Sunteți pe pagina 1din 5

Amfibieni cu coadă din România

Salamandra de foc și Tritonul crestat mare

Amfibienii cu codă sunt o clasă de vertebrate ce cuprinde animalele care trăiesc


atât în apă, cât și pe uscat. Aceștia au o coad care joacă un rol în locomotie și includ
tritoni salamandre și undele specii de broaște.
Amfibieni cu coadă pot fi găsiți pe majoritatea continentelor de pe glob, cu excepția
Antarcticii.
Există trei familii principale de amfibieni cu coadă:
1.Proteidae: include proteidele, caracterizate de branhiile externe.
ex:Proteida(Proteus anguinus)
2.Salamandridae: răspândite în Europa,Asia și America de Nord. Prezintă abilitatea
de a-și regenera membranele și de a-și pierde coada pentru a scăpa de prădători.
ex:Salamandra de foc(Salamandra salamandra) & tritonul cu creastă(Triturus
cristatus)
3.Ambystomatidae: include salamandre originare din America de Nord.
ex:Ambystoma tigrinum

Salamandra de foc

Salamandra de foc este un amfibian din familia Salamandridae, cu aspect


distinctiv și cuprinde:
-Dimensiune medie de aprox. 15-25 de cm, însā unele specimene ajung la 30-35 cm.
-Corp alungit și subțire , adaptat pentru deplasare pe uscat și apā.
-Capul mare și rotund
-Coadă lungă și aplatizat dorsoventral , ajută în echilibru și înot
-Patru picioare scurte și bine dezvoltate, degete subțiri și moi pentru mișcarea pe sol
și înot
-Piele umedă și netedă,uneori acoperită cu glande mici care secretă substanțe
toxice/lipicoase pentru apărare
-Culori/Modele variate, de la nuanțe de alb,portocaliu,roșu,galben sau negru.Acestea
pot ajuta la mimetism
-Regenerare , capacitate de a își regenera membranele și alte părți ale corpului.Atunci
cãnd își pierde coada în atac sau într-un acident aceasta va putea crește înapoi.
Dieta lor constă în insecte,precum gândaci, furnici, păianjeni și larve de insecte
De asemenea, pot consuma viermi, melci, râme și alte nevertebrate
mici.Salamandrele de foc pot să se hrănească și cu unele nevertebrate acvatice,
exemple find larve de insecte acvatice, crustacee mici.
Acestea utilizează diferite modalități de comunicare pentru a interacționa cu semenii
lor și a-și exprima intențiile.Comunicarea vizuală, prin culorile lor salamandrele de foc
transmit informații,când sunt amenințate/speriate, își pot arăta culorile de avertizare,
roșu sau galben intens, pentru a descuraja prădătorii.În timpul ritualurilor de curte,
masculii își aratā culorile vibrante și contrastante pentru a atrage atenția femelelor și a
exprima disponibilitatea pentru reproducere.
Comunicarea chimică,cu ajutorul glandelor cutanate pot elibera feromoni în mediu.
Feromonii sunt substanțe chimice care transmit informații specifice altor salamandre,
spre exemplu: identitatea, sexul și starea reproductivă. Aceste semnale chimice ajută la
atragerea partenerilor și la stabilirea ierarhiilor sociale în grupul de salamandre.
Pe lângă semnalele chimice și vizuale, salamandrele de foc utilizează și alte metode
de curteză.
Masculii salamandrei de foc desfășoarā un dans special sau mișcări ritmice,
precum ridicarea coamei dorsale sau balansarea picioarelor cu corpul.
De asemenea emiterea sunetelor puternice, aceste sunete pot fi folosite în timpul
curtezării pentru a atrage atenția femelei sau pentru a comunica intențiile de
reproducere.
Ouăle sunt mici și gelatinoase, de formă rotundă sau ovală, cu o textură moale și
transparentă.Aceste ouă sunt depuse în apă dulce sau în zone umede,exemple ar fi lăzi
de frunze în pădure sau sub bușteni căzuți.Fiecare femelă depune o masă de ouă, care
poate conține de la câteva zeci până la câteva sute de ouă.Durata de incubație variază
în funcție de specie și de condițiile de mediu, cum ar fi temperatura și umiditatea.
Salamandrele de foc ajutā:
-Controlul populațiilor de insecte.
Controlează insectele dăunătoare prin hrănirea cu ele, contribuind la menținerea
echilibrului ecologic în mediul său natural.
-Indicator al calității mediului înconjurător.
Din cauza sensibilității sale la poluanți și schimbările din habitat, reacționând
negativ la degradarea acestuia.
-Hrană pentru prădători.
Salamandra de foc servește ca hrană pentru prădători, contribuind la lanțul
trofic și asigurând energie și nutrienți pentru animalele care se hrănesc cu ea.
-Contribuția la cercetarea științifică
Contribuie la cercetarea științifică prin studiul adaptărilor sale unice, fiziologiei,
mecanismelor de regenerare și a interacțiunilor ecologice, oferind informații importante
despre evoluție, biodiversitate și conservare a speciilor.

Tritonul crestat mare

Tritonul crestat mare este un amfibian din familia Salamandridae, cu aspect


distinctiv și cuprinde:
-Dimensiunea de 15-18 cm , unul dintre cel mai mare din specia de tritoni.
-Crestātura, mai pronunțate la masculi
-Culori și modele, variind de la galben și portocaliu până la verde și negru.Pe partea
ventrală, tritonul crestat mare are o culoare deschisă, cu pete negre.
-Coada tritonului crestat mare este turtită lateral, la baza cozii se găsesc glande
osoase care secreționează substanțe toxice
-Membrane interdigitale bine dezvoltate între degete, ceea ce îl ajută să înoate mai
bine și să se deplaseze cu ușurință prin apă.
-Branhiile externe, care sunt vizibile ca niște structuri roșii și ramificate de o parte și de
alta a capului. Odată ce tritonii devin adulți, aceste branhiile externe sunt pierdute.
Dietă diversificată, iar preferințele alimentare pot varia în funcție de disponibilitatea
hranei.Aceștia se hrănesc cu insecte, păianjeni, melci, viermi, moluște, crustacee mici și
chiar cu alte amfibieni mai mici. De asemenea, pot consuma larve de insecte și alte
nevertebrate care trăiesc în apropierea zonelor umede
Masculii tritonilor crestați mari produc un cântec caracteristic în timpul sezonului,
emise sub apă și pot fi auzite de către femele și alte masculi în apropiere de femele
.Mai utilizează mișcările corporale pentru a comunica intenții și stări de spirit. Aceste
mișcări pot include ridicarea crestei dorsale, îndoirea corpului, agitarea cozii și
poziționarea diferită a membrelor.
Ouăle acestora sunt învelite într-o membrană subțire și flexibilă, care oferă protecție
embrionului. Această membrană poate avea o textură moale și gelatinoasă, fiind
adaptată pentru a menține un mediu umed în jurul ouălor.Culorile sunt variate, alb,
galben, maro sau chiar verde. Culoarea poate varia în funcție de specie și de factori
genetici.Ele sunt depuse de obicei în medii umede sau în apă, atașate de plante
acvatice sau alte substraturi, unde beneficiază de protecție împotriva uscăciunii și a
prădătorilor.
Femelele mature pot depune în medie între 200 și 400 de ouă într-un sezon de
reproducere, depuse în grupuri, în perechi sau în mici grupuri dispersate.
Importanțe ale tritonului crestat mare:
1 Controlul populației de nevertebrate.
Controlează populația de nevertebrate prin hrănirea cu acestea, reducând
numărul lor și menținând un echilibru ecologic în habitatul său natural.
2 Indicator al calității mediului acvatic.
Este un indicator al calității mediului acvatic, deoarece reacționează sensibil la
poluanți și schimbările în calitatea apei, putând fi utilizat pentru evaluarea stării
ecologice a ecosistemelor acvatice.
3.Hrană pentru prădători.
Servește ca hrană pentru prădători, contribuind la lanțul trofic și asigurând
energie și nutrienți pentru animalele care se hrănesc cu el.
4.Atracție turistică și conservare.
Ajută ca atracție turistică prin frumusețea și unicitatea sa, atraind vizitatori
pasionați de natură și biodiversitatea acvatică, contribuind astfel la dezvoltarea
ecoturismului și conservarea habitatelor naturale.
5.Studii științifice și cercetări
Ajută studiile științifice prin posibilitatea de a fi utilizat ca model de cercetare în
domenii precum regenerarea tisulară, evoluție și ecologie, oferind oportunități de a
înțelege mai bine procesele biologice și conservarea biodiversității acvatice.

S-ar putea să vă placă și