Psittaciformes este un ordin de păsări cunoscuți sub numele de papagali.

Au un cioc a cărui formă este

curbată, mandibula superioară are o mică mobilitate unde se fixează pe craniu. În plus papagalii au o
mare capacitate craniană.

Papagalii sunt răspândiți prin toată emisfera sudică a planetei, ocupând multe locuri și distincte medii de
viață, de la umedele selve tropicale până la deșerturile din interiorul Australiei. Aria include India, sud-
estul Asiei, Africa occidentală și o specie dispărută în Statele Unite (papagalul de Carolina) Conuropsis
carolinensis. Totuși, populațiile cele mai mari ale speciei sunt originare din Australia, America de Sud și
America Centrală.

Multe specii pot imita conversația umană și alte sunete. O cercetătoare, Irene Pepperberg a publicat un
studiu despre capacitatea de învățare a papagalului gri african numit Alex, care a fost antrenat să
folosească cuvinte cu scopul de a identifica obiecte, să le descrie, chiar poate să răspundă la întrebări
relativ complexe, de exemplu, "câte pătrate roșii există?" (răspunsuri corecte în 80% din cazuri). Totuși
alți oameni de știință susțin că papagalii doar repetă cuvinte, fără să le înțeleagă sensul.

Papagalii domestici

Sunt papagalii cumpărați ca animale domestice în multe țări, o parte capturați de braconieri, ucigând
exemplarele adulțe în această acțiune. În timpul transportului pot muri 85%, iar restul sunt vânduți
clandestin.

Aripile acestor păsări sunt deseori tăiate de proprietari, permițând păsărilor să se plimbe în libertate prin
casă sau curte.

Papagalii au nevoie de multă atenție: mâncare, apă, spațiu, curățenie și multă companie. O caracteristică
importantă a domesticirii papagalilor sunt sunetele pe care le produc, imitând: salvarea, claxonul
mașinilor, plânsul copiilor, chiar uneori și televizorul. Totuși nu toți sunt la fel, există papagali liniștiți,
mai puțin zgomotoși, mai atașați de stăpâni etc. Acest lucru dă posibilitatea cumpărătorului să aleagă
papagalul care se potrivește gustului său.

Papagalii domestici au nevoie de o alimentație adecvată și variată, semințe, de floarea soarelui , mei, și
diverse fructe.
Sex - masculii au nările albastre-sidefii iar femelele au nările galben deschis sau maronii. Deci se pot
deosebi ușor masculii de femele. Temperatura optimă pentru peruși este 7-8 grade (limita inferioară) și
23-25 grade (limita superioară). Apa - cantitatea de apă necesară perușilor variază în funcție de tipul de
hrană administrată. Este important de știut că trebuie să aibă apă proaspătă la discreție. Este bine ca
apa și hrana perușului să fie schimbate zilnic.

Specii

Ara Ararauna

Jako - African grey

Kea

Marele Alexander

Nimfa

Peruș

Perușul (Melopsittacus undulatus) este un papagal de talie mică, ce aparține tribului de papagali cu
coada lungă (Platycercini), câteodată considerat o subfamilie (Platycercinae). Este singura specie din
genul Melopsittacus de origine australiană și uneori izolată în propriul trib (Melopsittacini), și care
probabil este strâns înrudită cu Pezoporus și Neophema.[2] Perușul se găsește prin părțile uscate ale
Australiei și a supraviețuit timp de cinci milioane de ani în condițiile dure ale acelui continent.[3]
Cercetări recente au dovedit că perușul are simțul ritmului.[4]

Găsiți în sălbăticie în toate părțile mai uscate ale Australiei, înainte de colonizare, au supraviețuit
condițiilor dure autohtone timp de 5 milioane de ani. Perușul este strâns legat de papagalii loriini și
papagalii de smochin.

Perușii sunt papagali nomazi care sunt crescuți în captivitate încă din secolul al XIX-lea. Atât în
captivitate cât și în sălbăticie, perușii se reproduc oportunist și în perechi.

Cuprins

1 Originea numelui
2 Îngrijirea perușilor

3 Hrană

4 Note

5 Legături externe

Originea numelui

Originea numelui păsării nu este clară. Înregistrați prima dată în 1805, perușii sunt animale de companie
populare în întreaga lume datorită dimensiunilor mici, costului redus și a abilității de a imita vorbele
oamenilor. El este al treilea cel mai popular animal de companie din lume, după câine și pisică.

Îngrijirea perușilor

Colivia nu trebuie lăsată în bătaia soarelui sau într-un loc în care avem curent, deoarece perușii se pot
îmbolnăvi foarte repede. Din nou, nu trebuie izolat de restul familiei, mai ales dacă este singur, pentru
că poate deveni apatic și stresat. Mâncarea perușilor este alcătuită de obicei din mei și semințe dar
trebuie îmbogățită cu legume și fructe proaspete (Atenție!: fără sare, puțin morcov ras sau broccoli,
pătrunjel, pepene galben etc.). Vara fiind foarte cald, perușilor li se pot achiziționa tăvițe sau băi speciale
în care se pot spăla.

Temperatura apei trebuie să fie caldă, nu fierbinte sau rece, pentru a nu se îmbolnăvi. În condițiile în
care se îmbolnăvesc, ne vom da seama din cauza faptului că ei nu își mai fac toaleta zilnică sau nu mai
ciripesc sau nu mai mănâncă. În astfel de cazuri trebuie vorbit cu un veterinar specializat în păsări
exotice.

Hrană

Meiul este hrana de bază pentru papagalii peruși. În petshop-uri se găsesc diverse amestecuri de
semințe speciale pentru peruși. Hrana se lasă în vase la dispoziția perușilor pe tot parcursul zilei.

Note

^ BirdLife International (2004). 2006. IUCN Red List of Threatened Species. IUCN 2006.
www.iucnredlist.org. Accesat 11 May 2006. Database entry includes justification for why this species is
of least concern

^ en Mol. Biol. Evol. 15(5):544–551. (1998)

^ en „Dr. Marshall's Philosophy on Breeding Exhibition Budgerigars”. Bird Health. 2004. Accesat în 19
ianuarie 2007.

^ Budgies have sense of rhythm: study (accesat la 5 noiembrie 2017)

Legături externe