Napoleon Bonaparte

Nascut pe data de 15 august 1769 cunoscut mai târziu ca Napoleon I și inițial
ca Napoleone di Buonaparte, a fost un lider politic și militar al Frantei, ale cărui acțiuni
au influențat puternic politica europeană de la începutul secolului al XIX-lea

CONSULATUL (1799-1804)
Prin lovitura de stat din 9 noiembrie 1799, Napoleon Bonaparte a instaurat regimul
Consulatului. Franţa era condusă de trei consuli aleşi pe 10 ani, Bonaparte fiind prim-
consul (în 1802, Bonaparte a fost ales consul pe viaţă). Consulii deţineau puterea
executivă. În realitate, puterea era în mâinile Primului Consul.

Lovitura de stat din noiembrie 1799

Mărturii - Fragment din Memoriile lui Joseph Fouché referitoare la lovitura de stat din
noiembrie 1799
”Bonaparte (...) a apreciat că este momentul să intre în scenă. (...) el și-a făcut apariția în
Consiliul Bătrânilor. Acolo (...) el le-a adus la cunoștință că nu mai există guvern și Constituția
nu mai poate salva Republica. Rugând Consiliul să se grăbească a adopta o nouă organizare a
puterii, a susținut că în cadrul exercitării funcției ce i se încredința el nu vrea să fie nimic
altceva decât brațul însărcinat cu sprijinirea și executarea ordinelor date de Consiliu (...)
Încurajat de modul în care fusese primit de Bătrâni, spera să potolească febra republicană care
agita pe cei Cinci Sute. Dar abia pătrunsese în sală, că întreaga asistență a fost cuprinsă de
furie. (...) Din toate părțile el auzea strigăte repetate:
-Trăiască Constituția!
-Trăiască Republica! (...)
Din toate părțile era apostrofat: ”Jos cu Cromwell! Jos cu dictatorul!” Jos cu tiranul! În afara
legii cu dictatorul!”

Joseph Fouché - om de stat francez, ministru al poliției în timpul Directoratului,

Consulatului, Imperiului și a Restaurației

Consulatul a fost un regim autoritar, consacrat prin Constituţia anului VIII (1799).
Puterea executivă era deținută de 3 consuli. Practic, doar Napoleon avea dreptul de a
numi miniștrii și înalții funcționari publici, de a iniția legi, de a comanda armata, de a
coordona politica externă.
Puterea legislativă era reprezentată de un sistem complicat și greoi, format din patru
Adunări:

o Senatul (format din 60 de bărbaţi de peste 40 de ani numiţi pe

viaţă; mai târziu, numărul lor a crescut la 120);
o Consiliul de Stat format din 40 de membri; se afla sub
preşedinţia Primului Consul și redacta proiectele de lege;
o Tribunatul format din 100 de bărbaţi care discuta legile dar nu
avea drept de vot; în 1802, numărul membrilor a fost redus la
50, apoi în 1808 Consiliul a fost desfiinţat;
o Corpul Legislativ format din 300 de bărbaţi care vota dar nu discuta
legile;
Consulatul provizoriu (10 noiembrie-12
decembrie 1799)

Napoleon (prim consul) Emmanuel Joseph Sieyè Roger Ducos (al treilea )
(al doilea consul)

Măsuri adoptate în perioada Consulatului

Codul civil (1804)

Acesta a fost puternic influenţat de principiile dreptului roman deoarece acestea
corespundeau concepţiilor lui Napoleon despre societate şi despre statutul inferior al
femeii.
 
Napoleon a manifestat un mare interes pentru elaborarea acestui cod, prezidând
personal peste jumătate din sesiunile Senatului dedicate discutării acestuia. Deşi a fost
lăudat de mulţi istorici, Codul conţine şi prevederi mai puţin liberale chiar şi pentru
vremurile de atunci. Era menţinut dreptul bărbatului de a deţine proprietăţi. Bărbatul
avea autoritate absolută asupra soţiei şi familiei sale, putând să trimită la închisoare o
soţie adulteră sau un copil neascultător. Divorţul era permis, dar era foarte scump şi
foarte greu de obţinut. Muncitorii erau supuşi unei supravegheri poliţieneşti stricte prin
folosirea unui livret, o combinaţie între un permis de muncă şi o carte de muncă, fără de
care era imposibil de obţinut o slujbă în mod legal.
 
Totuşi, Codul din 1804 dădea forma definitivă unor principii ale Revoluţiei Franceze.
Era confirmată abolirea feudalismului, se acorda titlul legal definitiv de proprietate celor
care cumpăraseră anterior proprietăţi confiscate ale bisericii sau emigranţilor, se
prevedea împărţirea egală a averii între moştenitorii în linie bărbătească, în loc de
dreptul primului născut.

Masuri economice

În 1800 a fost înfiinţată Banca Franţei care deținea monopolul emiterii de bancnotă
(francul). 

Reorganizarea armatei ,administratiei,justitiei

Încă de la început, Napoleon a acţionat pentru a-şi subordona instituţiile statului.

Poliţiştii erau adevăraţi spioni, ei acţionând nu numai în legătură cu impunerea
cenzurii dar şi cu căutarea dezertorilor din armată şi organizarea unor razii în zonele
în care se credea că se adăpostesc agenţii inamici sau cei care nu se prezentau la
serviciul militar obligatoriu. Fouche, şeful poliţiei, îi prezenta lui Napoleon rapoarte
zilnice despre activitatea departamentului său. În plus, Napoleon mai avea o reţea
proprie de spioni, o poliţie secretă care aduna informaţii.
Prin măsurile luate, Napoleon a restrâns libertăţile şi drepturile omului. Întreaga
societate era supravegheată cu atenţie. Erau cenzurate toate activităţile politice
considerate periculoase, dar şi presa, cărţile, teatrul. Şi sistemul de educaţie a fost
supus cenzurii, libertatea de gândire sau de exprimare pentru elevi şi profesori nu
era admisă.În perioada 1800-1804, Napoleon Bonaprate a reorganizat armata.
Recrutarea era bazată pe serviciul militar obligatoriu pentru toși francezii celibatari
cu vârsta cuprinsă între 20 și 25 de ani.
 Cei 3 consuli în perioada 12 decembrie 1799-18 mai 1804: Napoleon Bonaparte
(prim consul),
Jean-Jacques-Régis de Cambacérès (al doilea consul), Charles-François Lebrun 
(al treilea consul)
Politica externă în timpul Consulatului
Napoleon a obţinut importante succese militare şi diplomatice împotriva coaliţiei
antifranceze formată în anul 1799 (Anglia, Rusia, Imperiul Otoman etc), fapt care a
contribuit la consolidarea regimului său.

Aceste victorii ale lui Napoleon au fost facilitate şi de neînţelegerile dintre adversari.

În anul 1801, Franţa a încheiat pacea de la Luneville cu Austria, apoi, în 1802, a

semnat tratatul de pace cu Anglia de la Amiens.
 Pacea de la Luneviile cu Austria în 1801

Pacea de la Amiens cu Anglia în 1802