Pastelul este opera lirică în versuri în care poetul zugrăvește
un tablou de natură/ de interior sau portretul unei ființe dragi, exprimându-și sentimentele generate de acesta.
Poezia „Noapte de iarnă” , de George Topîrceanu exprimă, în
acorduri lirice, starea sufletească a autorului în raport cu peisajul. Cele 28 de strofe conturează o zonă urbană. În prima strofă este conturată o imagine vizuală care prezintă siluetele arborilor. George Topîrceanu scoate în evidență frumusețea fulgilor de nea prin metafora ,,Cad din cer mărgăritare”. Strofa secundă îmbogățește tabloul vizual folosind imaginea plopilor, cea a caselor și cea a felinarelor acoperite de zăpada iernii. Cea de-a treia și ultima strofă accentuează sentimentul de bucurie și încântare. Poezia debutează cu surprinderea planului celest și a celui terestru. Perspectiva este clară , fiind conturat un tablou detaliat, surprins de de sus în jos. Modul de expunere utilizat este descrierea, susținută prin grupul nominal specific ( substantiv-adjectiv: ,,umbre solitare” , ,,Flori de marmură” ), dar și prin imaginile vizuale dinamice (,,Cad din cer mărgăritare” , ,,Care tremură-n lumină.”). Analizând textul, observăm prezența constantă a epitetului cromatic, menit să sporească autenticitatea peisajului (,,Și pe marmura zăpezii” , ,,Face albă colonadă”). Dominanta cromatică a tabloului este pata de culoare. Nuanțele de albastru și de gri oferă consistență ideilor poetice, reflectând nu numai o intimitate nemărturisită între receptor și cadrul descris, ci și structura sufletească a admiratorului de natură. Astfel sentimentul dominant, transmis prin intermediul limbajului pictural, este bucuria (,,Iarna!...Iarna tristă-mbracă’’).Semnul exclamării dobândește, în context, valoare expresivă, amplificând atmosfera de receptare a mesajului poetic. În viziunea lui George Topîrceanu, natura personificată preia sentimentele contemplatorului fiind scoasă în evidență corespondența dintre om și elementele naturii cu care se află în comuniune. Ritmul lent generat de frecvența grupurilor nominale (substantiv-adjectiv) permite cititorului să contemple dimensiunea spațio-temporală înfățișată de vocea lirică surprinsă în ipostaza unui admirator și să descifreze concepția despre lume și viață a autorului. Parcurgând întreaga poezie, observăm că aceasta întrunește toate caracteristicile unui pastel: tabloul de natură conturat prin împletirea de procedee și imagini artistice, predominant vizuale, poartă amprenta cromaticului. Lirismul atmosferei este generat de prezența figurilor de stil (epitetul, comparația , metafora, repetiția și personificarea) utilizate cu măsură de autor în intenția de a transmite cititorului universul său de sentimente și trăiri. Personificarea ,,Iarna tristă-mbracă” sugerează așezarea unui strat subțire de nea peste oraș. Ideea unei lumi fermecate este evidențiată de comparația ,,o lume ca din basme”. ,,Pe orașul adormit” semnifică lipsa de zgomot și întunericul de pe străzi, fiind o metaforă Linia melodică este asigurată prozodic prin rima încrucișată și măsura versurilor de 7-8 silabe. Prin toate particularitățile sale, textul „Noapte de iarnă” de George Topîrceanu este un pastel, o poezie a echilibrului dintre formă și conținut, a armoniei dintre om și natură.
Vlădescu David Mihai
Marioara Mario Gabriel Cristian Alexandru Daniel Roșu Cristian Gabriel Chirilă Anastasia