Franta în timpul lui Napoleon I

Bonaparte
Popescu Eliza-Katherina
Clasa a X-a B

Epoca Napoleoniana (1799-1814/1815) a fost o perioadă din istoria

Franţei, considerată, în general, drept cel de-al patrulea stadiu al
Revoluţiei franceze și în care Napoleon Bonaparte a fost
conducătorul(consul,împărat) Franței. Între 1799-1804, forma de
conducere a Republicii Franceze a fost Consulatul.
Perioada lui Napoleon a reprezentat, pentru societatea franceză,
operioadă de dezvoltare. Cu toate acestea, până la avântul revoluției
industriale, Franța rămâne o societate rurală în proporție de 80%.
Țărănimea proprietară de pământ este principalul sector social care îl
sprijină pe Napoleon și este, în același timp, principalul rezervor pentru
armată.
Taranimea a fost clasa socială care a avut cel mai mult de câștigat
înaceastă perioadă deoarece, în condițiile unei cereri foarte mari
pentruproduse agricole (cauzată de război), prețurile au crescut
semnificativ,implicit și veniturile țăranilor.
Prin lovitura de stat din 9 noiembrie 1799, Napoleon
Bonaparte a instaurat regimul Consulatului. Franţa era condusă de trei
consuli aleşi pe 10 ani, Bonaparte fiind prim-consul. Consulii deţineau
puterea executivă. În realitate, puterea era în mâinile Primului Consul.
În istoria Franței napoleoniene, anul 1801 marchează instaurarea
Consulatului pe viață al lui Bonaparte. Era al doilea pas către puterea
absolută după preluarea puterii din 1799 în calitate de Prim Consul.
Această schimbare aduce o accentuare a aspectului monarhic al
regimuluilui Napoleon, care are de acum imaginea unui monarh. Pasul
final vine în anul 1804.

Puterea legislativa era reprezentată de un sistem format din patru

Adunări:
-Senatul, format din 60 de bărbați de peste 40 de ani numiți pe viață; mai
târziu, numărul lor a crescut la 120;
-Consiliul de Stat, format din 40 de membri; se afla sub președinția
Primului Consul și redacta proiectele de lege;
-Tribunatul, format din 100 de bărbați, care discuta legile dar nu avea
drept de vot; în 1802, numărul membrilor a fost redus la 50, apoi în 1808
Consiliul a fost desființat;
-Corpul Legislativ, format din 300 de bărbați, care vota dar nu discuta
legile;
Franta urbana este dominată de orașele mici și medii, în condițiile încare
doar trei orașe depășesc pragul de 100.000 de locuitori: Paris, Lyon și
Marsilia. Pe de o parte, centrele urbane nu sunt încă foarte binedefinite
din punct de vedere administrativ, dar pe de altă parte funcțiile lor
administrative sunt din ce în ce mai importante pentru birocrația
imperială.
În 1803, Napoleon creează o „nobilime a imperiului”, diferită de
vecheaaristocrație prin lipsa privilegiilor tradiționale și prin
caracterulmeritocratic. Sunt create, așadar, 3600 de demnități nobiliare:
cavaleri,baroni, miniștri, senatori etc., creând astfel o clasă aristocratică
artificială dependentă de regimul imperial.
Politica externa ~ Napoleon a obținut importante succese militare și
diplomatice împotriva coaliției antifranceze formată în anul 1799
(Anglia, Rusia, Imperiul Otoman etc), fapt care a contribuit la
consolidarea regimului său. Aceste victorii ale lui Napoleon au fost
facilitate și de neînțelegerile dintre adversari. În anul 1801, Franța a
încheiat pacea de la Luneville cu Austria, apoi, în 1802, a semnat tratatul
de pace cu Anglia de la Amiens.
Ca urmare a victoriilor repurtate împotriva puterilor europene
şi a extinderii teritoriale a statului prin cuceriri, Bonaparte a
decis transformarea Republicii în imperiu.