Leonardo Da Vinci

Leonardo Da Vinci s-a nascut in anul 1452 pe 15 aprilie, in oraselul Vinci, nu departe de
Florenta, ca fiu nelegitim al notarului Piero Da Vinci si al tarancei Caterina. Copilaria si-a petrecut-o
in casa bunicului, unde era singurul copil. Tatal sau fiind preocupat cu slujba nu s-a ingrijit prea mult
de felul in care crestea copilul; educatia sa a fost diferita de aceea a tinerilor florentini, care invatau
greaca sau latina. Iubea pasarile, caii, pretuindu-le infatisarea zvelta, incordarea si inteligenta care
facea sa inteleaga dintr-un gest porunca omului.
Dovedind talente deosebite la desen, tatal i-a cautat un maestru pentru a-i perfectiona aceste
insusiri. La 14 ani ajunge la Florenta, unde ideile umaniste si arta realista cunoaste o mare inflorire, si
isi incepe ucenicia in atelierul lui Andrea del Verrocchio, unde ii are ca tovarasi pe Botticelli,
Perugino si Lorenzo di Credi.
In martie 1481, calugarii manastirii din San Donato di Scopeta i-au comandat lui Leonardo o
compozitie avand ca tema “Inchinarea magilor”. Nu a dus pana la final lucrarea; din ea nu a ramas
decat ebosa. Cand se hotaraste sa opreasca lucrul pleaca la Milano. Florenta Medicilor, ambianta in
care traia si lucra nu s-au aratat deloc favorabile dezvoltarii insusirilor lui Leonardo: faptul ca
Lorenzo nu-l aprecia prea mult, se arata interes pentru o arta idealizanta, lipsa unor comenzi erau tot
atatea motive ca el sa nu fie multumit. La 30 de ani paraseste Florenta si intra in slujbalui Lodovico
Sforza, fiind atras de marile lucrari de irigatie aflate in perspective.
Intrea anii 1495-1497 a realizat o mare compozitie murala pe peretele din fundalul trapezei
manastirii Santa Maria delle Gratie, din Milano, atingand culmea maiestriei sale artistice: ”Cina cea
de Taina”. Atunci cand i s-a comandat sa execute aceasta lucrare, in sufletul lui trebuia sa se fi trezit
emotia ca, in sfarsit, avea prilejul sa infatiseze o tema care ii putea prilejui redarea unor aspect
deosebit de variate si complexe ale psihologiei umane.
In 1499 paraseste Milano care era ocupat de francezi si ajunge la Mantua unde face portretul
Isabellei d’Este. Continuindu-si seria de peregrinari, in martie 1500 ajunge la Venetia si in aprilie la
Florenta. Dupa doi ani, timp in care lucreaza intens la crearea aparatului de zbor, paraseste Florenta si
intra in slujba condotierului Cesare Borgia.
In martie 1503, Leonardo a inceput sa lucreze celebrul portret cunoscut sub numele de “Mona
Lisa” sau sub cel de “Gioconda”. Pentru istoria mondiala a portretului, acest tablou reprezinta o
importanta etapa in evolutia posibilitatilor de a reda pe panza continutul sufletului omenesc.
Intre 1506-1507, apoi intre 1508-1513, Leonardo se afla din nou la Milano, in slujba regelui
Carol al XII-lea al Frantei. Locuieste la familia Melzi dand lectii de arta tanarului Francesco, care se
va atasa de el pana la moartea acestuia.
In 1913 pleaca la Roma si intra in serviciie Vaticanului unde devenise papa, sub numele de
Leon al X-lea, un reprezentant al familiei Medici, Giovani, cu care Leonardo era in relatii bune. Dar
iluziile sale n-au durat prea mult caci noul papa nu a avut o atitudine prea diferita de a celorlati
protector, nepierzand nici un prilej de ai persifla incetineala la lucru.
La invitatia regelui Francisc I, paraseste patria si, insotit de elevul sau Francisco Melzi, se
stabileste in Franta, in Castelul Cloux, aproape de Amboise, unde isi traieste ultimii ani. Cu partea
dreapta a corpului paralizata, Leonardo zacea, presimtindu-si sfarsitul. In ziua de 2 mai 1519 inima a
incetat sa mai bata.