Analiza speței, Pîntea Viorica: Sentinţa civilă 49 din 02.03.

2009
•Sentinţa civilă 49 din 02.03.2009:
• Nulitatea relativă a actului juridic de dispoziţie asupra imobilului comun săvârşit în lipsa
consimţământului expres al unuia dintre soţi
Tema speței: Consimțământ. Lipsa consimțământului în cazul actelor de dispoziție bunuri
comune.
Introducere:
• Reclamanta: C.E.M. • Pârâții: R.I., T.I., T.D. • Obiectul: Nulitatea absolută a actului juridic
de dispoziţie asupra imobilului comun săvârşit în lipsa consimţământului expres al reclamantei
C.E.M. • Instanța competentă: Tribunalul Vaslui
• Tribunalul Vaslui a pronunțat decizia civilă nr. 537/R/9.04.2008 cu privire la dosarul
5964/333/2006, autentificat sub nr. 442/7.08.2006, s-a trimis spre rejudecare acțiunea civilă în
care reclamanta solicită:
a) constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la
B.N.P.A. ,,Chirița,,;
b) evacuarea pârâtei T.I. din apartament.
• La acest dosar s-a conexat dosarul 1537/333/2008, unde: • Reclamanta: C.E.M. • Pârâții: R.I.,
T.I., T.D. • Obiectul: constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.
442/07.08.2008+evacuarea pârâților T.I. și T.D. din apartamentul din litigiu.
Starea de fapt:
• Reclamanta arată:
1. Existența căsătoriei între reclamanta C.E.M. cu pârâtul R.I. din anul 1985 până în anul 2005;
2. Divorț între reclamanta C.E.M. și pârâtul R.I. – anul 2005 (sentința civilă nr.156/25.01.2005);
3. În timpul căsătoriei: reclamanta C.E.M., împreună cu pârâtul R.I. dobândesc un apartament
din comuna Băcești (contractul de vanzare-cumpărare cu nr. 3367/11.04.1991);
4. După căsătorie, reclamanta C.E.M a dorit partajarea apartamentului bun comun, însă în timpul
partajului, pârâtul R.I. a vândut apartamentul către pârâta T.I., fără consimțământul reclamantei
C.E.M.;
5. În motivarea cererii ce a făcut obiectului dosarului conexat (1537/333/2008), reclamanta arată
că actul de vânzare – cumpărare 422/2006 s-a încheiat cu fraudarea legii,  este întemeiat pe o
cauză ilicită şi imorală şi a prejudiciat interesele sale.
• Reclamanta solicită:
1. Evacuarea pârâtei T.I., întrucât deține fără drept apartamentul, încălcând dreptul de proprietate
al reclamantei C.E.M.;
2. La 15.12.2008, respectiv 26.01.2009 –
a) constatarea nulității absolute a contractului
b) anularea contractului de vânzare-cumpărare.

• Pârâții T.I. și T.D.:

1. Au depus întâmpinare prin solicitarea respingerii acțiunii;
2. Arată: că actul de vânzare-cumpărare a avut o cauză licită și morală, că se aplică regulile
proprii coproprietății, soarta contractului de vânzare – cumpărare  depinzând de rezultatul
partajului; că pârâţii au aflat de la  R.I. că ar avea un apartament  de vânzare, însă actele de
proprietate erau lăsate garanţie la un  bar din comună, că au achitat datoriile lui R.I. pentru a
recupera actele de proprietate ale acestuia şi au adus îmbunătăţiri substanţiale apartamentului.
• Pârâtul R.I. – nu a depus întâmpinare.
Starea de drept:
a) Art. 35 al. 2 Codul Familiei
b) Art. 948 Cod Civil (c. civ. 949 şi urm., 953 şi urm., 962 şi urm., 966 şi urm.).
c) Art. 966 Cod Civil
Instanța a reținut:
1. Căsătoria și divorțul(2005) reclamantei C.E.M. cu pârâtul R.I. ;
2. În timpul căsătoriei-cumpărarea apartamentului situat în  Băceşti(Contract vânzare –
cumpărare 3376/1991);
3. Imediat după pronunţarea divorţului, introducerea acțiunii de partajare a apartamentului de
către reclamantă, ocazie cu care  a aflat că acest apartament bun comun fusese vândut pârâţilor
T.I. şi T.D., în acest sens încheindu-se contractul de  vânzare – cumpărare autentificat sub  nr.
442/7.08.2006 (pag. 15 – dosar 1537/333/2008);
4. Prevederile art. 35, alin. 2 teza a II-a din Codul familiei interzic încheierea actelor juridice de
dispoziţie privitoare la imobilele comune altfel decât în prezenţa  consimţământului expres al
fiecăruia dintre soţi;
5. În cazul actelor de înstrăinare sau de  grevare a imobilelor comune, consimţământul soţului
neparticipant la realizarea actului juridic nu se mai presupune, ci trebuie exprimat în mod expres;
6. A rezultat din întreg materialul probator administrat în cauză împrejurarea că reclamanta
C.E.M. nu şi-a exprimat în mod expres consimţământul la încheierea  contractului de vânzare –
cumpărare 422/2006;
7. Situaţia de fapt expusă de  reclamantă a fost confirmată şi de răspunsurile date la interogator
de către pârâtul R.I. (pag. 41).
Soluția instanței:
a) Sancţionarea actelor de dispoziţie săvârşite cu nesocotirea cerinţei consimţământului  expres
al ambilor soţi este nulitatea relativă.
b) Instanţa va admite în parte acţiunea reclamantei şi va constata nulitatea relativă a contractului
de vânzare – cumpărare 422/2006. Nefiind incidente în cauză nici unul dintre motivele de
nulitate absolută invocate, instanţa va respinge capătul principal de cerere ca fiind neîntemeiat.
c) În ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect evacuare, instanţa îl va respinge motivat
de faptul că, după cum rezultă din  declaraţia martorei N.E., pârâţii T.I. şi T.D. nu ocupă
apartamentul în litigiu. A relatat martora N.E. că apartamentul este  ocupat de mama pârâtei T.I.
şi nu de către pârâţi.
d) În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâţii, în solidar, la
plata cheltuielilor de judecată în sumă de 762 lei.
Concluzii personale:
Consider că soluția instanței, și anume: admiterea în parte a acțiunii introdusă de
reclamantă, respectiv, nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare ce privește
apartamentul, este una corectă, deoarece:
a) Potrivit dispozițiilor art. 35 al. 2 din Codul Familiei este obligatoriu existența
consimțământului expres al fiecărui soț în cazul încheierii actelor juridice de dispoziție, în speță,
actul de vânzare-cumpărare încheiat între R.I. și T.I., T.D., condiție neîndeplinită în speța de față.
Există interdicția de a înstrăina o construcție ce face parte din bunurile comune, respectiv,
apartamentul din litigiu, dacă lipsește consimțământul unuia dintre soți;
b) În baza probelor administrate, s-a demonstrat că reclamanta C.E.M. nu și-a oferit
consimțământul pentru vânzarea apartamentului din litigiu (declarațiile martorilor S.C., A.E.,
N.E. și ale pârâtului R.I.);
c) Sunt de acord cu soluția instanței cu privire la sancțiunea nulității relative, deoarece
sancţionarea actelor de dispoziţie săvârşite cu nesocotirea cerinţei consimţământului  expres al
ambilor soţi este nulitatea relative;
Totuși țin să menționez că sunt de acord cu decizia instanței, doar dacă nulitatea relativă a fost
invocată la dorința persoanei interesate, nu din oficiu de către instanță, deoarece știm că potrivit
Art. 1248: (2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin
dispoziţia legală încălcată. (3) Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de instanţa
judecătorească;
d) Nu susțin că în speță este o cauză ilicită, atâta timp cât cauza contractului de vânzare-
cumpărare nu era ilegală;
e) Referitor la evacuarea pârâților T.I și T.D. la fel sunt de acord cu decizia instanței, căci aceste
persoane nu locuiau în apartament, acțiunea neputând fi introdusă împotriva lor. Dacă
reclamanta dorește poate introduce o acțiune ce va avea ca obiect evacuarea pârâtei – mama lui
T.I.
Consimțământul este o condiție de valabilitate a oricărui act juridic, fapt ce ne demonstrează
necesitatea și importanța sa la încheierea contractului din speță. Lipsa acestuia conduce spre
anulare, în fine, nu se vor produce efectele dorite de părțile contractante.
Bibliografie:
1. https://legeaz.net/dictionar-juridic
2. https://www.jurisprudenta.com/jurisprudenta/speta-obfzxc0/?
fbclid=IwAR3agSHURd0dntK8EYBULU9XaxriuLHBsklwbLz3WZlP-jmDGg9_Rg4ZXWQ