UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

Materiale pentru izolații, protecție și finisaj utilizate în

construcții

Student
Andrei Elena
 CUPRINS

1. Materiale de izolație utilizate în construcții. Izolații

termice, fonice, hidrofuge

2. Materiale utilizate în lucrările de protecție și finisaj.

3. Zugrăveli și vopsitorii:
- materiale pentru zugrăveli și vopsitorii (lianți, pigmenți,
materiale auxiliare);
- spoieli (văruieli);
- zugrăveli (simple cu apă și clei; cu silicați, cu cazeină,
decorative, în relief, lavabile și semilavabile);
- vopsitorii (pe bază de poliacetat de vinil, în ulei, decorative,
în relief - calcio-vecchio);
- finisare prin lăcuire și emailare;
- finisare uscată a pereților prin tapete, plăci din piatră
naturală și/sau artificială;
- materiale pentru pardoseli;
- adezivi, chituri, gleturi.
4. Bibliografie

1. Materiale de izolație utilizate în construcții. Izolații

termice, fonice, hidrofuge.
Izolatiile in constructii se impart in 3 categorii si anume: izolatii hidrofuge, izolatii
termice si izolatii fonice.

a. Izolatii hidrofuge. Sunt lucrari care au scopul de a apara cladirea impotriva

actiunii distrugatoare a umezelii. Pentru a impiedica patrunderea in zidarie a
umezelii din pamant (sau din exterior), se executa izolatii hidrofuge, alcatuite din
unul sau din mai multe straturi impermeabile (bitum, membrane bituminoase,
rasini etc), asezate orizontal pe fundatiile zidurilor, intre beton si zidarie, la
anumite niveluri indicate in proiecte. Pentru a impiedica patrunderea in subsoluri
si in pivnite a umezelii prin pereti, pe acestia se aplica izolatii hidrofuge alcatuite
tot din straturi impermeabile asezate vertical. De asemenea, la terase si balcoane
se pot executa izolatii hidrofuge pe planseu, peste care se monteaza pardoseala.

b.  Izolatiile termice reprezinta elementele care protejeaza cladirea contra

patrunderii frigului sau a caldurii excesive din exterior prin peretii exteriori sau
prin planseu. Ele impiedica pierderea de caldura din incaperi in timpul iernii.
Izolatiile termice se aplica la pereti si plansee. Pentru aceste izolatii, ca materiale
se folosesc: vata de sticla, vata minerala, diverse tipuri de polistiren sau materiale
mai noi, de ultima generatie.
Pe termen lung, izolarea termica a case, blocului sau aparatementului are beneficii
financiare atat vara cat si iarna. Vara izoleaza contra razelor soarelui si se incalzeste mai
greu in interior, iarna pastreaza temperatura constanta a peretilor si reduce consumul de
combustibil necesar pentru incalzire. Avantajul cel mai mare il aduce prin reducerea
facturii de gaze cu pana la 30% fata de perioada anterioara si recuperarea investitiei se
realizeaza in doar cativa ani.
In ziua de azi puteti face calculele destul de rapid daca stiti suprafata pe care o aveti.
Pretul unui metru patrat de termosistem pe baza de polistiren este in jur de 45 de lei,iar
pentru termosistemul realizat pe baza de vata bazaltica este de aproximativ 90 de lei. 
Trebuie avut in vedere ca acest pret nu include si manopera pentru realizarea izolatiei
exterioare.
c.  Izolatii fonice. Spre deosebire de celelalte doua categorii de izolatii amintite,
izolatiile fonice opresc patrunderea zgomotelor dintr-o incapere intr-alta sau
dinspre exterior in interiorul cladirii. Zgomotele pot fi transmise prin aer sau prin
soc (lovituri). Pentru izolatiile fonice la cladiri se folosesc aceleasi materiale ca si
pentru izolatiile termice. Masurile pentru izolarea fonica impotriva zgomotelor
care se transmit prin aer se aplica atat la pereti, cat si la plansee, dar cele pentru
impiedicarea zgomotelor produse prin soc se iau in special la plansee sau
pardoseala.

2.Materiale utilizate în lucrările de protecție și finisaj

 Materialele nestructurale care acopera constructiile propriu zise - denumite si
materiale de finisaj - sunt folosite in functie de programul de arhitectura caruia i se
aplica, avand roluri multiple: protejeaza elementele de rezistenta, sporesc gradul de
izolare a spatiilor contra frigului sau a zgomotului, estompeaza unele defecte sau
contribuie la estetizarea constructiilor.
Finisajele cuprind lucrari de pardoseli, tencuieli, placaje, zugraveli,
vopsitorii, tapete, tamplarie, pentru care se folosesc diverse materiale.
Initial au fost utilizate materiale naturale prelucrate, precum: lemnul, piatra,
tesaturile, pielea de animale etc., unele dintre ele fiind abandonate treptat. Altele se
folosesc mai rar,
fiind epuizabile sau sunt recreate artificial, imitand mai mult aspectul exterior decat
materialul in esenta.
Locurile de aplicare a materialelor de finisaj sunt stabilite in functie de
folosirea lor in interiorul sau in exteriorul constructiei, fiind apreciate in legatura cu
scara obiectului, conceptia stilistica, textura materialelor si culoare .
Odata cu dezvoltarea stiintelor umaniste s-au descoperit o serie de calitati
psihologice pe care finisajele le pot transmite, calitati confirmate de-a lungul timpului,
care s-au extins la toate programele de arhitectura, indiferent de complexitatea
acestora. Astfel, materialele de finisaj au fost grupate in functie de impresiile produse
la nivelul psihicului uman, diferentiindu-se materiale reci (piatra, de exemplu) sau
calde (cum ar fi lemnul), cele cu aspect sobru (caramida, piatra de cariera) sau vesel
(lemn incrustat, piatra de rau), cele care transmit intimitate (lemn) sau exteriorizare
(caramida) etc.
Materilele de finisaj naturale, devenite clasice: lemnul, piatra si caramida se folosesc
si astazi, valoarea lor estetica depinzand de modul in care sunt tratate si de
profesionalismul executantilor. Alaturi de acestea mai pot fi folosite: rogojini, paie,
textile, piei, blanuri,
bambus etc.
Lemnuleste folosit ca placaj pentru pereti (lambriuri, pardoseli, plafoane),
calitatea finisajelor fiind apreciata in functie de gradul de dezhidratare, proportiile
scandurilor si distanta dintre acestea, marimea rosturilor, eventualele ornamente sau
profile sculptate/aplicate.
Finisaje din piatra(de cariera sau de rau) se diferentiaza intre ele dupa
forma, marimea, culoarea si textura materialului. Duritatea, rezistenta la uzura,
intretinerea si curatenia finisajelor din piatra determina distributia in plan a
acestora.
Caramida (aparenta), folosita in principal la constructii, poate reprezenta un
material de finisaj agreabil: combinat cu rosturi albe sau cu vegetatie verde, rosul
caramizilor va crea un efect placut.
Materialele de finisaj contemporane, extrem de numeroase au fost
create prin folosirea de inlocuitori, care reproduc aspectul materialelor naturale:
placi din deseuri lemnoase, placi ceramice de diferite dimensiuni, tapete pe baza
de hartie sau materiale plastice, fototapete, folii autocolante etc.
Diversitatea materialelor atrage dupa sine dificultati in alegerea acestora. Este,
prin urmare, necesar un studiu concomitent al tuturor componentelor implicate intr-o
constructie, astfel incat acestea sa se armonizeze cu celelalte elemente fizice sau
fenomenale: cu lumina diurna, cu mobilierul, cu echipamentele etc.
Elemente nestructurale, neportante, care participă la alcătuirea
funcţională şi protecţia construcţiei, această categorie fiind realizată din mai
multe elemente:

Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care delimitează

funcţiunile într-o clădire, respectiv închid clădirea la exterior. Compartimentările
interioare suplimentare se realizează prin intermediul pereţilor despărţitori
autoportanti ce transmit încărcarea proprie planelor pe care reazemă. Incărcarea lor se
considera cvasi temporară putând lipsi în cazul modificărilor ulterioare de funcţional.

Învelitoarea – închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul sau

ultimul nivel, fiind realizată din produse ceramice (ţiglă, olane), paie, stuf, şiţă,
şindrilă.

Izolaţiile – protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei

(hidroizolaţii), împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a propagării
zgomotului (fonoizolaţii).

Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi

circulaţie, de a izola interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare naturală
corespunzătoare.

Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de protecţie

mecanică (uneori) etc. În această categorie intră: tencuieli, zugrăveli, vopsitorii,
placaje, pardoseli, tapete, etc.
Lucrările de finisaj interior şi exterior sunt lucrări aferente anvelopei precum şi a
elementelor de compartimentare verticale şi orizontale ale construcţiei care trebuie sa
asigure îndeplinirea simultană a următoarelor condiţii:
-protecţia construcţiei sau elementelor acesteia aliate în contact direct cu mediul
exterior, precum şi cele din interiorul construcţiei aflate în condiţii de microclimat
specifice
-confortul termic acustic igiena şi estetica spaţiilor.
-mărirea sau păstrarea durabilităţii clementelor pe care se aplica.

Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru evacuarea

tuturor persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate (incendiu, cutremur,
inundaţii) scara este practic o continuare a planşeului în zona casei scărilor, în pantă,
deci ar putea fi considerată ca şi element structural

Lucrările de finisaj au rol constructiv, funcţional, decorativ şi igienico-

sanitar şi se execută, în general, după ce întreaga clădire de roşu (fundaţii, pereţi) şi
acoperişul au fost terminate.
Finisajele unei cladiri cuprind urmatoarele lucrari: pardoseli, tencuieli,
placaje, zugraveli, vopsitorii, tapete si tamplarii, avand un rol functional, decorative
si igienico- sanitar. Costul acestor lucrari reprezinta cca. 15-20% din costul material
si cca. 25-30% din cel salarial al unei constructii, fapt pentru care se impun masuri
de reducere a acestor cheltuieli prin:
- mecanizarea proceselor tehnologice ale lucrarilor de finisaje;
- prefabricarea elementelor de finisaj;
- folosirea de materiale eficiente;
- introducerea unor metode avansate de lucru;
- calificarea corespunzatoare a fortei de munca
Tencuielile sunt elemente de finisaj care se aplică pe suprafaţa brută a
pereţilor, tavanelor sau a altor elemente de construcţii, având rol estetic, igienic şi
de protecţie împotriva agenţilor exteriori (intemperii, radiaţii etc.) sau interiori (apă
şi vapori de apă), a gazelor, focului şi a altor agenţi şi acţiuni chimice şi mecanice
din mediul ambiant.
Condiţii tehnice pentru
tencuieli
Condiţiile tehnice impun tencuielilor anumite proprietăţi legate de domeniul de
aplicare, de cerinţe de exploatare etc., şi sunt:
¾ condiţii capitale, legate de durabilitate, determină menţinerea în timp a
caracteristicilor fizice, chimice şi mecanice ale tencuielilor, având în vedere
condiţiile mediului ambiant;
¾ condiţii mecanice - se referă la legătura cu stratul suport şi fisurile care pot
apărea;
¾ condiţii fizice şi igienice de exploatare;
¾ condiţii de ordin arhitectural-estetic;
¾ condiţii economica-organizatorice.
Clasificarea tencuielilor
¾ După poziţia lor în construcţie se deosebesc: tencuieli interioare şi exterioare.
¾ După materialul suport pe care se aplică, pot fi: pe cărămidă, pe beton greu
sau uşor, pe zidărie din piatră, pe şipci, pe trestie etc.
¾ După tehnologia de execuţie, tencuielile pot fi: umede, semiumede sau uscate.
¾ După modul de prelucrare a feţei văzute, tencuielile se clasifică în:
¾ 1. tencuieli brute cu faţa văzută prelucrată grosier (la suprafeţele subsolurilor,
calcane, poduri) având funcţia principală de protecţie;
¾ 2. tencuieli drişcuite, netezite cu drişca din lemn;
 ¾ 3. tencuieli gletuite, sunt drişcuite pe care se aplică un strat subţire de var sau
ipsos, netezire cu drişca metalică; sunt folosite în special pentru netezirea
suprafeţelor care urmează a fi vopsite cu ulei;
¾ 4. tencuieli sclivisite la care faţa vizibilă se prelucrează cu pastă de ciment,
netezind-o cu drişca de oţel; sunt folosite la încăperi cu umiditate mare;
¾ 5. tencuieli decorative folosite la clădiri monumentale.

Tencuielile reprezinta lucrarile de finisaje interioare sau exterioare aplicate pe

suprafata bruta a unor elemente de constructie avand urmatoarele roluri: decorative,
igienice, de protectie, de izolare termica, fonica si hidrofuga.
Dintre tencuielile obisnuite, cele mai intrebuintate sunt:
- tencuieli brute;
- tencuieli driscuite;
- tencuieli sclivisite;
- tencuieli gletuite.
Alte tencuieli intalnite in constructii sunt tencuielile decorative:
- tencuieli cu praf de piatra driscuite;
- tencuieli stropite;
- tencuieli de terasit, granulit, dolomite;
- tencuieli in calcio-vechio, marmura artificiala.
Primele trei tipuri de tencuieli decorative se aplica, in special, la fatade.
Tencuielile umede folosesc ca material de baza mortarul compus din; agregat (nisip,
praf de piatra, praf de caramida, mica etc), liant (ciment, var, ipsos, argila), plastifianti
(var, argila) si materiale auxiliare (culori, intarzietori de priza, calti de in sau canepa).
Tencuiala se aplica in trei straturi: stratul de amorsaj (spritul), grundul si stratul vizibil
(de finisare).

3.Zugrăveli și vopsitorii:

Lucrările de finisaj prin care se aplică pe suprafaţa elementelor de construcţie

un strat subţire dintr-o suspensie de pigmenţi în apă se numesc zugrăveli. Dacă stratul
este alcătuit dintr-o suspensie de ulei sau emulsie, lucrările de finisaj se numesc
vopsitorii.
Zugrăvelile şi vopsitoriile se execută în scopul menţinerii stratului suport în
condiţii de igienă, protejării hidrofuge, ignifuge şi anticorozive cât şi pentru a crea un
aspect decorativ,
ele se execută manual sau mecanizat. Văruitul sau spoitul cu var este cea mai simplă
zugrăveală şi se execută cu lapte de var stins.
Zugrăvelile simple cu compoziţii pe bază de ulei (pentru a adera mai bine la tencuială)
se întrebuinţează numai la interior, pe suprafeţe şi locuri uscate. Se execută dintr-un
grund compus din humă, clei şi culoare, care se amorsează cu o soluţie foarte diluată
de săpun peste care se dau două sau trei straturi de zugrăveală preparate cu clei
animal. Tavanele se execută cu praf de caolin sau alb de zinc.
Vopsitoriile în ulei se execută pe tencuieli, tâmplărie din lemn sau metal, ţevi sau
radiatoare etc.
Zugravelile si vopsitoriile reprezinta lucrarile de finisaje interioare sau
exterioare prin care se aplica pe suprafeta elementelor de constructie un strat subtire
dintr-o suspensie de pigmenti in apa si numesc zugraveli. Daca stratul este alcatuit
dintr-o suspensie de pigmenti in ulei sau emulsii de lian in apa, lucrarile de finisaj se
numesc vopsitorii.
Zugravelile se clasifica in: varuit (executat din lapte de var stins si strecurat,
cu ajutorul bidinelei sau pompa), pe baza de clei, pe baza de vinarom (executate
pe beton, caramida, lemn, hartie, tesaturi), in calcio-vechio (realizata prin stropire
manuala sau mecanica),decorative (se executa cu ajutorul unor pensule, bureti de
cauciuc, sabloane de hartie etc).
Vopsitoriile. Dintre tipurile de vopsitorii cele mai importante sunt:
- vopsitoriile in ulei pe tencuiala, primul strat, grundul de imbibare, se chituieste, dupa
uscare se slefuieste si apoi se aplica 2-3 straturi pe directie verticala, ultimul strat se va
da de sus in jos;
- vopsitoriile pe lemnarie, se aplica pe tamplaria usilor, ferestrelor, a lambriurilor si
constau in aplicarea a 2-3 straturi de vopsea pe suprafetele grunduite si spacluite cu
chit de lac, ultimul strat dandu-se in lungul fibrelor lemnului;
- suprafetele metalice, se vopsesc dupa ce imprealabil au fost bine curatate, inclusiv de
rugina si grunduite cu miniu de plumb;
- vopsitoriile in imitatie de marmura, executate manual, se folosesc la finisarea
coloanelor, soclurilor sau lambriurilor pentru a le da aspectul marmurei. Stratul de
imitatie se protejeaza cu un strat de lac.
Tapetele reprezinta lucrari de finisaj ce constau in aplicarea la interior pe pereti
a unor fasii decorative din: hartie, carton, stofa, matase, PVC etc. Suprafata-suport
trebuie sa fie perfect plata, curata si uscata. Pentru indepartarea tapetului vechi, acesta
sa va umezi cu apa calda si apoi se va razui cu spaclul.
Lucrarile de placaj reprezinta lucrarile de finisaje interioare sau exterioare
prin care se aplica pe suprafata peretilor interiori sau exteriori, placi sau panouri din
diferite materiale.
Dupa natura materialelor folosite, placajele pot
fi :
- placaje din placi de faianta, se fac din argile refractare, caolinuri, feldspati,
acoperite pe o fata cu smalt iar pe cealalta cu striuri in relief. Se folosesc la placarea
bailor, bucatariilor, grupurilor sanitare, laboratoarelor etc.;
- placaje din placi ceramice smaltuite. Acest tip de placi, divers colorate, cu
dimensiuni mici, iar fata smaltuita poate fi neteda, ondulata, boltita, scobita, rombica
sau piramidala. Se folosesc ca placaje decorative la placari interioare si la fatade;
- placaje din placute de stricla colorata. Placute de diferite culori, cu o fata dreapta si
cealalta cu striuri, se utilizeaza la finisarea cladirilor, cu placaje interioare si exterioare;
- placaje din placi de sticla (opaxit), sunt de culoare laptoasa, au o fata neteda iar
cealalta cu striuri;
- placaje din caramida aparenta. Aceste placaje folosesc caramizi speciale si se
aplica la exterioarele construciilor;
- placaje de tip marmoroc. Se prezinta sub forma de foi flexibile (support
textile) si se folosesc la finisaje interioare;
- placaje din placi imitatie de piatra naturala sau beton mozaicat. Aceste placi sunt
formate dintr-un strat de baza (beton sau mortar de ciment) si un strat de suprafata
(mortar de ciment cu aggregate de mozaic sau marmura);
- placaje din piatra naturala. Se foloseste atat pentru placaje de interioare cat si
exterioare. La exterior se utilizeaza roci de granit, andezit, trahit, ruf vulcanic,
calcar, marmura, ele trebuie sa reziste la intemperii, legarea acestora in zidarie
facundu-se cu scoabe, carlige sau domuri;
- placaje din placi de PVC. Aceste placi se lipesc cu adeziv Prenadez pe suprafete
netede, plane si uscate. Se foloses la interioare indiferent de umiditatea aerului, dar
care nu sunt expuse agentilor agresivi;
- placaje din lemn. Folosesc la interioare pentru lambriuri, utilizandu-se fibre din lemn
(PFL)
, placi agglomerate din aschii de lemn (PAL), tablii, scanduri;
-placaje din carton gips. Acest material se foloseste ca pereţi divizori şi plafoane
suspendate din carton gips, placări de pereţi cu carton gips, scafe decorative, izolaţii
termice şi fonice.
Din datele prezentate rezultă că cele mai potrivite domenii de utilizare ale
finisajelor interioare pe bază de carton-gips sunt:
¾ hoteluri, birouri, şcoli, spitale, cămine
¾ studiouri artistice, săli de recepţii sau de spectacole cu acustică
pretenţioasă sau specială
¾ locuinţe noi, vile, case de vacanţă, cabane din lemn
¾ finisare de bucătării, băi, grupuri sociale, repartajarea spaţiilor existente
¾ amenajări de spaţii locative în poduri, mansarde, subsoluri, terase
¾ incinte industriale sau sociale cu rezistenţă mare la foc şi umiditate
¾ depozite, magazii, expoziţii, angrouri, supermagazine.
 Avantajele constructive ale finisajelor pe bază de carton-gips sunt:
¾ estetică deosebită cu eforturi minime
¾ greutate scăzută – încărcări statice mici – dimensiuni reduse la
elementele de rezistenţă
¾ creşterea gradului de valorificare a suprafeţelor construite şi a celor utile
¾ consumuri reduse de materiale de bază, reutilizarea avansată
¾ izolare termică şi fonică deosebite
¾ rezistenţă ridicată la foc şi umezeală
¾ compatibilitate deplină cu instalaţiile electrice şi sanitare înglobate
¾ grad ridicat de igienă şi comfort
¾ absolut nevătămătoare, sănătoase şi ecologice
¾ acurateţe constructivă, adaptabilitate şi flexibilitate arhitecturale
¾ plasticitate, acceptantă şi permisivitate deosebite pentru decorarea suprafeţelor
Cele de mai sus reprezintă suficiente motive pentru dvs. să valorificaţi fără
reţineri posibilităţile nelimitate oferite de plasticitatea arhitecturală a sistemelor de
carton-gips. Totodată garanţia calităţii europene oferite la îndemână de eliberarea
fanteziei şi creativităţii pentru alegerea celor mai potrivite şi totodată moderne soluţii
de finisaje interioare.
Pardoseala este elementul care delimitează clădirea la partea inferioară sau se
aplică pe partea superioară a planşeelor. Pardoseala are o structură diferită în cadrul
aceleiaşi hale agro-zootehnice în funcţie de scopul tehnologic pe care aceasta trebuie
să îl îndeplinească şi se deosebesc principalele tipuri:
¾ suprafeţe destinate circulaţiei utilajelor, oamenilor şi animalelor;
¾ suprafeţe de depozitare a producţiei agricole;
¾ suprafeţe pentru odihna animalelor;
¾ suprafeţe care acoperă canalele pentru instalaţii diverse.
Pardoselile sunt elemente de constructie situate la fata superioare a planseelor
sau direct pe pamant, care alcatuiesc suprafata plana, neteda si rezistenta la uzura si
care au rol de a prelua si transmite incarcarile date de circulatie si depozitare, precum
si un rol estetic, de izolare termica, fonica, etc.
Ele
cuprind:
- stratul-suport, rigid, constituit din beton simplu sau elastic, nisip, pietris, piatra sparta;
- stratul de uzura, format din diverse materiale: pamant, lemn, piatra naturala,
piatra artificiale, bituminoase, materiale pe baza de polimeri sintetici,
materiale speciale.
Pardoselile trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
- sa fie rezistente la uzura produsa de circulatia oamenilor, animalelor sau a
vehiculelor;
- sa nu se deformeze la socuri prin cadere;
- sa reziste la poansonare;
- sa fie durabile;
- sa fie termoizolante si fonoizolante;
- rezistente la foc;
- sa fie estetice(aspect placut);
- sa fie usor de executat, intretinut si reparat.
- eficienta economica,
- impermeabiliate la apa si vapori de apa,
- intretinere usoara, elasticitate
- proprietati antiderapante.
 O pardoseala nu poate indeplini in totalitate aceste conditii alegerea
tipului de pardoseala se face in functie de destinatia cladirii: social-
culturala, de locuit, administrativa, industriala, agrozootehnica etc.
Un criteriu important in functie de care se pot clasifica pardoselile il
constituie materialul din care se executa statul de uzura.
Pardoselile pot
fi:
- din lemn;
- din piatra naturala;
- din piatra artificiala nearsa;
- din piatra artificiala arsa;
- din produse pe baza de polimeri sintetici.;
- din pamant;
- din sticla;
- din materiale speciale.
Lucrarile de pardoseli se executa dupa ce au fost realizate tencuielile,
montata tamplaria si probate instalatiile amplasate sub pardoseala.
 Pardoselile din lemn, se folosesc in mod curent datorita unor calitati ca: elasticitate mare,
termo si fonoizolatoare, antiderapante, estetice.
Pardoselile pot fi:
- din dusumele brute (realizate din scanduri brute) care se utilizeaza la magazii, poduri sau dusumea
oarba sub parchet;
- din parchete (realizate din lamele de stejar sau fag);
- din placi fibrolemnoase ( se realizeaza din placi extradure de dimensiuni mari);
- din pavale de lemn (acest tip se folosesc in constructiile agrozootehnice si industriale).
Padoseli din piatra naturala, au un aspect frumos, cu variatie de desen si culori, si se folosesc in
special, la cladiri socio-culturale, adiministrative, magazine. Acestea se fac din marmura alba sau
colorata, porfir, granit, gresie etc., sub forma de placi taiate, dale, lespezi, obtinute prin cioplire,
cuburi, sparturi de marmura etc.
Dupa modul cum este prelucrata piata pentru montare se deosebesc:
- pardoseli cu imbracaminte din placi;
- pardoseli cu imbracaminte din mozaic cu rosturi opus incertum;
- pardoseli din mozaic venetian;
- pardoseli din mozaic roman;
- pardoseli din dale sau calupuri de piatra.
Pardoseli din piatra artificiala arsa sau nearsa sunt rezistente la uzura si umiditate, durabile si
usor de intretinut, utilizandu-si in incaperi cu circulatie intense (holuri, sali de asteptare, coridoare,
vestiare), incaperi cu umiditate ridicata (bai, bucatarii, spalatorii), incaperi cu destinatie speciala
(restaurante, cantine, laboratoare).
In functie de natura materialului folosit, pardoselile din piatra artificiala se impart in:
- pardoseli din piatra artificiala nearsa: beton de ciment, mortar de ciment sclivisit, mozaic turnat,
placi de beton mozaicate;
- pardoseli din piatra artificiala arsa: placi de gresie ceramica, placi ceramice din argila arsa,
caramida.
Pardoseli din materiale bituminoase. Aceste pardoseli prezinta o serie de calitati (sunt elastice,
impermeabile, rezistente la uzura, termoizolante, usor de reparat, nu produc praf, siguranta contra
alunecarii, rezistente la actiunea acizilor si alcalilor) dar si o serie de dezavantaje (inestetice datorita
culorii inchise a bitumului, suprafete aspre, nu rezista la temperature inalte, se deformeaza la
greutate).

Pardoseli din produse pe baza de polimeri sintetici. Aceste pardoseli sunt rezistente la uzura,
igienice, au aspect si colorit placut, sunt bune izolatoare termice si fonice, sunt usor de montat si usor
de intretinut. Sunt folosite pentru: holuri, vestibule, oficii, camere de locuit, bucatarii, bai, constructii
social-culturale (sali de lectura, cluburi, sali de asteptare, saloane si culoare de spital, birouri,
magazine, laboratoare, incaperi de
productie, unde nu intervin solicitari sau agenti chimici agresivi), etc.
Pardoseli din linoleum. Se produce sub forma de covoare dintr-un amestec omogen de faina de
lemn, praf de piatra si ulei de in fiert(linoina) cilindrat pe o tesatura tare de iuta.
Pardoseli din mocheta. Se folosesc foarte mult in locuine, camere de hoteluri, sali de teatre si
concerte, sali de conferinta, biblioteci si sali de lectura, magazine, birouri. Avantajele pardoselilor
din mocheta: estetice, termo si fonoizolatoare, se intretin, se curata si se monteaza usor.
MATERIALE DE BAZĂ, FOLOSITE LA LUCRĂRILE DE ZUGRĂVELI CLASIFICAREA
LUCRARILOR DE COLORARE
La executarea lucrarilor de „colorare” se folosesc materiale diverse. Pentru tehnologia executarii
lucrarilor de colorare este necesara clasificarea lor dupa functiunile îndeplinite în alcatuirea
compozitiilor de lucru.

1. LIANTI
2. PIGMENTI
3. DILUANTI SI SOLVENTI
4. MATERIALE AJUTATOARE

LIANTII
Liantii sunt substante care în stare lichida sau vâscoasa daca sunt întinsi în straturi subtiri pe o suprafata
oarecare se întaresc si dau nastere unei pelicule care leaga între ei pigmentii cu care au fost amestecati
si îi lipeste de suprafata suport. Liantii sunt generatori de pelicule, pentru acest fapt ei se mai numesc si
substante peliculogene.
Dupa provenienta, liantii pot fi :
Organici, atunci când sunt extrasi din plante sau din produse animale
Anorganici, atunci când sunt extrasi din substante minerale, sau sunt produse sintetice

GRUPE DE LIANTI:
1. Liantii de apa - sunt substante care pentru a fi folositi trebuie înmuiati si diluati în apa
2. Uleiurile – sunt substante grase de provenienta vegetala sau sintetica
3. Rasinile – sunt substante complexe naturale si mai ales sintetice
4. Bitumurile – sunt substante provenite din zacaminte naturale sau ca subproduse de la distilarea
titeiurilor
5. Derivatii celulozici – sunt compusi celulozici obtinuti pe cale industriala
6. Emulsiile- sunt dispersiuni fine de lianti în medii lichide , în general apa. Denumirea de
COLORARE se refera la acoperirea unei suprafete cu un strat subtire care îi schimba culoarea
indiferent de substantele cu ajutorul carora se obtine acest efect, ca si modul de aplicare a lor.

PIGMENTII
Substantele colorate, insolubile în lianti si în diluanti împreuna cu care se folosesc se numesc pigmenti.
Prin macinare se aduc în stare de pulbere foarte fina.
Amestecati cu liantii se alcatuiesc astfel suspensii. Dupa natura lor pigmentii pot fi:
- Anorganici minerali naturali sau artificiali, cei naturali fiind obtinuti din roci sau pamânturi colorate,
iar cei artificiali pot fi obtinuti din diversi compusi ai metalelor, oxizi, metale si aliaje ale lor în pulberi
fine.(ex. pamântul de Sienna, Miniul de plumb,Galbenul crom, Praful de Al)
- Organici naturali sau sintetici, cei naturali fiind obtinuti din plante, animale , insecte (ex. Carmin
natural, Indigoul, Rosu de Garanta, Sepia), iar cei sintetici se obtin din hidrocarburi cu nuante de la
galben la maron închis
te de la galben la maron închis Pigmentii întrebuintati la zugraveli si vopsitorii au de înfruntat actiunea
vatamatoare a multor agenti exteriori, printre care lumina solara, actiunea apei si a substantelor
dizolvate în ea, a prafului etc.
Câteva din principalele calitati ale pigmentilor sunt:
- Stabilitatea la lumina – este proprietatea pigmentilor de a nu se decolora, adica de a-si pastra vreme
îndelungata culoarea
- Insolubilitatea în apa, fara de care ploile si apa în general, dizolvând pigmentii, ar pata suprafetele
colorate si ar altera culoarea lor initiala, reducându-le rezistenta si stabilitatea si ar curata elementele
vopsite.
- Stabilitatea la actiunea acizilor
- Rezistenta la intemperii adica la actiunea combinata si repetata de umezire-uscare, frig-cald, înghet-
dezghet. Lipsa acestei calitati face ca pigmentul sa nu poata fi folosit decât la colorarile de interior.
- Puterea de acoperire se exprima prin cantitatea de pigment masurata în grame, necesara ca sa acopere
1 m2 de suprafata, astfel încât sa nu se mai vada o vopsea anterioara, de contrast, data pe sticla.
- Capacitatea de colorare - sau intensitatea pigmentului este proprietatea acestuia de a transmite
culoarea si nuanta lui unui amestec de pigment alb

DILUANTI SI SOLVENTI
Substantele lichide usor volatile , care dizolva substantele peliculogene , modificându-le prin aceasta
vâscozitatea în sensul de a le subtia (fluidiza) se numesc solventi. Aceste substante se folosesc la
vopsitorii având un rol important în uscarea si formarea peliculei.

MATERIALE AJUTATOARE
În categoria materialelor ajutatoare sunt cuprinse mai multe tipuri de materiale cum ar fi:
- Materiale de umplutura – sunt acele substante organice, natural sau artificiale, care au în general
putere mica de acoperire si o capacitate de absorbtie mica. Ele se amesteca cu vopselele pentru a
economisi uleiurile, pentru a atenua nuantele prea tari ale unor pigmenti, pentru a conferi vopselelor o
durabilitate mai mare în timp.
- Sapunuri – fie cele de menaj fie cele pasta se folosesc pentru curatarea suprafetelor de praf si de
funingine , la prepararea grundurilor pentru zugraveli , cât si, împreuna cu uleiurile vegetale , la
îmbunatatirea calitatii varuielilor si a vopsitoriilor.
- Plastifianti – sunt substante nevolatile sau foarte greu volatile, care ramân dupa alcatuirea peliculei,
facând ca ceasta sa aiba elasticitatea corespunzatoare.
- Decapanti – sunt amestecuri de solventi, cu adaosuri de parafina sau naftalina, care se folosesc pentru
curatirea si îndepartarea straturilor vechi de grunduri, chituri, sau vopsele.
- Materiale de slefuit (abrazivi) –sunt materiale abrazive livrate sub diferite forme : pietre, paste, praf
sau fixate pe un suport de hârtie sau pânza. Ele servesc la netezirea si uniformizarea suprafetei cât si a
grundului, sau a chitului.
- Diferite alte materiale ajutatoare – soda (carbonatul de sodiu) se dizolva în apa si serveste la
curatarea suprafetelor afumate sau patate de grasimi si la curatirea suprafetelor de vopsele de ulei.
- Soda caustica (hidratul de sodiu) se foloseste în solutii ca si decapant si la curatirea petelor grase.
- Piatra vânata (sulfatul de cupru), în solutie apoasa, aplicata pe suprafete tencuite, sau de lemn
distruge sporii de ciuperca si de muschi, cum si unele microorganisme si împiedica formarea lor
acestea fiind materiale fungicide. El poate intra în compozitia unor zugraveli.
Substantele vâscoase, lichide si emulsiile se pastreaza în cutii speciale, în bidoane sau în butoaie, toate
din tabla de zinc sau din tabla zincata. Pentru substantele volatile se va avea grija ca vasele sa se
închida ermetic, pentru a nu se produce vapori în magazie.
4. Bibliografie

https://www.academia.edu/10173328/Elementedefinisajpentrucladiri

file:///C:/Users/Elena/Downloads/ZUGRAV.pdf

https://www.titanapartments.ro/finisaje-si-materiale/