Madonna Benois 

(1475–1478)

În Madonna Benois (1475–1478), Leonardo izbuteşte să dea unui tipar

tradiţional de pictură o tentă nouă, expresivă şi nefiresc de suavă, prin înfăţişarea
pruncului Iisus întinzându-se cu delicateţe după floarea din mâna Mariei.
În Potretul Ginevrei de’ Benci (cca 1480) deschide noi drumuri în portretistică
prin felul unic în care uneşte aproapele cu departele şi prin splendida redare a
luminii şi volumului. Învăluie trupul vlăguit al Sfântului Ieronim (1480,
neterminată) într-o lumină gravă, dându-i o înfăţişare realistă ce-şi trage seva din
cunoştinţele sale anatomice. Măiestria cu care Leonardo redă gesturile şi
expresiile chipului îi insuflă lui Ieronim o adâncă amărăciune, nemaiîntâlnită în
pictură.