93/1278/29.11.

2001

Decizie
Nr. 09 din 09.01.2002

În conformitate cu regulamentul de organizare şi funcţionare al Administraţiei Naţionale a

Drumurilor, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 1275 / 1990, modificată şi completată prin
Hotărârile de Guvern nr. 24/1994, 276/1994, 250/1997 şi 612/1998, şi în baza Ordinului
Ministrului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei nr. 966/27.06.2001, ing. Aurel Băluţ –
Director General al Administraţiei Naţionale a Drumurilor - Regie Autonomă, emite următoarea:

Decizie

Art. 1. Se aprobă Instrucţiuni tehnice privind proiectarea, execuţia, revizia şi întreţinerea

drenurilor pentru drumuri publice – indic. AND 513-2002.
Art. 2. De la data emiterii prezentei Decizii îşi încetează aplicabilitatea prevederile Instrucţiunilor
tehnice departamentale privind proiectarea, execuţia, revizia şi întreţinerea drenurilor pentru
drumuri publice – indic. AND 513-91.
Art. 3. DRDP 1-7 şi CESTRIN vor duce la îndeplinire prevederile prezentei Decizii.

Director General
Ing. Aurel Băluţ

Instrucţiuni tehnice
privind proiectarea, execuţia, revizia şi întreţinerea drenurilor pentru drumuri publice

Capitolul I
Principii generale

Secţiunea 1
Obiect şi domeniu de aplicare
Art. 1. – (1) Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc norme generale privind proiectarea, execuţia,
revizia şi întreţinerea drenurilor pentru drumurile publice.
(2) Drenurile cu adâncimi peste 4 m precum şi galeriile drenante, puţurile absorbante, filtrele aciculare,
drenurile din coloane secante nu fac obiectul prezentelor instrucţiuni.
Art. 2. Drenurile sunt construcţii necesare pentru:
a) colectarea şi evacuarea organizată a apelor de infiltraţie;
1
 b) coborârea nivelului pânzei freatice când aceasta poate influenţa defavorabil comportarea
corpului drumului;
c) asigurarea stabilităţii taluzurilor şi versanţilor;
d) asigurarea stabilităţii zidurilor de sprijin şi infrastructurilor podurilor.

Secţiunea a 2-a
Clasificarea drenurilor

Art. 3. Criterii principale de clasificare a drenurilor:

a) modul de funcţionare;
b) funcţia drenului şi întreţinerea lui;
c) tehnologia de execuţie;
d) terenul în care se fundează radierul drenului;
e) poziţia drenului în raport cu axul drumului.
Art. 4. După modul în care funcţionează, se deosebesc:
a) drenuri care funcţionează gravitaţional;
b) drenuri care funcţionează prin ventilaţie;
c) drenaj prin lucrări de inginerie biologică.
Art. 5. După funcţia drenului, se deosebesc:
a) drenuri de asanare;
b) drenuri de consolidare pentru taluzuri, terasamente şi versanţi alunecători;
c) drenuri de evacuare a apei;
d) drenuri asociate la ziduri de sprijin.
Art. 6. După tehnologia de execuţie, se deosebesc:
a) drenuri executate în săpătura deschisă, manual sau mecanizat;
b) drenuri executate prin forare de la suprafaţa terenului sau din chesoane deschise;
c) drenaj realizat prin lucrări de inginerie biologică.
Art. 7. După natura terenului în care se fundează radierul drenului, se deosebesc:
a) drenuri perfecte (cu baza în stratul impermeabil);
b) drenuri imperfecte (cu baza în stratul permeabil).
Art. 8. După poziţia drenului în raport cu axul drumului, se deosebesc:
a) drenuri longitudinale;
b) drenuri transversale;
c) drenuri ventuză sau drenuri pe taluz;
d) drenuri spice de captare.

2
Secţiunea a 3-a
Referinţe

a) Legea protecţiei mediului nr. 137/1975.

b) Codul silvic nr. 26/1996.
c) Legea apelor nr. 107/1996.
d) Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor.
e) Hotărârea Guvernului nr. 36/1996 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele
privind exploatarea şi menţinerea în bună stare a drumurilor publice.
f) Ordinul ministrului sănătăţii nr.536/1997 pentru aprobarea NORMELOR de igienă şi a
recomandărilor privind Mediul de viaţă al populaţiei.
g) Codul muncii B.O. nr.140/12-1972.
h) Legea muncii nr.5 B.O. nr.2/4-1-1969.
i) Legea nr.10 - 1995.
j) STAS 10.796-1-77. Lucrări de drumuri. Construcţii pentru colectarea şi evacuarea apelor.
k) STAS 10.796-2-79. Lucrări de drumuri. Construcţii pentru colectarea şi evacuarea apelor.
l) STAS 10.796-3-88. Lucrări de drumuri. Drenuri de asanare.
m) STAS 11.210-88. Lucrări de drumuri. Plantaţii rutiere.
n) STAS 2916-87. Lucrări de drumuri şi căi ferate. Protejarea taluzurilor şi a şanţurilor. Pante
maxime admise pentru şanţuri şi rigole.
o) STAS 1913-85. Determinarea granulozităţii.
p) STAS 6054-77. Teren de fundare. Adâncimi minime de îngheţ.
q) STAS 662-82. Lucrări de drumuri. Agregate de balastieră.
r) STAS 9850-89. Compactarea terasamentelor.
s) SR 667-2001 Lucrări de drumuri. Agregate naturale neprelucrate.
t) STAS 1709/1-90. Adâncimea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
u) STAS 1709/2-90. Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ la lucrări de drumuri.
v) STAS 1709/3-90. Acţiunea fenomenului de îngheţ-dezgheţ. Lucrări de drumuri.
w) STAS 2090-89. Lucrări de drumuri. Lăţimea drumurilor.
x) STAS 2914-84. Lucrări de terasamente. Controlul compactării umpluturii.
y) SR 4032/1-2001. Lucrări de drumuri. Terminologie.
z) STAS 10473-87. Straturi din agregate naturale. Pământuri stabilizate cu ciment.
aa) STAS 8175-79. Plantaţii rutiere. Clasificare, terminologie şi criterii specii lemnoase.
bb) Instr. MT-MI Instrucţiuni privind condiţiile de închidere a circulaţiei rutiere sau de
instituire a restricţiilor în vederea executării de lucrări în zona drumurilor publice.
cc) Ind. C.178-76 Instrucţiuni tehnice pentru executarea drenurilor forate orizontale prin
vibroforare.
dd) GE.028-97Ghid pentru executarea lucrărilor de drenaj orizontal şi vertical.
3
ee) Indicativ AND 513-1991 Instrucţiuni tehnice departamentale privind proiectarea, execuţia,
revizia şi întreţinerea drenurilor pentru drumuri publice.
ff) Indicativ AND 504-2000
gg) Indicativ AND 505-2001 Instrucţiuni privind activitatea districtului de drumuri
hh) Indicativ AND 561-2001
ii) C.17-82 Instrucţiuni tehnice privind compoziţia şi prepararea mortarelor de zidărie şi
tencuială. Bul. construcţiilor nr.1-1983.
jj) C.193-79 Instrucţiuni tehnice pentru executarea zidăriilor din piatră brută. Bul. construcţiilor
nr.9-1979.
kk) C.227-88 Norme tehnice privind utilizarea geotextilelor şi geomembranelor la lucrări de
construcţii. Bul.constructiilor nr. 3-88.

Norme de protecţia muncii specifice reviziei şi întreţinerii drenurilor pentru drumuri publice.

Se vor respecta întocmai prevederile din:

- Codul muncii publicat în B.O. nr.140/1-12-1972.
- Legea privind protecţia muncii nr. 90/1996;
- Norme generale de protecţia muncii /1996;
- Norme specifice de protecţia muncii pentru exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor
Ordin MMPS 357/1998;
- Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind norme PSI aprobata prin legea nr. 212/1997
- Norme generale PSI /1991.
Ordinul 12/1980 al MTTc privind PSI.

Capitolul II
Proiectarea drenurilor pentru drumurile publice

Secţiunea 1
Norme generale

Art. 9. Proiectarea drenurilor se face având în vedere:

a) poziţia platformei drumului faţă de linia terenului natural, respectiv în rambleu, debleu
sau profil mixt;
b) condiţiile - geologice, geotehnice şi hidrogeologice în zonă;
c) condiţiile de stabilitate a terasamentelor, versanţilor şi lucrărilor de sprijinire în zonă;
d) posibilităţile de evacuare a apei colectate prin sistemul de drenaj.
Art. 10 – (1) Drenurile pentru drumuri publice se proiectează pe baza studiilor hidrogeologice,
topografice şi geotehnice, precum şi a observaţiilor şi informaţiilor obţinute direct de pe
teren.
4
(2) Un calcul hidraulic este justificat când nivelul pânzei de ape subterane influenţează defavorabil
comportarea corpului drumului.
(3) Un exemplu orientativ de calcul este prezentat în Anexa 3. Proiectantul are libertatea de a alege
metoda de calcul pentru drenuri.
Art. 11. În proiecte se vor specifica masurile de protecţia muncii.

Secţiunea a 2-a
Proiectarea drenurilor executate în săpătura deschisă

Art. 12. – (1) Elementele geometrice caracteristice drenurilor executate în săpătura deschisă sunt
adâncimea, lăţimea şi panta radierului.
(2) Adâncimea drenurilor se stabileşte în funcţie de:
a) adâncimea de îngheţ, în dren, stabilită conform STAS 6054-77, sporită cu 40-60 cm;
b) nivelul pânzei de apă subterană şi regimul hidrologic;
c) grosimea maselor de pământ afectate sau posibil a fi afectate de fenomene de
instabilitate;
d) natura chimico-mineralogică a rocilor.
(3) Adâncimea drenurilor de asanare se limitează la 2...3 m.
(4) Adâncimea drenurilor de consolidare a versanţilor se recomandă să nu depăşească 4,0 m, când
se execută manual.
(5) Lăţimea drenurilor executate manual se recomandă în funcţie de adâncime, conform tabelului 1.

Tabelul 1
Adâncimea drenului Lăţimea drenului
H (m) b (m)
Până la 1,00 (cazuri except.) 0,60
1,0........1,5 0,60 – 1,00
1,5.......2,0 1,00 – 1,20
2,0.......4,0 Minim 1,20

Lăţimea drenurilor executate mecanizat se stabileşte în funcţie de lăţimea cupei utilajului de săpat
din dotarea constructorului, dar nu mai mic de 0,25 m.
2.2.1.3. Panta longitudinală a drenurilor cu radier rigid se stabileşte de 0,2......10%, în funcţie de
condiţiile de relief şi asigurare a funcţionalităţii. Se recomandă adoptarea pantelor în intervalul
2......5%.
Panta longitudinală a drenurilor cu radier elastic se recomandă 2......3%; panta maximă admisă
pentru şanţuri şi rigole neprotejate, conform STAS 2916 - 87 pct.2.2.

5
2.2.1.4. Când panta drenului rezultă mai mare decât panta maximă admisă se prevăd trepte din
zidărie de piatră brută sau de râu în mortar de ciment sau beton simplu clasa C16/20(B 250) cu
înălţime (H) de cel mult 50 cm şi lungime de 2 H .....3 H
Distanţa între trepte variază în funcţie de relief, de panta longitudinală a drenului şi înălţimea trptei.
În secţiune transversală se dă treptei o formă uşor albiată, în scopul unei bune funcţionalităţi şi curăţire
periodică.
Observaţie: Se recomandă adoptarea de pante unice între căminele de vizitare şi cap de dren, în
special la drenurile de consolidare a terasamentelor şi versanţilor alunecători.
2.2.1.5. Drenurile înguste, caracterizate prin lăţime redusă cuprinsă între 0,25......0,60 m, se prevăd
pentru colectarea şi evacuarea apelor din sistemul rutier, asanarea infrastructurii drumului şi a zonei
limitrofe acestuia, în general ca drenuri de asanare, cu radier elastic amplasate în teren stabil.
Panta longitudinală a drenurilor înguste se stabileşte conform pct. 2.2.1.3., fig.1.

Fig. 1.

2.2.2. Elementele componente ale drenurilor cu execuţie în săpătura deschisa sunt:

- radierul drenului
- corpul drenant
- căminele de vizitare
- puţul de ventilaţie
- capul drenului
2.2.2.1. Radierul drenurilor poate fi rigid sau elastic. Radierul rigid se realizează din beton clasa C
16/20 (B 250) cu rigolă (2) la mijloc (fig.2) încastrat în teren stabil, puţin permeabil sau practic
impermeabil, cu compresibilitate medie, redusă sau practic incompresibil (STAS 1243 - 83).
2.2.2.2. Corpul drenurilor de captare a apelor de infiltraţie sau coborâre a nivelului pânzei
subterane (fig.2) este alcătuit din radier (1), rigolă (2), umplutura drenantă (3), şi capac de
închidere (4). Corpul drenurilor de evacuare cuprinde aceleaşi componente, cu deosebirea ca
umplutura drenantă poate fi realizată pe o înălţime redusă. Unele drenuri au elemente filtrante
(geotextile) sau straturi cu filtru invers.

Fig. 2.
1-Radier rigid cu rogolă
2-Umplutură drenantă
3-Capac de închidere

2.2.2.3. Colectarea şi conducerea apelor în drenuri cu radier rigid se asigură gravitaţional prin
rigole acoperite cu capace semirotunde (fig. 3.a.), zidărie uscată (fig. 3.b.), sau tuburi de drenaj
(fig. 3.c.d.), astfel:
Capacele semirotunde (fig. 3.a.), preturnate pe şantier din beton simplu clasa C 16/200 (B 250) cu
lungime de 24 cm, diametru exterior de 30 cm şi diametru interior de min.10 cm, se montează
simplu rezemat pe radier cu interspaţii de cca. 2 cm, între ele.
6
Fig. 3. Radier rigid – Tipuri de acoperire şi tuburi

2.2.2.4. Zidăria uscată (fig. 3.b.) se execută manual pe radier lăsând libera rigolă.
2.2.2.5. Tuburile de drenaj cu talpă (fig. 3.c.) din PVC, perforate, cu diametru de 80....120 mm se
aşează direct pe radier şi se protejează cu umplutura drenantă din zidărie uscată sau pietriş.
2.2.2.5.1. Tuburile de drenaj, riflate, perforate realizate din PVC sau polietilenă cu diametru de 65 - 120
mm - (se folosesc numai la drenuri cu adâncime de maximum 2 m) - se întind direct pe radier şi se
protejează cu umplutura drenantă constituită din balast, (fig. 3.d.).
Condiţiile de rezistenţă a tuburilor se stabilesc de proiectant.
2.2.2.5.2. Accesul apei în tuburi se asigură prin fante de 1,0 x 5 mm sau 1,5 x 8 mm în număr care
să realizeze o suprafaţă activă (de intrare a apei în tuburi) de 24....50 cm2 pe metru liniar de tub.
2.2.2.5.3. Conducerea apelor în drenurile de evacuare se face prin tuburi netede neperforate, din
PVC - STAS 6675 - 86 cu diametrul de 90...110 mm.
2.2.2.6. Radierul elastic se realizează prin compactarea terenului din talpa săpăturii drenului, sau
folie de polietilenă groasă, în cazul drenurilor perfecte - fig. 4.a., şi dintr-un strat de balast de 20 cm
grosime în cazul drenurilor imperfecte - fig. 4.b.

Fig. 4. Radier elastic

a-dren perfect
b-dren imperfect

Colectarea şi conducerea apelor în drenuri cu radier elastic se realizează prin tuburi de drenaj cu talpă
sau tuburi riflate, perforate, din PVC. Aceste tuburi se învelesc în geotextil când sunt condiţii de teren
favorabil antrenării de material fin şi colmatare. Tuburile se aşează direct la baza săpăturii în cazul
drenurilor perfecte sau pe un strat de balast de 20 cm grosime, în cazul drenurilor imperfecte (fig.4).
2.2.2.7. Umplutura drenantă se stabileşte diferenţiat pentru fiecare tip de dren şi este constituită din:
- pietriş 7......40 mm, STAS 662-82 fig.5.a. sau zidărie uscată din piatră brută negelivă, max. 200 mm,
STAS 2917/79 fig. 5.b. sau bolovani de râu;

Fig. 5. Umplutura drenantă

a
1-radier rigid
2-tub de drenaj
3-filtru din geotextil
4-pietriş 7-40 mm
5-balast 0-71 mm
6-capac
b

7
1-radier rigid
2-zidărie din piatră brută negelivă-200 mm
3-filtru invers din balast
4-capac

- la filtru invers din materiale granulare vor fi alese materiale în funcţie de curba granulometrică a
terenului în care se execută drenul (pentru evitarea antrenării părţilor fine şi colmatării), fig. 5.a.
Filtrele inverse din geotextil se recomandă la drenuri cu adâncime mai mare de 2,0 m.
La stabilirea tipului de umplutură drenantă se au în vedere posibilităţi de aprovizionare a
materialelor pe plan local, calitatea lor şi lipsa unor agenţi chimici.
2.2.2.8. Capacul de închidere a drenurilor se prevede din:
- pereu zidit din piatră brută sau de râu cu mortar de ciment, fig. 6.a.b.c. sub formă de casiu, rigolă
sau şanţ, pe pat de beton simplu clasa C 12/15 (B 200).

Fig. 6. Capac de închidere

- pereu din dale de beton simplu clasa C 12/15 (B 200) sau din dale prefabricate din beton simplu
de aceeaşi clasă, pe pat de beton simplu clasa C 12/15/B 200 având rosturile colmatate cu mortar
sau mastic bituminos;
- dop de pământ argilos local, bine compactat, protejat cu pământ vegetal şi însămânţat, fig.6.c.;
- capac de închidere se prevede la toate tipurile de drenări, cu excepţia drenurilor transversale, pe
sectorul aflat sub partea carosabilă a drumului, deoarece au rolul de a colecta şi evacua apa din
fundaţia drumului. În acest caz îmbrăcămintea drumului constituie capac de închidere a drenului.
2.3. Fiecare dren se termina cu un “cap de dren” fig. 7.a.b., care are rol de evacuare la zi a apelor
colectate în dren, şi asigură condiţii necesare pentru revizie şi întreţinere.

Fig. 7a. Cap de dren

1-tub neted din PVC f 110 mm;
2-pereu din piatră brută sau de râu.

Fig. 7b. Cap de dren

1-tub neted din PVC f 110 mm;
2-corp drenant.

2.3.1. Pentru controlul funcţionării, asigurarea condiţiilor necesare de revizie şi întreţinere a drenurilor,
pe traseul acestora se prevăd “cămine de vizitare” (fig.8) amplasate la 50.....70 m distanţă între ele.
Deasemenea, se prevăd cămine de vizitare la schimbări de direcţie şi la intersecţia a două sau mai multe
drenuri. Cotele tuburilor de acces şi evacuare din cămine, prevăzute în fig. 8 pot fi adaptate în funcţie de
condiţiile terenului în care s-a proiectat drenul.

8
Accesul în cămine de vizitare se realizează folosind scări mobile sau scări fixate în peretele
căminului.

Fig. 8. Cămin de vizitare

1-radierul drenului;
2-tencuială sclivisită;
3-tuburi PVC;
4-tub din beton cu cep şi buză;
5-scară prefabricată;
6-placă;
7-capac.

2.3.2. La capătul spre amonte al drenului se pot monta tuburi netede din PVC cu diametrul de 110
mm prelucrate conf. fig. 9, în scopul de a realiza puţul de ventilaţie benefic funcţionării drenului.

Fig. 9. Puţ de aerisire

1-tub neted din PVC f110 mm;
2-tub perforat;
3-radier rigid;
4-radier elastic.

2.3.3. Căminele de vizitare, puţurile de aerisire şi capetele de dren se proiectează şi realizează aşa
fel încât să asigure funcţionalitatea atât a drenajului gravitaţional cât şi a drenajului prin ventilaţie
naturală.
2.4. Prescripţii de amplasare
Amplasamentul drenurilor se stabileşte având în vedere prescripţiile generale specifice la pct. 2.1.,
funcţia pe care o îndeplinesc şi zonele preferenţiale de scurgere a apelor subterane.
2.4.1. Principalele tipuri de drenuri necesare pentru asanarea infrastructurii drumurilor publice,
consolidarea taluzurilor, terasamentelor şi a zonei limitrofe, sunt:
- drenuri longitudinale şi transversale;
- drenuri de intercepţie;
- drenuri pe taluz;
- drenuri spice de captare
- drenuri ventuză.
2.4.2. Drenurile longitudinale se amplasează paralel cu axul drumului, sub rigolă, şanţ şi eventual
sub o parte din acostament, conform fig.10. Aceste drenuri au rol de a colecta şi evacua atât apa din
versant cât şi pe cea din fundaţia drumului.
La autostrăzi, drenurile longitudinale se amplasează conform fig.11.

9
Fig. 10. Amplasamentul drenurilor longitudinale la drumuri
Fig. 11. Amplasamentul drenurilor longitudinale la autostrăzi

Evacuarea la zi a apelor colectate în drenuri longitudinale se asigura prin şanţuri protejate sau
camere de cădere la podeţe şi la drenuri transversale amplasate conform fig.12 la distante de
maximum 100 m.

Fig. 12. Evacuare prin dren transversal

1-cămin de vizitare;
2-dren longitudinal;
3-dren transversal de evacuare;
4-cao de dren;
5-radier (rigid sau elastic);
6-capac semirodund sau tub PVC perforat;
7-pietriş;
8-balast;
9-fundaţia drumului;
10-capac de închidere.

2.4.3. Drenurile transversale de intercepţie se prevăd de regulă pe sectoare de drum în declivitate

mai mare de 4% şi în sectoare cu declivitate mai mică unde condiţiile din teren o impun. Drenurile
de intercepţie se prevăd, în aceste condiţii, atât în rambleu cât şi în debleu. Ele se amplasează la
distanţa de 20.....50 m, cu înclinare în sensul pantei - de 60o faţă de axul drumului (fig. 13).

Fig. 13. Dren transversal de intercepţie

1-radier elastic;
2-cap de dren;
3-dop de închidere.

Adâncimea lor nu depăşeşte de regulă 1,5 m şi au rol de a intercepta şi evacua la zi sau în dren
longitudinal, apele care circulă sau sunt captive în fundaţia drumului.
2.4.4. Drenurile ventuză se amplasează pe taluzuri în debleu sau rambleu, pe linia de cea mai mare
panta, în scopul de a capta şi evacua în şanţ apele din izvoare izolate şi din zone în care taluzul
prezintă mustiri.

Fig. 14. Drenuri ventuză

1-dren ventuză;
2-puţ de aerisire;
3-cap de dren.
10
Evacuarea apei se face prin capul de dren, prin barbacanele lucrărilor de sprijin, direct în şanţ sau
rigolă.
2.4.5. Drenurile de taluz se compun din drenuri ventuză şi drenuri în unghi sau arcade.

Fig. 15. Drenuri de taluz

1-cap de dren;
2-dren transversal;
3-drenuri în formă de unghi;
4-puţ de ventilaţie.

Drenurile ventuză se amplasează, de regulă la distanţa de cca. 6,0 m. Drenurile în unghi sau arcade
se amplasează între drenurile ventuza, pe unul sau mai multe etaje, în funcţie de înălţimea taluzului.
Adâncimea acestora, de regulă, nu depăşeşte 1,5 m.
2.4.6. Drenurile spice de captare se prevăd în zone afectate de fenomene de instabilitate, în terenul
de bază al rambleelor înalte, asociate cu un complex de măsuri necesare în scopul asigurării
stabilităţii terasamentelor şi versanţilor fig.16.
Drenurile spice de captare se compun din unul sau mai multe drenuri transversale, amplasate la
distanţa de 8…20 m între ele şi drenuri spice de captare, înclinate la 45....60 o faţă de axul drenurilor
transversale.

Fig. 16. Drenuri spice de captare

1-drenuri de evacuare;
2-cămin de vizitare;
3-drenuri spice de captare;
4-cap de dren.

2.5. Proiectarea drenurilor din spatele zidurilor şi culeelor de poduri.

2.5.1. Pentru a evita acumularea apei în spatele unei lucrări de sprijin, trebuie ca întotdeauna să se
prevadă în spate un sistem de drenaj cu funcţionare pe toată durata lucrării.
2.5.2. Acest sistem de drenaj îndepărtează posibilitatea apariţiei unor suprafeţe de alunecare sub
talpa fundaţiei, fig.17.

Fig. 17. Dren şi barbacane la zidărie la ziduri de sprijin

1-radier;
2-tub neted f110 mm;
3-capac semirotund;
4-pietriş sau zidărie uscată;
5-filtru din balast;
11
6-barbacane;
7-capac la dren.

2.5.3. Evacuarea apei colectate în drenul din spatele zidului de sprijin precum şi drenajul prin
ventilaţie se asigură prin barbacane realizate, de regulă, cu secţiune circulară cu diametru de 110…
150 mm dispuse pe cel puţin două rânduri, cate două pe fiecare rând conf. fig.17, la fiecare tronson
de zid de 5,0 m lungime.
2.5.3.1. Trebuie să menţionam că o colmatare a drenului din spatele unui zid de sprijin, o amplasare
greşită a barbacanelor sau colmatarea lor conduc la solicitări suplimentare asupra lucrărilor.
Astfel, în cazul acumulării apei în spatele unui zid de sprijin presiunea apei sporeşte valoarea
împingerii pământului, datorată diminuării indicilor de rezistenţă, în special a coeziunii. Aceasta
situaţie ne obligă să evitam o amplasare greşită a barbacanelor sau colmatarea lor.
2.5.3.2. Drenajul are şi rolul de a menţine indicii rezistenţei la tăiere a terenului în limitele avute în
vedere la dimensionarea zidului de sprijin.
2.5.4. Corpul drenului se compune - ca şi la drenurile în săpătura deschisă - din radier cu rigolă,
umplutura drenantă şi capac de închidere. Fig.17
2.5.4.1. Radierul drenului din spatele zidului de sprijin se realizează din beton simplu clasa C 12/15
(B 200) şi este executat direct pe fundaţia zidului. rigolă are panta de scurgere a apei către
barbacane care asigura evacuarea apei deasupra treptei din faţă a banchetei la minimum 20 cm.
La stabilirea pantelor la rigolă şi barbacane se are în vedere declivitatea drumului.
2.5.4.2. Umplutura drenantă se prevede din piatră brută negelivă, piatră de râu sau pietriş şi filtru
invers din balast. În cazul zidurilor înalte filtrul invers se prevede cu granulometrie corespunzătoare
sau se introduce filtru din geotextile.
2.5.4.3. Capacul drenurilor din spatele zidurilor de sprijin se prevede ca şi la drenurile în săpătura
deschisă din pământ argilos bine compactat, protejat vegetativ, pereu zidit din piatră brută negelivă
sau bolovani de râu, pe pat de beton clasa C 12/15 - (B 200) cu pantă unică, conforma cu taluzul.
2.5.5. Drenajul prin ventilaţie se realizează cu două barbacane amplasate sub partea superioară a
coronamentului zidului şi două barbacane amplasate deasupra fundaţiei 20 cm, la fiecare tronson de
zid de 5,0 m lungime. (Fig. 17).
2.6. Proiectarea drenajului cu drenuri forate.
2.6.1. Soluţia de drenaj cu drenuri forate se aplică la asanarea, consolidarea terasamentelor şi
versanţilor nestabili.
Acest tip de dren se realizează prin forare pe direcţie care asigură evacuarea gravitaţională a apei
colectate.
2.6.2. Dacă terenul prezintă pantă transversală accentuată (fig.18) drenurile forate se execută “la zi”
pe unul sau mai multe niveluri, funcţie de suprafaţa ce urmează a fi asanată sau stabilizată.

Fig. 18. Drenuri forate la zi

1-cap de dren;
2-drenuri forate la zi.

12
2.6.3. dacă panta terenului sau condiţiile hidrogeologice nu asigură posibilitatea executării
drenurilor forate “la zi”, putem aplica soluţia executării drenurilor forate în chesoane circulare sau
trapezoidale.

Fig. 19. Drenuri forate din chesoane circulare

1-cap de dren;
2-drenuri forate de evacuare;
3-cheson;
4-drenuri forate de captare.

2.6.4. Drenurile forate de captare se realizează din tuburi din PVC riflate, perforate, manşonate,
învelite cu geotextil când sunt condiţii favorabile de antrenare de material fin sau de colmatare.
2.6.5. Drenurile forate de evacuare se realizează din tuburi din PVC, netede, (manşonate),
neperforate, STAS 6675-86, având diametru de 90 - 110 mm.
2.6.6. La stabilirea poziţiei instalaţiei de foraj şi lungimea drenului forat se va avea în vedere
pierderea de pantă de cca. 1-2 cm/m la foraje mai lungi de 5 m. Se recomandă a nu se depăşi
lungimea de 30-35 m a drenului forat, pentru a nu se pierde panta de evacuare a apei.
2.6.7. În figura 21 sunt dimensiunile chesonului circular. În figura 20 se dau dimensiunile
chesonului trapezoidal. Ele permit realizarea drenurilor forate cu instalaţii de forat cu gabarit redus.
Chesonul trapezoidal se recomandă în zone cu alunecări active. Cuţitul acestui cheson trebuie
încastrat minimum 1,0 m sub planul de alunecare activ, sau teren stabil.

Fig. 20. Chesoane trapezoidale. Elemente geometriceindicative

Fig. 21. Chesoane circulare. Elemente geometrice indicative

2.7. Proiectarea lucrărilor de drenare biologică.

2.7.1. Drenurile executate în săpătura deschisă şi drenurile forate drenează numai apa liberă,
nelegată de particula de pământ. Aceste sisteme de drenaj s-au dovedit insuficiente în cazul
lucrărilor de consolidare a terasamentelor şi versanţilor alunecători.
2.7.2. Drenajul biologic completează acţiunea de drenare gravitaţională şi prin ventilaţie întrucât
acţionează nu numai asupra apei libere ci şi asupra apei slab legate şi legate din particula de
pământ.
2.7.3. Vegetaţia are un rol hotărâtor în stabilitatea taluzurilor, terasamentelor şi versanţilor
alunecători întrucât acţionează favorabil, prin:
- micşorarea intervalului de variaţie a umidităţii şi temperaturii pământului;
- reţinerea unei părţi din apele de precipitaţie de către iarbă, frunzele şi ramurile vegetaţiei precum
şi prin sistemul radicular;
- reducerea volumului apei infiltrate în pământ;
- reducerea degradărilor prin eroziune, provocate de scurgerea apelor meteorice în exces.

13
2.7.4. Pentru protejarea taluzurilor şi versanţilor, pentru consolidarea zonelor cu degradări şi alunecări de
teren de suprafaţa, literatura de specialitate recomandă împădurirea taluzurilor, cu specii repede crescătoare
cum sunt plopul, aninul, salcia, teiul, vişinul, salcâmul, frasinul.
2.7.5. Pentru prevenirea şi consolidarea fenomenelor de instabilitate de adâncime, se recomandă
împădurirea cu specii cu rădăcini pivotante şi mari consumatoare de apă, cum sunt stejarul, pinul,
nucul.

3. Execuţia drenurilor pentru drumurile publice

3.1. Execuţia drenurilor în săpătura deschisă.

Drenurile în săpătura deschisă se pot execută manual sau mecanizat cel mult până la adâncime
medie de 4,0 m.
Adâncimile mai mari se justifică prin proiecte speciale.
3.1.1. Înainte de începerea lucrărilor sunt obligatorii următoarele masuri:
- semnalizarea zonei de lucru conform normelor metodologice nr. 1124/411/2000;
- asigurarea scurgerii apelor meteorice de pe amplasament;
- curăţirea şi ranguirea materialelor ce ameninţă să cadă în zona de lucru sau pe platformă;
- identificarea unor eventuale instalaţii aeriene, subterane şi proprietăţi în vederea stabilirii
condiţiilor în care se pot execută lucrările în deplină siguranţă;
- trasarea lucrărilor;
- organizarea şi aprovizionarea punctului de lucru cu materialele necesare, în proporţie de cel puţin
50%.
3.1.2. În timpul execuţiei săpăturilor se are în vedere:
- să nu se pericliteze siguranţa construcţiilor şi instalaţiilor existente, vizibile sau îngropate precum
şi a lucrărilor în execuţie aflate în vecinătate;
- să se circule cu restricţie de viteza de 5 km/oră în limita prismului de prăbuşire;
- zilnic, înainte de a se începe lucrul, la întreruperea şi încetarea lui se verifică semnalizarea,
sprijinirile, starea malurilor din jurul săpăturii pentru a se lua măsurile ce se impun şi pentru a se
evita eventuale surpări sau pericol de accidente.
3.1.3. Săpăturile se execută cu pereţi verticali, fără sprijiniri, manual sau mecanizat, în următoarele
condiţii:
- terenul este stabil, cu umiditate naturală;
- terenul nu prezintă fisuri şi nu este expus vibraţiilor;
- săpătura nu este ţinută deschisa şi operaţia de umplere se efectuează în aceeaşi zi;
- nu se circulă în limita prismului de rupere posibilă, nu sunt construcţii, depozite sau alte sarcini;
- adâncime săpăturii este relativ mica, respectiv 1,0 m în pământuri plastic vârtoase sau nisipuri în
stare îndesată sau 1,50 m în pământuri tari.
3.1.4. Când adâncimea săpăturii depăşeşte 1,00-1,50 m săpătura se execută taluzat, fără sprijiniri
până la maximum 2 m adâncime, dacă se respecta condiţiile prevăzute la 3.1.1., 3.1.2. şi 3.1.3.

14
 3.1.5. Săpăturile cu taluz vertical, în teren stabil cu consistenţă vârtoasă - tare se pot executa
la adăpostul unor sprijiniri orizontale - pe baza de proiect - adaptate la condiţiile reale de teren şi
trafic.
3.1.6. În pământuri afectate de fenomene de instabilitate, pământuri dificile (loess, argile
contractile, umede, afânate) pământuri cu infiltraţii de apă sau condiţii locale deosebite, indiferent
de adâncime, sprijinirile se fac pe baza de proiect de execuţie cu dulapi verticali şi cadre - eventual
marciavante sau palplanşe care formează un perete continuu şi etanş. Palplanşele şi marciavantele
se bat în avans 0,50....0,75 m.
Este interzis a depozita fie chiar şi temporar - pământul săpat la mai puţin de 1,0 m şi a materialelor
la mai puţin de 5,0 m de peretele săpăturii.
3.1.7. În zonele în care sunt situri şi vestigii arheologice, cable, conducte, etc., săpăturile se execută
cu respectarea instrucţiunilor date în scris de unitatea deţinătoare a acestora, eventual sub
supravegherea delegatului unităţii.
Dacă în timpul execuţiei săpăturilor se descoperă instalaţii subterane, lucrările se opresc imediat şi
se sesizează unitatea deţinătoare. Lucrările se pot relua numai sub supravegherea delegatului
unităţii tutelare.
3.1.8. Săpăturile pentru drenuri se execută pe cel mult trei tronsoane de 4…6 m lungime, din aval
către amonte, asigurând permanent scurgerea apelor din săpături, prin cădere liberă;
- nu se atacă execuţia săpăturii la tronsonul următor până ce tronsonul precedent nu este umplut, cel
puţin până la jumătate din adâncimea lui;
- coborârea materialelor se face cu mijloace mecanice, sau pe jgheaburi. Balastul, pietrişul şi
pământul se poate cobori în săpătură şi direct prin aruncare;
- corpul drenant se realizează prin compactare în straturi de 30.....40 cm grosime a umpluturii de
balast sau prin împănarea pietrei brute pentru a se preîntâmpina tasări ale capacului. Umplutura de
pământ se compactează în straturi de 15-20 cm grosime, la grad de compactare de 90…95%;
- extragerea sprijinirilor se face pe măsura executării corpului drenului.
3.1.9. Execuţia lucrărilor se face numai în ordinea data în proiect.
În cazul în care se constată nepotriviri între situaţia reală pe teren şi cea prevăzută în proiect,
executantul va înştiinţa proiectantul şi beneficiarul pentru a se lua măsurile necesare de adaptare.
3.1.10. Este interzisă întreruperea lucrărilor în stadii care pot periclita lucrările executate,
stabilitatea terenului sau a construcţiilor existente în vecinătate şi coborârea oamenilor în şanţuri cu
pereţi verticali, nesprijiniţi.
3.1.11. În cazul săpăturilor executate mecanizat, lucrările de săpare şi umplere se succed astfel încât
să nu rămână săpături deschise la sfârşitul zilei de lucru. Aceasta tehnologie de execuţie se aplică de
regulă la drenuri de asanare echipate cu tuburi de drenaj, riflate, perforate şi corp drenant din pietriş
şi balast, eventual şi filtru invers din geotextil.
3.2. Execuţia drenurilor din spatele zidurilor de sprijin.
3.2.1. Corpul drenului din spatele zidului de sprijin se execută conform pct.2.5. şi fig. 17.
În cazul zidurilor de sprijin de rambleu şi debleu cu elevaţie din beton, drenul din spatele zidului se
execută imediat după decofrare, înainte ca acesta să fie pus sub sarcină. Accesul în spatii înguste, în
spatele zidului se pot admite numai la adăpostul sprijinirilor, conform cap. 3.1. - 3.1.10.
În cazul zidurilor de sprijin de rambleu sau debleu, cu elevaţie din elemente prefabricate sau zidărie
de piatra, drenul din spatele zidului se execută concomitent cu ridicarea elevaţiei cu respectarea
prevederilor la capitol 3.
15
3.2.2. Concomitent cu executarea drenului din spatele zidului de sprijin se execută umplutura din spate
pentru punerea zidului sub sarcina. În dreptul barbacanelor, umplutura din spatele zidurilor se execută
din material drenant pe o grosime de cca. 0,50 m şi suprafaţa de cel puţin 1,0 mp, pentru a se asigură
evacuarea apei infiltrată în spatele zidului.
3.2.3. Restul umpluturii se execută în straturi orizontale, bine compactată, pentru a se asigura
valoarea indicilor avuţi în vedere la dimensionarea zidului de sprijin şi în orice caz un grad de
compactare mai mare de 90…95%.
3.2.4. Lucrările se execută cu respectarea actelor normative, norme de protecţia muncii
departamentale şi normele specifice lucrărilor menţionate la cap. 6 (pag.28).
3.3. Execuţia drenurilor forate
3.3.1. Drenurile forate se execută prin forare “la zi” sau din chesoane deschise conform pct. 2.6.
Drenurile forate la zi se execută cu instalaţii de forat, cu observaţia că sunt corespunzătoare acestor
lucrări cele de tip “orice teren orice direcţie”, care permit montarea uşoară a tuburilor rigide,
mufate, perforate şi neperforate.
3.3.2. Drenurile forate din chesoane se execută numai cu instalaţii uşoare şi gabarit redus, cu
respectarea normelor de protecţie a muncii impuse de aceste instalaţii uşoare.
3.3.3. Materialele necesare pentru drenurile forate, sunt:
- instalaţie de forat, de tip “orice teren, orice direcţie”;
- tuburi de drenaj, perforate, neperforate şi elemente corespunzătoare de mufare din PVC;
- geotextil, materiale pentru capetele de dren şi pentru şanţurile de îndepărtare a apei colectate.
3.3.4. Lucrări pregătitoare:
- stabilirea şi marcarea amplasamentelor drenurilor pentru forare;
- amenajarea platformei de lucru;
- realizarea chesoanelor;
- amplasarea instalaţiei de forat şi orientare;
- pregătirea tuburilor şi mufarea lor.
3.3.5. Lucrări de bază
Introducerea tuburilor mufate perforate şi neperforate (în foraj) corespunzătoare zonelor de
colectare şi evacuare a apei;
- executarea capului de dren şi a şanţului de îndepărtarea apei colectate;
- spălarea cu apă a drenurilor forate executate, cu presiune mica (1…3 atm) pentru asigurarea
funcţionării lor. Apa se introduce în drenul forat în mai multe reprize cu ajutorul unui furtun
manevrat prin retragere de la talpa drenului către evacuare.
La prima repriza a spălării se închide capul de evacuare a apei cu un obturator de cauciuc.
Pentru decolmatare se va utiliza dispozitivul arătat în fig. 27.
3.3.6. Actele normative şi normele de protecţia muncii, specifice execuţiei drenurilor pentru
drumuri publice sunt prezentate în capitolul 6 şi în cuprinsul articolelor.
3.4. Execuţia lucrărilor de drenare biologică pentru drumuri publice.
3.4.1. Execuţia lucrărilor de drenaj biologic pentru drumuri publice se realizează în colaborare cu
Inspectoratul Silvic, respectiv Ocolul Silvic din zonă, pentru a stabili speciile şi perioadele optime,
tehnologia de însămânţare şi plantare, condiţiile specifice de climă şi de teren.
16
4. Revizia drenurilor
4.1. Revizia drenurilor pentru drumuri publice.
4.1.1. Revizia drenurilor pentru drumuri publice se face de unităţile de întreţinere care au obligaţia
să urmărească permanent starea drumului şi anexele lui.
4.1.2. Revizia drenurilor se face de către:
- şeful de district, revizii curente, permanente;
- şeful de sector cu şeful de district. Reviziile se fac primăvara, toamna, după ploi de lungă durată,
ploi torenţiale şi inundaţii.
4.1.3. În astfel de situaţii se procedează imediat la efectuarea reviziei drenurilor de către inginerul
şef de sector împreună cu şeful de district.
4.1.4. Şeful de district va nota observaţiile în fişa de revizie şi întreţinere a fiecărui sector de dren.
4.1.5. Verificarea stării drenurilor şi a funcţionării lor se face numai de la capul de dren către puţul
de aerisire, respectiv numai din aval către amonte.
4.2. Revizia drenurilor executate în săpătura deschisă.
4.2.1. La revizia drenurilor, se verifică:
- prezenţa apei la capul fiecărui dren;
- starea şanţurilor de evacuare a apei;
- starea capacului fiecărui dren;
- starea căminelor de vizitare şi a puţurilor de aerisire;
- continuitatea drenurilor;
- debitul apei în drenuri;
- starea vegetaţiei în zona drenului.
4.2.2. Verificarea prezenţei apei la capul de dren se face vizual iar în cazul lipsei apei se verifică
funcţionalitatea cu flacăra de chibrit, brichetă sau lumânare. Flacăra este atrasă în dren numai în
cazul ca drenul funcţionează. în caz contrar, flacăra rămâne verticală.
4.2.3. La şanţul de evacuare a apei se verifică dacă este colmatat, fisurat sau tasat, dacă există
vegetaţie care împiedică scurgerea apei către emisar.
4.2.4. Capacul realizat din pământ argilos local protejat cu pământ vegetal însămânţat, pereu zidit
sau dale de beton, se verifică dacă prezintă deformaţii, tasări, fisuri, care creează condiţii favorabile
de stagnarea apei în zona drenului sau pătrunderea în dren. În aceasta situaţie, apele antrenează
materialul drenant mărunt - nisip, pietriş - din corpul drenului şi se produc prăbuşiri ale capacului
care conduc în final la scoaterea drenului din funcţiune şi consecinţe imprevizibile asupra siguranţei
circulaţiei în zona, în cazul afectării părţii carosabile.
4.3. La acţiunea de revizie a căminelor de vizitare şi de aerisire, se verifică:
- existenţa, poziţia şi starea capacelor, starea pereţilor şi treptele de acces;
- accesul liber al apei la gura tuburilor de acces în cămin;
- nivelul apei în cămin, care în condiţii de funcţionare corectă a evacuării trebuie să se afle la
nivelul inferior al tubului de evacuare;
- eventuala existenţă a unor corpuri străine şi depuneri în cămin;
17
- dacă apele pluviale pătrund în dren în zona căminelor de vizitare şi aerisire;
- existenţa şi starea căminelor de vizitare şi aerisire.
4.3.1. Continuitatea drenului se verifică vizual la suprafaţa terenului dar nivelul radierului se
verifică prin introducerea de colorant în căminul de vizitare şi cel de aerisire, urmând apariţia apei
colorate la evacuare, eventual şi pe parcurs.
4.3.2. Vegetaţia din zona unui dren da informaţii asupra nefuncţionării drenului respectiv.
Întotdeauna, în aceasta situaţie, se impune o cercetare imediată în vederea determinării cauzelor şi
stabilirea amplasamentului pentru intervenţie imediată.
În acest scop se recomandă a se execută şanţuri de prospecţiune cu secţiune conform fig.22 care,
după culegerea datelor se umple conform secţiunea fig.23 .

Fig. 22. Şanţ pentru revizie şi întreţinere

Fig. 23. Refacerea umpluturii în dren

4.3.3. O importanţă deosebită în cunoaşterea stării şi stabilirii necesităţii execuţiei unor lucrări de
întreţinere este măsurarea debitului drenurilor.
În acest scop, la drenuri în funcţiune, măsurarea debitului se face în perioada martie-iunie. După
fiecare perioadă de ploi de durată se face măsurarea debitului zilnic timp de 5.....10 zile,
consecutive. La drenurile noi, măsurarea debitului se efectuează deasemenea zilnic, timp de 5....10
zile.
4.3.4. Rezultatele măsurătorilor se înscriu în - Fişa de revizie a cărui model este dat în anexa 2.
Totodată se întocmeşte diagrama de funcţionare a drenului la care, în ordonată se notează debitul apei în
l/sec, iar în abscisă intervalul de timp de la prima măsurătoare. Pentru întocmirea diagramei sunt
necesare măsurători zilnice pe o perioadă de cel puţin 5 zile.
4.3.5. O diagramă în care debitul este constant sau variaţiile de debit sunt reduse fig.24 denotă ca drenul
a intrat în regim de funcţionare continuu, caracterizat prin debitul Qo.
O diagramă în care debitul scade continuu fig.25 - reprezintă un semnal că drenul se colmatează,
pierde apa colectată sau nu mai este apă liberă în pământ şi drenul are numai rol de ranfort.

Fig. 24.
Fig. 25.
Fig. 26.

O diagramă cu întreruperi fig.26 în funcţionarea unui dren indică faptul ca drenul nu are o
alimentare continua cu apa.
4.3.6. Pentru o buna operativitate în calculul debitului drenurilor sunt necesare vase cu capacitate
de 0,25; 0,50; 1,0; 2,0; 3,0; 4,0; 5,0 litri apă şi un ceas cu secundar. În tabelul 3 se dă debitul Q în
litri pe secundă în funcţie de capacitatea vasului folosit şi durata de umplere în secunde a acestui
vas.
Se pot folosi şi vasele gradate, prezentate la 5.5.5.
4.4. Pentru determinarea debitului se folosesc elementele din tabelul 3 şi se procedează astfel:

18
- se apreciază vizual debitul drenului pentru a alege un vas de capacitate apropiată;
- se aşează vasul la gura drenului pentru a primi apa, şi concomitent se declanşează cronometrul sau
se citeşte secundarul;
- cunoscând timpul în care s-a umplut vasul, în tabelul 3 se citeşte la intersecţia liniei secundelor cu
valoarea corespunzătoare capacităţii vasului direct, debitul drenului.
4.4.1. Exemplu: În cazul folosirii unui vas de 3 litri, care se umple în 25 secunde, debitul este egal
cu 0,12 l/sec.
În cazul folosirii unui vas de 5 l, care se umple în 30 secunde debitul este egal cu 0,17 l/sec.
4.5. Revizia drenurilor din spatele zidurilor de sprijin.
4.5.1. La revizia drenurilor din spatele zidurilor de sprijin se verifică vizual:
- taluzarea, starea capacului la dren şi scurgerea apei;
- starea barbacanelor.
4.6. Revizia drenurilor forate.
4.6.1. La revizia drenurilor forate se verifică vizual:
- capul de dren;
- dacă sunt depuneri la evacuare;
- necesitatea spălării drenului forat, conform 3.3.5.
4.7. Revizia lucrărilor de drenare biologica.
4.7.1. Verificarea stării de drenaj biologic se face primăvara, imediat după topirea zăpezii.
4.7.2. În primăvara ce urmează însămânţării şi plantarii suprafeţei taluzurilor terasamentelor
drumurilor publice se verifică starea lucrărilor efectuate. Scopul este stabilirea măsurilor de
intervenţie şi completare a protecţiei vegetative. Se stabilesc suprafeţele ce trebuiesc nivelate,
reînsămânţate sau plantate, dacă sunt puieţi împotmoliţi, uscaţi sau sunt necesare completări.
4.7.3. Revizia se repetă 1…2 ani.
Plantaţiile de anin, plop, salcie şi salcâm necesită operaţii mai dese de revizie.

Tabelul 3
0 1 2 3 4 5 6 7
Durata de umplere Capacitatea vasului l/sec.
a vasului sec. 0,25 0,5 1 2,0 3,0 4,0 5,0
Debitul “Q” al drenului l/sec.
5 0.05 0.10 0.20 0.40 0.60 0.80 1.00
10 0.03 0.05 0.10 0.20 0.30 0.40 0.50
11 0.02 0.05 0.09 0.18 0.27 0.36 0.45
12 0.02 0.04 0.08 0.17 0.25 0.33 0.42
13 0.02 0.04 0.08 0.15 0.23 0.31 0.39
14 0.02 0.04 0.07 0.14 0.21 0.29 0.37
15 0.02 0.03 0.07 0.13 0.20 0.27 0.34
19
16 0.02 0.03 0.06 0.13 0.19 0.25 0.32
17 0.01 0.03 0.06 0.12 0.18 0.24 0.30
18 0.01 0.03 0.05 0.12 0.17 0.22 0.28
19 0.01 0.03 0.05 0.11 0.16 0.21 0.26
20 0.01 0.03 0.05 0.10 0.15 0.20 0.25
21 - 0.02 0.05 0.10 0.14 0.19 0.24
22 - 0.02 0.04 0.09 0.14 0.18 0.23
23 - 0.02 0.04 0.09 0.13 0.17 0.22
24 - 0.02 0.04 0.08 0.13 0.17 0.21
25 - 0.02 0.04 0.08 0.12 0.16 0.20
26 - 0.02 0.04 0.08 0.12 0.15 0.19
27 - 0.02 0.04 0.07 0.11 0.15 0.19
28 - 0.02 0.04 0.07 0.11 0.14 0.18
29 - 0.02 0.03 0.07 0.10 0.14 0.18
30 - 0.02 0.03 0.06 0.10 0.13 0.17

4.7.4. Se verifică vizual starea gărduleţelor, caroiajelor şi lucrările de scurgere a apelor.

4.7.5. În fiecare an se verifică starea protecţiei vegetative a taluzurilor şi se stabilesc măsuri de
completare, recondiţionare în colaborare cu Ocolul Silvic din zonă.

5. Întreţinerea drenurilor din zona drumurilor publice

5.1. Întreţinerea drenurilor executate în săpătura deschisă.
5.1.1. În baza observaţiilor şi măsurilor stabilite în cadrul acţiunii de revizie a drenurilor se
realizează lucrări de întreţinere.
5.1.2. Când capul de dren este acoperit sau înfundat se descoperă sau desfundă cu ajutorul unei
sape, se curăţă şanţul de depuneri şi vegetaţie şi se repară, dacă este cazul. Operaţiunile de curăţire
a capului de dren şi a şanţului se execută primăvara, după topirea zăpezii şi după ploi de lungă
durată sau ori de cate ori sunt necesare aceste lucrări.
În primul rând se verifică şi se curăţă aerisirile căminelor şi puţurilor.
5.1.3. La căminele de vizitare se curăţă camera de decantare evacuând corpurile străine - pietre,
bolovani, crengi, nămol, etc. şi se colmatează cu mortar de ciment eventualele fisuri sau crăpături
apărute în pereţi. Se fixează şi consolidează treptele dislocate sau slăbite şi se verifică etanşeitatea
camerei de decantare prin înfundare cu dopuri de lemn a tuburilor care debuşează în cămin.
5.1.4. Se procedează la repararea capacului şi eliminarea zonelor de stagnare a apelor în vecinătatea
drenului pentru a se evita pătrunderea apelor de suprafaţă în dren.
5.1.5. Când, cu ocazia reviziei efectuate, se constată tendinţa de colmatare a unui dren, se intervine
şi decolmatează drenul respectiv. Cel puţin odată la trei ani se intervine la decolmatarea fiecărui
dren.
Decolmatarea se face prin spălare cu apă, cu presiune mică. Apa se introduce în dren prin puţul de
aerisire (la baza lui) sau în tubul de evacuare din căminul de vizitare în mai multe reprize şi se
20
urmăreşte efectul, respectiv apariţia apei curate în căminul de vizitare din aval în primul caz, sau la
capul de dren, în al doilea caz.
5.1.6. Dacă nu se observă efectul spălării în căminul de vizitare sau la capul de dren, precum şi la
drenurile evident colmatate (care au nivelul apei deasupra tubului de evacuare din căminul de
vizitare) se trece la desfundarea drenului de captare cu ţevi filetate având lungime de 0,6…0,8 m,
din căminul de vizitare şi al drenului, cu fier beton sau ţevi filetate, introduse prin capul de dren.
5.2. Întreţinerea drenurilor forate.
5.2.1. Drenurile forate, la care s-a întrerupt funcţionarea şi la cele care se manifestă tendinţa de
colmatare impune să se intervină pentru decolmatarea lor.
5.2.2. Decolmatarea drenurilor forate se realizează de regulă primăvara - prin spălare cu retragere
succesiva a furtunului după ce a fost introdus în tub şi s-a dat drumul la apă.

Fig. ???

5.3. Întreţinerea drenurilor din spatele zidurilor de sprijin.

5.3.1. Zidurile de sprijin de debleu la care la execuţie nu s-a executat taluzarea în spate sau aceasta
ulterior a suferit degradări care au permis intrarea apelor de suprafaţa în dren solicita ulterior
recondiţionarea drenului, executarea taluzării şi a capacului la dren, a protecţiei vegetative şi a
exclude astfel intrarea apelor de suprafaţa în dren.
5.3.2. La zidurile de rambleu se verifică anual şi în special primăvara, după ploi, starea
barbacanelor, a rosturilor, stabilitatea lor şi taluzul terenului în spatele zidurilor.
5.3.3. Se impune desfundarea barbacanelor pe toata lungimea zidurilor.
5.4. Întreţinerea lucrărilor de drenare biologică.
5.4.1. Condiţiile deosebite în care urmează se dezvolte vegetaţia pe taluzuri impun execuţia unor
lucrări de întreţinere care se stabilesc, cu ocazia reviziei lucrărilor de drenare biologică, împreună
cu Inspectoratul sau Ocolul Silvic din zonă.
Aceste lucrări se repetă mai des în primi ani şi mai rar, în anii următori.
5.4.2. În cadrul lucrărilor de prevenire a proceselor de degradare a taluzurilor prin eroziune, curgeri sau
alunecări, de teren, care constituie adevărate răni pe suprafaţa taluzurilor, atât în perioada de revizie cât
şi în cadrul lucrărilor de întreţinere se execută următoarele lucrări:
- retaluzări şi însămânţări;
- reparaţii de gărduleţe, caroiaje de scurgere a apelor;
- mobilizarea solului prin pajişti, făcute cu sapa în jurul puieţilor;
- îndreptarea, despotmolirea, învelirea rădăcinilor dezvelite şi completarea puieţilor;
- receparea puieţilor cu vârfuri uscate, slab dezvoltate sau roase de animale, cu foarfeca de vie sau
cosar. Puieţii de răşinoase nu se receptează.
5.4.3. În primi ani după plantare, între arboreţi apar relaţii de concurenţă şi anual trebuie să se
intervină pentru îmbunătăţirea compoziţiei şi structurii lor verticale în scopul de a-si îndeplini şi
dezvolta funcţia de protecţie a terenului.
Aceste intervenţii constau din degajări, curăţiri şi rărituri.
5.4.4. Unele arborete, create pe soluri nepotrivite culturii respective, care manifestă o stare de
lâncezeală sau de acoperire cu licheni necesită lucrări de recondiţionare a plantaţiei.
21
Recondiţionarea acestor plantaţii se face prin metode diferite, după vârsta şi provenienţa
arboretelor, stabilite tot cu Inspectoratul sau Ocolul Silvic din zonă.
5.5. Măsuri organizatorice pentru revizia şi întreţinerea drenurilor.
Pentru a se asigura o activitate sistematică de revizie şi întreţinerea corespunzătoare a drenurilor,
sunt necesare unele măsuri care se referă la evidenta drenurilor şi dotarea formaţiilor de lucru cu
unelte, echipament de protecţie şi materiale.
5.5.1. Evidenţa drenurilor şi dotarea formaţiei de lucru.
Fiecare district şi secţie trebuie să posede o evidenţa a drenurilor (Anexa 1)de pe reţeaua de
drumuri pe care o administrează şi să cuprindă elemente de identificare - DN, km, m - schiţa de
plan raportate la axul drumului, secţiuni transversale şi longitudinale, date privind funcţionalitatea,
rezultatele măsurătorilor de debit şi lucrările de întreţinere executate, conform anexei 4.10 din
Instrucţiuni privind activitatea districtului de drumuri.
5.5.2. Pentru identificarea drenurilor pe teren se aplica un suport cu placă metalică de 30 x 30 cm,
orientată către drum, vopsită alb, pe care se scrie cu vopsea roşie, următoarele date:
- poziţia kilometrică;
- debitul minim la capul de dren, în litru şi secundă;
- data măsurării.
5.5.3. Căminele de vizitare (CV) şi puţurile de ventilaţie (PV) ale fiecărui dren sau grup de drenuri
se numerotează pe cămin, conform cu numerotarea din cartea drenurilor.
5.5.4. La fiecare revizie se întocmeşte o fişă - după modelul dat în Anexa 2 - în care se notează
constatările făcute pe teren, lucrările de întreţinere efectuate sau necesare, debitul măsurat şi data
efectuării reviziei.
5.5.5. Formaţia de lucru la revizia şi întreţinerea drenurilor se dotează cu:
- unelte diferite - lopeţi, hârleţe, târnăcoape, rangă, frânghie, scară, lanternă sau lampă cu carbid,
staţie radio portabilă, găleţi, etc.;
- două seturi de cate 5 ţevi cu lungime de 0,6…0,8 m filetate la capete, pentru desfundarea
eventuală a drenurilor;
- vase cu capacităţi de 2 l şi 5 l gradate 0,25.0,5.1.2. şi 3.4.5. litri;
- autocisternă sau rezervor de apă pe remorcă şi tractor;
- motopompă;
- betonieră de capacitate mică;
- echipament de protecţie, specific, - cizme, căşti, centuri de siguranţă şi frânghie şi după caz mască
de gaze, aparate gazometrice palmare şi altele conform “Normativului pentru echipamentul de
protecţie şi de lucru”.
5.5.6. Unităţile care execută lucrări de intervenţie şi întreţinere la drenuri trebuie să dispună de un
stoc minim de materiale pentru cinci drenuri, astfel:
- ciment în sac - 1 sac;
- piatră brută pentru 5 m2 pereu;
- pietriş; 0,1 m3;
- dale preturnate, 5 m2;
- colorant (fluoresceina sau fuxina), 0,1 kg;
22
- capace dren, două bucăţi.

6. Norme de protecţia muncii specifice reviziei şi întreţinerii drenurilor pentru drumuri publice.
6.1. Se vor respecta întocmai prevederile din:
- Codul muncii publicat în B.O. nr.140/1-12-1972.
- Legea privind protecţia muncii nr. 90/1996;
- Norme generale de protecţia muncii /1996;
- Norme specifice de protecţia muncii pentru exploatarea şi întreţinerea drumurilor şi podurilor
Ordin MMPS 357/1998;
- Ordonanţa Guvernului nr. 60/1997 privind norme PSI aprobata prin legea nr. 212/1997
- Norme generale PSI /1991.
- Ordinul 12/1980 al MTTc privind PSI.
6.2. Formaţia de lucru pentru execuţia, revizia şi întreţinerea drumurilor.
6.2.1. Formaţia de lucru pentru execuţia şi întreţinerea drenurilor se compune din cel puţin trei
persoane; pentru revizie formaţia se compune din cel puţin două persoane.
6.2.2. Muncitorii sunt admişi să lucreze numai dacă cunosc măsurile specifice de protecţia muncii,
au efectuat examen medical şi sunt echipaţi cu echipament de protecţie conform “Normativului
republican pentru acordarea echipamentului de protecţie şi de lucru, aprobat cu ord. Min. Muncii
nr.41/1989. Ei vor fi instruiţi în ceea ce priveşte aplicarea metodelor de acordarea a primului ajutor
şi de salvare în caz de accidente.
6.3. Unele norme obligatorii de protecţia muncii, execuţiei şi întreţinerii lucrărilor de drenaj.
6.3.1. Înainte de începerea săpăturilor se verifică stabilitatea terenului şi dacă este necesar, se iau
măsuri de asigurare a stabilităţii, inclusiv curăţire-ranguire eventual plase ancorate în zona de
munte.
Săpăturile se îngrădesc cu parapete vizibile ziua şi noaptea.
Săpăturile executate în zona drumurilor publice şi de şantiere se vor semnaliza cu indicatori de
avertizare şi dirijare conform instrucţiunilor comune MTTc - MAI nr.630/2330-1985.
6.3.2. Zilnic, înainte de a se începe lucrul, se verifică semnalizarea punctului de lucru, starea
sprijinirilor şi terenului în jurul săpăturilor, pentru a preveni eventuale pericole sau surpări. în
perioade de ploi, îngheţ-dezgheţ şi câteva zile după acestea se cercetează cu atenţie taluzurile,
pereţii săpăturilor şi sprijinirile şi se iau măsuri corespunzătoare de protecţia muncii.
6.3.3. Sprijinirile se demontează pe măsura execuţiei corpului drenant, verificând permanent ca
demontarea lor să nu pericliteze stabilitatea terenului sau siguranţă muncitorilor. Sprijinirile rămân
pierdute când, prin demontarea lor, siguranţă muncitorilor este în pericol.
6.3.4. Este interzis accesul muncitorilor în săpături cu pereţi verticali, nesprijiniţi, executate manual
sau mecanizat în ampriza drumurilor publice şi în zone instabile, indiferent de adâncimea acestor
săpături.
6.3.5. Este interzis să se ţină săpăturile deschise şi să se facă foc în săpături.
6.3.6. Pentru trecerea muncitorilor peste şanţul drenului se montează punţi din dulapi şi parapeţi în
zonele de traversare.
6.3.7. În zonele în care sunt îngropate cable, conducte, etc. săpăturile se execută cu deosebită
atenţie, cu respectarea întocmai a instrucţiunilor date de unitatea tutelară, eventual - dacă este cazul
23
- sub supravegherea delegatului acestei unităţi: dacă, în timpul execuţiei săpăturilor se descoperă
instalaţii subterane, etc. lucrările se opresc imediat, se înştiinţează delegatul unităţii tutelare şi
numai după eliminarea oricărui pericol de către delegatul tutelar, sub supravegherea lui, pot fi
continuate lucrările de dren.
6.3.8. Pentru mijloace de transport, instalaţii, utilaje etc., se vor respecta întocmai normele specifice
acestora.
6.3.9. Normele menţionate nu au caracter limitativ. Executantul poate lua şi alte masuri, impuse de
condiţii locale.
6.4. Norme de protecţia muncii specifice pentru revizia şi întreţinerea drenurilor.
6.4.1. Este interzis fumatul, folosirea chibriturilor şi iluminatul cu flacăra în căminele de vizitare,
chesoane şi în apropierea lor. Deasemenea este interzisă coborârea în ele cu brichete, chibrite, etc.
Muncitorul săpător se va odihni numai afară. Este interzis a se odihni în şanţ, în căminul de vizitare
sau cheson.
6.4.2. Este interzisă intrarea în cămine şi chesoane fără asigurare dată de alt muncitor de la faţa
terenului. Muncitorul care intră în cămin sau cheson va fi asigurat cu centura de siguranţă şi
frânghie.
Pentru cămine, chesoane sau săpături mai adânci de 4,0 m se montează - în mod obligatoriu - cablu
de semnalizare. Acest cablu se prevede jos şi la suprafaţă cu cate un clopot care se manevrează la
nevoie, de către muncitorul de jos şi de cel de la suprafaţă.
Semnalizarea se face după un cod stabilit de întreaga echipă, sub semnătură.
6.4.3. Coborârea în cămine de vizitare şi chesoane mai adânci de 3,0 m se face - obligatoriu - cu
masca de gaze care se foloseşte conform instrucţiunilor.
6.4.4. Iluminatul în cămine de vizitare şi chesoane, se face înainte de intrarea în cămin sau cheson.
6.4.5. Ridicarea capacelor de la căminele de vizitare se face cu răngi, cârlige sau alte unelte; după
ridicarea capacelor se verifică vizual starea căminului şi prezenta gazelor.
Indiferent dacă sunt sau nu sunt gaze, se procedează la aerisirea căminelor prin ridicarea tuturor
capacelor sistemului de drenaj şi curăţirea capetelor de dren.
Pentru verificarea existentei gazelor, se folosesc aparate adecvate pentru determinarea concentraţiei
de gaze.
6.4.6. Se apreciază că este necesar dotarea personalului muncitor şi cu tuburi cu oxigen pentru
revizuire cămine.
Este interzisă proba cu flacăra şi intrarea cu foc deschis în cămine de vizitare şi chesoane.
6.4.7. Şeful de echipă este obligat să controleze şi să se asigure că s-a efectuat aerisirea căminelor şi
să verifice:
- starea scărilor de acces;
- starea sculelor şi uneltelor;
- nivelul apei şi grosimea depozitului în cămine;
- starea echipamentului şi a materialelor de protecţie;
- dispozitivele de siguranţă la cârligul troliului sau macaralelor, etc.
6.4.8. La intrarea în cămine şi chesoane, echipele vor fi formate din cel puţin trei muncitori. Cel
care intră în cămin sau cheson se leagă cu centură de siguranţă şi frânghie la suprafaţa. Frânghia nu
se leagă de cămin.

24
Intrarea în cămin se face pe scările existente. Dacă acestea nu sunt montate sau nu corespund,
intrarea se face pe scări mobile, fixate la partea superioară cu cârlige de agăţare şi dispozitive de
fixare.
6.4.9. În căminele în care sunt emanaţii de gaze inflamabile se va lucra numai cu unelte de alamă,
bronz sau lemn. În asemenea cazuri, se va asigura un strat de apă de min. 5 cm pe fundul
căminului.
6.4.10. Fiecare echipă de lucru va fi dotată cu o trusă sanitară de prim ajutor, care să cuprindă
pansamente şi dezinfectante pentru zgârieturi şi răni uşoare.
6.4.11. Muncitorii sunt obligaţi ca după terminarea lucrului să-şi cureţe întregul echipament, să-l
depună la loc uscat, să respecte regulile de igienă, să nu ducă mâinile murdare la ochi, nas sau gură
şi să se spele cu apă şi săpun.
6.4.12. Şeful de echipă are obligaţia să verifice permanent respectarea măsurilor de protecţia muncii,
lucrările de execuţie, revizie şi întreţinere a drenurilor şi semnalizarea lucrărilor.
Deasemenea, se vor respecta şi alte măsuri de protecţia muncii şi prevenire a accidentelor, impuse
de condiţiile reale de pe teren.
În perioada execuţiei lucrărilor se vor respecta normele de protecţie a muncii, măsurile de prim
ajutor, normele de prevenire şi stingere a incendiilor şi cele precizate în legislaţia în vigoare,
specifice lucrărilor prevăzute în proiect.

7. Controlul calităţii lucrărilor de drenaj pentru drumurile publice

7.1. Obligaţiile şi răspunderile unităţilor beneficiare, de proiectare şi de execuţie în asigurarea
calităţii, funcţionalităţii şi durabilităţii lucrărilor de drenaj pentru drumuri publice sunt reglementate
prin Legea nr.10 - 1995.
7.2. Unitatea beneficiară asigură condiţii pentru efectuarea de măsurători, verificări, prospecţiuni,
expertize prin posibilităţi proprii sau prin colaborare şi după caz, cu alte unităţi de specialitate,
pentru asigurarea calităţii, a funcţionalităţii, a durabilităţii lucrărilor de drenaj şi a stabilităţii
terasamentelor şi sistemului rutier.
7.3. Unitatea care execută şi cea care întreţine lucrările de drenaj sunt obligate să ţină la zi cartea
drenurilor care să conţină datele privind execuţia acestora şi elemente privind funcţionalitatea,
comportarea în timp şi lucrările de întreţinere executate.
7.4. Controlul de calitate constă în:
- verificarea amplasamentului lucrărilor;
- recepţia terenului de fundare a radierului;
- verificarea calităţii materialelor folosite;
- verificarea dimensiunilor şi panta rigolei;
- controlul compactării umpluturii din drenuri;
- controlul funcţionalităţii fiecărui dren în parte.

8. Recepţia lucrărilor de drenaj pentru drumuri publice.

8.1. Lucrările de drenaj pentru drumuri publice se supun unei recepţii preliminare şi unei recepţii
finale, conform dispoziţiunilor legale.
8.1.1. La recepţia preliminară se verifică:
25
- amplasamentul lucrărilor faţă de prevederile proiectului;
- dimensiunile, funcţionalitatea şi calitatea lucrărilor.
Verificarea se face prin examinarea directă a lucrărilor şi pe baza actelor întocmite la recepţiile pe
faze de execuţie şi de lucrări ascunse.
8.1.2. La recepţia finală se examinează dacă lucrările s-au realizat în condiţii corespunzătoare, în
cadrul termenului de garanţie.

Anexa 1.

Evidenţa drenurilor

Nr. Ind. Km km Lungimi Partea Amplasare Cămine de Puţuri de

Tip Adâncimea Observaţii
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
Amplasare
AC =Dren de
acostament
ŞANŢ=Dren sub
şanţ
DSZ=În spatele
zidului de sprijin
SPICTR=Spic
transversal
ZONĂ=În zona
drumului
**Tip dren:
ECR=Ecran
FOR=forat
GAL=galerie
ING=îngust
NOR=normal
DREN=Puţ
drenant

Anexa 2

Fişa de revizie şi întreţinere

D.N.......................... km........................ DREN..........................
Data Constatări la revizie şi lucrări întreţinere A. Lucrări nel.
efectuării execut. (revizie)

26
 B. Lucrări
exec. (întreţ.)
1. Reviziei Cap de Dren de Cămin de Dren de C.Debit D.
2. Întreţinerii dren evacuare vizitare captare schiţa
1 2 3 4 5 6
Şef
1. sector
R. Şef
district
Şef
2. sector
I. Şef
district
3.
R.
4.
I.
5.
R.
6.
I.

Notă: După notarea rezultatelor reviziei, fisa se semnează în col.6 de şeful de sector şi district.
Deasemenea, după notarea rezultatelor lucrărilor de întreţinere, fisa se semnează.

Anexa 3

Calculul drenurilor

1.1. Drenuri perfecte

Prin execuţia unui şanţ, care străbate în întregime stratul acvifer (fig.1), apa va pătrunde în şanţ prin
pereţii lui. Nivelul apei din pământ coboară după o suprafaţă curbă, a cărei secţionare cu un plan
vertical este o parabolă nimită curbă de depresiune.

Fig. 1.a.b.

27
Debitul de apă care se scurge în dren se calculează cu formula lui Darcy:
(1)
unde:
k = coeficientul de permeabilitate care depinde de caracteristicile pământului şi se exprimă în m/s
I = panta medie a curbei de depresiune (panta piezometrică)
S = secţiunea transversală a masei de pământ prin care se infiltrează apa.
Viteza teoretică de infiltrare este:
(2)
Debitul de apă pe unitatea de lungime de dren şi pentru un singur perete este:
(3)
(4)
Integrând ecuaţia diferenţială (4)
Obţinem:
(5)
sau

(6) Dar

Cum de regulă h0<<H formula simplificată pentru calculul debitului de apă ce pătrunde într-un
dren prin unitatea de lungime a unui perete este:
(7)
Coeficientul de permeabilitate şi pana medie piezometrică corespunzătoare pentru diferite categorii
de pământuri sunt date în tabela I.

1.2. Drenuri imperfecte

În aceste tipuri de drenuri (fig. 2) apa pătrunde nu numai prin pereţii laterali ci şi prin fundul
drenului, drenul fiind suspendat în stratul acvifer.
Debitul de apă care pătrunde în dren prin unitatea de lungime de perete şi printr-o jumătate a
fundului este:
Unde:
q1 este debitul de apă ce pătrunde prin perete şi este dat de expresia (6):
iar
qII este debitul ce pătrunde printr-o jumătate a fundului şi este dat de expresia:
(7)

Fig. 2.

28
În relaţia (8) qf este debitul echivalent al curentului de apă sub presiune, acesta se determină aşa
cum se va arăta mai jos.
Deci debitul de apă ce pătrunde în dren printr-o jumătate a acestuia, pe unitatea de lungime, este:

Pentru determinarea lui qf se foloseşte graficul din fig 3 şi fig. 4, aceasta din urmă fiind un detaliu
al părţii superioare a graficului din fig. ; qf se determină direct cu ajutorul valorilor
(9)
unde:
a = jumătate din lăţimea tranşeii,
L = lungimea curbei de depresiune,
H1 = adâncimea stratului freatic sub fundul drenului
Ţinând seama că:
relaţiile (9) devin:
(10)

Fig. 3
Fig. 4
Fig. 5

Graficul din fig. 3 şi fig. 4 se foloseşte pentru B<3. Pentru B>3, qf se determină cu relaţia:
(11)
Valoarea qf se determină cu ajutorul graficului din fig. 5 în funcţie de valoarea:
(12)

1.3. Drenarea apelor de coastă

Scăderea nivelului apelor subterane care circulă pe un strat înclinat se poate face cu ajutorul unui
dren imperfect (fig. 6), când stratul acvifer este de grosime mare drenul rămâne suspendat în strat,
cu ajutorul unui dren perfect, când se interceptează stratul acvifer pe toată grosimea lui.
In cazul drenului perfect de coastă, care este cazul ce se recomandă a se executa întotdeauna,
debitul colectat de dren pe un metru linear de perete va fi:
(13)
În cazul unui dren imperfect, a cărui adâncime de radier se stabileşte astfel încât apele ce continuă
să curgă spre vale să nu afecteze prin capilaritate sau îngheţ - dezgheţ drumul protejat prin dren,
debitul se poate determina din relaţia:
(14)
unde:
q este debitul apei care pătrunde în dren iar

29
qH este debitul curentului subteran înainte de executarea drenului

Introducând relaţia (13) în (14) se obţine:

şi deci
(15)
Adâncimea drenului este:
dar cum valoarea lui Z este mică, se poate neglija şi
(16)
În cazul drenurilor de coastă este recomandabil ca peretele aval al drenului să fie impermeabil.

1.4. Sisteme de drenuri imperfecte

Considerând sistemul format din două drenuri imperfecte paralele (cazul drenurilor de sub
acostament sau de sub şanţuri) ca în fig. 7, debitul de apă care pătrunde într-un dren este:
(17)
unde,
qA - debitul de apă ce pătrunde prin peretele şi jumătatea fundului din câmpul A, exterior drenului
qB - debitul de apă ce pătrunde prin peretele şi jumătatea fundului din câmpul B dintre cele două
drenuri.

Fig. 7
(18)
(19)
unde:
qB - este debitul de apă colectat în dren prin perete
qB - este debitul de apă colectat în dren prin fundul acestuia.
Curba de depresiune dintre cele două drenuri se presupune că are forma unei elipse
(fig. 8)
(20)
Fig. 8

Pentru x = L, b = f şi y = h0, rezultă:

Ecuaţia curbei de depresiune este

(21)
iar panta piezometnca este
(22)
30
Debitul de apă ce intră prin perete pe o unitate de lungime a acestuia este
(23)
(24)
pentru x = L rezultă
(25)
Debitul de apă ce pătrunde prin fundul drenului este:
(26)
unde qf se determină aşa cum s-a arătat mai înainte la 1.2.
Deci:
(27)
şi în final:
(28)
Dacă adâncimea la care trebuie coborât nivelul apelor subterane între drenuri (norma de asanare)
este impusă, atunci adâncimea drenului este:
(29)
de unde se determină distanţa dintre drenuri astfel încât să fie realizată norma de
(30)

1.5. Puţuri drenante în strate acvifere libere

În cazul puţurilor drenante perfecte (fig. 9) debitul de apă ce intră în puţ este:
(31)
unde:
R = raza de influenţă a puţului care se determină în mod experimental sau cu formula:

unde:
n = porozitatea eficace a mediului având valori cuprinse între 50 - 70% pentru pământuri cu un
conţinut ridicat de particule argiloase şi prăfoase şi între 25 - 50% pentru pământuri nisipoase
t = timpul (în zile) scurs de la execuţia puţului.
În cazul puţurilor drenante imperfecte (fig. 9) nu există o formulă riguroasă pentru a calcula debitul
şi nivelul suprafeţei libere a apei după drenare (curba de depresiune). Debitul de apă ce intră în puţ
este cuprins între debitul unui puţ perfect şi cel al unui puţ într-un strat acvifer al cărui fund ar fi
impermeabil:

Fig. 9

(33)

unde:

31
hi = adâncimea măsurată de la fundul puţului până la stratul impermeabil
În cazul când puţurile lucrează ca drenuri inverse (puţuri absorbante) capacitatea de absorbţie a
puţului este dată de relaţia:
(34)
notaţiile fiind aceleaşi ca mai sus,

1.6. Puţuri drenante în strate acvifere captive

Straturile acvifere captive sunt straturile de pământ permeabil, cuprinse între două straturi mai puţin
permeabile.
Notaţiile fiind cele din fig. 10, debitul de apă ce intră într-un puţ perfect este:
(35)

Fig. 10

Debitul de apă ce intră într-un puţ imperfect este dat de formula:

(36)
unde:
(37)

2. Calculul hidraulic al drenurilor

Calculul hidraulic al drenurilor stabileşte dimensiunile tuburilor sau rigolelor necesare scurgerii
apelor pe un anumit tronson pe baza debitului de apă ce intră în dren.. Deoarece debitul de apă ce
intră în dren creşte cu lungimea drenului până la descărcare, drenul se împarte în tronsoane de
lungime li m funcţie de configuraţia terenului şi a necesităţilor de amplasament,
Debitul de apă la capătul unui tronson de dren este:
(38)
unde:
Qm = debitul de apă pe care drenul îl primeşte în tranzit pe la capătul amonte;
Q0 = debitul de apă colectat la dren pe metru linear
li = lungimea tronsonului
În cazul tuburilor cu secţiune circulară, considerând că acesta funcţionează plin, se determină S din
relaţia;
(39)
unde:

În această ultimă relaţie:

iar
32
i = panta de scurgere a apei prin tub.
Pentru tuburile ceramice şi de beton m = 0,25 - 0,35 (în medie 0,3) şi
(40)
Relaţia (29) devine:

În cazul când tubul nu funcţionează cu secţiunea întreagă se poate folosi graficul din fig 11.
Pentru rigolele cu secţiunea dreptunghiulară

unde
b = lăţimea rigolei
h = înălţimea rigolei

Fig. 11

Tabelul nr. 1

Nr. Denumirea materialului Valoarea coeficientului

Crt. de permeabilitate (k) în cm/s
1 Pietriş curat 102 – 10-1
2 Nisip curat, nisip cu pietriş 10-1 –10-3
3 Nisip prăfos sau argilos 10-2-10-3
4 Praf nisipos sau argilos 10-3 – 10-4
5 Argilă nisipoasă sau argiloasă10-5-10-6
6 Argilă 10-7-10-8
7 Argilă grasă 10-8
8 Geotextile Cf. prescripţiilor tehnice
ale fiecărui geotextil

2.4. Pentru lucrări importante valorile coeficienţilor de permeabilitate ai pământului şi ai

geotextilelor se vor determina în laborator sau pe teren prin încercări in situ, conform STAS 1913/6
- 76 şi a „Normelor tehnice privind utilizarea geotextilelor şi geomembranelor în construcţii" (C
227 - 88).

33