zona întinsă, rezistenţa

1.3.2.2. Caracteristici fizico-mecanice ale placajelor

Placaj stratificat de tip TEGOFILM

- în stare uscată (12% umiditate) 70 60

1.4. Cofraje orizontale (plăci)

Cofrarea se va realiza utilizând un sistem de cofrare cu panouri modulate din

1.4.1. Panotarea plăcilor

1.4.1.1. Reguli de panotare la plăci:

1. Se recomandă, pe cât posibil, utilizarea panourilor cu dimensiunile cele mai

După panotarea ochiurilor de placă în cel puţin 2 variante fiecare, se

Încărcarea „b” provine din greutatea betonului.

Deschiderea grinzii extensibile se calculează ca fiind lumina plăcii pe direcţia

Pentru calcul se va considera o fâşie de 1,00m lăţime de placaj.

a) Calculul de verificare de rezistenţă (SLU)

Încărcări: „q”= „a” + „b” + „c” + „d”

Panou cu lăţime de 600 mm