Reclamanta S.V. a chemat în judecată pe pârâta M.N.

, cerând instanței, ca
prin sentința ce se va pronunța, să se constate nulitatea actului de vânzare
intervenit inter partes.
Reclamanta susține în cerere, că după ani de prietenie cu pârâta și cu
familia acesteia a convenit să locuiască și să gospodărească împreună cu aceștia,
în imobilul proprietate a lui N.M. De asemenea, S.V. susține că, după îndelungi
chibzuințe, a hotărât să meargă la notariat și să încheie un act juridic civil (prin
care să-și arate recunoștința pentru grija cu care a fost înconjurată de pârâtă și de
familia acesteia) cu privire la imobilul proprietatea sa. Reclamanta arată că acest
act pe care dorea să-l facă în favoarea pârâtei era de fapt un testament făcut în
timpul vieții și pentru acest lucru primea o sumă egală cu valoarea reală a
garsonierei; în ceea ce privește lucrările pregătitoare, acestea au fost făcute de
către N.M., S.V.  fiind dusă cu un autoturism la notariat din care nu a coborât
pentru a semna testamentul ci, așa după cum declară reclamanta, a semnat un act
adus de un salariat al notariatului, act care după știința sa nu prea aducea a
testament, dar a fost de acord pentru că a primit înainte o sumă considerabilă de
bani. Ulterior, S.V. a solicitat lui N.M. o copie după testament, dar aceasta a
tergiversat înaintarea unui astfel de act și, atunci când reclamanta a fost să-și
viziteze garsoniera, aceasta a fost informată de către vecini că nu mai este
proprietară, această calitate având-o N.M., care a afirmat în public că dorește să
închirieze imobilul. Față de această situație, S.V. s-a deplasat la notariat, unde a
aflat că de fapt a semnat un act de vânzare-cumpărare, fapt confirmat ulterior și
de pârâtă.
La dosar, S.V. a depus următoarele acte: actul de vânzare-cumpărare
autentificat semnat de însăși S.V., testamentul făcut la notariat înaintea actului
de vânzare-cumpărare, prin care S.V. îi lasă lui N.M. toate bunurile mobile,
precum și dreptul de concesiune asupra locului de înmormântare.
În întâmpinare, N.M. arată că, datorită stării de sănătate precare, S.V. avea
nevoie de un regim alimentar și medicamentos permanent, care a fost asigurat de
către N.M., și, drept recunoștință, S.V. a încheiat  actul de vânzare-cumpărare,
primind și o sumă de bani.
De asemenea, N.M. arată că la notariat S.V. a semnat actul personal în
fața notarului care s-a deplasat la locul în care se afla reclamanta.
Instanța, în conformitate cu rolul ei activ, a întrebat-o pe S.V. dacă știe să
scrie, să citească și dacă atunci când a semnat actul a avut posibilitatea să
citească în întregime actul pe care l-a semnat, iar aceasta a răspuns afirmativ.
Instanța de fond a respins acțiunea, întrucât a reținut din depozițiile
martorilor, propuși de pârâtă, că lui S.V. îi pare rău că a vândut garsoniera pe un
preț mic, dar dorește să anuleze actul și să o revândă altei persoane cu o sumă
mai mare.
 Instanța de apel a admis acțiunea, considerând depozițiile martorilor
irelevante.
Cerințe:
1. Ce fel de raport juridic civil constatați în speță? (1 punct)
2. Identificați și analizați elementele raportului juridic civil concret. (1
punct)
3. Clasificați, în funcție de criteriile cunoscute, dreptul subiectiv al lui
N.M. dobândit prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare;
aceeași operație și pentru obligația lui S.V. de a preda garsoniera. (1
punct)
4. Clasificați, după criteriile reținute în literatura de specialitate, bunul
asupra căruia poartă contractul de vânzare-cumpărare. (1 punct)
5. Cui îi revine sarcina probei? (1 punct)
6. Martorii propuși de reclamantă îndeplinesc sau nu condițiile de
admisibilitate ale probei? (1 punct)
7. Ce mijloace de probă identificați în speță? (1 punct)
8. Considerați viciat consimțământul lui S.V.? Dacă da, care este
viciul? (1 punct)
9. Care dintre cele două soluții ale instanțelor este cea pe care o
considerați corectă? (1 punct)
10.  Ce fel de înscris este actul de vânzare-cumpărare încheiat între SV și
MN? (1 punct)
1.Raportul civil din aceasta speta este de natura socoiala cu caracter
patrimonial.

2.Elementele constituive ale raportului juridic sunt in numar de

trei;partile,continutul si obiectul.
Partile din aceasta speta S.V SI N.M sunt peroanele fizice iar intre cele doua
se stabileste un raport juridic,actul de vanzare-cumparare.
Continutul raportului reprezinta totaliatea drepturilor si obligatiilor civile a
ambelor parti.
Obiectul raportului juridic civil consta in conduita partilor adica in actiunile
sau inactiunile pe care ambele parti trebuie sa le respecte.

3.N.M prin incheierea actului de vanzare cumparare dobandeste un drept

absolut dar este un subiect pasiv deaorece ea este debitorul,ca nou titular
are dreptul sa exercite orice atributie a bunului fara consimtamantul
cuiva.S.v este subiectul activ dearece ea este creditorul,dupa vanzarea
imobilului dansa are dreptul de-a se folosi de banii obtinuti dupa bunul
plac.

4.Imobilul (grasoniera) nemiscatoare prin natura sa

Garsoniera este un bun cu ciricuit civil
Este un bun individual determinat
Bun nefungibil
Bun neconsumptibil
Bun divizibil
Bun principal
Bun corporal
Bun sesizabil

5.Sarcina probei ii revine lui S.V ,,cel ce face o propunere inaintea judecatii
trebuie sa dovedeasca’’(art.1169 C.civil)

6.Martorii pusi de reclamanta nu indeplinesc conditiile de admisibiliatate

deoarece dispozitiile au fost irelevante.

7.Mijloacele de proba identificate in speta sunt;declaratiile

martorilor,declaratiile reclamantei,actul de vanzare-
cumparare.discernamantul reclamantei

8.Nu consider viciat consimtamantul lui S.V deoarece a avut discernaman

t in timpul semanarii actului de vanzare cumparare in plus a incheiat acest
act in semn de recunostinta fata de N.M si sa nu uitam ca a primit si o suma
considerabila de bani.

9.Dupa parera mea consider ca instanta de fond a actionat corect

10.Actul de vanzare cumparare este contract oneros pentru ca fiecare
urmareste sa isi procure un avantaj in schimbul obligatiilor asumate,este un
act consensual (incheierea prin simplu acord de vointa)