Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Date despre autor: Veronica D. Niculescu (n. 4 mai 1968, Pitești, România) este
o scriitoare româncă, traducătoare și jurnalistă. Autoare a numeroase volume de proză -
povestiri și romane - destinate atât adulților, cât și copiilor. Este, de asemenea,
cunoscută și pentru traducerile sale din literatura universală. A debutat în literatură în
2004, cu un volum de proză scurtă, iar din 2008 publică traduceri literare, în special la
Editura Polirom. Din anul 2010 se dedică exclusiv literaturii, scriind și traducând cărți
din limba engleză.
Alte lucrări ale sale: Adeb, Simfonia animalieră, Pescărușul de la geam, Spre văi
de jad și sălbăție, Toți copiii librăresei etc.
Structură:
Atât primul volum: O vară cu Isidor, cât și al doilea: Iarna lui Isidor, sunt
structurate pe douăzeci și patru de capitole. Cele douăzeci și patru de capitole ale
primului volum sunt cuprinse în două părți.
Problematică:
Povestea este spusă din două perspective: pe de o parte sunt trăirile Serenei așa
cum le înțelege ea și pe de alta, gândurile condorului, care a stat 40 de ani în captivitate.
Toate întâmplările se petrec în jurul acestor două personaje, care pe parcursul
romanului trec prin mai multe aventuri, emoții, sentimente și schimbări.
Tema: prietenia;
„O fetiță de 13 ani din București se hotărăște să-l salveze pe condorul Isidor, cel
mai bătrân locatar de la Zoo Băneasa, după ce vede la televizor știrea despre moartea
cimpanzeului, veteranul de până atunci al grădinii. Dar ce te faci când reușești să
eliberezi o pasăre care nu mai știe să zboare? Fetița aduce condorul acasă, unde îl
ascunde o vreme, și descoperă lucruri fascinante despre el. Apoi cei doi fug împreună la
Sinaia. La munte, în locul care seamănă cu casa de demult a condorului, ea speră să-l
învețe să zboare din nou și să-l elibereze cu adevărat, în timp ce legătura dintre ei
devine tot mai puternică. O poveste despre prietenie, libertate și visuri.”
„Romanul, care continuă "O vară cu Isidor", spune povestea condorului Isidor
după ce a fost eliberat în Sinaia de prietena lui, Serena. Ce faci când ești liber, dar ai
rămas singur-singurel într-un loc necunoscut, abia ai învățat să zbori, ești mai degrabă
domestic decât sălbatic, și mai vine și gerul? În iarna nesfârșită care-i stă în față, Isidor
trece prin multe aventuri și învață câteva lucruri esențiale pentru supraviețuire – cum ar
fi că te poți descurca binișor în viață dacă știi să citești sau că prietenii sunt importanți.
Alături de un corb generos, o bufniță înțeleaptă și-un cățeloi mare și blând, Isidor
trece iarna cea grea și pune la cale o evadare spectaculoasă a păsărilor rămase captive la
Zoo. După o iarnă cât șapte ani, urmează șapte zile de vară fericite și lungi cât o viață.”
Mesajul operei:
Citind atât prima carte, cât și a doua, mi-am dat seama cât de fascinante pot fi
acestea pentru copii. Au un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor, dar care reușește să te
treacă prin diferite stări, de la emoție la suspans, de la milă la îngrijorare. Te captivează
instant, iar după primele pagini ești deja în vacanța de vară, la Zoo Băneasa încercând
să eliberezi un condor, după alte câteva, la Sinaia învățându-l să zboare, iar după ce
termini lectura, probabil privești pe fereastră și cauți în înaltul cerului un punct
minuscul negru.
O recomand tuturor copiilor. Si celor mici și celor mari. Vor învăța despre ce
înseamnă o prietenie adevărată, despre legătura strânsă ce se poate lega între om și
animale, despre cât este de importantă prietenia, că unde-s mulți puterea crește și orice
vis poate deveni realitate E o lectură interesantă, care te trece printr-o avalanșă de
sentimente, emoții și întrebări. O poveste despre prietenie, libertate și visuri.
Pasaje semnificative:
Ești atât de frumos, Isidor, și uite cum zbori, deși atingi încă pământul, și mă tem
că dacă m-aș întoarce acum și-aș deschide fereastra, într-o clipă ai zbura și atunci eu
aș rămâne aici fără tine. Și nu cred că vreau să rămân fără tine (p. 153-154, O vară cu
Isidor).
Ce contează dacă e iarnă sau vară sau ieri sau mâine sau miercuri sau februarie,
cum țin oamenii să se complice și să-și pună singuri piedici? Uite cum se face: te
trezești dimineața, zici: „iată încă o zi”, te întinzi, te uiți cum e cerul, te uiți cum e
pământul, dacă plouă, dacă bate vântul, dacă e soare, dacă e zăpadă sau dacă iarba e
verde și îți trăiești ziua. Și asta e tot crede-mă (p. 136, Iarna lui Isidor).
Isidor sunt eu. Isidor e prietenul meu. Isidor e orice ființă care visează să fie
liberă, să regăsească adevărata sa viață, adevăratul său sens. Isidor e viața, e
literatura și e arta, la fel cum Isidor e un biet animal, cu toate ale lui. Putem să vedem
în el toate astea la un loc. Dincolo de orice filosofie, condorul Isidor e un personaj-
umbrelă care ne învață despre libertate și prietenie, despre granița ușor de topit dintre
vârste. Și dintre specii. (Veronica D. Niculescu într-un interviu acordat Academiei
Motanov)
Bibliografie: