CURS 6 – STRUCTURI DIVERSE

6.1. STRUCTURI CU ŞEDURI

Halele cu şeduri au acoperişul format din elemente identice, repetate, care în secţiune au
formă triunghiulară; o parte a acestor elemente este închisă cu geamuri, iar cealaltă cu o
învelitoare.

Suprafaţa geamurilor fiind mare şi distribuită la distanţe mici, lumina în interior este bună şi
uniformă. Şedurile se fac cu ferestrele înclinate la 60° sau verticale. Pentru o aceeaşi iluminare,
când geamurile sunt înclinate, este necesară o suprafaţă de geamuri mai mică decât la cele
verticale; ferestrele înclinate prezintă însă dezavantajul că se etanşează mai greu şi se murdăresc
mai uşor. Partea cu învelitoare este înclinată de obicei la 30°; poate avea însă şi o înclinare mai
mică, dacă nu sunt necesare ferestre cu înălţimea rezultată din înclinarea de 30°. Uneori această
parte se face curbă.
Deschiderea l, în secţiune transversală şedurilor, variază între 6 şi 12 m. O deschidere mică
este favorabilă unei iluminări mai uniforme; rezultă însă, jgheaburi interioare prea dese şi cu o
lungime mare.
Din cauza formei, şarpanta acoperişului cu şeduri are o alcătuire deosebită de aceea a
halelor obişnuite.
Partea de rezistenţă a şedurilor poate fi formată din cadre cu două sau cu trei articulaţii,
aşezate la distanţe cerute de sistemul de învelitoare şi susţinute de grinzi cu zăbrele sau cu inimă
plină; alteori este formată din grinzi aşezate în planul ferestrelor, peste care sunt aşezate alte grinzi
secundare, dispuse în direcţia pantei, care susţin învelitoarea. Grinzile secundare pot fi grinzi din
profile laminate, grinzi macaz sau grinzi uşoare cu zăbrele; alteori se adoptă grinzi triunghiulare cu
o porţiune de talpă orizontală, sub care se montează un plafon care are o parte înclinată şi alta
orizontală.

Grinzile din planul ferestrelor, când deschiderile sunt mici şi învelitoarea este uşoară, se pot
face pe înălţimea de sub ferestre; o altă grindă uşoară, necesară pentru susţinerea învelitorii şi
dispusă deasupra ferestrelor, este aşezată pe montanţi. La deschideri mai mari se alcătuieşte o
grindă cu zăbrele pe întreaga înălţime. Pentru preluarea forţelor orizontale şi a componentei din
planul învelitorii, este necesară o a doua grindă, aşezată în planul învelitorii, care poate fi o grindă
cu zăbrele, de înălţime necesară sau o grindă cu zăbrele mai uşoară întărită cu un tirant de formă
parabolică.

Structura de rezistenţă, care susţine şarpanta acoperişului, poate fi formată din stâlpi
încastraţi în fundaţie, aşezaţi sub fiecare grindă a şedurilor. Rezultă o reţea interioară de stâlpi cu
distanţe, într-o direcţie, egale cu deschiderea l, a şedurilor, adică 6—12 m, iar în alta, cu distanţe
egale cu deschiderea grinzilor şedurilor, care poate fi de 18—30 m şi chiar mai mult. Se poate mări
distanţa între stâlpi şi pe direcţia transversală şedurilor, introducând grinzi cu zăbrele sau cu inimă
plină; se ajunge astfel la o reţea cu stâlpi foarte rari, ceea ce constituie unul din avantajele
structurilor cu şeduri. Grinda transversală şedurilor poate fi realizată şi peste învelitoare, incluzând
si şedurile din planul ei.

Halele cu structuri cu şeduri pot avea sisteme de transport suspendate de şarpanta

acoperişului sau poduri rulante. Se pot realiza structuri în care grinda din fereastra şedului să fie
legată rigid de stâlpi, formând astfel structuri cu stâlpi şi grinzi cu zăbrele foarte rigide.
Elementele de construcţii care alcătuiesc şarpanta acoperişului şi structura de rezistenţă nu
prezintă fiecare în parte particularităţi de calcul; calculele se fac după metodele obişnuite.
Repartizarea sarcinilor celor două sisteme de grinzi, grinda I din planul ferestrelor şi grinda a II-a din
planul învelitorii, se face de asemenea după reguli simple. În cazul în care sistemul de şeduri este
susţinut de o grindă aşezată vertical, aceasta se alcătuieşte şi se dimensionează astfel, încât să
poată prelua încărcările verticale şi forţele orizontale.
Acţiunile orizontale asupra structurii de rezistenţă sunt preluate de structură care în general
este formată, pe cele două direcţii, din cadre cu stâlpi încastraţi în fundaţii şi articulaţi sus; sunt
posibile şi legături rigide între rigle şi stâlpi.
 6.2. STRUCTURI CU ELEMENTE INDEPENDENTE
Structurile unor hale uşoare se pot face din elemente independente, identice ca alcătuire,
care se repetă de multe ori, realizându-se hale de lăţimi şi lungimi mari. Astfel de hale nu au
sisteme de transport suspendate grele şi nici poduri rulante. Se pot folosi stâlpi cu două console,
aşezaţi la distanţe (pe capelele consolelor fiind aşezate luminătoarele) sau stâlpi cu console cu
zăbrele, cu capetele legate articulat.

Aşezând luminătoare triunghiulare pe linia stâlpilor, se pot realiza console agăţate prin
elementele luminatorului; pe capetele lor pot fi aşezate grinzi independente cu inimă plină sau cu
zăbrele. Stâlpii sunt în toate cazurile încastraţi în fundaţie. Se pot realiza cu astfel de soluţii hale cu
o reţea de stâlpi regulată, cu ochiuri suficient de mari, având laturile de 12—18 m.
Soluţiile pot duce la rezultate avantajoase din punct de vedere economic; au puţine
elemente diferite între ele, ceea ce uşurează execuţia şi montajul.

6.3. STRUCTURI MIXTE

Structurile mixte, cu unele elemente din metal şi cu altele din beton armat, constituie
adesea pentru halele industriale soluţii foarte indicate. Ele corespund tuturor cerinţelor tehnice,
necesită un consum de oţel mai redus şi duc la un preţ de cost mai mic. Printr-o bună organizare,
construcţiile metalice se pot uzina în timp ce pe şantier se toarnă părţile din beton armat, cea ce
contribuie la scurtarea termenelor de execuţie. Poate constitui de asemenea un avantaj şi faptul că
prefabricarea construcţiilor se repartizează în acelaşi timp pe sectoare diferite de producţie:
industria de construcţii metalice şi industria de prefabricate.
 Structurile mixte, metal-beton, se pot realiza în mai multe moduri. Diferitele posibilităţi se
pot grupa astfel :
- sisteme în care construcţia metalică, ca element separat, se aşează pe o structură de beton
armat, cu legături articulate sau simple;
- sisteme în care construcţia metalică este legată rigid de construcţia de beton armat,
alcătuind împreună o structură.

Partea de beton armat se execută după principiile care stau la baza acestor construcţii; se
pot folosi elemente de beton armat prefabricate şi elemente de beton precomprimat.
În cele mai multe cazuri soluţia raţională pentru o hală industrială o constituie structura cu
stâlpi de beton armat şi cu ferme metalice, legate articulat pe stâlpi ; stâlpii se încastrează în
fundaţii. Pentru stâlpii prefabricaţi din structuri uşoare, încastrarea se face în mod obişnuit; când
însă solicitările de la baza stâlpilor sunt mari, este indicată o legătură de încastrare mai bună în
fundaţii, care se poate obţine prin turnarea unui guler de beton armat, legat de fundaţie, după ce s-
a făcut montajul definitiv al stâlpilor.
 Între structura metalică şi cea de beton armat se pot executa şi legături rigide; prin aceasta
însă cele două părţi se influenţează reciproc intr-o măsură mult mai mare. Se pot realiza în felul
acesta cadre multiplu static nedeterminate din materiale cu proprietăţi mecanice diferite,
proprietăţi de care trebuie să se ţină seama la calculul static al eforturilor.