66.qxd 23.11.

2011 17:18 Page 76

Biserica Naºterea Maicii Domnului, com. Ciolpani, 1931

76
66.qxd 23.11.2011 17:18 Page 77

77
66.qxd 23.11.2011 17:19 Page 78

CLAUDIA FLORENTINA DOBRE

Comunism ºi drepturile omului:

Parlamentul European
ºi politica ceauºistã

În fiecare an pe 10 decembrie se sãrbãtoreºte Ziua Claudia Florentina

internaþionalã a drepturilor omului. Aceastã datã Dobre este doctor în
marcheazã adoptarea pe 10 decembrie 1948 a istorie al Universitãþii
Declaraþiei universale a drepturilor omului de cãtre Laval din provincia
Quebec, Canada unde
cele 58 de state ce constituiau la vremea aceea
a susþinut o tezã
Adunarea generalã a Naþiunilor Unite. Totalizând 30 de despre fostele deþinute
articole, Declaraþia instituie dreptul fiinþei umane la politice din România
viaþã, libertate, dreptate ºi egalitate, fãrã deosebire de comunistã. Autoare a
rasã, culoare, sex, limbã, religie, opinii ºi poziþie numeroase articole,
socialã1. publicate îndeosebi în
România comunistã a semnat Declaraþia la 14 strãinãtate, despre
decembrie 1955, odatã cu admiterea þãrii în memoria persecuþiilor
Organizaþia Naþiunilor Unite. Multe dintre articolele politice ºi a rezistenþei
declaraþiei se regãseau ºi în constituþiile României din anticommuniste,
despre locurile memo-
1948 ºi 1952, numai cã acestea erau ignorate de
riei ºi patrimonializarea
autoritãþile comuniste, ce se socoteau mai presus de trecutului în România.
orice lege. Astfel, în Constituþia din 1952, la articolul 81 Contact :
se stipula deplina egalitate a cetãþenilor republicii „fãrã claudia_dobre@ymail.c
deosebire de naþionalitate sau rasã”, iar articolul 84 om
proclama cã: „libertatea de conºtiinþã este garantatã
tuturor cetãþenilor Republicii Populare Române.”2
Aceste articole, ca ºi multe altele, vor fi încãlcate în
mod constant. Individul conta cel mai puþin pentru
regimul comunist ºi poate de aceea Declaraþia
drepturilor omului, deºi document recunoscut de
autoritãþi, a devenit caducã într-o astfel de orânduire.
În acest articol mã voi apleca asupra problemei
(ne)respectãrii drepturilor omului în România lui
Ceauºescu. Pledoaria mea se bazeazã pe o serie de 78

78
66.qxd 23.11.2011 17:19 Page 79

documente aflate în arhivele Parlamentului european,

sub-fondul Simone Veil, documente deschise de
curând consultãrii publicului larg. Este vorba de o serie
de scrisori, rapoarte ºi memorii adresate Parlamentului
european în anul 1980, fie de cãtre cetãþeni români, fie
de alte organizaþii internaþionale, ºi îndeosebi
preºedintei acestuia, doamna Simone Veil, privitoare la
încãlcarea drepturilor omului în România3.
Conform articolului 3 al Declaraþiei universale a
drepturilor omului: „Orice individ are dreptul la viaþã, la
libertate ºi la siguranþa persoanei sale”. În articolul 5 al
aceleiaºi Declaraþii se stipula cã „Nimeni nu va fi supus
la torturã, nici la tratamente inumane, degradante sau
aplicate cu cruzime.” Aceste douã articole au fost
încãlcate în mod constant de cãtre autoritãþi. În
România ceauºistã dreptul la viaþã, la libertate ºi
siguranþã era decis de partid. Tortura era încã o
practicã curentã în camerele Securitãþii, iar
tratamentele inumane erau puse în aplicare printr-o
nouã metodã: internarea opozanþilor în azilele
psihiatrice.
Încãlcarea acestor drepturi a fost adusã în mod
constant la cunoºtinþa Europei. În iulie 1980, Consiliul
Naþional Român din Paris adresa un memoriu doamnei
Simone Veil cu ocazia vizitei oficiale a lui Nicolae
Ceauºescu la Paris între 24 ºi 27 iulie 1980. Semnat de
Ioana Ileana Brãtianu, în calitate de preºedintã a
Consiliului Naþional Român, memoriul expunea pe larg
toate crimele ºi abuzurile regimului de la instalarea sa
pânã în anul 1980. Memoriul era însoþit de câteva
anexe ce prezentau declaraþia membrilor Sindicatului
Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR),
viziunea lui Ceauºescu despre schimbarea atitudinii
opozanþilor cu ajutorul „cãmãºii de forþã”, o scrisoare de
sprijin pentru preotul Gheorghe Calciu, precum ºi un
articol despre Vasile Paraschiv ºi Mihai A. Botez.
Memoriul consistent enumera crimele regimului
comunist impus de ruºi, declarat ilegitim ºi ilegal,
stãruind îndeosebi asupra practicilor dezvoltate de
regimul Ceauºescu ca urmare a numeroaselor activitãþi
79

79
66.qxd 23.11.2011 17:19 Page 80

de opoziþie ce s-au derulat începând cu anul 1977.

Este amintit cazul Paul Goma, protestele unui comitet
de 23 de femei prizoniere politice din Timiºoara datând
din septembrie 1978, precum ºi greva minerilor din
Valea Jiului din august 1977. Memoriul insistã asupra
constituirii SLOMR, un sindicat ce prezentase public o
serie de revendicãri sociale ºi politice ce au deranjat
profund regimul, mai ales cã veneau din partea
muncitorilor, categorie fundamentalã a sistemului
comunist. Conducãtorii SLOMR au fost persecutaþi,
arestaþi, torturaþi, unii dintre ei dispãrând fãrã urmã. Se
menþioneazã îndeosebi soarta purtãtorilor de cuvânt ai
SLOMR, Dumitru Canã ºi Gh. Braºoveanu, arestaþi ºi
internaþi la 8 martie 1979 în secþia de psihiatrie a
închisorii Jilava. Dr. Canã va fi apoi condamnat la 7 ani
de închisoare pentru propagandã antiguvernamentalã,
în timp ce Braºoveanu va dispãrea pur ºi simplu.4
Memoriul semnaleazã faptul cã în România anilor
’80 cele mai intense persecuþii erau îndreptate
împotriva cultelor religioase. Constituþia din 1965 a
Republicii Socialiste prevedea la articolul 30 libertatea
exercitãrii cultelor religioase ce se puteau organiza ºi
puteau funcþiona liber5. Cu toate cã legea supremã
permitea existenþa Bisericilor, o parte dintre oamenii
acestora erau persecutaþi. În 1979, 21 de personalitãþi
ale cultelor religioase din România au fost arestate6.
Cazul parintelui Calciu, cel mai mediatizat în Occident
ºi foarte cunoscut pe canale informale în România,
este prezentat pe larg în memoriu. Pledoaria în
favoarea pãrintelui Calciu era semnatã de Sergiu
Grossu, director al ziarului Catacombes ºi fost deþinut
politic.
Memoriul aminteºte ºi situaþia economicã,
industrialã ºi culturalã dezastruoasã în care se gãsea
România expusã cenzurii, proastei guvernãri ºi
injoncþiunilor din partea URSS. El se încheie cu
caracterizarea regimului ca totalitar, fiind asemãnat cu
cel hitlerist prin depãºirea tuturor limitelor privitoare la
drepturile omului ºi la demnitatea umanã7.
Unele date din memoriul Consiliului Naþional Român
80

80
66.qxd 23.11.2011 17:19 Page 81

sunt preluate din rapoartele Amnesty International.

Organizaþia monitoriza regimul ceauºist ºi fãcea
publice observaþiile sale privitoare la acesta. În data de
14 octombrie 1980, Amnesty International adresa o
scrisoare preºedintei grupului de lucru „drepturile
omului” din Parlamentul european, Ien van den
Heuvel8, în care era prezentatã încãlcarea permanentã
a drepturilor omului în România, fãcându-se referire la
ignorarea totalã de cãtre autoritãþi a articolelor 13, 18 ºi
19 ale Declaraþiei drepturilor omului privitoare la libera
circulaþie a persoanelor, la libertatea de conºtiinþã ºi de
exprimare. Este invocatã mai ales încãlcarea celor
douã puncte ale articolului 13 al Declaraþiei privitoare la
faptul cã orice persoanã are dreptul sã circule liber ºi
sã îºi aleagã locul de reºedinþã în interiorul unui stat; ºi
cã orice persoanã are dreptul sã pãrãseascã orice þarã,

Scrisoare rãspuns a
doamnei Simone Veil adresatã
domnului Rumor, preºedintele
Comisiei politice a
81 Parlamentului european.

81
66.qxd 23.11.2011 17:19 Page 82

Scrisoare a
organizaþiei Amnesty
International din
14 octombrie 1980 cãtre
Ien van den Heuvel,
preºedintã a grupului
de lucru „Drepturile
omului”din Parlamentul
european.

inclusiv pe a sa, ca ºi acela de a reveni în patria sa.9

Amnesty International se arãta preocupatã de faptul
cã „persoanele ce voiau sã emigreze erau
încarcerate”.10 Organizaþia decisese sã adopte câþiva
dintre cetãþenii români ce doreau sã emigreze ºi erau
persecutaþi de autoritãþi. Solicita de asemenea sprijinul
grupului de lucru pentru drepturile omului în scopul
rezolvãrii situaþiei celor închiºi pentru dorinþa de
emigrare. Comisia ia act de cererea organizaþiei,
promiþând cercetarea îndeaproape a cazurilor
menþionate.
Persecutarea românilor ce voiau sã emigreze este
una dintre problemele cu care se va confrunta
preºedinþia Parlamentului european. Doamna Simone 82

82
66.qxd 23.11.2011 17:20 Page 83

Veil a primit numeroase scrisori din partea unor

cetãþeni de origine românã, care solicitau sprijinul
domniei sale pentru a emigra sau pentru a le ajuta
familia sã pãrãseascã România. Femeile erau cele mai
numeroase în a adresa scrisori doamnei Simone Veil la
care fãceau apel în calitate de personalitate marcantã
a Europei, dar ºi ca mamã. O româncã disperatã în a-ºi
recupera fiul rãmas în România îi scria preºedintei
Parlamentului european cã este „ultima ei speranþã” ºi
cã o roagã în calitatea ei de mamã, „care înþelege mai
bine o altã mamã”, ºi de preºedintã a Parlamentului
european, dar ºi ca „persoanã ce a suferit mult”, sã
intervinã pe lângã autoritãþile române „foarte sensibile
când sunt solicitate de un organism superior,
internaþional” sã îi permitã fiului sãu sã îºi regãseasca
mama11.
Uneori scrisorile primite erau transmise autoritãþilor

Scrisoare rãspuns a
doamnei europarlamentar
ºi preºedintã a grupului
de lucru
„Drepturile omului”,
Ien van den Heuvel, cãtre
Amnesty International.

83

83
66.qxd 23.11.2011 17:20 Page 84

franceze, alteori doamna Simone Veil se adresa direct

autoritãþilor de la Bucureºti. Scrisorile adresate lui
Nicolae ºi Elenei Ceauºescu sau lui ªtefan Andrei,
ministrul român de Externe din acea perioadã, fãceau
apel la umanismul conducãtorilor români faþã de niºte
persoane aflate în nevoie. Simone Veil scria într-una
din scrisorile sale: „Recomand bunãvoinþei
dumneavoastrã îndeosebi examinarea acestei cereri,
convinsã cã nu veþi rãmâne insensibil la aceastã
dureroasã problemã umanã.”12
De cele mai multe ori, însã, aceste scrisori
rãmâneau fãrã rãspuns. Cei care le scriseserã
continuau sã insiste pe lângã forurile ºi personalitãþile
europene ºi internaþionale, în speranþa cã acestea vor
reuºi sã înduplece autoritãþile comuniste. Se pare cã
numãrul acestor cereri de ajutor creºtea în mod
constant. Regimul nu se sinchisea însã de demersurile
fãcute, aducând la disperare autoritãþile europene. Într-o
notã provenind din cabinetul preºedintei Parlamentului
european se spunea: „Cred cã nu mai putem rãspunde
la astfel de apeluri, cãci altfel nu o mai scoatem la
capãt, datã fiind probabilitatea ca domnul Ceauºescu
sã nu ne rãspundã niciodatã.”13
Bãtãlia pentru respectarea drepturilor omului în
România a continuat ºi dupã acest an 1980 pe care l-am
surprins în documentele de arhivã ale Parlamentului
european, la fel ca ºi monitorizarea situaþiei de cãtre
organismele internaþionale. Din nefericire, rezultatele
nu au fost dintre cele mai favorabile pentru români,
soarta acestora înrãutãþindu-se ºi mai mult în anii
urmãtori. Din fericire, anul 1989 a adus schimbarea
necesarã ce ne permite astãzi sã sãrbãtorim cum se
cuvine Ziua drepturilor omului.

_______
1
Textul integral al declaraþiei la adresa: http://www.un.org/
french/aboutun/dudh.htm#a1
2
Ioan Muraru, Gheorghe Iancu, Constituþiile României,
ediþia 3, Regia Autonomã Monitorul Oficial, Bucureºti, 1995,
p. 147.
84
3
A se vedea documentele din anexã.

84
66.qxd 23.11.2011 17:20 Page 85

4
„...les porte-parole de SLOMR le Dr. Cana et Gh.
Brasoveanu arrêtés sont internés le 8 mars 1979 dans la
section psychiatrique de la prison Jilava (la plus
exterminatrice). Par la suite, Dr. Cana a été condamné à 7
ans de prison pour propagande anti-gouvernementale, quant
à Brasoveanu, il a disparu.” Document în Arhivele
Parlamentului european, sub-fondul Simone Veil, dosar
DROI-1979 1104.
5
Muraru, Iancu, Constituþiile, p. 162.
6
Document în Arhivele Parlamentului european, sub-
fondul Simone Veil, dosar DROI-1979 1104.
7
Document în Arhivele Parlamentului european, sub-
fondul Simone Veil, dosar DROI-1979 1104.
8
Ien van den Heuvel, fostã deputatã de naþionalitate
olandezã în Parlamentul european între 17.07.1979 ºi
24.07.1984.
9
„1. Toute personne a le droit de circuler librement et de
choisir sa résidence à l’intérieur d’un Etat. 2. Toute personne
a le droit de quitter tout pays, y compris le sien, et de revenir
dans son pays.” Pe site-ul: http://www.un.org/french/
aboutun/dudh.htm#a1
10
« Amnesty International est préoccupée par le fait que
des personnes voulant émigrer sont emprisonnées; la
Déclaration universelle des Droits de l’homme (article 13.2)
garantit pour „toute personne le droit de quitter tout pays, y
compris le sien, et de revenir dans son pays”. Document în
Arhivele Parlamentului european, sub-fondul Simone Veil,
dosar DROI-1979 1104.
11
Document în Arhivele Parlamentului european, sub-
fondul Simone Veil, dosar DROI-1979 1104.s
12
„Je recommande particulièrement l’examen de cette
requête à votre bienveillance, persuadée que vous ne serez
pas insensible à ce douloureux problème humain.»
Document în Arhivele Parlamentului european, sub-fondul
Simone Veil, dosar DROI-1979 1104.
13
„Je pense que l’on ne peut plus répondre à ce genre de
relance, car sinon nous n’en sortirons plus, étant donné la
probabilité que M. Ceaucescu ne réponde jamais.”
Document în Arhivele Parlamentului european, sub-fondul
Simone Veil, dosar DROI-1979 1104.

85

85
66.qxd 23.11.2011 17:20 Page 86

S f . Antonie cel Mare, Mãnãstirea Þigãneºti, Ciolpani, 1902

86