Intemeierea Romei

Roma non fuit una die condita - proverb italian

Povestea îîncepe cu eroul Aeneas, care dupaă ce paă raă seşte Troia incendiataă , dupaă o
lungaă caă laă torie pe Marea Mediteranaă ajunge îîn Latinium unde se caă saă toreşte cu Lavinia, fiica
regelui Latinus. Aeneas îînfiinţeazaă oraşul Lavinium. Fiul lui Aeneas îîntemeiazaă oraşul
Alba Longa. Aici dupaă domnia a 12 urmaşi ai saă i pe tron urcaă tataă l legendarei Rheei Silvia,
regele Numitor. Fratele acestuia, Amulius, îîl îînlaă turaă de pe tron şi pune staă paî nire pe putere,
iar pe Rheei Silvia o transformaă îîntr-o vestalaă pentru a nu mai emite pretenţii la tron.
Frumuseţea fetei îîl face pe zeul Marte saă se îîndraă gosteascaă de ea şi saă cadaă asupra ei sub
forma unei ploi de aur. Drept urmare, iau naştere doi gemeni, Romulus şi Remus, care
pentru a nu fi ucişi de Amulius sunt puşi îîntr-un cufaă r şi laă saţi saă pluteascaă pe Tibru.

Cufaă rul este purtat de ape paî naă îîn grota Lupercaliilor la poalele Palatinului. Gemenii
crescuţi la îînceput de o lupoaicaă , mai apoi de paă storul Faustulus, devin doi tineri puternici.

Devenitți adultți, Romulus sț i Remus reusț esc saă -l readucaă pe bunicul lor pe tron, dupaă
care se îîntorc pe meleagurile unde au crescut hotaă raî ti saă fondeze un orasț . Nereusț ind saă
hotaă rascaă cine dintre ei îîi va da numele noului orasț , ei s-au îîncredintțat augurilor. Remus a
fost primul care a vaă zut sț ase vulturi zburaî nd pe cer. ÎÎndataă dupaă aceea, Romulus a vaă zut
doisprezece vulturi. Remus avea, prin urmare, primatul, îîn timp ce Romulus avea numaă rul cel
mai mare. De aceea Romulus a fost desemnat îîn final.

ÎÎn timp ce trasa pomœrium, brazda sacraă ce delimita orasț ul, ridicaî nd plugul pentru
rezervarea portților, fratele saă u, Remus, pentru a-sț i bate joc de slaă biciunea noului orasț , a
trecut cu un pas acest zid de apaă rare simbolic. ÎÎndataă Romulus l-a ucis gaî ndindu-se la zicala
Insociabile regnum („Puterea nu se îîmparte”) care marcheazaă astfel, îîn mod simbolic,
intransigentța trufasț aă a Romei îîn fatța oricaă rei incursiuni raă uvoitoare.

Primul rege al Romei, Romulus, instituie prima conducere politicaă la Roma –

regalitatea. Este urmat la domnie de 6 regi, primii au fost latini şi sabini, ultimii trei au fost
etrusci.

Romulus (753-717 îî.Hr.) – a domnit 37 de ani, timp îîn care a purtat o serie de
raă zboaie îîmpotriva vecinilor (mai ales îîmpotriva sabinilor, caă rora le-au raă pit fiicele pentru a-
şi asigura urmaşi). A organizat Senatul (cuprindea 100 de membri) şi a îîmpaă rţit societatea îîn
patres şi curii.

Orasț ul avea saă devinaă capitala Regatului Roman (condus de o succesiune de sț apte regi,
conform traditției), a Republicii Romane (din 509 îî.Hr. - 27 îî.Hr., guvernataă de Senat), a
Împeriului Roman (din 27 îî.Hr., condus de un îîmpaă rat) sț i îîn final devenind capitala Îtaliei.

ÎÎn anul 64, îîn timpul domniei lui Nero, o mare parte a orasț ului a fost mistuitaă de
incendiu. Orasț ul a fost reconstruit îîn timpul Flaviilor, dar mai ales îîn timpul îîmpaă ratților
Traian, Adrian sț i Caracalla.
LIBERTATEA

“A fi liber nu înseamnă să poţi face ce vrei, ci să ai dreptul să faci ceea ce trebuie.” -

Papa Îoan Paul al ÎÎ-lea

Libertatea este dreptul al fiecaă rui om de a actționa conform dorintțelor proprii îînsaă faă raă a
subjuga libertatea celuilalt. Libertatea mai îînseamnaă sț i a spune ceea ce gaî ndesț ti faă raă teamaă ,
ea este conceputaă ca absentța constaî ngerii.

Sartre spune caă ”omul e condamnat sa fie liber". Condamnat pentru ca nu s-a creat el insusi si
totusi e liber pentru ca, odata zvarlit in lume, el este responsabil de ceea ce face.

Îdeea responsabilitaă tții individului cu referire la libertate este îîmpaă rtaă sț itaă sț i de Abraham
Lincoln,el afirmaă caă “libertatea îînsemanaă saă fim responsabili pentru noi îînsț ine”.

De-a lungul timpului omenirea a luptat pentru libertate. Ajunsi îîn pragul libertaă tții,
oamenii uitaă semnificatția libertaă tții sț i de multe ori îîncalcaă libertaă tțiile lor, dar sț i
libertaă tțiile celorlaltți. Astfel, libertatea a trebuit saă se îîmpartaă de la sine îîn
douaă : libertatea morală sț i libertatea legii.
Libertatea moralaă constaă îîn ceea ce ne permite consț tiintța noastraă saă facem, iar
libertatea legii : ceea ce ne permite legea.

Libertatea legii are mai multe forme, definite in Constitutia Romaniei. Astfel exista o libertate
a constiintei, o libertate de exprimare, o libertate individuala, libertate a intrunirilor si o
libertate economica.

Libertatea individualaă
Libertatea individualaă şi siguranţa persoanei sunt inviolabile.
Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai îîn cazurile şi cu
procedura prevaă zute de lege. Reţinerea nu poate depaă şi 24 de ore. Arestarea preventivaă se
dispune de judecaă tor şi numai îîn cursul procesului penal.
ÎÎn cursul urmaă ririi penale arestarea preventivaă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi
se poate prelungi cu caî te cel mult 30 de zile, faă raă ca durata totalaă saă depaă şeascaă un termen
rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile.
ÎÎn faza de judecataă instanţa este obligataă , îîn condiţiile legii, saă verifice periodic, şi nu mai
taî rziu de 60 de zile, legalitatea şi temeinicia arestaă rii preventive şi saă dispunaă , de îîndataă ,
punerea îîn libertate a inculpatului, dacaă temeiurile care au determinat arestarea preventivaă
au îîncetat sau dacaă instanţa constataă caă nu existaă temeiuri noi care saă justifice menţinerea
privaă rii de libertate.
ÎÎncheierile instanţei privind maă sura arestaă rii preventive sunt supuse caă ilor de atac prevaă zute
de lege.
Celui reţinut sau arestat i se aduc de îîndataă la cunoştinţaă , îîn limba pe care o îînţelege,
motivele reţinerii sau ale arestaă rii, iar îînvinuirea, îîn cel mai scurt termen; îînvinuirea se aduce
la cunoştinţaă numai îîn prezenţa unui avocat, ales sau numit din oficiu.
Punerea îîn libertate a celui reţinut sau arestat este obligatorie, dacaă motivele acestor maă suri
au dispaă rut, precum şi îîn alte situaţii prevaă zute de lege.
Persoana arestataă preventiv are dreptul saă cearaă punerea sa îîn libertate provizorie, sub
control judiciar sau pe cauţiune.
Paî naă la raă maî nerea definitivaă a hotaă raî rii judecaă toreşti de condamnare, persoana este
considerataă nevinovataă .
Nici o pedeapsaă nu poate fi stabilitaă sau aplicataă decaî t îîn condiţiile şi îîn temeiul legii.
Sancţiunea privativaă de libertate nu poate fi decaî t de naturaă penalaă .

Libertatea conştiinţei
Libertatea gaî ndirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îîngraă dite
sub nici o formaă . Nimeni nu poate fi constraî ns saă adopte o opinie ori saă adere la o credinţaă
religioasaă , contrare convingerilor sale.
Libertatea conştiinţei este garantataă ; ea trebuie saă se manifeste îîn spirit de toleranţaă şi de
respect reciproc.
Cultele religioase sunt libere şi se organizeazaă potrivit statutelor proprii, îîn condiţiile legii.
ÎÎn relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de îînvraă jbire
religioasaă .
Cultele religioase sunt autonome faţaă de stat şi se bucuraă de sprijinul acestuia, inclusiv prin
îînlesnirea asistenţei religioase îîn armataă , îîn spitale, îîn penitenciare, îîn azile şi îîn orfelinate.
Paă rinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri, educaţia copiilor
minori a caă ror raă spundere le revine

Libertatea de exprimare
Libertatea de exprimare a gaî ndurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de
orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de
comunicare îîn public, sunt inviolabile.
Cenzura de orice fel este interzisaă .
Libertatea presei implicaă şi libertatea de a îînfiinţa publicaţii.
Nici o publicaţie nu poate fi suprimataă .
Legea poate impune mijloacelor de comunicare îîn masaă obligaţia de a face publicaă sursa
finanţaă rii.
Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularaă a
persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
Sunt interzise de lege defaă imarea ţaă rii şi a naţiunii, îîndemnul la raă zboi de agresiune, la uraă
naţionalaă , rasialaă , de clasaă sau religioasaă , incitarea la discriminare, la separatism teritorial
sau la violenţaă publicaă , precum şi manifestaă rile obscene, contrare bunelor moravuri.
Raă spunderea civilaă pentru informaţia sau pentru creaţia adusaă la cunoştinţaă publicaă revine
editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestaă rii artistice, proprietarului
mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, îîn condiţiile legii. Delictele
de presaă se stabilesc prin lege

Libertatea îîntrunirilor

Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte îîntruniri sunt libere şi se pot organiza
şi desfaă şura numai îîn mod paşnic, faă raă nici un fel de arme

Libertatea economicaă

Accesul liber al persoanei la o activitate economicaă , libera iniţiativaă şi exercitarea acestora îîn
condiţiile legii sunt garantate.
Un punct de plecare pentru un lider politic ideal este puterea personală de influențare
(personal power), adicaă capacitatea acestuia de a influentța masele sț i de a le îîndemna saă -l
urmeze.
ÎÎn plus prin deosebite abilități de comunicare un lider are avantaje majore de a influentța
masele mentținand eficient autoritatea si îînlaă turaî nd orice actțiune care ar fi îîn defavoarea sa.

Un lider este dedicat unei anumite doctrine politice, adicaă apartține unui sistem de valori
sț i principii.

Orice politician trebuie să ofere respect față de adversarii politici sau politicienilor care
apartțin altor doctrine politice, ”oferi respect și primești respect”.

La nivel de conduitaă , traă saă turi pe care trebuie saă le posede un lider politic ideal sunt
inteligența, încrederea în propriile sale puteri, hotărârea și integritatea de caracter.

Sa inteleaga foarte bine fenomenul economic si financiar.

Sa fie un foarte bun cunoscator al politicii internationale, sa aiba contacte personale in

lumea diplomatica. Sa fie pragmatic in relatiile internationale insa sa nu abdice de la
interesele strategice ale tarii.

Sa fie un factor de echilibru, sa medieze intre interesele divergente a diverselor categorii

sociale.

Sa ramana aproape de mase, inspirandu-le si ridicandu-le.

Sa aiba putere de munca, sa fie lucid, cult, consecvent, sa isi respecte angajamentele. Sa
aiba mereu idei noi, sa aiba o viziune pentru tara. Sa fie sincer si deschis, sa spuna adevarul
chiar si daca acesta e neplacut, insa doar in masura in care facand asta nu dauneaza
intereselor generale colectivitatii.