Reproducere și ciclu de viață[modificare | modificare sursă]

În captivitate, pisicile cu picioare negre masculi devin maturi sexual(en)[traduceți] la vârsta de nouă luni, iar
femelele la vârsta de șapte luni.[6] Estrul lor durează în jur de 36 de ore, iar perioada de gestație este
de 63 până la 68 de zile.[30] Femela dă naștere la până la două rânduri de pui(en)[traduceți] pe an în timpul
verii din emisfera sudică în perioada octombrie-martie. Rândul de pui constă de obicei în unul sau
doi pui, dar în cazuri rare chiar și patru.[6]

Pisicile cu picioare negre sălbatice femele observate în sălbăticie erau receptive la împerechere(en)
[traduceți]
timp de numai cinci până la zece ore, ceea ce constrângea masculii să le localizeze repede.
Masculii luptă pentru accesul la femele. Copulația are loc la aproape fiecare douăzeci până la
cincizeci de minute.[18]

Puii cântăresc 60–93 g la naștere; se nasc orbi și relativ neajutorați, deși sunt capabili să se târâie
după numai câteva ore. Ochii li se deschid la vârsta de trei până la zece zile, iar dinții de lapte(en)
[traduceți]
li se ivesc la vârsta de două până la trei săptămâni. În decurs de o lună încep să mănânce
hrană solidă și sunt înțărcați(en)[traduceți] la vârsta de două luni. Dinții permanenți le apar la vârsta de 148
până la 158 de zile.[6]

Au fost observate femele captive încercând să își mute puii într-un nou ascunziș o dată la fiecare
șase până la zece zile după o săptămână de la nașterea acestora, mult mai frecvent decât alte pisici
mici. Aceștia devin capabili să umble în decurs de două săptămâni și încep să se cațăre în copaci la
trei săptămâni.[30] În sălbăticie, puii se nasc în vizuini de iepuri săritori africani sau în movile goale de
termite. De la vârsta de patru zile încolo, mama își lasă puii singuri timp de până la 10 ore pe durata
nopților. La vârsta de șase săptămâni se pot deplasa repede și părăsesc frecvent vizuina. Subadulții
independenți și puii sunt în pericol de a cădea drept pradă altor carnivore precum șacalului cu
spatele negru (Canis mesomelas), caracalului (Caracal caracal) și păsărilor răpitoare nocturne.
[31]
Devin independenți după trei până la patru luni și tind să rămână în aria domeniului vital al mamei
lor. S-au înregistrat pisici cu picioare negre captive care au trăit până la 15 ani și trei luni.[13]

Boli[modificare | modificare sursă]

Pisicile cu picioare negre, atât cele captive, cât și cele ce umblă libere, prezintă o prevalență
crescută la amiloidoza de tip AA(en)[traduceți], care provoacă procese inflamatorii cronice și de obicei
culminează cu insuficiența renală și moartea.[6][32] Pisicile cu picioare negre sălbatice sunt predispuse
la transmiterea de boli infecțioase de la pisici domestice și câini domestici.[33]

Amenințări[modificare | modificare sursă]

Printre amenințările cunoscute se numără metode nediscriminatorii de controlare a prădătorilor,
precum otrăvirea de momeli și amplasarea de capcane cu fălci de fier, distrugerea
habitatelor cauzată de suprapășunare, declinul populațiilor de iepuri săritori africani, uciderea(en)
[traduceți]
de către prădători din alte specii din motive legate de competiția pentru hrană, boli și obiceiuri
agricole inadecvate. Câteva pisici cu picioare negre au fost ucise de câini ciobănești. Se poate ca
majoritatea ariilor protejate să fie prea mici pentru a proteja în mod corespunzător subpopulații
viabile.[1]

Conservare[modificare | modificare sursă]

Pisica cu picioare negre este listată în Anexa I a CITES și este protejată de-a lungul majorității
arealului său incluzând în Botswana și Africa de Sud, unde vânarea sa este ilegală. Din cauza
răspândirii sale restrânse, este listată drept specie vulnerabilă(en)[traduceți] pe Lista roșie a IUCN din 2002
încoace. Se suspectează că populația este în scădere din cauza braconării speciilor prăzi pentru
consum uman ca vânat, uciderii sistematice, accidentelor pe șosele și vânării sale de către câini
ciobănești.[1]