Sunteți pe pagina 1din 53

NORMATIV PRIVIND ÎMBUNĂTĂŢIREA TERENURILOR DE FUNDARE SLABE PRIN PROCEDEE MECANICE

Indicativ C 29-85

Înlocuieşte C 29-77

CAIET I: Prevederi generale privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice

1. PREVEDERI GENERALE

1.1. Prezentul normativ cuprinde principiile de bază şi reguli practice pentru proiectarea, execuţia şi

verificarea îmbunătăţirii terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice, în vederea fundării directe a

construcţiilor civile, industriale, hidrotehnice, drumuri şi poduri etc.

În sensul prezentului normativ se încadrează în categoria terenurilor slabe de fundare cele pentru care fundarea directă a construcţiilor implică lucrări de îmbunătăţiri a terenului.

1.2. Normativul cuprinde un caiet de prevederi generale şi mai multe caiete dedicate fiecare câte unui

procedeu mecanic de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare.

Lista acestor caiete este dată în anexa 1 a prezentului caiet şi poate să schimbe (prin eliminare, adăugare sau revizuire a procedeelor din fiecare caiet), fără ca normativul în ansamblul lui să fie revizuit.

În anexa 2 se dă lista orientativă a metodelor mecanice de îmbunătăţire a terenurilor slabe de fundare aplicate sau în curs de experimentare în România.

Pe teritoriul României, tipurile de terenuri slabe de fundare întâlnite până în prezent frecvent în lucrările de construcţii sunt:

- loessurile sensibile la umezire, cu posibilităţi de umezire;

- loessurile cu umiditate mare sau sub nivelul apei;

- nisipurile afânate;

- mâlurile şi argilele moi;

- umpluturile neorganizate.

În anexele 3 şi 4 se dau listele orientative ale metodelor de îmbunătăţire în funcţie de natura construcţiei.

Adoptarea soluţiei de îmbunătăţire se va face de către proiectant pe bază de studii comparative privind consumul de materiale şi energie înglobată, folosirea de cariere locale şi distanţe de transport minime etc.

1.3.

Pentru proiectarea fundaţiilor pe terenuri slabe îmbunătăţite, vor fi efectuate în prealabil studii

geotehnice mai amănunţite decât la proiectarea pe terenuri obişnuite, care să pună în evidenţă stratificaţia detaliată şi caracteristicile fizico-mecanice ale fiecărui strat de pământ, situaţia hidrogeologică pe amplasament (nivelul apelor subterane şi limitele de variaţie a acestuia) şi posibilităţile de umezire a terenului de fundare.

Studiile geotehnice trebuie să identifice cauzele care determină caracterul slab al terenului de fundare şi să determine parametrii geotehnici aferenţi, necesari proiectării îmbunătăţirii acestuia.

Studiile trebuie să aibă în vedere că terenul poate să prezinte caracteristici slabe încă înainte de executarea construcţiei (de ex. umidităţi şi porozităţi mari ale unor terenuri argiloase sau prăfoase) sau aceste caracteristici să se manifeste numai ulterior realizării construcţiei, datorită ei sau unor cauze independente (de ex. umezirea unor terenuri leossoide şi tasarea lor în zona activă a construcţiei, sau sub efectul sarcinii geologice, independent de construcţie; tasarea terenului şi construcţiei sub efectul depresionării apei subterane, necesară unor lucrări independente de construcţia respectivă etc.).

Studiile geotehnice trebuie să indice care sunt parametrii geotehnici pe baza cărora proiectul lucrărilor de îmbunătăţire şi executantul lor să verifice obţinerea efectului urmărit.

Studiul va prezenta date asupra materialelor locale şi deşeurilor industriale posibile de utilizat pentru îmbunătăţirea terenului de fundare din amplasamentul respectiv.

1.4. Procedeul şi intensitatea îmbunătăţirii terenului slab de fundare depinde de destinaţia şi soluţia

constructivă adoptată pentru construcţia amplasată pe terenul respectiv. Efectul tehnico-economic optim poate fi obţinut de la caz la caz, fie acţionând numai prin îmbunătăţirea terenului slab, fie numai prin măsuri de adaptare a construcţiei la comportarea terenului slab neîmbunătăţit sau acţionând asupra amândoura astfel încât să rezulte o conlucrare satisfăcătoare între ele pentru comportarea construcţiei în exploatare.

De aceea este necesar ca proiectul de îmbunătăţire a terenului slab de fundare să fie în concordanţă cu cel al construcţiei amplasate pe el.

1.5. Proiectul de execuţie al construcţiilor fundate pe terenuri slabe îmbunătăţite prin procedee mecanice

va cuprinde:

a. indicarea parametrilor geotehnici ai terenului îmbunătăţit şi justificarea valorilor limită ale acestora;

b. caiet de sarcini.

c. instrucţiuni de exploatare.

Caietul de sarcini conţine fişa tehnologică de execuţie a îmbunătăţirii terenului, întocmită pe baza prevederilor din prezentul normativ, inclusiv încercările de verificare a calităţii lucrărilor de îmbunătăţire pe care trebuie să le efectueze executantul pe parcursul execuţiei lucrărilor şi cele necesare la recepţia lor.

Instrucţiunile de exploatare vor conţine:

- modul de urmărire a comportării în timp a tuturor construcţiilor fundate pe terenuri slabe îmbunătăţite,

conform "Instrucţiunilor tehnice pentru determinarea tasării construcţiilor de locuinţe, social culturale şi industriale prin metode topografice", indicativ C 61-74;

- acţiunile pe care trebuie să le întreprindă beneficiarul în cazul depăşirii valorilor tasărilor calculate sau apariţia unor semne de degradări ale construcţiilor, pentru asigurarea exploatării în bune condiţiuni.

1.6.

Îmbunătăţirea terenurilor slabe în vederea fundării directe fiind o operaţie preliminară atacării

lucrărilor de fundaţii, ea trebuie realizată, verificată şi recepţionată înaintea începerii lucrărilor de construcţii montaj propriu-zise, potrivit fiecărui procedeu adoptat.

1.7. Organizaţiile de construcţii vor respecta cu stricteţe toate condiţiile tehnice de execuţie stabilite prin

proiectul de execuţie în caietul de sarcini menţionat la pct. 1.5. În acest scop, la întocmirea proiectului coordonator de organizare, executantul va menţiona explicit toate lucrările de îmbunătăţire prevăzute în proiectul de execuţie, precum şi necesarul de utilaje şi mijloace de transport pentru realizarea acestor lucrări.

Fiecare şantier, va organiza, în cadrul CTC, efectuarea încercărilor de verificare prevăzute în caietul de sarcini.

În cazul când condiţiile concrete de pe şantier nu corespund cu prevederile proiectului de execuţie (referitor la stratificaţia terenului, apele subterane, accidente substerane etc.), eventualele modificări ale prevederilor caietului de sarcini se pot face de către executant, cu acordul proiectantului şi beneficiarului.

ANEXA 1

LISTA CAIETELOR ÎN VIGOARE LA DATA APROBĂRII NORMATIVULUI C 29-85

1. Caietul I - Prevederi generale privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee

mecanice

2. Caietul II - Compactarea terenurilor cu maiul greu.

3. Caietul III - Compactarea de adâncime cu coloane de pământ.

4. Caietul IV - Compactarea de adâncime cu coloane de balast, nisip, piatră spartă şi alte materiale

locale.

5. Caietul V - Compactarea terenurilor cu vibromaiul.

6. Caietul VI - Compactarea terenurilor prin vibroînţepare.

ANEXA 2

FISA DE EVIDENTA PENTRU ÎMBUNATATIREA CU COLOANE DIN BALAST

1. Santierul …………………………………………

…………………………………

2. Obiectul ……………………………………………

…………………

6. Tehnician (maistru)

7. Adâncimea de compactare (m)

3.

Data ………………………………………………

8. Coloanele executate*

……………………………

4. Schimbul …………………………………………

………………

5. Starea timpului ……………………………………

9. Diametrul tubului de inventare (m)

Durata de Volumul de Indicativul efectuare a Lungimea Diametrul balast introdus Nr. crt. Observatii coloanei
Durata de
Volumul de
Indicativul
efectuare a
Lungimea
Diametrul
balast introdus
Nr. crt.
Observatii
coloanei
coloanei
coloanei (m)
coloanei (m)
în coloana
(min)
(m
3 )
0
1
2
3
4
5
6
Sef lot
beneficiarului sau org. CTC
Maistru schimb
Delegatul

* se specifica daca coloanele se executa simplu, dublu sau multivibropresate.

ANEXA 3

DOMENII DE APLICARE ORIENTATIVE PENTRU SOLUŢIILE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A TERENURILOR SLABE DE FUNDARE CONSTITUITE DIN PĂMÂNTURI SENSIBILE LA UMEZIRE (LOESSURI)

a) METODE DE COMPACTARE DE SUPRAFAŢĂ (pentru loessuri de categ. A, cu grosimi H = 3

m)

8

Metodele de compactare de suprafaţă recomandate Umezire Compactare Compactare Tipuri de construcţii cu maiuri
Metodele de compactare de suprafaţă recomandate
Umezire
Compactare
Compactare
Tipuri de construcţii
cu maiuri
Perne de
sau plăci
loess
grele
Compactare
cu mai greu
şi perna de
loess
dirijată
cu maiul
simultan cu
greu de
Compactare maiul supergreu
executarea
formă
construcţiei
specială
0
1
2
3
4
5
6

1.

Construcţii

             

industriale fără sarcini dinamice importante

           

-

Sarcini pe stâlp:

h

= 3

5

m

h

= 5

6

m

h

= 6

8

m

 

h = 3

5

m

 

-

h

= 6

8

m

p

-

p - 1000 kN Sarcini pe stâlp:

1000 kN

Sarcini pe stâlp:

 

-

h

= 3

6

m

h

= 5

6

m

 

-

-

h

= 5

6

m

P=1000

2000

kN

           

Sarcini pe stâlp:

-

P=2000

3000

kN

 

-

 

-

h

= 3

5

m

 

-

h

= 3

5

m

       

-

   

2.

Construcţii civile

           
 

-

P

P+2E

h

= 5

7

m

h

= 7

8

m

 

-

h

= 5

7

m

 

8 m8 m

8 m8 m

 

-

P+4E

h

= 3

5

m

h

= 5

6

m

h

= 6

8

m

h

= 3

5

m

h

h

= 6

8

m

P+10E

 

-

h = 4…5 m

h

= 5

6

m

 

-

h

h

= 5

6

m

3.

Construcţii

             

agrozootehnice

-

Fără procese

h

= 3

8

tehnologice umede

m

cu mai

mecanic

   

-

 

-

 

-

 

-

 

-

sau cu posibilităţi de umezire slabă a terenului de fundare

 

numai

           

fundul

-

Cu proces

 

săpăturii

tehnologic umed, uscare, sarcini pe stâlp:

h

8 m

8 m

 

h

8 m

8 m

 

-

 

h

tehnologic umed, uscare, sarcini pe stâlp: h 8 m   h 8 m   -  

8 m

 

-

 

-

p

p 500 kN

500 kN

   

-

         

idem-mijlocii sarcini pe stâlp:

-

 

h=4

6

m

h=6

 

8

m

h=4

6

m

 

-

 

h=4

6

m

P = 500

1000

kN

         

4.

Construcţii

             

hidroedilitare uşoare (alimentări cu apă şi canalizări) şi construcţii uşoare aferente sistemelor de irigaţii

h=4

6

m

h=6

8

m

 

-

 

-

 

-

 

-

5.

Rezervoare şi

h=4

5

m

h=5

6

m

h=6

 

8

m

 

-

 

h

5. Rezervoare şi h=4 5 m h=5 6 m h=6   8 m   -  

8

 

h=5

6

m

castele de apă

             
6. Silozuri de cereale - h=4 5 m h=5 6 m - h=5 6 m
6. Silozuri de cereale
-
h=4
5
m
h=5
6
m
-
h=5
6
m
h
8 m

b) METODE DE COMPACTARE DE ADÂNCIME (pentru loessuri de categ. B, cu grosimi H > 8 m)

Tipuri de construcţii

Metodele de compactare de adâncime recomandate

Coloane de pământ (loess)

Preumezire cu explozie şi pernă de loess

Preumezire simplă şi pernă de loess

 

0

   

1

 

2

 

3

 

4

1.

Construcţii

         

industriale fără sarcini dinamice importante- -Sarcini pe stâlp:

h

= 8

12

m

h

> 10

12

m

 

h>10

12

m

 

-

p 1000 kN

p 1000 kN

         

- Sarcini pe stâlp:

h

= 6

12

m

h

> 10

12

m

 

-

 

-

P

= 1000

2000

kN

       

-

P

Sarcini pe stâlp:

= 2000

3000 kN

 

h

=5

12

m

 

-

 

-

 

-

       

2.

Construcţii civile

       

- P

P+2

E

 

-

 

-

h

> 10

12

m

h

> 10

12

m

- P+4 E

 

h=8

12

m

h

> 10

12

m

h

> 10

12

m

h

> 10

12

m

- P+ 10 E

h=6

20

m

h

> 10

12

m

 

-

 

-

 

lânga construcţii

     
 

existente

 

3.

Construcţii

   

agrozootehnice

-

Fără proces

tehnologic umed sau

Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca la pct. a

 

cu posibilităţi de umezire slabă a terenului.

 

Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca la pct. a

 

-

Cu proces tehnologic

 

h

> 10 m

 

h > 10

12

m

(construcţii la care nu se admit degradări)

umed; uşoare; sarcini

 

pe stâlp: P

pe stâlp: P 500 kN   h=8 12 m h > 10 12 m   h>10

500 kN

 

h=8

12

m

h > 10

12

m

 

h>10

12

m

 

-

Idem ;mijlocii; sarcina pe stâlp: P =

-

 

500

1000

kN

4.

Construcţii

   

hidroedili-tare uşoare (alimentări cu apă şi apă canalizări) şi construcţii uşoare aferente sistemelor de irigaţii

 

Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca la pct. a

 
 

h > 10

12

m

 

(platforme sau cartiere noi)

 
 

5. Rezervoare şi castele de apă

h

> 8

12 m

h

> 10

12

m

 

-

h

> 10

12

m

6. Silozuri de cereale

h

> 6

12

m

h

> 10

12

m

h

> 10

12

m

h

> 10

12

m

Notă explicativă:

1. h - reprezintă grosimea totală a pachetului de loess sensibil la umezire măsurată de la suprafaţa terenului.

În cazurile în care domeniile de aplicare ale metodelor de îmbunătăţire se suprapun, alegerea soluţiei de îmbunătăţire se va face pe baza analizei tehnico-economice comparative, ţinând seama de natura construcţiei, mijloacele de care se dispune pentru execuţia lucrărilor etc.

2.

3. În anexa 3.b. pentru unele tipuri de construcţii uşoare, se recomandă alegerea numai a metodelor de compactare de suprafaţă, ca în anexa 3.a., întrucât cele de adâncime sunt neeconomice, în raport cu tipul de construcţie.

4. Coloanele de pământ din anexa 2.b. se pot aplica şi pentru loessurile de categ. A., în cazul anumitor tipuri de construcţii grele, la care metodele de compactare de suprafaţă nu pot asigura consolidarea loessului pe toată grosimea necesară.

ANEXA 4

DOMENII DE APLICARE ORIENTATIVEPENTRU PROCEDEELE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A TERENURILOR SLABE DE FUNDARE (cu excepţia celor constituite din pământurile sensibile la umezire)

 

a) METODE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE DE SUPRAFAŢĂ (pentru terenuri cu grosimi h=3

8

m)

   

Metodele de îmbunătăţire recomandate

 
 

Tipuri de construcţii

 

Perne de

Compactarea cu maiul greu şi perne de balast sau piatră spartă (cu pat de nisip)

   
 

Compactarea cu plăci sau maiuri grele (numai la nisipuri)

balast sau

Vibroînţeparea

piatră

 

(numai la

Compactarea cu

spartă (cu

nisipuri

 

vibromaiul

pat de

 

afânate)

 

nisip)

 

1

2 3

   

4

 

5

 

6

1. Construcţii industriale fără sarcini dinamice importante- -Sarcini pe stâlp:

         

p

1000 kN

1000 kN

 

-

Sarcini pe stâlp:

h=3

4m

h=4

5

m

h=5

6

m

h=4

6

m

 

-

P

= 1000

2000

kN

         

-

Sarcini pe stâlp:

- h=3

 

4

m

h=4

5

m

 

-

 

-

P

= 2000

3000 kN

       
 

- -

h=3

4

m

 

-

 

h<8 m

2.

Construcţii civile

         
   
        -
   

-

- P

P+2

E

 

h

8 m

 

-

 
 

- -

   

8 m8 m

8 m8 m

- P+4 E

 

-

h

8 m

8 m

- h=4

6

m

h

- P+10 E

-

h=3

5

m

h=5

8

m

 

-

h

3.Construcţii

           

agrozootehnice

-

Sarcini pe stâlpi:

p

500 kN

500 kN

h

8 m

8 m

h

8 m

8 m

- -

   

-

-

Sarcini pe stâlpi:

       

P=500

1000

kN

 

-

h=5

6

m

h=6

8

m

h=4

6

m

 

-

4.

Construcţii

         

hidroedili-tare uşoare

(alimentări cu apă şi canalizări) şi construcţii uşoare aferente sistemelor de irigaţii

h

5 m

5 m

h

8 m

8 m

- -

   

-

5.

Rezervoare şi

             

8 m5. Rezervoare şi              

castele de apă

 

h=3

4

m

h=4

5

m

h=5

6

m

 

-

h

6. Silozuri de cereale

h

6. Silozuri de cereale h 3 m h=3 4 m h=4 5 m   - h

3 m

h=3

4

m

h=4

5

m

 

-

h

8 m6. Silozuri de cereale h 3 m h=3 4 m h=4 5 m   - h

b) METODE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE DE ADÂNCIME (pentru terenuri cu grosimi h > 8 m)

   

Metode de îmbunătăţiri recomandate

 

Coloane de

     
 

Tipuri de construcţii

balast nisip

sau piatră

spartă

Vibroflotaţia

Consolidarea

cu maiuri

supergrele

Compactarea nisipurilor afânate prin explozii de adâncime

 

1

 

2

3

4

 

5

1.

Construcţii industriale fără sarcini

       

dinamice importante

-

Sarcini pe stâlp:

 

h=6

12

m

-

p

p 1000 kN -   -

1000 kN

-

 

-

-

Sarcini pe stâlp:

h=5

12

m

h>10 m

h>10 m

h=8

12

m

P = 1000

2000 kN

   

-

Sarcini pe stâlp:

 

h=4

12

h>10 m

h>10 + m

h=8

12

P=2000

3000

kN

 

m

 

m

2.

Construcţii civile

Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca în anexa 4 pct. a Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca în anexa 4 pct. a

- P

P+2

E

- P+4 E

h=8

12

m

h>10 m

h>10 m

h=8

12

m

-

P+10 E

 

3.

Construcţii agrozootehnice

 

-

Sarcini pe stâlpi:

p

500 kN

500 kN

 

Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca în anexa 4

 

-

Sarcini pe stâlpi:

 

P=500

1000

kN

h=6

12

m

-

-

-

4.

Construcţii hidroedilitare uşoare

 

(alimentări cu apă şi canalizari) şi construcţii uşoare aferente sistemelor de

Aceleaşi metode de compactare de suprafaţă ca în anexa 4

 

irigaţii

   

5.

Rezervoare şi castele de apă

h = 6…12

     
   

m

-

-

h = 8…12 m

6. Silozuri de cereale

h = 5

12

     
 

m

h>10 m

h>10 m

h = 8

12

m

Notă explicativă:

1. Coloanele de balast sau nisip din anexa 4b, se pot aplica şi pentru terenuri slabe cu grosimi h<8 m, în cazul anumitor tipuri de construcţii grele, la care metodele de compactare de suprafaţă nu pot asigura îmbunătăţirea terenului slab pe toată grosimea necesara.

CAIET II: Compactarea terenurilor cu maiul greu

Indicativ C 29/II-85

1. PREVEDERI GENERALE ŞI CONDIŢII TEHNICE DE BAZĂ

1.1. Compactarea cu maiul greu se aplică în scopul sporirii capacităţii portante a terenurilor slabe de fundare alcătuite din nisipuri afânate, argile nisipoase sau pământuri sensibile la umezire.

La compactarea terenurilor slabe de fundare cu maiul greu se vor respecta toate prevederile din caietul 1 "Prevederi generale privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice" indicativ C. 29.1-84.

1.2. Umiditatea pământului ce se compactează trebuie să fie cât mai apropiată de umiditatea de

compactare. Abaterea maximă ce se admite, faţă de umiditatea optimă de compactare, este de valoare absolută).

compactare. Abaterea maximă ce se admite, faţă de umiditatea optimă de compactare, este de valoare absolută).

3% (ca

Umiditatea optimă de compactare (w opt ) se determină conform STAS 1913/13-63 "Determinarea caracteristicilor de compactare. Încercarea Proctor" şi poate fi aproximată cu formula:

w opt

= w p + (1…3)%

(1.1)

în care:

w p - limita inferioară de plasticitate a pământului, determinată conform STAS 1913/4-76 "Determinarea limitelor de plasticitate".

Dacă w < w opt , compactarea devine cu atât mai dificilă cu cât pământul este mai argilos şi mai uscat.

Dacă w > w opt , compactarea rămâne insuficientă.

Dacă (w opt - w) > 3%, aducerea masei de pământ la umiditatea optimă se poate face adăugându-i o cantitate de apă rw(m 3 ) calculată cu formula:

o cantitate de apă rw (m 3 ) calculată cu formula: (3.2) în care: h =

(3.2)

în care:

h = coeficient pentru compensarea pierderilor de apă (prin evaporare etc.) a cărui valoare se ia de

1,25, 1.1

în funcţie de anotimp.

a cărui valoare se ia de 1,25, 1.1 în funcţie de anotimp. d = densitatea pământului

d = densitatea pământului în stare uscată (g/cm 3 )

= densitatea pământului în stare uscată (g/cm 3 ) w = densitatea apei (r w =

w = densitatea apei (r w = 1)

w opt = umiditatea optimă de compactare

w = umiditatea pământului ce trebuie compactat

V = volumul de pământ ce intervine în compactare (m 3 )

1.3. Umezirea terenului de compactat cu cantitatea suplimentară de apă r w se va face numai prin stropire, în reprize succesive, pe măsură ce apa se infiltrează în teren, pe toată grosimea stratului de pământ ce trebuie compactat. Compactarea va putea fi executată, de regulă, dupa trecerea a câteva ore de la infiltrarea apei în pământ, în funcţie de natura pământului şi de starea atmosferică existentă.

1.4. Dacă, din cauza precipitaţiilor atmosferice, umiditatea pământului ce trebuie compactat este mai mare decât cea optimă, se amână compactarea până ce umiditatea scade la valoarea cerută, luându-se totodată măsuri de evacuarea apelor de precipitaţii din groapa de fundaţie şi de împiedicarea unui nou aport de apă.

1.5. Nu se execută compactări prin batere pe timp friguros, când există pericolul scăderii temperaturii sub 0 o C, sau când pământul este îngheţat.

1.6. Utilajele folosite la compactarea cu maiul greu lucrează prin impact.

Prin sporirea treptată a înălţimii de cădere a maiului greu se realizează o îndesare preliminară, mărindu- se astfel efectul de compactare în adâncime.

2. DOMENII DE APLICARE

2.1. Compactarea cu maiul greu se utilizează în următoarele cazuri:

- când este necesară îmbunătăţirea terenului de la suprafaţă pe o adâncime de 2

3 m;

- suprafeţele de compactat au dimensiunea minimă de cel puţin 3,0 m;

- la pământurile sensibile la umezire:

când adâncimea relativ redusa de compactare (0,7

1,5

m) ce se poate realiza cu maiul greu, este totuşi

suficientă pentru a elimina tasarea suplimentară prin umezire, în limitele întregii zone de deformaţie a

fundaţiilor

când este necesară realizarea prin compactare a unei cruste superficiale greu permeabile, de protecţie împotriva infiltraţiilor şi înnoroirii terenului de fundaţie (ex. fundul săpăturilor).

3. PROIECTAREA COMPACTĂRII CU MAIUL GREU

3.1. Proiectarea compactării se va face pe baza următoarelor date:

- studiul geotehnic;

- datele privind construcţia (structura, sistem de fundare, încărcări etc.),

- condiţiile de exploatare a construcţiei (existenţa proceselor umede, a elementelor purtătoare de lichide etc.).

3.2. Proiectul compactării trebuie să cuprindă următoarele piese:

- memoriul justificativ,

- calculul tehnico-economic, în variante,

- planul general de amenajare,

- planul compactării,

- secţiuni prin terenul compactat,

- încercările necesare, de teren şi laborator.

3.3. Când compactarea cu maiul greu se face în imediata apropiere de construcţii, căi de comunicaţie

subterane etc. existente, distanţa de securitate pentru executarea lucrărilor se ia în funcţie de condiţiile şi

experienţa locală şi de utilajul folosit. În zonele unde nu există această experienţă se vor face determinări adecvate, cu concursul unui institut de specialitate.

3.4. Capacitatea portantă a terenului de fundare compactat cu maiul greu se va calcula conform STAS 3300-85; în cazul PSU se vor respecta şi prevederile speciale din Normativul P 7-85 (cap. 1).

3.5. Compactarea cu maiul greu se realizează în două cicluri.

Într-un ciclu de bătătorire, urmele maiului vor fi tangente. Urmele celui de al doilea ciclu vor fi decalate cu o jumătate de diametru faţă de ale ciclului precedent (fig. II.1).

3.6. Proiectul compactării cu maiul greu va cuprinde următoarele date:

- masa (M) maiului;

- înălţimea de cădere (H) a maiului,

- umiditatea optimă de compactare (w opt ),

- numerele de lovituri, N1 şi N2 ale maiului stabilite experimental, pentru o urmă din primul ciclu, respectiv din al doilea ciclu,

- coborârea (D h ) a suprafeţei terenului după terminarea celor două cicluri de batere,

- adâncimea de compactare (h c ), măsurată de la nivelul 1 final al platformei de batere,

- cota de batere, în raport cu adâncimea de compactare şi cota de fundare.

Aceste date, care se specifică sub formă de NOTĂ pe "Planul de execuţie a compactării, se stabilesc pe baza lucrărilor preliminare de experimentare executate conform Anexei 2, pe şantier în amplasamentul viitoarei construcţii.

3.7. Pentru determinarea datelor de proiectare, se va utiliza un mai metalic sau din beton armat care va respecta următoarele condiţii:

- suprafaţa de batere a maiului să fie circulară,

- diametrul suprafeţei de batere să fie între 1,20 şi 1,60 m.

Orientativ presiunea statică pe teren a maiului va fi de 15

20

KPa; pentru aceasta, masa maiului trebuie

să se înscrie în valorile din tabelul 1.

Tabelul 1

Diametrul d (m)

Aria urmei

Masa maiului: M (tone)

 

maiului (A)

pentru

(m

2 )

 

presiunea statică pe teren:

p (KPa).

15

20

1.2

1.13

1.70

2.26

1.4

1.54

2.31

3.08

1.6

2.03

3.00

4.06

În anexa 1 (fig. II.1.1) se dă un exemplu de realizare a unui mai greu de beton armat.

3.8. Elementele de proiectare trebuie să respecte următoarele condiţii:

a) Înălţimea de cădere a maiului se va lua între 2,0 şi 4,0 m. Pentru primul ciclu înălţimea de cădere se va lua către valoarea minimă a intervalului, iar pentru al doilea ciclu către valoarea maximă.

b) Adâncimea de compactare (h c ) se consideră aceea în limitele căreia se obţine un grad mediu de compactare (D), indicat în funcţie de tipul lucrării în tabelul 3 (pct. 5.3.) şi stabilit pe baza încercării Proctor efectuată conform STAS 1913/13-73.

Datele de la b) şi c) se stabilesc pe baza lucrărilor preliminare de experimentare executate pe şantier, conform Anexei 2 pe amplasamentul viitoarei construcţii.

3.9. Suprafaţa compactată se va extinde lateral în jurul fiecărei fundaţii, pe o lăţime minimă egală cu adâncimea de compactare.

4. EXECUTAREA COMPACTĂRII

4.1. Lucrările de amenajare a terenului de fundare se vor realiza înainte de începerea lucrărilor de compactare propriu-zise, conform prevederilor de la pct. 1.11. din Normativul P7-85.

4.2. Compactarea cu maiul greu, cu utilajele menţionate în anexa 1, se face la parametrii stabiliţi prin proiect şi constă în următoarele:

- aducerea terenului la umiditatea optimă de compactare,

- trasarea şi marcarea axelor de lucru ale utilajului,

- executarea pe rând a celor două cicluri de compactare cu numerele de lovituri N1 şi N2 stabilite experimental,

- nivelarea finală a suprafeţei compactate.

Aducerea terenului la w opt se face conform punctelor 1.2

1.4.

Trasarea şi marcarea axelor de lucru ale utilajului se face în funcţie de raza de acţiune a utilajului, astfel încât să se acopere întreaga suprafaţă de compactat.

Trasarea axelor de lucru se face prin raportare la axele fundaţiilor.

Pe fiecare ciclu de compactare, urmele vor fi conform fig. 1.

Este foarte important să se respecte numărul de lovituri şi înălţimile de cădere determinate experimental. Micşorarea lucrului mecanic stabilit conduce la o compactare insuficientă, iar prin mărirea sa se afânează terenul în special în suprafaţă.

Denivelările rămase după terminarea compactării se vor nivela, de preferinţă prin cilindrare. În lipsa utilajului pentru acest scop, se poate realiza nivelarea prin compactare suplimentară cu căderi de înălţime redusă ale maiului, sau prin răzuire.

4.3. Dacă fundul săpăturii are cote diferite, se vor excava întâi orizonturile superioare, se va executa compactarea şi apoi se vor săpa şi compacta orizonturile inferioare.

4.4. În cazul terenurilor nisipoase, în special cele cu granulaţie uniformă, după compactarea în cele două

cicluri, rămâne în suprafaţă o zonă de 40

fie o compactare în ciclul 3 cu lucru mecanic redus (în special înălţimea mică de cădere a maiului), fie o cilindrare. În unele cazuri, în funcţie de cota de fundare, stratul slab compactat se poate înlătura.

cm mai afânată. Pentru îndesarea acesteia, se va adopta

50

4.5. La terenurile nisipoase, umiditatea optimă de compactare (w opt ) se va lua cu 3

5% mai mare,

deoarece în timpul baterii cu maiul greu are loc o drenare rapidă a apei; pentru aceste terenuri umiditatea optimă se va verifica zilnic.

4.6. Umpluturile de nisip realizate prin hidromecanizare şi care prezintă în suprafaţă o îndesare mai slabă, se vor compacta cu maiul greu.

4.7. Pentru compactarea pământurilor argiloase, se pot adopta pentru ciclul 2 înălţimi mai mari de batere decât cele indicate la pct. 3.8.

5. VERIFICAREA COMPACTĂRII

5.1. Verificarea lucrărilor de compactare are ca scop constatarea calităţii execuţiei şi uniformităţii compactării.

Modul de verificare a calităţii lucrărilor de compactare atât pe parcursul execuţiei cât şi în vederea recepţiei lor ca lucrări ascunse, se va face conform cu prevederile din Anexa 4.

5.2. Verificarea lucrărilor de compactare prin diferitele metode arătate în Anexa 4, se face în puncte situate în nodurile unei reţele cu ochiuri regulate, astfel încât să existe cel puţin o verificare la 100 m 2 .

Numărul determinărilor efectuate pentru verificarea terenului compactat se poate spori de către proiectant în funcţie de volumul lucrării şi neuniformitatea terenului îmbunătăţit.

Pentru definitivarea capacităţii portante a terenului îmbunătăţit se pot efectua şi încercări de probă pe placă executate conform STAS 8942/3-84 "Determinarea modulului de deformaţie liniară prin încercări pe teren cu placa" numărul lor fiind în funcţie de importanţa şi volumul lucrării.

5.3. În cazul PSU valorile gradului de compactare (D) ce trebuie să fie realizat sunt cele din tabelul 2.

Pentru verificările de adâncime, el reprezintă media aritmetică a tuturor valorilor măsurate pe verticala punctului.

Tabelul 2

   

Gradul de compactare D(%)( d- t/m 3 )

Gradul de compactare D(%)( d - t/m 3 )

Nr.

Lucrări executate prin compactarea pământurilor sensibile la umezire

   

crt.

Mediu

 

minim

 

Lucrările de compactare pentru fundarea clădirilor de locuit şi social-culturale

95

 

92

1.

(1.65)

(1.60)

2.

Lucrările de compactare necesare pentru

fundarea obiectivelor industriale cu procese de fabricaţie umede

98

 

95

(1.70)

(1.65)

Valorile din paranteze sunt orientative în ceea ce priveşte ordinul de mărime al densităţii şi întrucât corespund loessurilor din ţara noastră, pot fi folosite la lucrările de mică importanţă fără a se mai efectua încercarea Proctor.

5.4. Verificarea lucrărilor, pentru fiecare din procedeele de compactare de suprafaţă se va face prin

compararea valorilor

de suprafaţă se va face prin compararea valorilor d sau R d obţinute pe probe de

d sau R d obţinute pe probe de pământ, din lucrare, respectiv din sondaje

radiometrice sau de penetrare statică, cu valorile obţinute în cadrul lucrărilor de compactare experimentală, la întocmirea diagramelor etalon.

ANEXA 1

UTILAJE DE COMPACTARE CU MAIUL GREU

1. Pentru ridicarea maiurilor, folosite în compactarea terenurilor, utilajele (fig. II.1.1) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- capacitatea de ridicare să fie de 2,5

3 ori masa maiului,

- maiul să poată fi ridicat la 3,5

4 m înălţime,

- să se poată deplasa şi roti

2. Pentru o compactare uniformă, unghiul de rotire a braţului trebuie să fie limitat la 40-60 o în fiecare sens. În cazul unui astfel de unghi, fâşiile compactate îşi vor păstra paralelismul.

3. Maiurile trebuie să fie cu centrul de greutate cât mai jos, spre a asigura - o cădere verticală (se poate recurge eventual la lestarea părţii inferioare a maiului).

în figura II.1.2 se dă un exemplu de realizare a unui mai greu de beton armat.

4. Dacă utilajul are ambreiaj cu fricţiune, maiul se prinde direct de cablu (dacă se folosesc troliul cu şnec, prinderea maiului se face cu un cârlig special fig. II.1.3).

ANEXA 2

DATE PRIVIND LUCRĂRILE DE COMPACTARE EXPERIMENTALĂ CU AJUTORUL MAIULUI GREU

1. Cu maiul greu şi înălţimea de cădere alese (v. condiţiile punctelor 3.7. şi 3.8 din normativ) se determină datele pentru proiectare.

2. Pentru determinarea numărului de lovituri N1 se execută o batere de probă dându-se o serie de lovituri de mai, cu măsurarea de fiecare dată a adâncirii produse. Baterea se efectuează până la atingerea refuzului. Acesta se considera atins dacă la 3 lovituri succesive se obţin valori ale adâncirii care nu diferă cu mai mult de 5 mm. Numărul de lovituri N1 este cel mai mic la care s-a obţinut această diferenţă.

3. Cu numărul de lovituri N1 astfel determinat, se efectuează primul ciclu de batere (fig. II.1) după care se trece la ciclul doi. Numărul de lovituri N2 din acest ciclu, se determină în acelaşi mod ca N1, cu respectarea condiţiei de la pct. 3.8.a din normativ.

4. După terminarea celui de al doilea ciclu de batere se determină prin măsurători directe coborârea (D h ) a suprafeţei terenului.

5. În terenul astfel compactat, cât şi în terenul natural de pe amplasament se execută câte un sondaj deschis, având dimensiunile în plan de 0,80x1,00 metri, recoltându-se la fiecare 0,25 metri adâncime, câte 3 probe la ştanţă. Probele de pământ recoltate în ştanţă conform STAS 1913/3-76, sunt necesare determinărilor de laborator a densităţii pământului în stare uscată, porozităţii şi umidităţii, efectuate conform STAS 1913/3-76 şi 1913/1-73.

6. Pentru fiecare nivel de recoltare a probelor se va calcula valoarea

d
d

Adâncimea de compactare (h c ), care se măsoară de la cota finală de batere, se determină din condiţiile punctelor 3.8.b şi 3.8.c

7. Cota de batere se determină în funcţie de mărimea valorilor h c , D h şi de cota de fundare şi se materializează topometric pe teren, prin repere.

8. Pe adâncimea (h c +0,5 m) se vor executa:

- 3 penetrări statice (conform STAS 1242/2-76) sau încercări radiometrice (conform STAS 1242/9-76) în terenul natural din imediata vecinătate a pistei experimentale.

- 3 penetrări statice sau încercări radiometrice în terenul compactat.

Pe baza acestora se întocmesc diagramele - etalon (anexa 3) necesare pentru verificarea lucrărilor de pe amplasamentul construcţiei.

ANEXA 3

ÎNTOCMIREA DIAGRAMEI-ETALON

1. Pe baza penetrărilor statice sau încercărilor radiometrice prevăzute în Anexa 2 pct. 8 se vor calcula:

a - Valorile medii (R p sau

2 pct. 8 se vor calcula: a - Valorile medii (R p sau d m )

dm ) pe orizonturi de 0,20 respectiv 0,25 m grosime, pentru terenul natural, precum şi pentru cel compactat.

b - Abaterile medii pătratice (s) pentru fiecare orizont.

2. Pe baza elementelor de la pct. 1 se întocmesc diagramele etalon de penetrare statică sau încercarea radiometrică, care se vor corela cu datele privind indicii de structură şi umiditate determinaţi pe probele recoltate din sondajele deschise prevăzute în Anexa 2 pct. 5.

Prin aceasta se va stabili în ce măsură valorile diagramei-etalon pentru terenul compactat reflectă realizarea unei compactări corespunzătoare.

ANEXA 4

METODE DE VERIFICARE A LUCRĂRILOR DE COMPACTARE

Verificarea lucrarilor de compactare executate cu maiul greu se face prin una din metodele indicate mai jos.

a) Verificarea prin cântărire

Pentru verificarea compactării prin cântărire se execută sondaje deschise de prelevare a probelor de laborator, de dimensiuni în plan 0,80x1,00 m şi de o adâncime egală cu grosimea compactată prescrisă, plus 0,5 m.

Numărul sondajelor deschise ce trebuie executate se stabileşte având în vedere condiţiile arătate la pct. 5.3. Probele se prelevează din 25 în 25 cm; prima probă se ia la suprafaţă. După prelevarea tuturor

probelor, sondajul se astupă; compactarea succesivă a straturilor de 25 cm grosime se face cu maiul manual.

Cu valorile densităţii pământului în stare uscată, determinate pe probele prelevate, se întocmesc diagramele de variaţie în adâncime a acestei mărimi.

În paralel cu diagramele întocmite se trec pentru comparaţie şi diagramele aceleiaşi mărimi obţinute din sondajele deschise executate în terenul natural şi cel compactat, cu ocazia lucrărilor de compactare experimentală (pct. 5 Anexa 2).

Pentru caracterizarea cantitativă a compactării zonei aferente unui sondaj deschis, se calculează media aritmetică ( d mediu) a valorilor densităţii pământului în stare uscată ( d ) obţinute pe probe, pe adâncimea de compactare prescrisă (fără sperul de adâncime de 0,50 m).

prescrisă (fără sperul de adâncime de 0,50 m). Cu această valoare medie se calculează gradul de
prescrisă (fără sperul de adâncime de 0,50 m). Cu această valoare medie se calculează gradul de

Cu această valoare medie se calculează gradul de compactare (D) conform relaţiei:

D =

d /
d /
gradul de compactare (D) conform relaţiei: D = d / d (1/4) Compactarea se consideră bună

d (1/4)

Compactarea se consideră bună când gradul de compactare realizat (D) corespunde valorilor indicate la pct. 5.3. în tabelul 2 din normativ.

Zonele în care nu s-a realizat gradul de compactare prescrise vor fi compactate suplimentar.

După recompactare zonele respective vor fi verificate din nou.

b) Verificarea prin sondaje radiometrice

In cazul verificării compactării prin metoda radiometrică de adâncime numărul de sondaje (foraje) se stabileşte conform prevederilor de la pct. 5.2.

Adâncimea forajului radiometric este egală cu grosimea compactată plus 0,5 m; determinările de umiditate şi densitate se fac din 25 în 25 cm

Cu datele obţinute se întocmesc diagramele de variaţie în adâncime a densităţii pământului în stare uscată; în paralel se trec diagramele aceleiaşi mărimi, pentru terenul natural şi cel compactat, obţinute în cadrul lucrărilor de compactare experimentală (pct. 8. Anexa 2).

Pentru zona aferentă unui sondaj radiometric, compactarea terenului se consideră bine executată, dacă

diagrama

terenului se consideră bine executată, dacă diagrama d obţinută se înscrie cel puţin în intervalul de
terenului se consideră bine executată, dacă diagrama d obţinută se înscrie cel puţin în intervalul de

d obţinută se înscrie cel puţin în intervalul de siguranţă ( dm (-s)), al diagramei etalon.

Caracterizarea cantitativă a compactării într-o zonă aferentă unui sondaj radiometric, pe adâncimea de compactare proiectată, se face prin gradul de compactare (D) care, în cazul unei compactări bune, corespunde valorilor indicate în tabelul 2 de la pct. 5.3 din prezentul caiet. În cazul în care gradul de compactare este necorespunzător zona respectivă se compactează suplimentar.

c) Verificarea prin sondaje de penetrare statică

Numărul sondajelor de penetrare statică se stabileşte pe baza criteriilor de la punctul 5.2 din prezentul caiet.

Sondajul de penetrare statică se efectuează pe o adâncime egală cu grosimea de compactare proiectată plus 0,5 m.

Determinarea rezistenţei la penetrare pe con (R p ) se face din 20 în 20 cm.

Cu datele obţinute din sondaj se întocmeşte diagrama de penetrare statică.

Pentru zona aferentă fiecărei diagrame de penetrare statică, compactarea terenului se va considera bine executată dacă diagrama obţinută se va înscrie în intervalul de siguranţă (R p -s).

Valorile mai mari decât valoarea medie, reflectă o compactare foarte bună iar valorile mai mici decât (R p - s) indică zonele ce vor fi compactate suplimentar.

CAIET III: Compactarea de adâncime cu coloane de pământ

Indicativ C 29/III-85

1. GENERALITĂŢI ŞI DOMENIUL DE APLICARE

1.1. Compactarea de adâncime cu coloane de pământ se aplică pământurilor sensibile la umezire (PSU) în scopul eliminării sensibilităţii la umezire şi sporirii capacităţii portante a terenului.

1.2. La compactarea de adâncime cu coloane de pământ se vor respecta prevederile din caietul 1, indicativ C29/1-85.

1.3. Coloanele de pământ se utilizeaza de regulă pentru PSU la care zona sensibilă la umezire are

grosimea mai mare de 8 m, ce nu poate fi compactată suficient prin procedee de suprafaţă din cauza

dificultăţilor mari de execuţie şi a costului ridicat.

Pentru unele tipuri de construcţii (menţionate în tabelul din Anexa 3 a caietului I) este recomandabilă

utilizarea coloanelor de pământ şi pentru PSU de grosimi mai mici (h=5

6 m).

1.4. Nu se pot executa coloane de pământ sub nivelul hidrostatic şi nici în terenuri a căror umiditate naturală depăşeşte limita inferioară de plasticitate a pământului (cu D w 3- 5%).

2. PROIECTAREA COMPACTĂRII CU COLOANE DE PĂMÂNT

2.1. La proiectarea compactării cu coloane de pământ, se vor avea în vedere recomandările din caietul I "Prevederi generale privind îmbunătăţirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice".

2.2. Capacitatea portantă a terenului de fundare compactat cu coloane de pământ se va stabili conform STAS 3300-85, cu respectarea prevederilor speciale din capitolul 1 al Normativului P7-85.

2.3. Proiectarea compactării cu coloane de pământ include stabilirea următoarelor date:

- diametrul coloanei de pământ (d c );

- adâncimea de compactare (h c );

- distanţa dintre centrele (axele) coloanelor (l); determinată experimental:

- lăţimea zonei de gardă;

- cantitatea de pământ (G) necesară pentru umplerea găurii coloanei, determinată experimental;

- numărul de lovituri (N) necesar pentru compactarea unei porţii de pământ; valoarea sa să se determine experimental conform Anexei 3;

- cariera de aprovizionare cu pământ şi caracteristicile geotehnice ale acestuia.

Aceste date se vor specifica sub formă de NOTĂ pe "Planul de execuţie a compactării" (fig. iii.1 şi fig.

a) Diametrul coloanei depinde de diametrul berbecului folosit la executarea prin percuţie a găurii.

Pentru tipurile de utilaje folosite în prezent în România, descrise în Anexa 1, diametrul de proiectare al coloanei se ia d=0,42 m.

b) De regulă adâncimea de compactare cu coloane de pământ (h c ) se va lua egală cu grosimea depozitului de PSU; reducerea acesteia se va putea face numai în condiţiile pct. 1.13 b din normativul P7-

85;

c) Orientativ, distanţa dintre centrele (axele) coloanelor de pământ se stabileşte punând condiţia realizării pe întreg masivul consolidat, a unei densităţi medii a pământului în stare uscata r dm = 1,65 t/m 3 .

Distanţa l în m, dintre centrele coloanelor de pământ se determină pe baza formulei:

coloanelor de pământ se determină pe baza formulei: Orientativ, în tabelul 1 sunt date distanţele l

Orientativ, în tabelul 1 sunt date distanţele l în funcţie de caracteristicile terenului natural, valori ce trebuie verificate experimental.

Tabelul 1

Densitatea medie în stare uscată Distanţele l dintre centrele coloanelor de pământ pentru valori ale
Densitatea
medie în
stare uscată
Distanţele l dintre centrele coloanelor de pământ pentru
valori ale lui n, e sau r d
a pământului
compactat
r dm = 1.65
t/m
n (%)
52
50
48
46
44
e
1.083
1.0

r

d (t/m 3 )

13.0

13.5

0,9202

0.85

0.785

 

14,0

14.8

15.2

 

l

2.1d c

2.2d c

2.4 d c

3.0 d c

3.4

 

d

c

unde: n este porozitatea medie a terenului natural;

e - indicele porilor;

r d - densitatea medie în stare uscată pentru terenul natural

d) Dimensiunile suprafeţei compactate cu coloane de pământ vor depăşi în plan dimensiunile tălpii fiecărei fundaţii cu o lăţime (zona de gardă) egală cu cea mai mare dintre valorile:

- Bh unde B este latura fundatiei, iar h un coeficient ce se ia 0,50 pentru fundaţii continue şi izolate şi 0,35 pentru radiere;

-

fundaţii continue şi izolate şi 0,35 pentru radiere; - unde h c este adâncimea îmbunătăţită măsurată

unde h c este adâncimea îmbunătăţită măsurată de la talpa fundaţiei.

Pentru loessurile din grupa B lăţimea zonei de gardă atât în jurul fundaţiilor, cât şi în jurul conturului exterior al construcţiei (fundaţiilor) nu va fi mai mică decât 1/3 din grosimea pachetului de loess sensibil la umezire, măsurată de la nivelul tălpii fundaţiilor.

În toate cazurile lăţimea zonei de gardă va fi cel puţin egală cu 1,5 m.

e) Cantitatea de pământ compactat necesară pentru umplerea unui metru liniar de coloană se stabileşte cu formula:

G = K · A · r dc · (1 + w/100) · KN (2.2)

în

care: A este secţiunea coloanei de diametru d c ;

K

- coeficient având de regulă următoarele valori:

1,1 - pentru loessuri argiloase

1,4 - pentru loessuri prăfoase şi nisipoase

Aceste valori trebuie verificate experimental, conform anexei 2 pct. 3 d.

Pentru r dc (densitatea medie a pământului în stare uscată din coloană) se va lua valoarea 1,9 t/m 3 .

Pentru d c se va lua valoarea de 0,42 m.

În cazul când există studii şi experimentări care pot furniza date certe, specifice terenului ce se compactează, cantitatea de pământ se va determina pe baza acestor date.

2.4. Coloanele de pământ se dispun în plan după o reţea regulată cu ochiuri în formă de triunghi echilateral cu latura egală cu distanţa l determinată conform pct. 2.3.c. Acestei dispoziţii îi corespunde

distanţa de 0,5 l, după o direcţie, respectiv -

distanţa de 0,5 l, după o direcţie, respectiv - , după cealaltă direcţie. 2.5. La stabilirea

, după cealaltă direcţie.

2.5. La stabilirea nivelului platformei de batere se va ţine seama că, în general, la suprafaţă nu se obţine

o bună compactare, din cauza refulării pământului la execuţia coloanelor. Grosimea acestei zone este aproximativ egală cu de 3 ori diametrul coloanei (circa 1,20 m).

Pentru evitarea fundării directe pe zona slab compactată se va adopta fie compactarea de suprafaţă, fie îndepărtarea stratului respectiv prin executarea unei săpături generale. În fiecare din cele două cazuri trebuie ca sub talpa fundaţiei, pe toată zona activă, să fie îndeplinită condiţia

dm
dm

1,65 t/m 3

2.6. Soluţia de compactare cu coloane de pământ proiectată trebuie confirmată experimental, înainte de începerea lucrării, pentru evitarea eventualelor nepotriviri dintre:

- datele geotehnice folosite în proiect şi datele reale ale terenului;

- valorile datelor de proiectare rezultate din calcul şi valorile sale.

Se realizează astfel ajustarea condiţiilor de execuţie.

2.7. În funcţie de numărul coloanelor de executat sunt necesare:

a) organizarea unui poligon experimental în imediata vecinătate a amplasamentului pentru lucrări cu mai mult de 5000 coloane.

b) experimentarea direct pe amplasament, folosind coloanele din lucrare pentru obiecte de mai mică importanţă şi cu mai puţin de 5000 coloane.

Modul de efectuare a acestor lucrări de compactare experimentală este arătat în Anexa 3.

2.8. Compactarea experimentală se consideră satisfăcătoare şi proiectul poate fi definitivat dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:

a. toate coloanele au fost executate până la cota proiectată.

b. valorile densităţilor

r ' dm şi r '' dm

, calculate conform pct. 3.a şi 3.b din Anexa 3 nu diferă cu mai mult de

0,03 t/m 3 de valoarea r dm din proiect, decât pentru cel mult 20% din valori;

c. valoarea densităţii pământului în stare uscată pentru fiecare din cele 6 probe recoltate de la jumătatea

distanţei dintre coloane (probele 3, 4, 9, 10, 15, 16 din fig. 4/3, Anexa 3) nu este sub 1,5 t/m

3

;

d. rezultatele încercărilor de penetrare statică sau radiometrice, executate conform anexei 3 pct. 2.b. şi 3 concordă cu rezultatele de la subpunctele a, b şi c.

2.9. În cazul când se constată un grad de compactare inferior celui cerut, aceasta se datorează următoarelor cauze, care pot fi în parte concomitente;

- distanţa "l" este prea mare;

- diametrul efectiv al coloanei este mai mic decât cel proiectat;

- lucrul mecanic este inferior celui necesar pentru obţinerea unei bune compactări;

- umiditatea terenului natural, sau a materialului de umplere a găurilor, diferă mai mult faţă de w opt .

După stabilirea cauzelor, se vor lua măsuri corespunzătoare de remediere, refăcându-se experimentarea conform pct. 2.7.b.

3. EXECUŢIA COMPACTĂRII CU COLOANE DE PĂMÂNT

3.1. Lucrările de amenajare a terenului de fundare se vor realiza conform punctului 1.11 din Normativul

P7-85.

3.2. Executarea coloanelor de pământ se face cu utilajele arătate în anexa 1 şi comportă următoarele operaţii:

a) Fixarea berbecului pe punct, care constă din următoarele faze:

- utilajul se deplasează pe punctul de lucru, în aşa fel încât vârful berbecului să coincidă cu centrul coloanei, marcat prin ţăruş

- se controlează orizontalitatea utilajului după două direcţii cu ajutorul unei nivele cu bula de aer;

- fixarea utilajului se face cu ajutorul vinciurilor sau a unor traverse de lemn; în cazul fixării cu ajutorul vinciurilor se obţine o protejare a trenului motor de şocurile produse în timpul lucrului şi se realizează corecţii privind orizontalitatea utilajului

- după orizontalizarea şi fixarea instalaţiei, se verifică poziţia berbecului faţă de ţăruş;

b) Executarea găurii, care se face prin căderea berbecului ce străpunge terenul şi îl îndeasă lateral.

Executarea găurii se începe prin lovituri rare (7

8

lov/min) ale berbecului, care este lăsat să cadă liber

de la înălţimi ce la început sunt de ordinul a 1 m; pe măsura creşterii adâncimii, aceste înălţimi se pot

mări. Loviturile rare se continuă până ce gaura a ajuns la o adâncime de 1,0

1,5 m

Se va respecta cu stricteţe proiectul definitivat experimental, conţinând valorile de control, conform pct. 2.8. Abaterea admisă la distanţa dintre coloane (l) este de ±5 cm.

După ce gaura astfel formată asigură ghidarea în teren a berbecului, se continuă realizarea ei prin batere cu frecvenţa de 55 lovituri pe minut.

Pe măsura adâncirii găurii se slăbeşte cablul, asigurându-se astfel avansarea uşoară a berbecului. Trebuie evitată slabirea prea mare a cablului, întrucât duce la smucituri şi provoacă degradarea prematură a utilajului şi ruperea cablului.

Executarea găurii se face fără adaos de apă. Umezirea locală a terenului provoacă o îndesare foarte neuniformă în jurul coloanei şi de aceea este interzisă.

Pentru străpungerea unor orizonturi argiloase de consistenţă ridicată şi greu de perforat, se poate

recurge totuşi la umezirea găurii cu cca. 5

litri apă, însă numai sub controlul strict al organului de supraveghere.

6

În caz că accidental, umiditatea loessului este local mai mare (depăşeşte limita inferioară de plasticitate) şi din această cauză gaura nu poate fi realizată (are tendinţa de deformare şi de închidere) se va proceda astfel:

- dacă orizontul umed este uşor accesibil (la 3

4

m adâncime) prin săpare, se va disloca şi înlocui cu

loess compact;

- dacă orizontul umed este situat în adâncime şi nu depăşeşte 3,0 m grosime, străpungerea acestuia se va realiza cu adaos de loess uscat, ciment sau praf de var, în continuare coloanele executându-se după tehnologia obişnuită.

Avansarea apreciabilă a berbecului sub greutatea proprie aşezat pe teren sau datorită unui număr redus de bătăi, denotă existenţa unor accidente subterane ca: hrube, beciuri, haznale etc. sau zone puternic umezite.

Umpluturile astfel executate se îmbunătăţesc cu coloane de pământ, la fel ca şi terenul natural.

c) Executarea corpului coloanei, care comportă ridicarea berbecului deasupra terenului şi turnarea în gaura de foraj a unor cantităţi dozate (porţii) de pământ şi îndesarea lor prin aplicarea unor serii de lovituri de berbec conform proiectului. Operaţia se repetă până când corpul coloanei astfel executate ajunge la nivelul platformei de batere.

La executarea coloanelor de pământ se pot utiliza numai materiale stabilite prin proiect. Compactarea trebuie să se efectueze la umiditatea optimă de compactare (w opt ) a acestor materiale. Materialul poate proveni din săpăturile de fundaţii din cariere sau din orice fel de debleu, dacă are caracteristicile şi umiditatea naturală corespunzătoare. Umiditatea devine necorespunzătoare în urma insolării îndelungate sau datorită unei surse puternice de umezire. În primul caz umiditatea va fi corectată prin umezire (stropire) până la atingerea valorii optime, cu condiţia unei bune uniformizări a umidităţii în masa de pământ. În al doilea caz, pământul umezit va fi adus la umiditatea optimă prin uscare naturală.

Cantitatea de pământ care se toarnă în gaură de fiecare dată se măsoară cu ajutorul unui buncăr al cărui volum este de 0,06 m 3 .

Compactarea cu coloane de pământ se poate face în orice anotimp, cu respectarea condiţiilor de umiditate. În perioada ploioasă şi pe timp de iarnă trebuie acordată o atenţie deosebită umidităţii loessului utilizat la realizarea coloanelor de pământ, preferându-se, locurile neexpuse intemperiilor.

3.3. Conducerea lucrărilor va fi încredinţată unui organ tehnic competent cu experienţă în lucrările de compactare cu coloane de pământ.

3.4. Execuţia efectivă a lucrărilor va fi încredinţată unui tehnician sau maistru, care va verifica respectarea numărului de lovituri stabilit prin proiect, va înregistra numărul de buncăre de pământ introduse în coloană, lungimea coloanei şi timpul efectiv de execuţie a coloanei (pentru gaură şi umplere); de asemenea va însemna pe planul de amplasare a coloanelor, execuţia fiecărei coloane, indicativul utilajului, precum şi numărul schimbului.

3.5. Pentru identificarea ulterioară a coloanelor, după ultima porţie de pământ compactat în coloană, se

înfige un ţăruş cu indicativul coloanei, conform planului de amplasare. În acelaşi scop se poate folosi cu bune rezultate colorarea ultimelor porţii de pământ compactat, cu adaos de praf de cărămidă, cărbune, etc.

3.6. Pentru fiecare schimb se vor specifica în registrul de evidenţă a lucrărilor, sub formă de raport de lucru, toate observaţiile referitoare la lucrările executate. Fiecare raport de lucru va fi semnat de şeful de schimb (maistru, tehnician) şi vizat de şeful de lucrare. De asemenea, pentru fiecare schimb, se vor întocmi fişele de evidenţă a lucrărilor de compactare (anexa 2).

Registrul de evidenţă a lucrărilor, împreună cu dosarul fişelor de evidenţă, care va fi şnuruit, parafat şi sigilat şi cu planul compactării completat ca la punctul 3.4. se vor prezenta la recepţia lucrărilor de compactare şi la recepţia obiectului.

4. VERIFICAREA COMPACTĂRII CU COLOANE DE PĂMÂNT

4.1. La compactarea cu coloane de pământ se va verifica respectarea prevederilor proiectului în timpul

executiei, iar în final se va stabili gradul de compactare realizat în lucrare, prin una din urmatoarele metode:

- metoda de cântarire,

- metoda radiometrica de adâncime,

- metoda sondajelor de penetrare statică

4.2. Metoda prin cântărire se aplică:

- la verificarea densităţii medii a pământului în stare uscată, la nivelul tălpii de fundare;

- în cadrul lucrărilor de compactare experimentală la verificarea densităţii (r d ) pe întreaga adâncime îmbunătăţită cu coloane de pământ, în vederea întocmirii diagramei etalon pentru sondajele de penetrare statică sau radiometrice.

4.3. Metoda radiometrică de adâncime şi metoda sondajelor de penetrare statică se aplică la verificarea finală a compactării, pe întreaga adâncime a coloanelor.

4.4. Verificarea gradului de compactare realizat în lucrare se va face prin compararea valorilor r d sau R p obţinute din sondaje radiometrice, respectiv sondaje de penetrare statică cu valorile obţinute în cadrul lucrărilor de compactare experimentală, la întocmirea diagramelor etalon (anexa 5).

4.5. Numărul minim al punctelor de verificare de pe amplasament este dat în anexa 5. Acest număr poate fi mărit de către proiectant când există nesiguranţa asupra calităţii compactării.

ANEXA 1

UTILAJE DE COMPACTARE PENTRU COLOANE DE PĂMÂNT

1. În vederea realizării coloanelor de pământ pentru compactarea în adâncime a terenurilor sensibile la umezire se folosesc în prezent utilaje tip Galaţi, sau excavatoare dotate cu echipament special pentru executarea coloanelor de pământ.

2. Utilajul tip "Galaţi" ale cărui caracteristici rezultă din figura 1/1 se alimentează de la o reţea electrică trifazică de 220/380 V, având un motor asincron de 30 kW (fig. III.1.1.).

3. Berbecul, format dintr-o tijă grea, este dispozitivul care execută gaura şi compactarea corpului coloanei de pământ. Faţă de capacitatea utilajului "Galaţi" masa berbecului este limitată la 1500-1600 kg.

Pentru asigurarea ghidării şi verticalităţii la execuţia găurii, lungimea berbecului este de 8

10 m, putând

fi formată dintr-o singură piesă forjată, sau două piese distincte asamblate prin înfiletare. Datorită tendinţei de desşurubare în timpul baterii este de preferat prima variantă.

Vârful berbecului are lungimea totală de cca. 614 mm (inclusiv gâtul), diametrul exterior de 340 şi un unghi la vârf de 30 o (fig. III.1.2).

350 mm

4. Excavatoarele pot fi dotate şi cu un echipament special arătat în fig. III.1.3. în vederea folosirii lor la executarea coloanelor de pământ.

CARACTERISTICI TEHNICE FOREZA "GALAŢI"

 

Greutatea totală

13

500 kg

Personal de serviciu

2 pers.

Număr lov./minut

52-56

Excentricitate maxima

680

mm

Puterea motorului

30

kw

Excentricitate minima

152

mm

Viteza de propulsie

0.9 km/ora

Viteza de ridicare berbec

2-12 m/s

   

Tensiunea curentului

 

Lungimea maşinii

5.71

m

3x220

380

V

     

0.580

Lăţimea maşinii

2.70

m

Presiunea pe senile la sol

kg/cm2

Înălţimea

12.10 m

Puterea de ridicare maxima

1620

kg

montantului

Înălţimea maşinii

3,49 m

Turatia motorului

1000

rot/min

ANEXA 3

LUCRĂRI DE COMPACTARE EXPERIMENTALĂ PENTRU COLOANE DE PĂMÂNT

Verificări pe poligonul experimental

1. Numărul de lovituri (N) necesar pentru compactarea coloanelor de pământ se stabileşte experimental. Pentru aceasta, se realizează o coloană pentru care, la compactarea fiecărei porţii de pământ se aplică o

serie de lovituri, măsurând de fiecare dată avansarea berbecului. Compactarea se efectuează până la atingerea refuzului.

Acesta se consideră atins dacă la 3 lovituri succesive se obţin valori ale avansării berbecului care nu diferă cu mai mult de 1 cm. Numărul de lovituri (N) este cel mai mic număr la care s-a obţinut această diferenţă. Determinarea se repetă pentru toate porţiile care se introduc în coloană, mai puţin cele de pe ultimii 2 metri de la suprafaţă.

Numărul N de lovituri este media aritmetică a numerelor obţinute pentru fiecare porţie.

2. Cu numărul de lovituri astfel determinat se execută următoarele lucrări:

a. Un număr de 31 coloane de pământ (fig. III.3.1) executate sub o strictă supraveghere, cu completarea datelor din fişele de evidenţă conform anexei 2.

Dacă începând cu al doilea şir de coloane se constată (anexa 5 pct. 1c) o înclinare a găurilor realizate, se va opri lucrarea, începând o nouă executare a celor 31 coloane, în ordinea indicată în fig. III.3.2.; pentru

coloanele 1

16

se vor utiliza la compactarea porţiilor 2/3 x N lovituri, iar pentru coloanele 17 utiliza 3/4 x N lovituri, numărul N fiind cel determinat ca la pct. 1.

31

se vor

Dispoziţia în plan şi numărul coloanelor sunt determinate de numărul minim de penetrări statice sau sondaje radiometrice necesare obţinerii de date pentru întocmirea diagramei-etalon (Anexa 4) folosită la verificarea compactării de adâncime în final, la recepţia lucrărilor pe amplasamentul fiecărui obiectiv în parte.

b. Penetrări statice sau sondaje radiometrice dispuse în plan conform figurii III.3.1. (sau III.3.2.) pentru cazul de la pct. 2.7.a. (cap. 2), respectiv conform figurii III.3.3. pentru cazul de la pct. 2.7.b. (cap. 2).

c. Executarea unui sondaj deschis pe întreaga adâncime compactată, pentru verificarea compactării prin metode clasice, cu recoltare de probe la ştanţe pe fiecare metru de adâncime. Probele de pământ, recoltate în ştanţe conform STAS 1913/3-76, sunt necesare pentru determinarea în laborator a densităţii pământului în stare uscată, a porozităţii şi umidităţii, conform standardelor în vigoare.

Dimensiunile sondajului în plan trebuie să asigure deschiderea unei suprafeţe ce cuprinde 3 coloane, care să permită recoltarea probelor de pe suprafaţa orizontală de la fundul sondajului în puncte marcate pe fig. III.3.4.

La terminarea lucrărilor, sondajul deschis se va umple cu pământ foarte bine compactat.

3. În vederea definitivării proiectului de execuţie a îmbunătăţirii pe baza lucrărilor de la punctul 2 se vor calcula următoarele date:

de la punctul 2 se vor calcula următoarele date: a. Valorile densităţii medii a pământului în

a. Valorile densităţii medii a pământului în stare uscată ( ' dm ) calculate pentru fiecare metru de adâncime al sondajului deschis, ca medii aritmetice ale densităţii pământului în stare uscată pentru probele recoltate conform punctului 2, c. şi fig. III.3.4.

probele recoltate conform punctului 2, c. şi fig. III.3.4. b. Valoarea densităţii medii globale a pământului

b. Valoarea densităţii medii globale a pământului în stare uscată ( '' dm ) pentru o prismă elementară din masivul îmbunătăţit, care însumează densitatea medie în stare uscată a terenului natural ( d ) cu aportul

de densitate al materialului compactat în corpul coloanelor (

):
):

'' dm =

d +
d +

sau:

unde: rd 1 , rd 2 , , rd n sunt densităţile în stare uscată

unde: rd 1 , rd 2 ,

,

rd n sunt densităţile în stare uscată ale terenului natural (t/m 3 ) determinate pe stratele de

pământ de grosime h 1 , h 2

respectiv h n (m);

h c = Sh i - adâncimea de consolidare (m);

w - umiditatea pământului compactat în corpul coloanei (%)

d - distanţa dintre axele coloanelor, în metri;

m 1 , m 2 , m 3 - cantităţile de pământ (conform coloanei 6 din fişa de evidenţă) consumate pentru umplerea a trei coloane ce formează o zonă elementară compactată, în tone;

c. Diagramele etalon de penetrare statică sau de sondaj radiometric (anexa 4).

d. Valoarea coeficientului empiric K, ce reprezintă raportul dintre diametrul efectiv al coloanei şi diametrul considerat la proiectare.

Verificări pe amplasamentul construcţiei

4. Numărul de lovituri (N) se determină ca la pct. 1.

5. Verificarea proiectului de execuţie pentru lucrări de mică importanţă şi un număr redus de coloane (n<5000) se va face direct pe amplasamentul construcţiei, după executarea primelor 10 coloane dispuse în plan conform schiţei din figura III.3.3. Executarea coloanelor se va face sub o strictă supraveghere conform indicaţiilor de la pct. 2.a.

6. Verificarea gradului de compactare se va face prin executarea unui sondaj deschis, până la nivelul cotei de fundare, sau cel puţin 1,50 m sub nivelul săpăturii generale prevăzute la pct. 2.5. din normativ. Din sondaj se vor recolta probe la ştanţe pentru efectuarea determinărilor de la pct. 2.c. din prezenta anexă.

7. În vederea definitivării proiectului se vor calcula datele conform indicaţiilor de la pct. 3.

8. Rezultatele tuturor lucrărilor experimentale inclusiv diagramele etalon se prezintă sub formă de referat, ce se anexează la proiectul de execuţie al lucrării.

ANEXA 4

ÎNTOCMIREA DIAGRAMEI ETALON PENTRU TEREN COMPACTAT CU COLOANE DE PĂMÂNT

Diagrama etalon obţinută prin încercări de penetrare statică

1. Pentru obţinerea datelor necesare la stabilirea diagramei etalon pentru terenul compactat cu coloane de pământ se vor executa:

- 10 penetrări statice în cadrul poligonului experimental (amplasate conform fig. III.3.1 sau 2/3 din anexa 3) sau

- 3 penetrări statice executate pe amplasamentul construcţiei (conform fig. III.3.3. din anexa 3), în funcţie de modul de verificare conform punctului 2.7. din normativ.

2. Pe baza acestor date se vor calcula:

a) Diagrama medie de penetrare cu valori medii (Rp) pe orizonturi de 0,20 m grosime (diagrama-etalon).

b) Abaterea medie pătratică (s) pentru fiecare orizont.

3. Valorile rezistenţei la penetrare din "diagrama etalon" se vor corela cu datele privind indicii de structură şi umiditate determinaţi pe probele recoltate din sondaje deschise.

Acest lucru va stabili în ce măsură diagrama etalon reflectă realizarea unei compactări corespunzătoare pentru masivul consolidat.

Pe graficul diagramei de penetrare etalon, se va trece şi diagrama de penetrare medie a terenului natural, determinată pe baza a cel puţin trei penetrări statice executate în apropiere de coloanele de pământ.

În figura III.4.1. este exemplificat un astfel de grafic pentru diagrama etalon.

4. Pentru un obiectiv la care compactarea terenului se începe pe baza datelor obţinute pe un poligon experimental, se vor avea în vedere următoarele:

- primele 6 coloane dispuse în plan conform fig. III.4.2., se vor executa sub o strictă supraveghere;

- se va executa, pe întreaga adâncime compactată, o încercare de penetrare statică în terenul compactat ca în figura III.4.2. şi una în terenul natural alăturat.

În cazul când cele două diagrame nu prezintă diferenţe semnificative faţă de diagramele etalon, se va continua execuţia coloanelor de pământ conform proiectului de execuţie verificat şi diagrama etalon poate servi ca metodă de control a compactării.

Diagrama etalon obţinută prin încercări radiometrice

5. Pentru obţinerea datelor necesare la stabilirea diagramei etalon, în terenul compactat, se vor executa:

- 10 încercări radiometrice în cadrul poligonului experimental (amplasate conform fig. III.3.1 din Anexa 3);

- 3 încercări radiometrice executate pe amplasamentul construcţiei (conform fig. III.3.3 din Anexa 3); în funcţie de soluţia adoptată pentru definitivarea proiectului consolidării conform punctului 2.7. din normativ.

6. Pe baza acestor date se vor calcula:

2.7. din normativ. 6. Pe baza acestor date se vor calcula: a) Diagrama medie de înce

a) Diagrama medie de încercare radiometrică cu valori medii ( dm ) pe orizonturi de 0,25 m grosime (diagrama etalon).

b) Abaterea medie pătratică (s) pentru fiecare etalon.

7. Valorile "diagramei etalon de sondaj radiometric" se vor corela cu datele privind indicii de structură şi umiditate determinaţi pe probele recoltate din sondaj deschis.

Acest lucru va stabili în ce măsură valorile diagramei etalon reflectă realizarea unei compactări corespunzătoare pentru masivul consolidat.

Pe graficul diagramei de încercare radiometrică-etalon, se va trece şi diagrama de încercare radiometrică medie a terenului natural, determinată pe cel puţin 3 sondaje radiometrice executate în vecinătatea coloanelor de pământ.

8. Pentru un obiectiv la care proiectul s-a definitivat pe baza datelor obţinute pe un poligon experimental, se vor respecta prevederile punctului 4 din prezenta anexă, penetrarea statică fiind însă înlocuită cu sondajul radiometric.

ANEXA 5

VERIFICAREA LUCRĂRILOR DE COMPACTARE CU COLOANE DE PĂMÂNT

Verificarea lucrărilor de compactare cu coloane de pământ se face în două faze: verificarea în timpul execuţiei şi verificarea finală.

1) Verificarea în timpul execuţiei

a) Pe tot parcursul executării compactării se va verifica zilnic umiditatea pământului utilizat pentru umplerea coloanelor. Pentru aceasta se va folosi metoda rapidă de şantier indicată în STAS 1913/1-73.

b) Verificarea greutăţii materialului din buncăr se va face periodic, prin cântarire (o dată pe săptămâna) şi în mod obligatoriu după fiecare modificare mai importantă a condiţiilor meteorologice (ploi, secetă) sau la schimbarea carierei de aprovizionare cu pământ.

c) Verificarea verticalităţii găurilor executate pentru coloanele de pământ, înainte de umplerea lor, se poate face:

- calitativ (cu oglindă, fir cu plumb sau prin însăşi poziţia tijei berbecului utilajului de compactare);

- cantitativ, cu înclinometrul tip ZIPTER.

d) Într-un registru special, se vor trece următoarele elemente ce vor fi vizate şi de organul tehnic responsabil cu lucrările de compactare (şeful de lot):

- data fiecărei verificări periodice,

- rezultatele verificării,

- măsurile luate în cazul constatării unor diferenţe importante ale acestor elemente faţă de datele proiectului de execuţie definitivat.

e) Punctele 9 şi 11 din fişa de evidenţă a compactării vor fi completate zilnic de maistrul (tehnicianul) de supraveghere, în funcţie de datele din acest registru.

2. Verificarea finală

a) Pentru a se putea efectua verificarea finală a compactării, se curăţă şi nivelează mai întâi suprafaţa compactată, cu lama buldozerului.

Verificarea finală a compactării cu coloane de pământ constă în:

- verificarea compactării în adâncime, pe toată lungimea coloanelor de pământ, prin sondaje de penetrare statică sau sondaje radiometrice, conform indicaţiilor de la pct. b şi c de mai jos;

conform indicaţiilor de la pct. b şi c de mai jos; - verificarea densităţii pământului în

- verificarea densităţii pământului în stare uscată ( dm ) la nivelul planului (talpii) de fundare, prin determinări de laborator geotehnic, conform indicaţiilor de la pct. d de mai jos.

b) Verificarea compactării în adâncime, prin sondaje de penetrare statică

- Pentru controlul compactării în adâncime, se va efectua cel puţin un sondaj de penetrare statică, în centrul triunghiului format din trei coloane pentru 75 m 2 (circa 100 coloane).

- Pentru zona aferentă unui sondaj de penetrare statică, compactarea terenului se consideră bine executată, daca diagrama de penetrare obţinută astfel se înscrie în intervalul de siguranţă (R p -s) al diagramei-etalon. Valorile mai mari decât valoarea medie (R p ), sunt considerate ca reflectând o compactare foarte bună a zonei respective.

- Dacă diagrama de penetrare obţinută are valori inferioare intervalului de siguranţă (R p -s) se va efectua câte un sondaj suplimentar de penetrare statică şi în două triunghiuri alăturate precendentului.

- Cele două sondaje de penetrare suplimentare, împreună cu sondajul iniţial, pot conduce la următoarele situaţii:

- două diagrame din trei satisfac condiţiile de la pct. b); zona se consideră suficient compactată;

- două diagrame din trei nu satisfac condiţiile de la pct. b); zona se consideră insuficient compactată.

În această situaţie se verifică în fişele de evidenţă a compactării şi registrul de evidenţă a lucrărilor de compactare, datele de executare ale coloanelor, din care trebuie să rezulte cauzele insuficienţei compactări (coloane deviate, pământ prea umed şi insuficient compactat etc.).

- În cazurile în care nu se elucidează cauzele insuficientei compactări, se va executa un foraj pentru verificarea umidităţii;

- dacă umiditatea este comparabilă celei din zona în care a fost făcută diagrama-etalon, compactarea insuficientă se datoreşte nerespectării condiţiilor de lucru;

- dacă se constata o crestere semnificativa a umiditatii fata de zona diagramei-etalon, înseamna ca diagrama-etalon nu mai poate fi folosita pentru aprecierea calitatii compactarii terenului şi zona respectiva urmeaza a fi verificata prin sondaje radiometrice sau foraje cu prelevarea de probe netulburate;

- dacă rezultatele slabe se datoresc unor eventuale anomalii în teren (conducte vechi, goluri, pungi de

apă etc.), semnalate prin sondaje executate, zona suspectă se va cerceta printr-un sondaj deschis, dus

în adâncime până la zona semnalată. După înlăturarea anomaliei, sondajul se va umple cu pământ la fel de bine compactat ca şi cel neafectat de anomalii.

- După efectuarea verificării de adâncime pe întregul amplasament, zonele insuficient compactate vor fi recompactate.

Numărul şi poziţia coloanelor suplimentare necesare recompactării se vor stabili de către proiectant.

După recompactare, zonele respective vor fi verificate din nou.

c) Verificarea compactării în adâncime prin sondaje radiometrice.

Această verificare se face după principiile descrise la pct. 2.b. referitor la verificarea prin sondaje de penetrare statică cu precizarea că, de data aceasta, intervalul de siguranţă este ( dm -s).

data aceasta, intervalul de siguranţă este ( d m -s). Pentru o mai bună analiză a

Pentru o mai bună analiză a compactării realizate, în special pe adâncime, se recomandă prelucrarea statistică a valorilor r d pe grupe de valori şi intervale pe adâncimi, conform STAS 1242/9-76.

Zonele puse în evidenţă, ca fiind insuficient compactate, vor fi tratate aşa cum s-a arătat la pct. 2.b. de mai sus.

d) Verificarea densităţii pământului în stare uscată

d) Verificarea densităţii pământului în stare uscată d m la nivelul planului (tălpii) de fundare. Această

dm la nivelul planului (tălpii) de fundare.

Această verificare constă în determinarea mărimii

Această verificare constă în determinarea mărimii d m ca medie aritmetică pentru probele prelevate cu

dm ca medie aritmetică pentru probele prelevate cu

ştanţa din punctele marcate în figura 4/3.

O asemenea verificare este obligatorie pentru fiecare 300 m 2 de suprafaţă compactată. Nu se vor executa mai puţin de două verificări pentru amplasamentul unei construcţii.

Dacă cel mult 20% din valorile

unei construcţii. Dacă cel mult 20% din valorile d m sunt tot mai mici decât valoarea

dm sunt tot mai mici decât valoarea densităţii în stare uscată prevăzută în

proiect, cu mai mult de 0,03 t/m 3 , compactarea se poate considera bună la acest nivel.

Aceste valori nu trebuie însă să se întâlnească grupate într-o anumită zonă a suprafeţei compactate; în caz contrar zona se recompactează.

CAIET IV: Îmbunătăţirea cu coloane din balast, nisip, piatră spartă şi alte materiale locale executate prin vibrare sau batere

Indicativ C 29/IV-85

1. GENERALITĂŢI

1.1. Prezentul normativ se referă la principiile de bază privind proiectarea, execuţia şi verificarea îmbunătăţirii terenurilor slabe cu coloane din balast, realizate prin vibrare sau batere, în vederea fundării directe a construcţiilor civile, industriale, agrozootehnice cât şi la lucrările de căi de comunicaţii terestre.

În cele ce urmează se vor respecta prevederile generale prevăzute în caietul I al normativului C.29-85 intitulat "Prevederi generale privind îmbunătăţirea terenurilor slabe prin procedee mecanice."

1.2. Datele relevate în prezentul normativ sunt valabile şi în cazul îmbunătăţirii cu coloane de nisip, piatra sparta sau alte materiale locale.

1.3. Scopul îmbunătăţirii cu coloane din balast a terenurilor de fundare slabe este de a mari capacitatea portanta a acestora prin îmbunătăţirea caracteristicilor fizico-mecanice.

1.4. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare cu coloane din balast, executate prin vibrare, se realizează prin:

- efectul de îndesare laterală a terenului, ca urmare a înfigerii prin vibrare a tubului închis la partea inferioară;

- introducerea în teren, prin interiorul tubului metalic. a unei cantităţi de balast, îndesate prin vibrare, concomitent cu extragerea tubului metalic.

1.5. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare, cu coloane din balast, prin batere se realizează prin:

- efectul de îndesare laterală a terenului, ca urmare a înfigerii coloanei metalice prin batere;

- introducerea în teren, prin interiorul coloanei, a unei cantităţi de balast sub formă de porţii, îndesat prin batere, concomitent cu extragerea coloanei metalice.

1.6. Îmbunătăţirea terenului cu coloane din balast, realizate prin vibrare sau batere are drept efect sporirea densităţii medii a masivului de pământ astfel tratat.

1.7. Ori de câte ori condiţiile locale permit utilizarea unor deşeuri industriale în locul balastului, sau

nisipului, se va studia posibilitatea aplicării acestei soluţii, avantajoase din punct de vedere economic.

1.8. La realizarea coloanelor din cenuşi, zguri, deşeuri industriale etc., se va avea în vedere efectul pe

care aceste materiale îl pot avea în timp asupra chimismului apelor subterane, a elementelor de construcţie, precum şi de modificările pe care materialele utilizate la realizarea coloanelor le pot suferi în

timp sub acţiunea apei subterane, recomandându-se în acest scop efectuarea de încercări de laborator şi teren.

2. DOMENIUL DE APLICARE

2.1. Soluţia de îmbunătăţire cu coloane din balast se poate aplica la terenurile de fundaţii alcătuite din:

nisip mijlociu, curat sau cu rar pietriş, nisip fin prăfos, nisip argilos-prăfos, nisip argilos, în stare afânată etc, situate deasupra sau sub nivelul apelor subterane.

2.2. Soluţia de îmbunătăţire cu coloane din balast se poate aplica atât pentru construcţii civile, industriale, agrozootehnice etc. cât şi pentru lucrări de drumuri.

2.3. Adâncimea pe care se realizează îmbunătăţirea cu coloane din balast depinde de grosimea pachetului de straturi slabe şi de parametrii utilajelor vibratoare sau de batere. Se recomandă ca vârful coloanei din balast să patrundă cel puţin 30 cm în stratul bun de fundare.

3. PROIECTAREA ÎMBUNĂTĂŢIRII TERENULUI CU COLOANE DIN BALAST

3.1. Îmbunătăţirea terenurilor slabe de fundare cu coloane din balast se execută după un proiect care trebuie să cuprindă:

a) Studiul geotehnic, cu stratificaţia terenului, rezultatele încercarilor de laborator (îndeosebi densitatea pământului, porozitatea, umiditatea şi gradul de îndesare), şi diagramele de penetrare dinamică sau statică, executate în terenul natural.

b) Planul reţelelor subterane

c) Planul fundaţiilor şi planul de distribuţie a coloanelor din balast din care să rezulte diametrul acestora, distanţele între axele lor şi între şirurile de coloane, precum şi numerotarea lor, care de regulă trebuie să corespundă cu ordinea de execuţie.

d) Fişa tehnologică de execuţie a coloanelor din balast

e) Schema de organizare a lucrărilor care va cuprinde planul lucrărilor pregătitoare, descrierea utilajului, succesiunea şi termenele de execuţie pentru diferite zone ale suprafeţei de îmbunătăţit.

f) Memoriul tehnic care va cuprinde principalele caracteristici de calcul.

3.2. Dispoziţia în plan a coloanelor din balast se face după o reţea în formă de triunghi echilateral cu latura egală cu distanţa (l) dintre axele coloanelor. Dimensiunile laturilor suprafeţei de îmbunătăţit vor

depăşi în plan dimensiunile tălpii fiecărei fundaţii cu o mărime (zona de gardă) egală cu L ·

latura fundaţiei, iar

(zona de gardă) egală cu L · latura fundaţiei, iar unde L este un coeficient ce
(zona de gardă) egală cu L · latura fundaţiei, iar unde L este un coeficient ce

unde L este

un coeficient ce se ia 0,50 pentru fundaţii continue şi izolate, şi 0,35 pentru radiere.

3.3. Pentru nisipuri şi alte pământuri în stare nesaturată calculul distanţei dintre axele coloanelor se face pe baza relaţiei:

dintre axele coloanelor se face pe baza relaţiei: (1.) în care l este distanta între axele

(1.)

în care

l este distanta între axele coloanelor, în m;

d c - diametrul proiectat al coloanelor din balast, în m;

n f - porozitatea finala, în %;

n i - porozitatea initiala, în %;

Porozitatea iniţială (n i ) este porozitatea medie a terenului natural şi se dă prin studiul geotehnic.

Porozitatea finală (n f ) este porozitatea minimă ce se poate obţine pentru pământul respectiv şi se determină prin încercări de laborator.

În cazul în care natura terenului nu permite recoltarea de probe netulburate pentru determinarea porozităţii, aceasta se va determina pe baza valorilor medii ale rezistenţelor la penetrare, conform "Instrucţiunilor tehnice pentru executarea încercării de penetrare statică şi interpretarea rezultatelor în vederea stabilirii condiţiilor de fundare a construcţiilor", indicativ C 159-73.

Diametrul proiectat al coloanei din balast este funcţie de utilaj şi de diametrul maxim exterior (d) al tubului de inventar folosit la executarea coloanelor care este de regulă cuprins între 219 şi 508 mm. Diametrul

coloanelor din balast prevăzute a se executa este d c =(1,1

1,2)d.

3.4. Adâncimea de îmbunătăţire (hc=lungimea coloanei) se va stabili din condiţiile de capacitate portantă şi de deformaţie pe baza prevederilor din STAS 8316-77, ţinând seama de caracteristicile de rezistenţă şi de deformaţie ale terenului îmbunătăţit şi a celui de sub zona îmbunătăţită, stabilite prin încercări de laborator şi de teren (pct. 3.8.).

3.5. În funcţie de numărul de coloane stabilit pentru îmbunătăţirea terenului de fundare (N), lungimea

pentru îmbunătăţirea terenului de fundare (N), lungimea acestora (h c ) şi suprafaţa îmbunătăţită (Ac),

acestora (h c ) şi suprafaţa îmbunătăţită (Ac), se determină densitatea aparentă în stare uscată ( d ) a terenului îmbunătăţit şi se calculează porozitatea medie (n m ) cu relaţia:

şi se calculează porozitatea medie (n m ) cu relaţia: (2.) în care: V c este

(2.)

în care:

V c este volumul terenului de fundare îmbunătăţit dat cu relaţia:

Vc=Ac · hc (3.)

V' s - volumul părţii solide a terenului ţinând cont de aportul materialului din coloane.

3.6. În funcţie de porozitatea medie (n m ) respectiv al indicelui porilor corespunzător se pot stabili (conform

pct. 2.6. din STAS - 8316-85) parametrii rezistenţei la forfecare

din STAS - 8316- 85) parametrii rezistenţei la forfecare şi C, după care se efectuează calculul

şi C, după care se efectuează calculul

terenului de fundare, îmbunătăţit conform STAS - 8316-85.

3.7. Stabilirea prealabilă a datelor necesare îmbunătăţirii se poate face şi prin folosirea diagramei de

calcul rapid a parametrilor îmbunătăţirii terenurilor slabe prin coloane din balast (anexa III) astfel:

a) În funcţie de porozitatea medie a terenului care trebuie îmbunătăţit şi de necesitatea asigurării unei porozităţi finale se determină pe grafic distanţa între axele coloanelor.

b) În funcţie de distanţa (l) dintre coloane şi diametrul (d) al tubului se determină numărul de coloane pe un metru pătrat de teren şi volumul de balast suplimentar pentru un volum de metru cub de pământ necesar a fi îmbunătăţit.

c) În diagramă, la stabilirea volumului necesar de balast s-a considerat că, se foloseste un balast cu porozitatea de cca 45% care prin vibrare trebuie îndesat aşa încât porozitatea lui să ajungă la cca 35%.

d) Faţă de volumul total al coloanelor, volumul balastului necesar realizării acestora se va majora cu până la 30%.

e) În cazul coloanelor executate prin vibrare, dublu sau triplu vibropresate, cantităţile determinate conform

punctului d vor fi majorate cu un coeficient suplimentar

punctului d vor fi majorate cu un coeficient suplimentar = 1,80 respectiv 2,6. 3.8. Proiectul de

= 1,80 respectiv 2,6.

3.8. Proiectul de execuţie se va definitiva pe baza datelor rezultate din experimentările tehnologice şi încercările de probă efectuate după modele indicate în paragraful 7 şi anexa 1.

Rezultatele tuturor încercărilor experimentale se vor întocmi sub formă de referat ce se anexează proiectului de execuţie al consolidării.

4. PREGĂTIREA TERENULUI, TRASAREA ŞI PICHETAREA COLOANELOR DIN BALAST

4.1. Lucrările de amenajare a terenului se vor realiza după cum urmează:

- se excavează cu mijloace mecanice groapa de fundare sau se execută umplutura până la cota de fundare;

- în cazul în care terenul este slab la suprafaţă, pe platformă se aşterne un strat de balast de circa 50 cm grosime; de la această cotă se vor executa coloanele de balast; acest strat serveşte ca suprasarcină ce se opune refulării la suprafaţă a terenului în timpul execuţiei coloanelor;

- pentru a permite deplasarea utilajelor, dimensiunile în plan ale fundului săpăturii vor depaşi cu 1,0 m şirurile extreme de coloane executate prin vibrare, respectiv cu 1,5 m la cele executate prin batere;

- la execuţia săpăturii se va asigura orizontalitatea platformei de lucru, ceea ce permite aşezarea corectă a utilajului şi înfigerea verticală a tubului.

4.2. Pe platforma astfel pregătita se face trasarea axelor şi pichetarea coloanelor, care constă din următoarele operaţiuni:

- trasarea axelor principale ale construcţiei;

- trasarea axelor rândurilor de coloane conform planului de amplasare a acestora;

- materializarea pe teren, prin ţăruşi, a axului fiecărei coloane din balast.

4.3. La marcarea coloanelor se va ţine seama de următoarele:

- abaterile la trasarea rândurilor de coloane şi a poziţiei fiecărei coloane nu vor fi mai mari de 20 mm;

- ţăruşii pentru marcarea coloanelor trebuie să aibe o lungime de 40 cm ca să asigure înfigerea lor stabilă în teren;

- capetele ţăruşilor vor rămâne cel mult 2

3

cm deasupra suprafeţei terenului;

- ţăruşul se îndepărtează în momentul începerii execuţiei coloanei respective;

4.4. Înainte de începerea execuţiei coloanelor se aprovizionează cantitatea de balast necesară execuţiei lucrării.

5. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A ÎMBUNĂTĂŢIRII CU COLOANE DIN BALAST EXECUTATE PRIN VIBRARE

5.1. Unul din utilajele folosite pentru îmbunătăţirea cu coloane din balast executate prin vibrare este descris în anexa IV (fig. 1.).

5.2. tubul de inventar (fig. 2.) trebuie fixat rigid de vibrogeneratorul agregatului AVP-1. Executarea coloanelor se desfăşoară în două sau mai multe faze, constând din operaţiile descrise mai jos.

5.3. Executarea coloanelor din balast prin vibrare se face astfel:

a) se deplasează agregatul şi se aşează tubul cu clapetele închise în poziţie verticală deasupra ţăruşului de marcaj; se introduce tubul în teren sub acţiunea vibraţiilor şi a greutăţii proprii, se opreşte vibrogeneratorul şi prin fereastra de alimentare a tubului de inventar se umple tubul cu cantitatea de balast prevăzută în proiect pentru o singură înfigere (fig. 3a);

b) se începe extragerea tubului, vibrogeneratorul fiind în funcţiune, timp în care clapetele se deschid şi balastul umple gaura creată prin înfigerea tubului. După extragerea tubului cu cca 50 cm, se opreşte

ridicarea lui, lăsând vibratorul în funcţiune timp de 10

15

sec., după care se procedează la completarea

tubului cu balast până la nivelul ferestrei de alimentare şi se continuă extragerea până la suprafaţă cu o viteză uniformă. După aceasta se măsoară cantitatea de balast în exces sau în deficit, calculându-se şi

notându-se cantitatea de balast efectiv intrată în coloană.

5.4. La executarea coloanei din balast, cu o singură vibropresare se repetă operaţiile descrise la coloana

executată prin vibrare prin închiderea clapetelor şi reintroducerea tubului (fig. 3.c. d) până la refuz sau până la adâncimea atinsă la prima înfigere, în masa de balast introdusă anterior. umplerea cu balast (fig. 3 e) se face, după caz, prin fereastra de alimentare superioară sau inferioară.

5.5. În cazul când este necesar, operaţiunile de vibropresare se vor relua obţinându-se coloane dublu, triplu sau multivibropresate. Coloana executată cu o singură vibropresare se vede în fig. 3.f.

5.6. Durata de execuţie, pe metru liniar de coloană, variază între 2' şi 6' în funcţie de tipul utilajului, natura terenului, diametrul tubului şi lungimea coloanei.

5.7. Formaţia de lucru este alcătuită dintr-un mecanic utilaj, un ajutor mecanic utilaj, pentru manevrarea şi întreţinerea utilajului şi 3 muncitori necalificaţi pentru manipularea balastului.

5.8. După terminarea lucrărilor de realizare a coloanelor din balast se trece la compactarea stratului

superficial afânat, datorită fenomenului de refulare ce se manifestă la înfigerea în teren a tuburilor metalice. Compactarea se va face printr-un procedeu capabil să aducă terenul superficial la o densitate egală cu densitatea terenului îmbunătăţit, aducându-se totodată terenul la cota de fundare prescrisă.

5.9. Executarea îmbunătăţirii se poate face în toate anotimpurile.

5.10. Lucrarea de îmbunătăţire se va executa sub supravegherea unui conducător tehnic competent (tehnician, maistru), care va urmări respectarea întocmai a tehnologiei de execuţie impusă condiţiilor concrete de teren.

5.11. Toate observaţiile vor fi notate în registrul de evidenţă precum şi într-o "Fişă de evidenţă" (anexa II) încheiată pe fiecare schimb, care va fi păstrată atât de executant cât şi de beneficiar. Pentru fiecare schimb se va întocmi în registru de evidenţă, un raport detaliat de lucru care va fi semnat de şeful de echipă, schimb (maistru, tehnician), şi mecanicul utilajului.

6. TEHNOLOGIA DE EXECUŢIE A ÎMBUNĂTĂŢIRII CU COLOANE DIN BALAST EXECUTATE PRIN BATERE

6.1. Executarea coloanelor din balast, prin batere, se face cu utilajul franki (kpf 22) şi comportă următoarele operaţii (fig. 4):

a) aducerea coloanei metalice (

operaţii ( fig. 4 ) : a) aducerea coloanei metalice ( 508 mm) pe punctul de

508 mm) pe punctul de lucru, turnarea betonului uscat (circa 200 dm 3 )

necesar pentru formarea dopului (h dop = 1,20 m); îndesarea dopului se realizează prin lovituri ale

berbecului de la înălţimea de 1

2 m.

b) înfigerea coloanei metalice în teren prin lovituri de berbec de la înălţimea de 7

10

m, aplicate dopului

care antrenează coloana metalică. Introducerea coloanei este terminată în momentul în care se atinge

cota "h c " stabilită prin proiectul de execuţie.

c) scoaterea dopului prin batere (lovituri de berbec, scurte, coloana fiind suspendată de cabluri de

extracţie), până ce betonul din dop mai rămâne în coloană pe o grosime de 0,20

0,30 m.

d) formarea bulbului coloanei din balast, introducând în coloana metalică o cantitate de balast (volumul

containerului: 100 dm 3 ) ce se îndeasă prin batere cu berbecul, cu lovituri date de la înălţimea de 2

3 m;

-