PASTELUL

Pastelul este opera lirică în versuri în care poetul zugrăvește

un tablou de natură/ de interior sau portretul unei ființe dragi,
exprimându-și sentimentele generate de acesta.

Poezia „Noapte de iarnă” , de George Topîrceanu exprimă, în

acorduri lirice, starea sufletească a autorului în raport cu peisajul.
Cele 28 de strofe conturează o zonă urbană.
În prima strofă este conturată o imagine vizuală care prezintă
siluetele arborilor. George Topîrceanu scoate în evidență
frumusețea fulgilor de nea prin metafora ,,Cad din cer
mărgăritare”.
Strofa secundă îmbogățește tabloul vizual folosind imaginea
plopilor, cea a caselor și cea a felinarelor acoperite de zăpada
iernii.
Cea de-a treia și ultima strofă accentuează sentimentul de
bucurie și încântare.
Poezia debutează cu surprinderea planului celest și a celui
terestru. Perspectiva este clară , fiind conturat un tablou detaliat,
surprins de de sus în jos. Modul de expunere utilizat este
descrierea, susținută prin grupul nominal specific (
substantiv-adjectiv: ,,umbre solitare” , ,,Flori de marmură” ), dar și
prin imaginile vizuale dinamice (,,Cad din cer mărgăritare” , ,,Care
tremură-n lumină.”).
Analizând textul, observăm prezența constantă a epitetului
cromatic, menit să sporească autenticitatea peisajului (,,Și pe
marmura zăpezii” , ,,Face albă colonadă”). Dominanta cromatică a
tabloului este pata de culoare. Nuanțele de albastru și de gri oferă
consistență ideilor poetice, reflectând nu numai o intimitate
nemărturisită între receptor și cadrul descris, ci și structura
sufletească a admiratorului de natură. Astfel sentimentul
dominant, transmis prin intermediul limbajului pictural, este
bucuria (,,Iarna!...Iarna tristă-mbracă’’).Semnul exclamării
dobândește, în context, valoare expresivă, amplificând atmosfera
de receptare a mesajului poetic.
În viziunea lui George Topîrceanu, natura personificată preia
sentimentele contemplatorului fiind scoasă în evidență
corespondența dintre om și elementele naturii cu care se află în
comuniune.
Ritmul lent generat de frecvența grupurilor nominale
(substantiv-adjectiv) permite cititorului să contemple dimensiunea
spațio-temporală înfățișată de vocea lirică surprinsă în ipostaza
unui admirator și să descifreze concepția despre lume și viață a
autorului.
Parcurgând întreaga poezie, observăm că aceasta întrunește
toate caracteristicile unui pastel: tabloul de natură conturat prin
împletirea de procedee și imagini artistice, predominant vizuale,
poartă amprenta cromaticului.
Lirismul atmosferei este generat de prezența figurilor de stil
(epitetul, comparația , metafora, repetiția și personificarea)
utilizate cu măsură de autor în intenția de a transmite cititorului
universul său de sentimente și trăiri.
Personificarea ,,Iarna tristă-mbracă” sugerează așezarea unui
strat subțire de nea peste oraș.
Ideea unei lumi fermecate este evidențiată de comparația ,,o
lume ca din basme”.
,,Pe orașul adormit” semnifică lipsa de zgomot și întunericul
de pe străzi, fiind o metaforă
Linia melodică este asigurată prozodic prin rima încrucișată
și măsura versurilor de 7-8 silabe.
Prin toate particularitățile sale, textul „Noapte de iarnă” de
George Topîrceanu este un pastel, o poezie a echilibrului dintre
formă și conținut, a armoniei dintre om și natură.

Vlădescu David Mihai

Marioara Mario Gabriel
Cristian Alexandru Daniel
Roșu Cristian Gabriel
Chirilă Anastasia