Bătălia de la Rovine (17 mai 1395)

Bătălia de la Rovine (17 mai 1395) - Parte a Campaniilor lui Baiazid împotriva Ungariei și
Ț ării Românești 
Bătălia de la Rovine a fost una dintre cele mai importante bătălii din istoria Ț ării Românești și
a avut loc în data 17 mai 1395.
 
Cadrul istoric
După moartea neașteptată a sultanului otoman Murad I pe câmpul de luptă de la Câmpia
Mierlei (1389), fiul lui cel mare, Baiazid Ildîrîm, l-a urmat la tron. Imperiul lăsat de Murad I
s-a dovedit repede fragil. Sub conducerea emirului din Karaman, principii anatolieni au
profitat de evenimentele din Balcani și au pornit ofensiva împotriva otomanilor. Drept
răspuns, Baiazid a strâns armata la Bursa, a recucerit teritoriile pierdute și a anexat emiratele
din vestul Anatoliei.
Acțiunile lui Mircea în spațiul balcanic, cât și relațiile acestuia cu regele Ungariei și cu emirii
anatolieni – care primejdiuiau poziția otomană încă nesigură pe teritoriul european – l-au
făcut pe Baiazid să întreprindă o expediție personală de cucerire a Ț ării Românești, în
primăvara lui 1395.
Pentru a-și spori posibilitățile de acțiune, la 7 martie 1395 Mircea cel Bătrân și regele
Sigismund de Luxemburg au încheiat la Brașov un tratat de cooperare militară antiotomană.
 Baiazid I Mircea Cel Batran

 Confruntarea
Cronicile nu oferă prea multe informații istorice cu privire la desfășurarea bătăliei. Laonic
Chalcohondil scrie că după ce a dus populația în munți, Mircea a hărțuit oastea sultanului de
la Dunăre până când otomanii și-au așezat tabăra. După cronicile turcești lupta s-a dat pe râul
Argeș, cu pierderi mari de ambele părți. În timpul nopții cadavrele soldaților otomani au fost
aruncate în râu, lăsând impresia ca oastea otomană era încă întreagă. Văzând câmpul de luptă,
Mircea s-a retras. Cronica bizantino-bulgară relatează un alt deznodământ: văzând râul
însângerat de mulțimea cadavrelor Baiazid s-a înspăimântat și a fugit; de asemenea, ne sunt
date și niște informații mai concrete despre bătălie. Ele susțin că Mircea cel Bătrân i-a
așteptat pe turci pregătit la Rovine, săpând o rețea de șanțuri de apărare de unde, în siguranță,
arcașii au tras salvă după salvă de săgeți, încât „soarele nu se mai putea vedea de mulțimea
lor”, astfel că toate atacurile armatei otomane au fost respinse de ploi de săgeți și de
contraatacuri de infanterie și cavalerie conduse de Mircea însuși. Lupta se crede a se fi oprit
la apusul soarelui.

Urmări

Bătălia însă nu a fost una decisivă, Baiazid reușind să se retragă la sud de Dunăre cu aramata
intactă ca apoi să se întoarcă cu forțe și mai mari reușind să îl pună domn pe Vlad I
Uzurpatorul și să îl forțeze pe Mircea să se retraga în Transilvania (cel mai probabil la
domeniul său din Huedin), apoi avea să participe la bătălia de la Nicopole. Chiar dacă bătălia
a fost pierdută, până la urma Mircea cel Bătrân a reușit să recâștige cu ajutorul voievodului
Stibor (voievodul Transilvaniei) tronul Ț ării Românești în decembrie 1396.
Bătălia de la Rovine (17 mai 1395)