Universitatea din Craiova

Facultatea de drept

Referat
Drept civil. Persoanele

Evoluția robiei și a capacității civile în Țările Române

Importanța dezrobirii romilor pentru dreptul românesc

Sudent: Viorica Pîntea, MD, An. I, Seria 3, Gr. 9

Profesor: Sevastian Cercel

Martie 2021

1
• Introducere
În dicționarul explicativ, cuvântul ,,robie’’ este lămurit ca: ,,Instituție caracterizată prin
dependența totală a unui om față de stăpânul său( În Evul Mediu, în Țara Românească și
Moldova ). Cunoaștem principalele reguli din actualul sistem de drept românesc, care se bazează
în prim plan pe libertate și egalitate. Oare putem asocia această definiție cu secolul al XXI-lea?
La prima vedere, desigur că nu. Nu ar trebui să existe vreo similitudine între robie și anul 2021.
Totuși, în realitate, încă există unele discriminări în România cu privire la etnia romilor. În acest
referat, voi încerca să conturez cursul de desfășurare al robiei în România( Tările Romîne ) prin
contextul evoluției capacității civile, sperând să aduc la cunoștința cât mai multor persoane
gravitatea utilizării prejudecăților asupra romilor.
Ipoteza: Cu cât mai mult societatea înaintează în timp, cu atât mai puțină servitute și
discriminare există.
Obiective:
1. Expunerea cu privire la mesajul Președintelui României Klaus Iohannis, de Ziua Dezrobirii
Romilor.
2. Analizarea evoluției robiei în contextul dezvoltării noțiunii de ,,capacitate civilă’’.
3. Cercetarea caracteristicilor robiei și capacității civile pe parcursul evoluției lor.
4. Conștientizarea pericolului menținerii robiei prin exemplificare teoretică și practică.
5. Determinarea importanței dezrobirii romilor pentru dreptul românesc.
Actualitatea temei: Dezrobirea romilor în contextul evoluției conceptului de ,, capacitate
civilă’’ prezintă interes pentru generațiile actuale prin prisma evenimentelor anterioare ce s-au
dovedit a fi erori. Astfel, se oferă posibilitatea specialiștilor actuali din domeniul juridic de a
soluționa, elimina greșelile trecutului și de a crea norme noi. Aceste legi noi urmând să susțină
drepturile și libertățile oamenilor, suprimând discriminarea și prejudecățile. Întrucât, în perioada
robiei romilor, au fost încălcate libertăți fundamentale, precum dreptul la viață și integritate
fizică și psihică( stabilit în Constituția României la art. 22 ), libertatea individuală( art. 23 Const.
RO ), dreptul la apărare( art 24. Const. RO ), libertatea de exprimare( art. 30 Const. RO ),
interzicerea muncii forțate( art. 42 Const. RO ) etc. Una dintre cele mai importante violări a
romilor fiind nesocotirea acestora ca fiind oameni, ci bunuri, astfel găsindu-se lipsiți de
elementele principale ale capacității civile: capacitatea de folosință( prevăzută în art. 34-36 Cod
Civil actual ) și capacitatea de exercițiu( prevăzută în art. 37-48 Cod Civil actual ). Dreptul
românesc de astăzi promovează libertatea. Însă pe alocuri se păstrează o deosebire substanțială
între oameni în raport de rasă, etnie, culoare sau alte elemente obiective. Acesta este și motivul
pentru care tema respectivă continuă să fie actuală: este nevoie de modificări la nivel juridic,
social, politic pentru a elimina aceste lacune.

2
Cuprins:
• Introducere....................................................................................................................................2
• Bibliografie....................................................................................................................................3
• Mesajul lui Klaus Iohannis de Ziua Dezrobirii Romilor...............................................................4
• Statutul robiei în România.............................................................................................................5
‣Evoluția robiei romilor în România...........................................................................................5
1. Originile robiei.....................................................................................................................5
2. Perioada menținerii robiei. Subjugarea romilor...................................................................6
3. Documente ce confirmă robia romilor.................................................................................6
4. Emanciparea romilor robi. Revoluția de la 1848................................................................6
‣Dezrobirea romilor în România.................................................................................................6
1. Documente/legi care confirmă dezrobirea romilor...........................................................7
2. Importanța dezrobirii *romilor pentru dreptul românesc.....................................................7
• Robia în raport cu evoluția capacității civile.................................................................................7
1. Capacitatea în dreptul roman................................................................................................7
2. Capacitatea în vechiul drept românesc.................................................................................8
3. Capacitatea civilă în sistemul de drept actual( Cod Civil 2011 ).........................................8
• Concluzie:......................................................................................................................................8

• Bibliografie

1. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/klaus-iohannis-mesaj-de-ziua-dezrobirii-
romilor-trebuie-sa-eliminam-discriminarea-si-sa-renuntam-la-discursul-incarcat-de-ura-1455433
2. https://dexonline.ro/definitie/robie
3. http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf450.pdf
4. http://www.asociatiaproroma.ro/site/index.php/domeniu/cultura/istoriaromilor
5.https://www.rador.ro/2020/02/20/ziua-dezrobirii-romilor/
6. Persoanele. Noțiunea de persoană și de capacitate, Cursul nr. 5, Drept privat, A. Gherghe
7. Note de curs. Drept civil. Persoanele, FR, Irina Călinescu, Editura Universitaria Craiova, 2016
8. Drept civil. Persoanele: ,,Capacitatea civilă a persoanei fizice - o dimensiune istorică
indispensabilă’’, Curs 1, S. Cercel, 2020-2021
9. Pravilniceasca Condică 1780, ediție critică, Editura Academiei Române, București, 1957
10. Legiuirea Caragea, ediției critică, Editura Academiei Române, București, 1957

3
 ,,That on the first day of January, in the year of our Lord one thousand eight hundred and sixty-
three, all person held as Slaves within any State or designated part of a State, the people whereof
shall then be in rebellion against the United States, shall be then, thenceforth, and FOREVER
FREE, and the Executive Government of the United States, including the military and naval
authorities thereof, WILL RECOGNIZE AND MAINTAIN THE FREEDOM of such persons,
and will do no act or acts to repress such persons, or any of them, in any efforts they may make
for their actual freedom.’’
Excerpt from the US Emancipation Proclamation, January 1, 1863.
,,Că în prima zi a lunii ianuarie, în anul Domnului nostru 1863, toate persoanele deținute ca
sclavi în orice stat sau parte desemnată a unui stat, poporul căruia va fi apoi revoltat împotriva
Statelor Unite, vor fi atunci, de acum înainte, și pentru totdeauna liberi, iar Guvernul Executiv al
Statelor Unite, inclusiv autoritățile militare și navale ale acestora, va recunoaște și întreține
libertatea acestor persoane și nu va face niciun act sau acte pentru a reprima aceste persoane, sau
pe oricare dintre ele, în orice eforturi pe care le pot face pentru libertatea lor actuală.’’
Fragment din Proclamația de Emancipare SUA, 1 ianuarie1863

• Mesajul lui Klaus Iohannis de Ziua Dezrobirii Romilor

În data de 20.02.2021, Președintele României, Klaus Iohannis, ,,a transmis un mesaj cu

prilejul Zilei Dezrobirii Romilor. Șeful statului a spus că românii trebuie să elimine prejudecățile
și discriminarea, mai ales că în ultimul an, din cauza pandemiei, comunitățile de romi au fost
vizate de astfel de atacuri.’’ S-au împlinit 165 de ani de când țiganii din Principatul Țării
Românești au fost emancipați.
În primul rând, Președintele României atrage atenția asupra importanței zilei rememorării
dezrobirii romilor, deoarece acest eveniment a constituit un pas spre o Românie dezvoltată și
modernă. Întrucât robia reprezintă un element negativ al grupului social, - nu spun ,,societate’’,
căci o condiție formală a societății este libertatea, aceasta fiind reprimată în perioada respectivă -
nu era posibil procesul de avansare a statului. Robia romilor stagna evoluția, fiindcă această
instituție juridică și socială se alfa într-un dezacord total cu drepturile și libertățile fundamentale
ale omului, componentele principale ale unei societăți moderne. Klaus Iohannis susține: „A fost
unul dintre acele momente de o relevanță cu totul aparte pentru cursul spre înnoirea și
occidentalizarea societății românești la mijlocul secolului al XIX-lea… dezrobirea romilor a avut
un rol major în schimbarea profilului și a valorilor societății de la acea vreme, pregătind țara
noastră pentru întâlnirea cu modernitatea sa europeană.’’
În al doilea rând, libertatea individuală, astăzi stipulată în articolul 23 din Constituția
României, era un lux în acea vreme. Totuși, după o perioadă de suferințe, cetățenii de etnie romă
au fost dezrobiți. Însă, Președintele afirmă că legea care i-a dezrobit pe romi nu a soluționat total
problema discriminării romilor, aceasta menținându-se decenii ulterioare: ,, Dezrobirea de la
1856 a fost o mare provocare pentru societatea românească în ansamblul ei. Pentru romi, sutele
de ani de lipsire de libertate au lăsat cicatrici adânci și greu de vindecat. Legea care îi dezrobea
nu a rezolvat decalajul enorm, în plan economic și social, căruia romii îi erau victime, iar în
deceniile care au urmat numeroase expresii ale discriminării, urii și rasismului au marcat în mod
tragic existența lor”.
În al treilea rând, un rom face parte din societate la fel ca un român. Nu ar trebui să existe
distincție între cetățenii de etnie diferită, cum este scris și în Constituția României în articolul 4
alineatul 2: România este patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi, fără deosebire de
rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenența
politică, de avere sau de origine socială.’’. De aceea, Klaus Iohannis îndeamnă atât cetățenii, cât
4
și cei din domeniul juridic, aflați în funcții publice, să fie responsabili întru normele
constituționale și să elimine discriminarea, prejudecățile și ura împotriva persoanelor de etnie
romă: ,, Este extrem de important să eliminăm prejudecățile și discriminarea, mult prea frecvent
întâlnite în accesul la educație al comunităților de romi. De aceea, îmi doresc ca „România
Educată” să fie vârful de lance al efortului nostru întru egalitate, incluziune și toleranță. Ultimul
an, dominat de efectele pandemiei de COVID-19, a relevat cât de dificil este ca, în perioade de
criză, societatea să rămână imună la discursul încărcat de ură, de generalizări și de culpabilizare
în masă. Comunități întregi, cum sunt cele ale romilor, ajung să fie vizate de astfel de atacuri.
Aceste comportamente și atitudini sunt inacceptabile într-o societate democratică! Descurajarea
și sancționarea cu celeritate a discursului incitator la ură, a manifestărilor rasiste, antisemite și
xenofobe stau în puterea tuturor cetățenilor, dar sunt însă în responsabilitatea specială a celor
care, prin natura activității lor, dau conținut real drepturilor și libertăților cetățenești înscrise în
Constituție. Pentru toate acestea, astăzi, la rememorarea importantului moment istoric de acum
165 de ani, vă îndemn să lucrăm împreună pentru valorile solidarității și ale respectului
diversității, pentru o societate în care, indiferent de etnie și cultivându-și identitatea, toți cetățenii
se regăsesc prin contribuția lor proprie în marile proiecte ale națiunii!”
Mesajul Președintelui constituie un imbold pentru cețățenii români în a sprijini potențialul
romilor, ci nu a-i demoraliza prin manifestarea emoțiilor negative, precum ura și diferențierea
disproporțională. De asemenea, acest mesaj ar putea reprezenta un stimul pentru autorități,
pentru cei ce conduc statul român, de a acționa în favoarea tuturor cetățenilor, urmărind
egalitatea și echitatea prin puterea transpusă în normele propuse. Originea etnică, a romilor în
cazul nostru, este un element obiectiv care nu ar trebui niciodată să condiționeze xenofobie, ci
dimpotrivă, se cuvine să contribuie la îmbinarea frumoasă a diferențelor grupului, devenind într-
un final un întreg rotund.

• Statutul robiei în România

Robia reprezenta o instituție caracterizată prin dependența totală a unui om față de stăpânul
său, în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova. Aceasta instituție juridică și socială a fost
orientată spre persoanele de etnie romă( țigani ). Romii, cunoscuți și ca țigani, reprezintă un grup
etnic originar din India medievală. Astfel, din secolul al XIII-lea aproximativ ( datele privind
originile înrobirii romilor sunt nesigure ), romii sunt supuși la o subordonare, dependență
aproape totală( în funcție de perioadă )față de stapân. Libertatea acestora este suprimată,
fortându-i spre realizarea necesităților ,,cetățenilor’’.

‣Evoluția robiei romilor în România

1. Originile robiei.
Opiniile sînt divergente în ceea ce priveşte momentul sosirii ţiganilor pe teritoriul actual al
României. Conform studiului întreprins în 1837 de istoricul şi diplomatul Mihail Kogălniceanu ,
ţiganii, originari din India, ar fi ajuns în Moldova în 1417, în timpul domniei lui Alexandru cel
Bun. Din acest principat, ei s-ar fi răspîndit apoi în Ţara Românească, Transilvania, Ungaria şi în
restul Europei. Alţi autori (Paul Bataillard – Nouvelles Recherches sur l’apparition et la
dispersion des Bohemiens en Europe, Paris, 1849; Popp Serboianu – Les Tsiganes, Payot, Paris,
1930; Francois Vaux de Foletier – Miile Ans d’histoire des Tsiganes, Fayard, Paris, 11 Ţiganii
din România 1970) datează sosirea lor pe aceste meleaguri chiar înainte de anul 1300. În plus,
prezenţa ţiganilor este atestată în două documente – unul din 1385 şi celălalt din 1387 –
referitoare la două donaţii: una către mănăstirea Vodiţa, cealaltă către mănăstirea Tismana.
Originile înrobirii ţiganilor sînt obscure. Unii cred că ţiganii, prizonieri de război ai tătarilor (de
unde şi numele lor de «micii tătari»), i-ar fi urmat pe aceştia pînă la ţărmul Dunării, în timpul

5
invaziilor mongole din secolul al XIII-lea. Alte ipoteze privind începuturile procesului de
înrobire a ţiganilor invocă motive de natură economică. În vreme ce majoritatea ţărilor europene
îi alungau pe ţigani dincolo de graniţele lor, cele două Principate Române, Moldova şi Ţara
Românească, le-au interzis acestora să părăsească teritoriul şi i-au luat în robie.
2. Perioada menținerii robiei. Subjugarea romilor
În timpul robiei rromii nu erau subiect de drepturi și obligații, nu puteau avea un patrimoniu
și implicit nu aveau ce să transmită moștenitorilor, nu se puteau plînge în justiție. Procesul prin
care rromii au fost transformați în robi este similar celui prin care tăranii liberi au ajuns la
statutul de șerbi. Astfel principii locali au transferat dreptul de a colecta dările către anumiți
boieri sau catre manastiri. Treptat, acest drept al boierilor și manastirilor s-a transformat în drept
asupra pământului și mai târziu asupra persoanelor care inițial erau libere. Odată cu deptul
asupra pământului, stăpânul, fie el domnitorul, un boier sau o mănăstire, dobândeau și drepturi
asupra străinilor ce se stabileau în zona respectivă deorece aceștia nu aveau acces la dreptul de a
poseda pământ, astfel rromii au ajuns în situația de dependență de stăpân și care s-a transformat
apoi în robie. Obiect al disprețului societății, robii au fost supuși unei explatări crunte, abuzurilor
și violențelor care au mers până la viol și tortură. Robul nu era om, ci obiect, gata să fie cântărit,
prețuit, vândut sau cumpărat, așadar nici familia de rromi nu era recunoscută ca structura a
comunității, ci ca metodă de înmulțire a robilor similară prăsilei necuvântătoarelor
domestice. Toți robii rromi ai unui stăpân formau țigania  acestuia și locuiau, în principal, la
marginea satelor de români sau în sate integral rrome.
3. Documente ce confirmă robia romilor
a) Începutul veacului al XIX-lea - Codul Callimachi din Moldova (1817): ,,robia este
împotriva firescului drit al omului, dar ea a fost urmată din vechime”
b) Codul Civil din 1818 - Codul Caragea, capitolul VII( Pentru robi și țigani ): ,, 1. Robi sunt
câți sunt dobândă altuia. " Acest fel sunt țiganii în Țara Românească."’’
c) Pravilniceasca Condică 1780, „Pentru zestre’’: ,,Cele nemișcătoare lucruri ale muerii,
asemenea și ceale de sineși mișcătoare, adică țigani și vite, să nu să prețuiască…’’
d) Regulamentele Organice ( 1821; 1831-1832 )
e) Cele patru documente din fondul arhivistic Mănăstirea Sf. Sava-Iași de la Serviciul
Județean Iași al Arhivelor Naționale, 1655 și 1670: soluționarea faptelor de omor și de furt în
care sunt implicați țiganii robi.
f) Etc.

4. Emanciparea romilor robi. Revoluția de la 1848

Declanșată la Paris ca o reacție a poporului francez la nevoia modernizării statului, revoluția
se extinde și în spațiul românesc, datorită nemulțumirii generale față de vechile orânduieli ale
țării. În Țara Românească, unde revoluționarii au reușit să preia puterea vreme de trei luni,
Proclamația de la Islaz din 9/21 iunie 1848 a fost citită în fața unei adunări alcătuită majoritar din
țărani. Printre multe alte revendicări, emanciparea țăranilor clăcași și dezrobirea rromilor
constituiau cerințe urgente legate de înapoierea social-economică a țării. Intervenția armatelor
otomane a determinat revenirea la situația de dinaintea revoluției, inclusive continuarea statutului
de robi pentru rromi.

‣Dezrobirea romilor în România

La 20 februarie 1856 a fost promulgată de domnitorul Barbu Ştirbei „Legiuirea pentru
emancipaţia tuturor ţiganilor din Principatul Românesc” – legea prin care ţiganii au devenit
oameni liberi, cu drepturi şi îndatoriri egale cu ale celorlaţi cetăţeni din România; la acea dată au
fost eliberaţi din sclavie ultima categorie de robi ce aparţineau proprietarilor particulari, procesul
6
dezrobirii fiind început de Mihail Kogălniceanu în anul 1837 (Monitorul Oficial al României
182/2011).

1. Documente/legi care confirmă dezrobirea romilor

a) Reglementarea domnitorului Grigore Alexandru Ghica din 1785 care interzicea
separarea fraţilor şi surorilor prin distribuirea robilor romi la mai mulţi stăpâni
b) Proiectul de abolire a robiei pentru ţiganii clerului şi pentru cei care practică meserii în
oraşe, 31 ianuarie 1844 domnitorul Sturdza
c) Revoluția de la 1848-obţine abolirea totală a robiei, însă pe o perioadă scurtă de timp.
d) Decembrie 1855 – Grigore Ghica hotărăște eliberarea tuturor ţiganilor din Moldova
e) Februarie 1856, domnitorul Barbu Ştirbei încheie eliberarea ţiganilor din Ţara
Românească, iar Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor aflat în fruntea Principatelor
Române Unite (1859), se va strădui să şteargă şi ultimele urme ale robiei.

2. Importanța dezrobirii *romilor pentru dreptul românesc

Importanța dezrobirii pentru dreptul românesc din trecut: Pornind de la discursul
Președintelui Klaus Iohannis de Ziua Dezrobirii Romilor, pot afirma că dezrobirea în spațiul
românesc a însemnat un pas imens spre dezvoltare. Căci, cum spunea Mihail Kogâlniceanu la
1891, România era ultimul stat sclavagist din Europa (cu excepția Rusiei). Abolirea sclaviei a
însemnat modernizarea statului, întrucât robia era un fapt rușinos pentru generația iluminiștilor
români.
Importanța dezrobirii pentru dreptul românesc actual:
1) Consolidează drepturile și libertățile fundamentale stipulate în Constituție – Odată cu
dezrobirea, sunt garantate dreptul la viață și integritate fizică și psihică( stabilit în Constituția
României la art. 22 ), libertatea individuală( art. 23 Const. RO ), dreptul la apărare( art 24. Const.
RO ), libertatea de exprimare( art. 30 Const. RO ), interzicerea muncii forțate( art. 42 Const.
RO ) etc. Cu cât se înaintează în timp, apare vădit ideea discriminării negative, întrucât toți
cetățenii sunt egali, în primul rând, în fața lui Dumnezeu, în al doilea rând, în fața legii. Fiecare
om are dreptul să se nască și să-și trăiască viața așa cum dorește, în limitele legii. Egalitatea și
echitatea sunt prioritare.
2) Condiționează crearea unor norme noi, posibil mult mai efective cu privire la minorități.
Aceste legi noi pot dezvolta dreptul românesc, rezolvând problemele cu care se confruntă
minoritățile. Există probabilitatea ca sistemul de drept din România să evolueze prin elaborarea
conceptelor, principiilor noi în raport cu situația minorităților.
Exemplul 1: Crearea unei norme ce ar motiva studenții romi la educație și învățământ;
Exemplul 2: Întrucât mi se pare discriminatoriu alocarea locurilor speciale pentru romi la
facultăți, acestea nefiind într-un număr atât de mare: consider că locurile respective ar trebui să
fie într-un număr mai mare, pentru a nu nimici( egala )șansele la educație romilor sau să existe
posibilitatea pentru romi de a candida pe locurile studenților români.
Întocmirea unor norme de acest fel/altele ar putea soluționa careva dificultăți în ipostaza romilor.
3) Înlătură pericolul unor conflicte între cetățeni de etnie diferită, previne un posibil război
civil. Altfel spus, prezența unui sistem de drept inefectiv. Am demonstrat mai sus că robia a
condus spre revolte și conflicte. Dezrobirea romilor a fost pasul spre o Românie liniștită și
pacifistă.

• Robia în raport cu evoluția capacității civile

Capacitatea civilă nu a fost întotdeauna un atribut de care se bucurau majoritatea
persoanelor, cum este în sistemul de drept românesc actual. Aceasta a avut o evoluție care a
condiționat, de asemenea, apariția și abolirea robiei.
1. Capacitatea în dreptul roman
Pentru ca ființa umană să fie persoană, aceasta trebuia sa aibă capacitate juridică sau
7
 personalitate juridică (caput), iar pentru a avea capacitate jurudică, trebuia să întrunească
cumulativ următoarele atribute: 1) să aibă status libertatis, adică să fie un om liber; 2) să aibă
status civitatis, adică să fie cetățean roman; 3) să aibă status familiae, adică să fie șef de familie,
să nu se afle sub autoritatea altei persoane.
Capacitatea juridică în dreptul roman are două laturi: capacitatea de folosință sau de drept și
capacitate de exercițiu sau de fapt.
Capacitatea de folosință sau de drept semnifică aptitudinea persoanei de a avea drepturi și
obligații. Capacitatea de exercițiu sau de fapt este aptitudinea persoanei de a exercita drepturi și
de a-și asuma obligații prin încheierea de acte juridice.
Începutul capacității : Regula – la nașterea persoanei, cu condiția ca aceasta să se nască vie și să
aibă chip omenesc, nefiind necesar să fie și viabilă. Excepție – capacitatea juridică începe din
momentul concepției copilului, ori de câte ori aceasta este în interesul său.
Sfârșitul capacității : Capacitatea juridică încetează prin moartea persoanei, care poate fi moarte
fizică sau moarte civilă. Moartea fizică este cauza firească de încetare a capacității juridice.
Moartea civilă intervenea prin intermediul lui capitis deminutio.
Limitarea capacității juridice intervine în cazul în care este afectată demnitatea sau onoarea
persoanei și acest lucru se întâmplă în trei situații: infamia, intestabilitatea și turpitudinea.
2. Capacitatea în vechiul drept românesc
,,Capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii era recunoscută, în general, tuturor oamenilor
liberi, dar existau inegalităţi determinate de poziţia socială a acestora, de religie ori de regimul
străinilor. Întâlnim şi în dreptul feudal românesc inegalitatea subiecţilor de drept după poziţia
socială ocupată. La baza piramidei erau ţăranii aserviţi, numiţi rumâni, vecini ori şerbi, şi pătura
săracă a ţăranilor liberi, pe treapta următoare se aflau ţăranii liberi înstăriţi, clerul inferior şi
boierii de rând, pentru ca un loc privilegiat să îl ocupe marea boierime şi clerul înalt. Capacitatea
juridică a iobagului, deşi inferioară faţă de a boierului, reprezenta o îmbunătăţire faţă de aceea a
sclavului.’’
3. Capacitatea civilă în sistemul de drept actual( Cod Civil 2011 )
Capacitatea civilă este formată din capacitatea de folosință( aptitudinea omului de a avea
drepturi și libertăți )și capacitatea de exercițiu( aptitudinea omului de a dobândi și exercita
drepturi civile și de a-și asuma și executa obligații civile, prin încheierea de acte juridice civile ).
De capacitatea de folosință beneficiază toate persoanele, iar de capacitate de exercițiu – cei
majori, ne-puși sub interdicție judecătorească.
Începutul capacității de folosință: regula – capacitatea se dobândește odată cu nașterea;
excepția – capacitate de folosință anticipată. Încetarea capacității de folosință: 1) moartea fizic
constatată; 2) moartea declarată pec ale judecătorească. Premisele capacității de exercițiu a
persoanei fizice sunt reprezentate de: 1) existența capacității de folosință, 2) existența
discernământului. Felurile capacității de exercițiu sunt: 1) lipsa capacității de exercițiu, 2)
capacitatea de exrcițiu restrânsă, 3) capacitatea de exercițiu deplină.

• Concluzie:
Potrivit ipotezei mele, cu cât înaintăm în timp, cu atât mai puțină servitude și discriminare
există. Evoluția robiei, a capacității civile, într-un final, a dreptului românesc au determinat
desființarea sclaviei( dezrobirea romilor ), eliminând în proporții tot mai mari discriminarea
minorităților. Totuși, în secolul XXI, anul 2021, încă mai există un procentaj de separare,
inegalitate între oameni, cetățeni. De aceea, este important ca fiecare persoana, fie din domeniul
privat, fie public, să promoveze atitudinea amabilă și egalitaristă în raport cu minoritățile. În așa
mod, se va renunța la discriminare, ură și prejudecăți, dezvoltându-se totodată și dreptul
românesc.
8