UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV

FACULTATEA DE CONSTRUCȚII
SPECIALIZAREA CONSTRUCȚII CIVILE, INDUSTRIALE ȘI AGRICOLE

LEMNUL ȘI STICLA, CA MATERIALE UTILIZATE

ÎN CONSTRUCȚII

Student
Andrei Elena
 CUPRINS

1. INTRODUCERE
2. CARACTERISTICI FIZICE ȘI MECANICE
3. REZISTENȚE MECANICE
4. PRODUSE DIN LEMN ȘI STICLA UTILIZATE ÎN
CONSTRUCȚII
5. STANDARDE
6. BIBLIOGRAFIE
 1. INTRODUCERE

Lemnul este un material natural care provine din plantele lemnoase, arbori, arbuști etc., fiind compus
în majoritate din celuloză și lignină și în mică parte din gume, rășini, materii tanante și materii
colorante.
Lemnul, o materie de origine organică, este produs de plantele lemnoase care fac parte din grupa
vegetalelor superioare cormofite - plante vasculare care sunt formate din țesutul lemnos xilen și țesutul
liberian - floem.
Lemnul se formează din cambiu, situat între lemn și scoarța copacului (creștere secundară). Culoarea
acestuia este dată de pigmenții prezenți în celulele lemnoase, de la alb (paltin, carpen), alb-gălbui
(mesteacăn, tei, brad), roșcat (cireș, păr) până la negru (abanos), și chiar în cadrul aceleiași specii, în
funcție de vârsta arborelui, condițiile de creștere, sănătate.
Lemnul este utilizat în scopuri multiple și în mai multe forme:

 Cea mai importantă utilizare la nivel mondial este cea de combustibil: lemnul oferă circa 3,5
kWh/kg (1 metru cub de lemn este echivalentul caloric a 0,147 tone petrol = 1480 kWh).
Arderea are loc în trei etape: în prima, lemnul este uscat la temperaturi de până la 150 °C, evaporând
apa conținută. Apoi, între 150 °C și 600 °C are loc piroliza. Componentele gazoase din lemn sunt apoi
eliberate și este format cărbune. În sfârșit, de la 400 la 1300 °C, are loc oxidarea (arderea).

 Lemnul mai este utilizat ca material de construcție: case de lemn, poduri, traverse de cale ferată,
mobilă, parchet, diferite elemente de design interior.
 Lemnul este utilizat și în industrie; din acesta se folosește în special celuloza și lignina: din lemn
se face hârtie (celuloză), plăci aglomerate din lemn (PAL), plăci din fibre de lemn (PFL) și alte
sortimente de panouri prefabricate, lacuri și vopsele, lipici (lignină), diferite materiale sintetice,
rășini etc.
 Lemnul mai este folosit în artă, alimentație etc.
Sticlele sunt materiale rezultate din racirea rapida a unor topituri vascoase, avand aceleasi elemente de
structura ca si cristalele, dar cu asezare in spatiu neordonata, ceea ce le imprima anumite proprietati
specifice,

Astfel, starea sticloasa, fata de starea cristalina a aceleiasi substante, se caracterizeaza prin densitate
mai redusa, continut mai ridicat de energie interna (este deci mai reactiva), nu are punct fix de topire ci
prezinta la incalzire un domeniu de inmuiere (favorizeaza tehnologii de prelucrare), iar prin racirea
brusca a topiturii apar tensiuni interne care determina rezistente scazute la soc si zgariere.

Datorita instabilitatii energetice, prezinta tendinta ca, in timp, sa treaca in forma cristalina (mai saraca
in energie), proces numit devitrificare, ceea ce poate determina opacizarea sau pulverizarea.

Pentru realizarea de materiale de constructii se utilizeaza sticla de silicat, care este un amestec de
SiO2 (sub 80 %) si silicati complecsi de Na, K, Ca, Pb, Ba etc. in functie de natura sticlei.

Sticla se fabrica din nisip cuartos curat (mai ales fara oxid de fier care da sticlei culori inchise) la care
se adauga fondanti (Na2CO3 sau K2CO3) pentru micsorarea temperaturii de obtinere a topiturii si
stabilizanti (CaCO3, Pb3O4 etc) care maresc rezistenta la actiunea apei. Pentru a imbunatatii calitatea
sticlei sau procesul tehnologic, se mai adauga dupa caz: substante colorante, decolorante, opalizante
sau substante care regleaza vascozitatea topituri.

Sticla obisnuita, din care se fabrica aproape toate materialele de constructie, este silico-calco-sodica,
materiile prime fiind nisipul cuartos, soda calcinata si calcarul, care, macinate fin si omogenizate
(pentru a intensifica reactiile chimice care incep inca din faza solida), sunt topite in cuptoare vana, la
circa 1450 C.

Topitura omogenizata si afanata se fasoneaza, dupa caz, prin tragere, laminare, suflare, presare etc.
Deoarece in timpul fasonarii, racirea topiturii de sticla se face brusc si neuniform in sectiunea
produselor, apar tensiuni interne care maresc fragilitatea, astfel incat la zgariere sau lovire se sparg cu
usurinta.

Pentru anularea tensiunilor interne, majoritatea produselor fasonate sunt supuse recoacerii, prin
incalzire la circa 500 – 600° C urmata de racire lenta.

Procesul tehnologic se incheie prin finisarea si decorarea produselor din sticla. Materialele de

constructie din sticla se finiseaza in general prin slefuire sau polizare.

2. CARACTERISTICI FIZICE ȘI MECANICE

Avantajele lemnului ca material de construcție

În mod evident, lemnul este o alegere comună și istorică ca material de construcție. Cu toate acestea, în
ultimele decenii, a existat o îndepărtare de lemn în favoarea produselor sau a metalelor proiectate sau
cum ar fi aluminiu.
Deși dorința de a nu se baza pe pădurile lumii pentru cererile de construcții este bine intenționată,
avantajele lemnului ca material de construcție depășesc în continuare alte produse de pe piață atunci
când analizăm impactul și performanța asupra mediului.

Caracteristicile lemnului

Rezistența la tracțiune – Pentru a fi un material de construcție relativ ușor, lemnul depășește chiar
oțelul atunci când vine vorba de lungimea de rupere (sau lungimea autoportantă). Mai simplu spus, își
poate susține propria greutate mai bine, ceea ce permite spații mai mari și mai puține suporturi necesare
în unele proiecte de clădiri.
Rezistența electrică și la căldură – Lemnul are o rezistență naturală la conducta electrică atunci când
este uscat până la niveluri standard de umiditate (MC), de obicei între 7% -12% pentru majoritatea
speciilor de lemn. (Această conductibilitate este, de fapt, baza unui singur tip de sistem de măsurare a
umidității.) Rezistența și dimensiunile sale nu sunt, de asemenea, afectate în mod semnificativ de
căldură, oferind stabilitate clădirii finisate și chiar implicații de siguranță pentru anumite situații de
incendiu.
Absorbția sunetului – proprietățile acustice ale lemnului îl fac ideal pentru minimizarea ecoului în
spațiile de locuit sau de birou. Lemnul absoarbe sunetul, mai degrabă decât să-l reflecte sau să îl
amplifice și poate ajuta la reducerea semnificativă a nivelului de zgomot pentru confort suplimentar.
Frumusețe – Cu marea varietate de specii disponibile, lemnul prezintă o gamă incredibilă de opțiuni
estetice, precum și oferă proprietăți mecanice, acustice, termice variate, împreună cu altele care pot fi
selectate în funcție de nevoia proiectului clădirii.

Avantaje biologice

Într-o perioadă în care preocupările ecologice sunt mari, tendința a fost să se îndepărteze de lemn ca
material de construcție pentru a preveni defrișarea, în parte ca o încercare de gestionare a gazelor cu
efect de seră.
Cu toate acestea, o privire mai atentă asupra motivelor acestei gândiri se poate dovedi ușor în afara
traseului. Lemnul are mai multe avantaje care ajută atât constructorul, cât și mediul.

Lemnul este regenerabil

Spre deosebire de beton sau metale, lemnul este un material de construcție care poate fi cultivat și
regăsit prin procese naturale și, de asemenea, prin programe de replantare și management forestier.
Recoltarea selectată și alte practici permit creșterea continuării în timp ce se recoltează copaci mai
mari.
În timp ce pădurile cresc (prin intermediul energiei solare), ele elimină, de asemenea, natural și eficient
dioxidul de carbon din mediu. Este un bonus unic lemnului.

Lemnul este prelucrat mai ușor pentru utilizare

În comparație cu materialele de construcție precum oțelul sau betonul, ciclul de viață al lemnului are un
impact general mai mic asupra mediului decât omologii săi și, prin urmare, costă mult mai puțin pentru
a produce. Producția de ape uzate și impactul asupra mediului sunt, de asemenea, semnificativ mai
scăzute în procesele de fabricație a lemnului, în special în comparație cu oțelul.
Multe fabrici de cherestea folosesc produse secundare din lemn (chipsuri, scoarță etc.) ca
biocombustibil pentru instalațiile lor pentru a reduce sarcina de combustibil fosil a procesului de
producție, iar sistemele de măsurare a umidității, cum ar fi programul de recuperare a gradului de
umiditate și de recuperare a gradelor Wagner Meters, permit fabricilor să maximizeze eficiență și
produce mai puține materiale sub-grade și deșeuri în procesul de uscare.
Pe măsură ce programele de gestionare și replantare a pădurilor continuă să crească, aceste beneficii se
înmulțesc continuu.
Lemnul emite compuși organici volatili inferiori
Ca material natural de construcție, lemnul emite compuși organici volatili (COV) semnificativ mai mici
și dioxid de carbon în afara gazelor decât aluminiul, oțelul, betonul și materialele plastice. Totuși, acest
lucru nu este valabil în mod necesar pentru produsele din lemn proiectate sau pentru produsele din
lemn compozit.
Impactul scăzut al COV al lemnului este un beneficiu deosebit pentru casele și birourile care sunt
ocupate zilnic. De fapt, unul dintre lucrurile pe care lemnul le degajă este un compus organic natural
care relaxează oamenii – nu doar căldura culorii lemnului creează un efect atât de primitor.

Lemnul îmbunătățește eficiența energetică

Lemnul are un grad de izolare mai mare decât oțelul sau plasticul ca urmare a structurii sale celulare
naturale. Aceasta înseamnă că casele și clădirile necesită mai puțină energie pentru a menține încălzirea
și răcirea, plus lemnul poate ajuta la reglarea nivelului de umiditate într-un grad mic. (Vedeți mai jos
despre Optimizarea utilizării lemnului cu măsurarea MC). O sursă sugerează că o podea din lemn tare
instalată peste un strat de lemn oferă aceeași valoare de izolare ca și podeaua din beton de 22 de inci.

Lemnul este biodegradabil

Una dintre cele mai mari provocări ale multor materiale de construcție, inclusiv betonul, metalul și
materialele plastice, este că atunci când sunt aruncate, acestea necesită mult timp pentru a se
descompune. Când este expus la condiții climatice naturale, lemnul se va descompune mult mai rapid și
va reumple efectiv solul în acest proces.

Caracteristicile tehnice ale sticlei de constructie

Proprietatile chimice si fizico-mecanice ale sticlei depind de compozitia chimica, structura, starea de
defecte, tensiuni interne etc.
Sticla obisnuita prezinta o transparenta ridicata pentru radiatii luminoase (60 – 95 % in functie de
compozitie si calitate) si este putin permeabila pentru razele ultraviolete si infrarosii.
Sticla prezinta o remarcabila stabilitate dimensionala (pentru sticla de constructii coeficientul de
dilatare termica liniara este apropiat de al otelului), nu este higroscopica, nu este combustibila si are
proprietati electroizolante.
Sticla rezista bine la actiunea agentilor atmosferici, la actiunea acizilor, exceptie facand solutiile
acidului fluorhidric. Solutiile bazice, chiar si apa curata, mai ales cea fierbinte, actionand timp
indelungat asupra sticlei, o distrug la suprafata.
Sticla se caracterizeaza prin duritate si rezistente mecanice teoretice ridicate (determinate de natura
legaturilor chimice). Rezistentele mecanice reale sunt mult mai reduse datorita compozitiei chimice
variabile, defectelor de structura, defectelor de suprafata, tensiunilor interne, tratamentelor termice etc.
Rezistenta la compresiune este importanta (pana la 200 N/mm2), insa rezistenta la intindere (pana la 20
N/mm2) este relativ redusa.
Sticla prezinta deformatii predominant elastice la solicitari mecanice (modulul de elasticitate 50.000
– 100.000 N/mm2); este deci casanta si nu rezista la socuri mecanice. De aceea, la contactul cu
materiale dure, pot apare local forte ce depasesc limita de rupere, apare fisurarea si apoi spargerea.
Densitatea sticlei, in functie de compozitie, este cuprinsa in limitele 2200 – 6000/m3, sticla utilizata in
constructii avand densitate de 2500 – 2600 kg/m3.
Coeficientul de conductivitate termica, in functie de compozitia chimica, are valori in limitele 0,33 –
1,34 W/mK.
 Principalele materiale de constructie din sticla
 Geamuri

Geamurile sunt materiale de constructii din sticla de cea mai larga utilizare. Pentru obtinerea
lor, topitura de sticla se prelucreaza prin tragere (geamuri trase) sau prin laminare intre valturi
(geamuri laminate).

Geamurile trase, plane transparente, de intrebuintare curenta, se folosesc ca elemente de

inchidere a tamplariei exterioare si interioare. Sortarea pe calitati a geamurilor se face prin
verificarea conditiilor tehnice de calitate referitoare la: culoare, planeitatea si paralelismul
fetelor, stabilitate chimica, marimea si numarul defectelor sub forma de zgarieturi, incluziuni de
gaze, incluziuni de corpuri straine sau de sticla cristalizata, prezenta stirbiturilor etc.

Geamurile laminate, finisate prin slefuire si polizare pe ambele fete, sunt geamuri de calitate
superioara, destinate in principal confectionarii oglinzilor, vitrinelor si geamurilor securizate.

Geamurile securit se caracterizeaza prin rezistente superioare la incovoiere si soc, iar prin
spargere nu dau bucati taioase. Aceste proprietati se datoresc unor tensiuni interne mari,
echilibrate si astfel distribuite incat imbunatatesc comportarea la solicitari dinamice, maresc
duritatea si elasticitatea sticlei.

Aceste geamuri se obtin prin taierea prealabila la dimensiunile necesare si supunerea la un

tratament termic de calire (incalzire pana la inmuiere si racire brusca cu aer pe ambele fete).
Datorita solidificarii rapide a straturilor exterioare si mai lente a stratului exterior, vor apare
spre exterior eforturi de compresiune si in interior de intindere. Astfel, la solicitarea de
incovoiere vor trebui depasite in primul rand eforturile de compresiune ale straturilor exterioare
si rezistentele de rupere vor fi mult mai mari.

Geamurile de protectie tip securit se folosesc la ferestre, usi, glasvanduri, la cladiri cu public
numeros (spitale, scoli, hoteluri, muzee, magazine), care trebuie sa fie protejat in cazul spargerii
unor geamuri de dimensiuni mai mari.

Geamurile emailate securizate sunt geamuri colorate, netransparente, utilizate in special pentru

realizari de fatade sau interioare decorative, la placarea peretilor etc.

Geamurile armate sunt obtinute prin laminare din sticla incolora sau colorata, in care se
introduce in timpul fabricarii o plasa de otel, care in caz de spargere retine cioburile. Se folosesc
la luminatoarele din acoperisurile halelor industriale, la peroane de gari, la parapetele pentru
terase, balcoane, scari etc.

Geamurile ornament se fabrica prin laminare, din sticla incolora, valturile imprimand un model
pe una din fete. Aceste geamuri se folosesc ca element de inchidere in cadrul tamplariei, in
scopuri decorative, pentru locuri unde este necesar geam translucid.

Geamul termoizolant (termopan), este un produs prefabricat, confectionat din doua sau mai
multe foi de geam, cu spatiu de aer uscat intre ele, inchis ermetic, fixate prin intermediul unui
distantier si bine etanseizat pe contur (fig.1). Se utilizeaza in constructii civile si industriale
unde este indicat ca suprafetele vitrate sa asigure si o buna izolare termica.

Geamul termoabsorbant este un geam tras, colorat in masa, cu o compozitie speciala (un

continut controlat in oxid feros) care absoarbe radiatiile infrarosii si o parte a radiatiilor
luminoase. Se foloseste la constructii civile si industriale unde este necesara o protejare fata de
efectul termic al razelor solare.

Geamul triplex este alcatuit din foi subtiri de geam lipite intre ele cu adezivi transparenti. Are
rezistenta la soc mai buna si avantajul ca in cazul spargerii cioburile raman lipite.

Geamul profilit (cu profil U) poate fi armat sau nearmat si se caracterizeaza printr-o mare
rigiditate. Se utilizeaza pentru realizarea de pereti translucizi la hale industriale, cladiri publice,
garaje etc.

 Produse din sticla pentru pereti si plansee luminoase

Aceste produse se fabrica prin turnare sau presare si servesc pentru realizarea de pereti sau
plansee care sa imbunatateasca iluminatul natural al constructiilor.
Dale din sticla pentru pereti - au forma patrata cu concavitate pe o fata sau pe ambele fete
pentru reducerea greutatii, iar pe canturi au santuri striate. Executarea peretilor luminosi se face
prin asezarea dalelor pe cant cu resturile orizontale si verticale in prelungire. Rigidizarea se
realizeaza prin introducerea in rosturi a unor bare din otel beton fixate in pasta de ciment (fig.
2.).

Figura 2. Dale de sticla pentru pereti - detaliu de montare

Pavelele rotalit se
utilizeaza pentru executia
de plansee luminoase la
diferite constructi
subterane. Ele au fata
superioara striata pentru a
fi antiderapante, partile
laterale adancite si striate
pentru a le asigura o buna aderenta cu betonul, iar fata inferioara este scobita pentru reducerea
greutatii (fig. 3.). La executarea planseelor luminoase se asaza intai corpurile rotalit pe cofraj,
cu scobitura in jos, iar in spatiul dintre ele se monteaza pe ambele directii bare din otel beton si
apoi se umplu golurile cu un beton plastic confectionat cu un agregat marunt.

Figura 3. Dale rotalit - detaliu de montare

 Produse din sticla pentru

placare

Placi de sticla opaxit sunt placi

groase de sticla opalizata, albe
sau colorate, cu fata vazuta
neteda, iar cea opusa cu striuri
paralele pentru a asigura o mai
buna aderenta la suport.

Se folosesc pentru placarea peretilor interiori ai incaperilor cu umiditate mare, inlocuind faianta.

Placile din sticla cristalizata, se obtin printr-o tratare termica speciala a unei sticle de o
compozitie adecvata si se caracterizeaza prin proprietati fizico-mecanice superioare. Placile din
sticla cristalizata pot fi albe sau colorate, mate sau lucioase si se utilizeaza pentru placarea
peretilor sau pentru pardoseli in mediu umed, inlocuind placile de gresie ceramica.

Placutele de sticla-mozaic se obtin din sticla colorata, au suprafete mate sau lucioase, forma
patrata si se caracterizeaza printr-o durabilitate mare si stabilitate a culorii. Se folosesc pentru
finisari decorative prin placarea peretilor exteriori sau interiori.
3. REZISTENȚE MECANICE
Fire si fibre din sticla

Se fabrica din sticle speciale, a caror compozitie permite tragerea in fire sau fibrilizarea.

Fibrele continui se obtin din baghete, bile sau direct din topitura, prin tragere prin filiere, urmata de
tratamente de antistatare, acoperire etc. si bobinate sub forma de manunchi rasucit denumit roving.

Ele se pot utiliza ca atare la obtinerea de tesaturi sau pot fi supuse unui proces de tocare obtinandu-se
fibre cu dimensiuni controlate.

Fibrele se pot transforma in impaslituri prin procedee tehnologice speciale sau pot fi utilizate pentru
obtinerea de materiale compozite armate dispers (polimer armati, beton armat cu fibre de sticla, ipsos
armat cu fibre de sticla etc.).

Proprietatile fibrelor de sticla sunt determinate de compozitie si tehnologia de obtinere.

Rezistenta la intindere a fibrelor este mult mai mare decat a produselor turnate din aceeasi sticla. De
exemplu, daca pentru fibra Rt = 1900 – 3900 N/mm2, pentru sticla masiva Rt = 40 – 100
N/mm2. Rezistenta la intindere a fibrelor variaza invers proportional cu diametrul (fig. 4).
Figura 4. Variatia rezistentei la tractiune a fibrelor de sticla cu diametrul

Fibrele de sticla isi pastreaza proprietatile intr-un interval limitat de temperatura.

Pentru obtinerea fibrelor de sticla se utilizeaza in principal urmatoarele tipuri de sticle:

Borosilicatica (denumita sticla E) cu urmatoarea compozitie oxidica: SiO2 50 – 56 %; Al2O3 12 – 16 %;

CaO 16 – 25 %; B2O3 8 – 13 %; MgO 0 – 6 %; Na2O +K2O 0 – 3 %; TiO2 0 – 0,4 %.

Fibrele din sticla E au urmatoarele caracteristici:

Rt = (30 – 40).103 daN/cm2;

la 760° C isi pierde proprietatile mecanice (incepe inmuierea la 846° C);

nu rezista la alcalii, drept care se pot utiliza pentru armarea polimerilor (PAS), ipsosului (IAFS) sau a
altor matrici cu pH neutru slab acid.

Sub forma de impaslitura se utilizeaza ca atare sau sub forma asociata (cu bitum s.a.) pentru fabricarea
de materiale electro sau hidroizolatoare. Împasliturile se realizeaza prin ancolarea fibrelor cu substante
polimerice.

Zirconica, rezistenta la alcalii (RA), se produce sub forma de fire, rovinguri si fibre si are urmatoarea
compozitie chimica: SiO2 71 %; ZrO2 16 %; Na2O 11 %; Al2O3 1 %; LiO2 1 %.

Se utilizeaza pentru armarea dispersa de matrici bazice (din ciment-nisip; ciment-cenusa de

termocentrala), pentru fabricarea betoanelor armate cu fibre de sticla (BAFS).

Vata de sticla

Se obtine prin fibrilizarea sticlei obisnuite. Este un material usor (densitate in vrac 70 – 100 kg/m 3) cu
proprietati termoizolatoare.
Vata de sticla se utilizeaza ca atare sau sub forma de saltele, fasii (cusute pe carton sau plase din sarma
zincata) pentru izolatii la temperaturi intre 0 – 500° C, izolata de umiditate.

3.6. Sticla poroasa

Se obtine din deseuri de sticla la care se adauga calcar, sulfat de sodiu cocs, substante care in timpul
incalzirii formeaza gaze care difuzeaza in masa sticlei, conferindu-i la solidificare o structura poroasa
(70 – 90 %) si o densitate aparenta mica (100 – 500 kg/m3).

Este un material termoizolator utilizat sub forma de blocuri, caramizi, placi sau ca material de
umplutura.

Coroziunea si protectia suprafetei otelurilor – Subiectul 44

Coroziunea este una din cauzele principale ce determina scoaterea din uz a pieselor, instalatiilor si
lucrarilor din metal. Otelul carbon este vulnerabil la actiunea coroziva a acizilor, gazelor si umezelii
atmosferice. Otelul carbon folosit in medii in care este posibila aparitia actiunilor corozive trebuie
protejat prin acoperiri, inlocuit cu oteluri rezistente la coroziune sau metale neferoase. Coroziunea
poate fi generala sau localizata.

Coroziunea generala poate fi uniforma - adancimea de penetrare fiind aceeasi sau neuniforma

Coroziunea localizata poate fi: in pete, in puncte, pungi deschise in interior

Coroziunea poate fi chimica si electrochimica (urmare a aparitiei unor curenti electrici).

Coroziunea chimica

Toate metalele au o afinitate pentru oxigen, majoritatea metalelor fiind obtinute din oxizii lor, care
constituie in principal, starea in care se gasesc in natura.

Coroziunea apare datorita prezentei umiditatii in aer, viteza de coroziune fiind marita in prezenta unor
impuritati ca acizi si gaze (SO2).

Fierul si otelul formeaza la suprafata un strat rosiatic de oxizi, numit rugina, strat care este poros si usor
penetrat de oxigen, astfel incat procesul de oxidare continua pana la distrugerea completa a metalului.

Pentru stoparea procesului de ruginire, se utilizeaza tratamente cu substante - inhibitori de coroziune

sau indepartarea completa a ruginii si protejarea metalului cu un strat de vopsea.

Coroziunea electrochimica

Cand doua metale diferite, imersate intr-un electrolit lichid, sunt asezate la mica distanta unul de
celalalt, apare un curent electric. În pila electrochimica cu electrozi de zinc si cupru, Zn se afla la un
potential negativ fata de solutie si electrodul de cupru si se corodeaza.
Metalul ce constituie electrodul unei celule electrochimice, care are potentialul de electrod mai negativ
este denumit anodic fata de celalalt.

În procesul de galvanizare, tabla de otel este protejata prin acoperire cu zinc. Daca stratul protector de
zinc este deteriorat partial si apa ajunge in contact cu cele doua metale, apare coroziunea
electrochimica, de aceasta data fiind corodat zincul.

Protectia suprafetei otelurilor

Otelul este foarte utilizat in majoritatea activitatilor din constructii, el fiind totusi foarte vulnerabil in
fata actiunilor corozive ale mediului, astfel incat el trebuie protejat prin acoperiri anticorozive.

Principalele metode de protejare a suprafetei otelului sunt:

acoperirea cu uleiuri, unsori sau inhibitori de coroziune;

vopsire;

placari cu metale rezistente la coroziune;

acoperiri metalice;

acoperiri prin electrodepunere;

acoperiri cu materiale plastice.

prelucrare la cald - cand otelul este prelucrat la cald, la temperaturi inalte, de exemplu laminarea, se
formeaza la suprafata lui un strat compus din oxid negru de fier, rezultat din combinarea Fe cu O. Acest
strat este dens si aderent, prevenind contactul dintre otel si oxigen.

Uleiurile si unsorile - uleiurile minerale si unsorile utilizate ca lubrifianti protejeaza suprafata pe care
sunt intinse, impiedicand apa sa condenseze si sa intre in contact cu metalul. Aceste materiale ofera
protectie numai pe o perioada limitata de timp.

Inhibitorii de coroziune - pot fi adaugati uleiurilor minerale pentru a obtine uleiuri anticorozive care pot
asigura o protectie pe o perioda mai lunga.

Vopsirea - este protejarea otelului prin acoperirea suprafetei sale cu un strat de vopsea sau un material
ce nu se oxideaza, ca bitum, asfalt. Înaintea vopsirii, suprafata metalului trebuie curatata temeinic de
stratul de oxizi, rugina, grasimi.

Placarile cu metale rezistente la coroziune - utilizeaza metale neferoase sub forma de foi, pentru
protejarea suprafetei metalului. Tabla de otel este introdusa intre doua foi de metal neferos rezistent la
coroziune si este apoi laminata la grosimea dorita.

Acoperirile metalice - pot fi realizate utilizand mai multe metode:

cimentarea pulberilor neferoase;

imersare in baie de metal topit;

pulverizare.

Cimentarea pulberilor neferoase este procesul in care otelul este incalzit pentru cateva ore in strans
contact cu pulberea de metal neferos. Temperatura este mentinuta putin sub temperatura de topire a
metalului neferos. Pulberea neferoasa se cimenteaza de suprafata otelului prin difuziune si formeaza un
strat compact .

Imersarea in baie de topitura se aplica in cazul acoperirii metalului cu staniu sau zinc.

Pulverizarea unei topituri metalice este metoda prin care otelul poate fi acoperit cu metale neferoase, in
special aluminiu si zinc. Metoda consta in imprastierea topiturii metalice, in picaturi mici (spraiere)
utilizand un dispozitiv special.

Electrodepunerea este un proces ce consta in acoperirea otelului cu un strat de metal neferos, utilizand

pentru aceasta procedee electrochimice. Dintre metalele utilizate pentru    acoperiri, cele mai utilizate
sunt: staniu, zinc, cupru, crom, nichel, cadmiu.

Acoperirile cu materiale plastice - o gama larga de materiale plastice poate fi folosita pentru
obtinerea de invelisuri pentru otel, rezistente la coroziune.

Aceste acoperiri permanente exclud contactul dintre otel si atmosfera, impiedicand aparitia coroziunii.

Aceste invelisuri sunt rezistente si la alte tipuri de atac chimic si pot avea proprietati antiaderente,
care le fac foarte utile in unele domenii ale industriei.
Avantajele si dezavantajele sticlei in constructie
Initial sticla a fost folosita pentru a permite patrunderea luminii naturale in casa chiar si atunci cand
fereastra este inchisa. Aceasta proprietate este motivul principal pentru care a aparut dorinta de a utiliza
pereti din sticla in arhitectura (atat pereti interiori cat si exteriori), in special in cazul constructiilor de
spatii comerciale. La transparenta sticlei, se mai adauga durabilitatea, rezistenta in exploatare , ceea
cein arhitectura si amenajari interioare reprezinta un avantaj clar.

In plus, eleganta structurilor din sticla (fata de materialele traditionale) este demna de luat in

considerare; o balustrada sau partitiile de sticladelimiteaza spatiile , creand in acelasi timp iluzia unui
spatiu mai incapator si grandios. Nu in ultimul rand, sticla ofera si o anumita versatilitate, putand fi
folosita atat in modele diferite cat si culori diferite (conform palterarului RAL), astfel de finisaje fiind
posibile cu ajutorul vopsirii si/sau sablarii sticlei. Toate aceste aspecte au transformat sticla in
materialul de baza folosit de arhitecti cand este vorba de transpunerea in practica a creativitatii si a
simtului estetic in constructii.
In caz ca aceste argumente nu te conving, trebuie notat si faptul ca structurile dinsticla (aici ne referim
in special la peretii din sticla) sunt si un bun izolator termic. Aditional, tehnologia de sticla dubla
ajuta la izolarea termica a spatiului datorita vidului dintre foile de sticla, vidul avand proprietatea de a
nu transfera caldura. In plus, acest vid contribuie si la izolarea acustica a incaperilor.
Desigur, degeaba ar fi existat dorinta de a folosi sticla in constructii daca nu s-ar fi inventat sticla
securizata si cea laminata, inovatie ce a permis folosirea sticlei in conditii de siguranta pentru o gama
din ce in ce mai diversificata de produse (balustrade, scari, fatade exterioare, etc.). De asemenea, in
cazul cabinelor de dus se foloseste sticla TIMELESS cu depunere anticalcar garantata de producator
10 ani de zile, iar petru pardoseli si trepte s-a inventat sticla antiderapanta.
Bineinteles, la lista lunga de avantaje, se adauga si cateva dezavantaje, legate in principal de costurile
de constructie si costurile de intretinere, insa toate aspectele trebuie puse in balanta, depinzand de
scopul constructiei si de aspectele estetice.

Tipurile de amenajari din sticla

Desi usile din sticla sunt cele mai des folosite in amenajarile interioare (neluand in considerare
ferestrele care sunt elemente de baza in cosntructii), sticla poate fi folosita in mult mai multe cazuri, si
anume:
– Pereti si compartimentari din sticla – in cadrul acestora peretii din sticla mobili si folosirea peretilor
de sticla in cazul toaletelor/vestiarelor reprezinta o noutate mai putin cunoscuta.
– Placari sticla (colorata, printata etc.) – desi de obicei se placheaza peretii din interior, de o asemenea
tehnologie pot beneficia si peretii exteriori, in special in cazul spatiilor comerciale care trebuie sa fie
vizual atragatoare si din exterior.

– Balustrade sticla – avand in vedere faptul ca balustradele din sticla pot deservii spatii interioare sau
exterioare, exista mai multe tipuri de prindere a acestora, ceea ce influenteaza si grosimea sticlei
folosite.
– Copertine sticla – acestea pot adauga unplus de eleganta oricarui spatiu, arhitectii putand sa aleaga
din mai multe feluri de prindere a copertinei.
– Trepte din sticla – este un produs care ofera o nota de modernism si unicitate oricarei scari.
– Pardoseli sticla – reprezinta o inovatie in domeniul amenajarilor interioare; ofera aceeasi rezistenta ca
si pardoselile din lemn sau ciment,  insa din punct de vedere estetic este pe departe superioara.
– Blat de sticla – este un produs care impreuna cu placarea peretilor cu sticla, transforma ideea de
bucatarie moderna, atat in cazul locuintelor rezidentiale, cat si in cazul bucatariilor profesionale.

4. PRODUSE DIN LEMN ȘI STICLA UTILIZATE ÎN

CONSTRUCȚII
Lemnul se afla printre materialele cele mai utilizate pentru constructii, mobilier si decoratiuni, inca din
vremurile de demult.

Aceasta se datoreaza faptului ca este un material usor de modelat, dar totusi foarte rezistent si un bun
izolator termic si fonic.
In functie de esenta din care provine, lemnul are anumite caracteristici specifice, iar fiecare tip de lemn
este potrivit pentru a realiza anumite elemente. Este bine sa stim ce tip de lemn este cel mai potrivit
pentru ceea ce ne dorim, astfel produsul final va fi unul durabil si reusit.

Bradul este un lemn de exenta moale, a carui avantaj este faptul ca se usuca foarte repede. Acesta este
usor de prelucrat, fiind utilizat mai ales pentru structurile de rezistenta a constructiilor civile sau
hidraulice, pentru tamplarie sau placaje de furnir. In cazul in care este folosit pentru exterior, lemnul de
brad necesita sa fie supus unor tratamente adecvate de protejare, pentru a impiedica degradarea acestuia
datorita agentilor agresivi.

Molidul este un tip de lemn renumit pentru constructiile interioare si exterioare, datorita faptului ca se
usuca si se prelucreaza foarte usor. Acesta este rezistent la apa, la acizi si la alcalini, fiind foarte usor de
tratat cu substante septice. Inca o calitate a lemnului de molid este faptul ca baitul este usor de aplicat,
uscandu-se rapid si fara defecte.

Pinul este utilizat in special pentru construirea structurilor caselor din lemn si a pieselor de mobilier de
gradina. Acest tip de lemn are o adaptabilitate foarte mare la caldura, inghet sau precipitatii. Datorita
aspectului sau rustic si a culorii deschise, ce ofera o senzatie de caldura pieselor de mobilier, multe
persoane prefera acest tip de lemn pentru amenajarea camerei copiilor sau a altor incaperi.
Mahonul este un tip de lemn foarte rezistent la umiditate, soare si trecerea timpului. Fiind un material
excelent pentru mobila, este folosit in special pentru productia mobilierului de lux si pentru finisarea
unor piese exclusive. De asemenea poate fi utilizat ca lemn pentru podea, deoarece este foarte usor de
intretinut.

Nucul este un lemn de esenta tare, foarte rezistent si durabil. Poate fi indoit si finisat in diverse moduri,
fara a se deforma, iar lacurile si vopsele se pot aplica cu usurinta, fara a avea reactii ulterioare. De
aceea acest tip de lemn este folosit in principal pentru fabricarea mobilierului masiv, a furnirurilor, a
dulapurilor, a lambriurilor si a elementelor decorative.

Ciresul este un lemn cu o textura fina si o nuanta rosiatica, fiind foarte potrivit pentru piesele de
mobilier elegante, nu necesita vopsire, doar lacuire si bait. Se lucreaza foarte usor, se lipeste repede,
este usor de slefuit si suporta foarte bine cuiele, are o rigiditate scazuta si este foarte rezistent la socuri.
Lemnul de cires este utilizat de asemenea si pentru construirea lambriurilor, a parchetului, a furnirurilor
sau a scaunelor.

Stejarul este un tip de lemn foarte potrivit pentru fabricarea mobilei, datorita faptului ca este foarte
rezistent si are un aspect deosebit. De asemenea este o materie prima foarte buna pentru structura
balcoanelor, scarilor, podelelor sau pentru tamplarie interioara si exterioara. Desi este un tip de lemn
foarte durabil, acesta este foarte flexibil daca este uscat incet si in conditii corespunzatoare.

Cedrul este un tip de lemn recunoscut pentru calitatile sale de a calma si de a elimina stresul,
imbunatatind starea de spirit si vitalitatea. Fiind un lemn foarte elastic si usor de procesat, acesta se
poate utiliza pentru constructii de orice fel. De asemenea este foarte apreciat pentru rezistenta sa
naturala la mucegai, igrasie, insecte si putrezire, dar si pentru capacitatea sa de izolare termica ridicata,
fiind un tip de lemn ideal pentru peretii caselor.

Chiparosul este un tip de lemn rezistent la umiditate, aceasta caracteristica facandu-l un foarte bun
material pentru pardoseala din bucatarie, baie sau orice alta incapere. Datorita culorilor sale variate, a
fibrelor ondulate si a inelelor negre, numeroase persoane prefera lemnul de chiparos pentru realizarea
elementelor decorative sau a pieselor de mobilier.
5.STANDARDE
SR EN ISO 12543-1:2012, Sticlă pentru construcţii. Geam stratificat şi geam stratificat de
securitate. Partea 1: Definiţii şi descrierea părţilor componente
Această parte a ISO 12543 stabileşte termenii şi descrie părţile componente pentru geamul stratificat şi
geamul stratificat de securitate, utilizate în construcţii şi anume: tipurile de geam, foile de material
plastic, straturile intermediare, plăcile, firele metalice sau armăturile. Compoziţia tipurilor de geam face
obiectul standardelor de produs corespunzătoare. Acestea sunt listate în anexa acestei părţi a
standardului.
SR EN ISO 12543-2:2012, Sticlă pentru construcţii. Geam stratificat şi geam stratificat de
securitate. Partea 2: Geam stratificat de securitate
Această parte a ISO 12543 stabileşte cerinţele de performanţă pentru geamul stratificat de securitate.
Standardul stabileşte cerinţele privind durabilitatea geamului stratificat de securitate şi geamului
stratificat de securitate cu proprietăţi de rezistenţă la foc; de asemenea, precizează încercările la
temperatura ridicată, la umiditate şi la radiaţii.
SR EN ISO 12543-3:2012, Sticlă pentru construcţii. Geam stratificat şi geam stratificat de
securitate. Partea 3: Geam stratificat
Această parte a ISO 12543 stabileşte cerinţele de performanţă pentru geamul stratificat şi are aceeaşi
structură ca partea a doua cuprinzând cerinţele privind durabilitatea geamului stratificat şi geamului
stratificat cu proprietăţi de rezistenţă la foc şi precizând încercările la temperatura ridicată, la umiditate
şi la radiaţii.
SR EN ISO 12543-4:2012, Sticlă pentru construcţii. Geam stratificat şi geam stratificat de
securitate. Partea 4: Metode de încercare pentru durabilitate
Această parte a ISO 12543 stabileşte metode de încercare referitoare la rezistenţa la temperaturi
ridicate, la umiditate şi la radiaţii a geamului stratificat şi geamului stratificat de securitate, utilizate în
construcţii. Pentru fiecare tip de încercare sunt precizate principiile care stau la baza metodei de
încercare, dimensiunile şi numărul epruvetelor, modul de lucru, exprimarea rezultatelor şi raportul de
încercare.
SR EN ISO 12543-5:2012, Sticlă pentru construcţii. Geam stratificat şi geam stratificat de
securitate. Partea 5: Dimensiuni şi prelucrare margini
Această parte a ISO 12543 stabileşte dimensiunile (grosime, lăţime, lungime), abaterile limită ale
acestora şi tipurile de prelucrare a marginilor geamului stratificat şi geamului stratificat de securitate
utilizate în construcţii.
SR EN ISO 12543-6:2012, Sticlă pentru construcţii. Geam stratificat şi geam stratificat de
securitate. Partea 6: Aspect
Această parte a ISO 12543 stabileşte defectele care pot să apară la dimensiuni finite şi metodele de
evaluare a aspectului când se priveşte prin vitraj. Standardul cuprinde gradul până la care sunt admise
defectele: în zona de margine pentru margini asamblate, fisuri, cute, zgârieturi, defecte punctiforme în
aria de vizibilitate, defecte liniare în aria de vizibilitate etc.
6.BIBLIOGRAFIE

https://standardizare.wordpress.com/2012/07/19/a-fost-publicata-seria-de-standarde-
referitoare-la-sticla-pentru-constructii-cu-titlul-general-sticla-pentru-constructii-geam-
stratificat-si-geam-stratificat-de-securitate-care-cuprinde-urmatoarel/
https://www.asro.ro/wp-content/uploads/2017/06/confirmate_aprilie_2017.pdf
https://genexcom.ro/avantajele-lemnului-ca-material-de-constructie/
https://www.rasfoiesc.com/inginerie/constructii/STICLA-SI-MATERIALELE-DIN-
STIC19.php