Pasari » Pasari :: Perusii -

informatii generale

Perusii -
informatii
generale
papagali, specii de papagali,
perusi, papagali perusi,
informatii perusi, hrana
perusi, colivie, bolile
perusilor

Perusul este, fara indoliala,

cel mai comun papagal de
companie originar din emisfera sudica, mai exact din Australia, fiind rapandit pe tot teritoriul acestui
continent. Exista peste 5 milioane de exemplare de perusi raspandite in toata lumea. In unele zone ale
Australiai, populatiile de perusi sunt atat de numeroase incat afecteaza grav cultuile de cereale, avand
un efect distructiv asupra acestora.

Coloniile de perusi pot ajunge pana la cateva sute, chiar mii, de indivizi. Desi culoarea originara a
perusului este verde, in urma domesticirii si a selectiei indelungate, s-au obtinut cele mai variate
culori, incepand cu diferite nuante de verde cu sau fara capul galbem, apoi exemplare turcoaz, verzi-
galbui, galbene, albastru deschis, albiciosi pana la alb pur, cu ochii rosii. Denumirea stiintifica a
perusului este Melopsittacus onulatus (papagalul ondulat comun).

Perusul pe care il intalnim astazi in coliviile iubitorilor de pasari a fost creat de ornitologii din marea
Britanie. Masculii au narile colorate in albastru, iar femelele le au de culoare pielii. Sunt pasari care se
preteaza foarte bine la viata in captivitate, fiind foarte iubite de oameni, datorita coloritului incantator si
a temperamentului vesel si afectuos.
Perusii nu sunt recunoscuti pentru abilitatile lor de vorbire si doar o mica parte a lor pot vorbi. Trebuie
retinut ca doar masculii pot sa isi dezvolte aceasta capacitate, dar este destul de greu de inteles ce
spun. Cu mare rabdare si partea omului, micul perus poate reusi sa imite cateva cuvinte sau cantecul
altor apsari cu care convietuieste. Cuvantul cheie pentru acest lucru este repetitia.

Perusii sunt pasari mici si curate, foarte usor de intretinut, care au nevoie de multa afectiune din
partea stapanului.

Fiind pasari foarte vioaie si active, perusii au nevoie de o colivie cat mai spatioasa. In colivie, trebuie
sa existe cat mai mult suporturi, pe care sa se poata catara si odihni. Colivia trebuie sa aiba minimum
35 cm pe lungime, 20 cm latime si cel putin 40 cm inaltime. Orice dimensiune mai mica va fi in
defavoarea locatarului.

Fiind mai amatori de bai, este bine sa sa introduca in colivia perusilor o tavita de 4-5 cm adancime,
plina cu apa proaspata, dar nu prea rece. In felul acesta, pasarile isi satisfac periodic nevoia de
imbiare si isi pot ciuguli si arana penajul care se mai murdareste, chiar daca sta intr-o colivie. Colivia
trebuie curatata periodic de macarea care cade pe podea, aceasta putand adaposti foarte multe
bacterii. Din acest motiv, este bine ca podeaua coliviei sa fie acoperita de un grilaj metalica, pentru ca
perusul sa nu aiba acces la resturile de hrana alterate, care i-ar putea afecta sanatatea. Daca este
posibil, spalati podeaua coliviei la 2-3 zile (sau chiar mai des), iar o data pe luna trebuie sa dezinfectati
intreaga colivie cu un agent de inalbire baza pe clor (nu uitati insa sa clatiti extrem de bine inainte de a
pune pasarea la loc).

Un perus are nevoie, in medie, de 10-12 ore de somn, devenind agitat daca nu doarme suficient.
Pentru a o ajuta sa doarma, este bine sa ii acoperiti colivia, astfel incat sa fie intuneric atat noaptea cat
si dimineta, deoarce chiar si cea mai mica raza de lumina o poate trezi. Unii perusi au "frica" de
nopate, si se manifesta zburad haotic prin colivie si tipand atunci cand este intuneric. Daca pasarea
dumneavoastra sufera de aceasta "frica", dezveliti colivia, aprindeti o lumina si vorbiti cu ea pana cand
se linisteste.

Hranirea perusilor

In salbaticie, perusii se hranesc cu semnite si parti verzi ale diferitelr plante, dar si cu o cantitate
insemnata de proteine animale, provenind din nevertrebate. In captivitate, regimul trebuie sa fie unul
bazat tot pe seminte, in special de mei si ovaz, iar ca harna verde sunt recomandate: foile de salata,
lucerna, iarba proaspata sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate si legumele rase, amestecate cu
putine tarate de grau si drojdie de bere. Lipsa verdeturilor poate fi suplinita cu succes cu seminte de
mei, orz si ovaz.

In magazinele de specialitate gasiti mixuri de seminte de cea mai buna calitate, semintele alcatuind
circa 50% din dieta perusului. Si fructele sunt indicate, printre acestea enumerand: merele,
grapefruitul, kiwi, mango, nectarine, portocale, piersici, pere, capsuni, rodie, prune. Dintre legume,
preferatele perusilor sunt: morcovul, broccoli, spanacul si sfecla alba (nu de zahar).

Fructele si legumele trebuie sa fie bine spalate, taiate in bucatele cat mai mici, proaspete si la
temperatura camerei. Trebuie sa evitati urmatoarele alimante: ciocolata, varza, cofeina, macarea
veche, laptele si cremele, cartoful crud, alcoolul si fructele de avocado.

Insectele si vitaminele trebuie sa compeletze necesarul de elemente nutriive pentru perusul

dumneavoastra. Vitaminele au un rol important prin activitatea lor la nivel celular, dar in execes ele pot
inhiba unele functii ale organismului.

Hrana moale poate fi si ea administrata din cand in cand. Aceasta se prepara dintr-un ou afiert tare,
sfarama cat mai marunt cu furculita, un morcov ras cat mai marunt, care se amesteca cu 2-3 lingurite
de pesmet, gris sau malai. Se mai adauga 2-3 lingurite de coaja de oua rasnita, care contine calciu.
Amestecul de hrana moale se tine la frigider si i se da perusului intr-un capacel, numai dupa ce a fost
adusa la temperatura camerei.

Pietricelele marunte, folositoare altor paasri in digestia semintelor, sunt indispensabile si perusilor. De
aceea, o mica tavita cu nisip grosier nu trebuie sa lipseasca nici din colivia perusilor.

Apa trebuie improspatata permanent, altfel putand favoriza dezvoltarea

diferitelor colonii de bacterii, la fel ca si hrana veche. Cel putin o data pe
saptamana, in apa trebuie sa se puna 2-3 picaturi de polivitamina Romvac3,
care contine gama de vitamine B, C, K, A si E.

In cazul in care observati tulburari ale tractului digestiv (diaree), este bine sa
le dati ramurele de salcie, care este un foarte bun antidiareic si
antibacterian.

Sanatatea perusului

Daca perusul dumneavoastra da semne ca ar fi bolnav, este bine sa

mergeti de urgenta cu el la medicul veterinar. Fiind o pasare de statura
mica, chiar si cea mai usoara boala o poate omori daca este identificata
prea tarziu. Cateva dintre semnalele cele mai evidente pe care le emite o
pasare bolnava sunt:

- absenta poftei de macare;

- pufaie, stranuta constant si umed;

- este letargica;
- nu zboara;

- voma;

- scaderea rapida in greutate;

- se scarpina foarte mult;

- are diaree;

- devine brusc foarte tacuta, sau invers, daca este tacuta in general, devine brusc foarte galagioasa;

- modificari ale temperamentului.

Una dintre cele mai frecvente boli intalinte la perusi este psitacoza, cunoscuta si sub numele de " febra
papagalilor". Agentul patogen este bacteria "chlamydia psittaci", o bacterie extrem de contagioasa.
Pasarile cele mai expuse acestei boli sunt acelea care intra des in contact cu alte specii de animale.
Simptomele acestei boli sunt: absenta poftei de macare, penele perusul se desprind foarte usor si
acesta doarme mare parte a timpului, conjunctivita, dificultati respiratorii, secretii oculare si pierderi in
greutate, asociate cu diaree. Totusi, pasarea poate fi purtatoare de virus fara sa prezinte nici un
simptom.

Tratamentul este antibiotic, pe bazade tetracicilina sau derivate, administrat pe cale orala sau
injectabila, o data la fiecare 10 aile. Tratamentul este de durata, bacteria putand supravietui pana la
45 de zile in organismul perusului.

Reproducerea perusilor

Reproducerea perusilor nu este una grea, insa necesita o experienta acumulata in timp. Majoritatea
perusilor tinuti in casa nu se pot reproduce, din cauza mediului ambient si chiar a lipsei de spatiu. In
general, femela depune 5-6 oua, dar exista si cazuri cand sunt mai multe sau mai putine.

Crescatorii profesionisti stiu care sunt conditiile in care perusii se pot reproduce cel mai usor. Ei au
nevoie de o cusca incapatoare, un cuib si multa liniste. Cuibul trebuie sa aiba o gaura rotunda in
partea din fara, cu diamatruld e aproximativ cinci centimetri, iar capacul trebuie sa fie detasabil, pentru
ca proprietarul sa poata curata usor interiorul coliviei. La 14 zile de la copulatie, femela depune primul
ou, iar urmatoarele la 2 zile unul dupa altul. Femela cloceste ouale aproximativ 18-20 de zile.

Pentru a determina sexul unui perus, cel mai bine este sa apelati la medicul veterinar, acesta fiind un
proces destul de dificil. Exista insa cateva indicii care va pot spune, cu aproximatie, ce sex are
perusul dumneavoastra. Cel mai importanta si cel mai sigur dintre indicatori este zona carnoasa de
deasupra ciocului (fosele nazale) care este colorata in albastru intens la masculul adult si in bej-
maroniu la femela. In perioada de imperechere, culorile devin mai intense. Atentie insa, caci la
femelele foarte tinere, aceasta zona este colorata in albastru deschis, alburiu, putandu-ve induce in
eroare. La pui, narile (aflata in aceeasi zona carnoasa de deasupra ciocului) sunt colorate in roz la
mascul si alb la femela.

www.zooland.ro