Un erou din zilele noastre

Tatal meu este un erou. Viata mea ar fi așa diferita fără prezența lui, care imi
oferă securitate, putere, curaj. Viata mea ar fi incompleta fără el, fără ceea ce
poate face el pentru mine, fără felul în care ma iubeste și si imi oferă afecțiune.
Pentru mine tatal meu este un adevărat super-erou. El ma iubeste enorm, doar
că el nu întotdeauna arată acest lucru. Iși păstrează dragostea undeva, ascunsă în
adâncul inimii. Iar a fi tată e greu, bănuiesc, dar frumos.
El nu are super-puteri, nu știe să dărâme munți, să zboare deasupra
pământului, să se teleporteze în timp sau să se cațăre pe zgârie-nori pentru a
salva nu știu ce prințesă prinsă acolo, dar în schimb, știe să fie bun și curajoș,
știe să dea sfaturi înțelepte și știe să îmbărbăteze și să ma încurajeze. Are grijă
de familie, este stâlpul familiei, știe să rezolve cu bărbăție problemele care apar,
știe să zâmbească pentru a deține situația sub control, știe să fie puternic.
Știu că îmi vrea binele și de aceea, fac tot ce-mi stă în putere pentru a-l
recompensa pentru nopțile nedormite și zilele când și-a făcut griji pentru
sănătatea mea sau pentru zilele geroase de iarnă când tata a mers cu mine la înot
prin vânt și frig, ca eu sa devin campion. Nu aș putea suporta să văd pe fața lui o
urmă de dezamăgire sau tristețe, provocată de mine.
Așadar, îi mulțumesc lui tata pentru că exist, pentru cine sunt, pentru că
semănăm, pentru că-și iubește familia și pentru că are grijă de mama.