Amfibienii cu codă sunt o clasă de vertebrate ce cuprinde animalele care trăiesc
atât în apă, cât și pe uscat. Aceștia au o coad care joacă un rol în locomotie și includ tritoni salamandre și undele specii de broaște. Amfibieni cu coadă pot fi găsiți pe majoritatea continentelor de pe glob, cu excepția Antarcticii. Există trei familii principale de amfibieni cu coadă: 1.Proteidae: include proteidele, caracterizate de branhiile externe. ex:Proteida(Proteus anguinus) 2.Salamandridae: răspândite în Europa,Asia și America de Nord. Prezintă abilitatea de a-și regenera membranele și de a-și pierde coada pentru a scăpa de prădători. ex:Salamandra de foc(Salamandra salamandra) & tritonul cu creastă(Triturus cristatus) 3.Ambystomatidae: include salamandre originare din America de Nord. ex:Ambystoma tigrinum
Salamandra de foc
Salamandra de foc este un amfibian din familia Salamandridae, cu aspect
distinctiv și cuprinde: -Dimensiune medie de aprox. 15-25 de cm, însā unele specimene ajung la 30-35 cm. -Corp alungit și subțire , adaptat pentru deplasare pe uscat și apā. -Capul mare și rotund -Coadă lungă și aplatizat dorsoventral , ajută în echilibru și înot -Patru picioare scurte și bine dezvoltate, degete subțiri și moi pentru mișcarea pe sol și înot -Piele umedă și netedă,uneori acoperită cu glande mici care secretă substanțe toxice/lipicoase pentru apărare -Culori/Modele variate, de la nuanțe de alb,portocaliu,roșu,galben sau negru.Acestea pot ajuta la mimetism -Regenerare , capacitate de a își regenera membranele și alte părți ale corpului.Atunci cãnd își pierde coada în atac sau într-un acident aceasta va putea crește înapoi. Dieta lor constă în insecte,precum gândaci, furnici, păianjeni și larve de insecte De asemenea, pot consuma viermi, melci, râme și alte nevertebrate mici.Salamandrele de foc pot să se hrănească și cu unele nevertebrate acvatice, exemple find larve de insecte acvatice, crustacee mici. Acestea utilizează diferite modalități de comunicare pentru a interacționa cu semenii lor și a-și exprima intențiile.Comunicarea vizuală, prin culorile lor salamandrele de foc transmit informații,când sunt amenințate/speriate, își pot arăta culorile de avertizare, roșu sau galben intens, pentru a descuraja prădătorii.În timpul ritualurilor de curte, masculii își aratā culorile vibrante și contrastante pentru a atrage atenția femelelor și a exprima disponibilitatea pentru reproducere. Comunicarea chimică,cu ajutorul glandelor cutanate pot elibera feromoni în mediu. Feromonii sunt substanțe chimice care transmit informații specifice altor salamandre, spre exemplu: identitatea, sexul și starea reproductivă. Aceste semnale chimice ajută la atragerea partenerilor și la stabilirea ierarhiilor sociale în grupul de salamandre. Pe lângă semnalele chimice și vizuale, salamandrele de foc utilizează și alte metode de curteză. Masculii salamandrei de foc desfășoarā un dans special sau mișcări ritmice, precum ridicarea coamei dorsale sau balansarea picioarelor cu corpul. De asemenea emiterea sunetelor puternice, aceste sunete pot fi folosite în timpul curtezării pentru a atrage atenția femelei sau pentru a comunica intențiile de reproducere. Ouăle sunt mici și gelatinoase, de formă rotundă sau ovală, cu o textură moale și transparentă.Aceste ouă sunt depuse în apă dulce sau în zone umede,exemple ar fi lăzi de frunze în pădure sau sub bușteni căzuți.Fiecare femelă depune o masă de ouă, care poate conține de la câteva zeci până la câteva sute de ouă.Durata de incubație variază în funcție de specie și de condițiile de mediu, cum ar fi temperatura și umiditatea. Salamandrele de foc ajutā: -Controlul populațiilor de insecte. Controlează insectele dăunătoare prin hrănirea cu ele, contribuind la menținerea echilibrului ecologic în mediul său natural. -Indicator al calității mediului înconjurător. Din cauza sensibilității sale la poluanți și schimbările din habitat, reacționând negativ la degradarea acestuia. -Hrană pentru prădători. Salamandra de foc servește ca hrană pentru prădători, contribuind la lanțul trofic și asigurând energie și nutrienți pentru animalele care se hrănesc cu ea. -Contribuția la cercetarea științifică Contribuie la cercetarea științifică prin studiul adaptărilor sale unice, fiziologiei, mecanismelor de regenerare și a interacțiunilor ecologice, oferind informații importante despre evoluție, biodiversitate și conservare a speciilor.
Tritonul crestat mare
Tritonul crestat mare este un amfibian din familia Salamandridae, cu aspect
distinctiv și cuprinde: -Dimensiunea de 15-18 cm , unul dintre cel mai mare din specia de tritoni. -Crestātura, mai pronunțate la masculi -Culori și modele, variind de la galben și portocaliu până la verde și negru.Pe partea ventrală, tritonul crestat mare are o culoare deschisă, cu pete negre. -Coada tritonului crestat mare este turtită lateral, la baza cozii se găsesc glande osoase care secreționează substanțe toxice -Membrane interdigitale bine dezvoltate între degete, ceea ce îl ajută să înoate mai bine și să se deplaseze cu ușurință prin apă. -Branhiile externe, care sunt vizibile ca niște structuri roșii și ramificate de o parte și de alta a capului. Odată ce tritonii devin adulți, aceste branhiile externe sunt pierdute. Dietă diversificată, iar preferințele alimentare pot varia în funcție de disponibilitatea hranei.Aceștia se hrănesc cu insecte, păianjeni, melci, viermi, moluște, crustacee mici și chiar cu alte amfibieni mai mici. De asemenea, pot consuma larve de insecte și alte nevertebrate care trăiesc în apropierea zonelor umede Masculii tritonilor crestați mari produc un cântec caracteristic în timpul sezonului, emise sub apă și pot fi auzite de către femele și alte masculi în apropiere de femele .Mai utilizează mișcările corporale pentru a comunica intenții și stări de spirit. Aceste mișcări pot include ridicarea crestei dorsale, îndoirea corpului, agitarea cozii și poziționarea diferită a membrelor. Ouăle acestora sunt învelite într-o membrană subțire și flexibilă, care oferă protecție embrionului. Această membrană poate avea o textură moale și gelatinoasă, fiind adaptată pentru a menține un mediu umed în jurul ouălor.Culorile sunt variate, alb, galben, maro sau chiar verde. Culoarea poate varia în funcție de specie și de factori genetici.Ele sunt depuse de obicei în medii umede sau în apă, atașate de plante acvatice sau alte substraturi, unde beneficiază de protecție împotriva uscăciunii și a prădătorilor. Femelele mature pot depune în medie între 200 și 400 de ouă într-un sezon de reproducere, depuse în grupuri, în perechi sau în mici grupuri dispersate. Importanțe ale tritonului crestat mare: 1 Controlul populației de nevertebrate. Controlează populația de nevertebrate prin hrănirea cu acestea, reducând numărul lor și menținând un echilibru ecologic în habitatul său natural. 2 Indicator al calității mediului acvatic. Este un indicator al calității mediului acvatic, deoarece reacționează sensibil la poluanți și schimbările în calitatea apei, putând fi utilizat pentru evaluarea stării ecologice a ecosistemelor acvatice. 3.Hrană pentru prădători. Servește ca hrană pentru prădători, contribuind la lanțul trofic și asigurând energie și nutrienți pentru animalele care se hrănesc cu el. 4.Atracție turistică și conservare. Ajută ca atracție turistică prin frumusețea și unicitatea sa, atraind vizitatori pasionați de natură și biodiversitatea acvatică, contribuind astfel la dezvoltarea ecoturismului și conservarea habitatelor naturale. 5.Studii științifice și cercetări Ajută studiile științifice prin posibilitatea de a fi utilizat ca model de cercetare în domenii precum regenerarea tisulară, evoluție și ecologie, oferind oportunități de a înțelege mai bine procesele biologice și conservarea biodiversității acvatice.