Economia[modificare 

| modificare sursă]
În cadrul ocupațiilor tradiționale, cele mai importante sunt agricultura,creșterea animalelor și
prelucrarea lemnului. De altfel, în comună sunt amintite fabrici de cherestea din timpuri vechi. În
1932, în locul numit Între Izvoare exista o astfel de fabrică la care lucrau mai mulți moiseieni.
Pentru femei, este tradițională confecționarea portului popular. Cele mai importante produse ale
industriei textile tradiționale sunt: - ștergarele de rudă și de icoane, confecționate din cânepă,
bumbac, cu cromatică simplă: roșu, albastru, negru, galben. - fețele de pernă, ornate în același stil
ca ștergarele, au rolul de a îmbrăca pernele, dar și funcție estetică. - fețele de masă. - cergile,
expresie a spiritului creator al țărăncilor, sunt așezate în interior, pe rudă sau pe ladă, se folosesc în
toate activitățile din viața comunității, de la împodobitul cailor, la cununii religioase și înmormântări.
De asemenea, în comună funcționează unități de comerț și prestări servicii.
În anul 1924, în comună existau 2 mori, 2 măcelării, o brutărie, un abator, o ghețărie, trei cizmării și
o rotărie. După 1945, în comună s-a mai înființat o fabrică de cherestea și mai apoi un centru de
colectare a fructelor de pădure care a ars în 1958, fiind mutat mai apoi la Borșa, unde funcționează
și în prezent. În locul său, s-a construit o altă baracă, unde se colectau plante medicinale și mușchi
care erau transportate la Dej. În 1989, în cadrul cooperativei existau 25 de secții de prestări servicii.
După Revoluție, în comună s-au înființat peste 100 de SRL-uri.[5]

Agricultura[modificare | modificare sursă]
Terenurile comunei se împart: în teren agricol, în total de 7725 de hectare și fondul forestier, de
3538 de hectare. Terenul agricol arabil este cultivat cu porumb, cartofi, grâu, orz, ovăz, legume, trifoi
și lucernă, dar cerealele care se cultivă în Moisei nu ajung pentru hrana întregii populații nici măcar
3 luni pe an. Pomicultura este o altă ocupație de bază, la care se adaugă creșterea vitelor, cea mai
mare parte dintre acestea fiind din rasa Switz, importată din Austria și Elveția.[6]

Istoric[modificare | modificare sursă]

Moisei în Harta Iosefină a Maramureșului, 1782-1785

Ca și personalitate marcantă a secolului XI de pe aceste locuri îl avem pe un anume Iustin,

reprezentant al Moiseiului ce a dus faimă a acestui loc. Din păcate, adevărata sa identitate nu a fost
descoperită nici până astăzi, deși cercetători în domeniu au analizat analele istorice, și nu numai.
Legenda despre acest om misterios încă mai stârnește fiori și azi printre locuitorii zonei, fie ei tineri
sau bătrâni.
Moiseiul a făcut parte din cnezatul lui Bogdan, înainte de 1353. La 1365, "Moyse" se află printre cele
opt villae ținând de Cuhea, confiscate de la Bogdan și dăruite familiei Drăgoșeștilor.
Localitatea este atestată documentar din 1213, fiind menționată în acel an sub numele de Moyzun.
Acesta este textul primei mențiuni documentare a localității Moisei (2 februarie 1365): “Regele
Ludovic dăruiește lui Balc, fiul lui Sas, și fraților sei, Drag, Dragomir și Ștefan în recompensa
servituțiilor moșia Cuhnea cu pertinențiile sale: Jeud, ambele Vișae, MOYSENI, Borșa și ambele
Seliște, confiscate dela Bogdan Vodă eșit la Moldova și căzut sub nota de infidelitate”[7]. După alte
surse, prima atestare datează din 1365 (Moyse).[8]
În Diplomele maramureșene din secolele al XIV-lea, al XV-lea, de Ioan Mihali, apărute în anul 1900,
Moiseiul este atestat la 2 februarie 1365, cu mențiunea că este o comună de mult organizată. În
aceste diplome, apare sub mai multe nume: Moyse (1365), Moyzey (1465), Moyzen (1465), Moyzyn
(1495), Moyszen și Moszey (1828, 1851). Din cele 12 Diplome Maramureșene reise că o parte a
pământului comunei Moisei a fost averea unor nobili din Săliște, Vișeu și din alte comune, dobândit
ca rezultat al luptelor duse în războaie. Din aceleași diplome rezultă că au avut loc conflicte între
obști și juzii locali, pe de o parte, și cnezii de vale, familia Dolhenilor, străină de Maramureș, pentru
posedarea localității. Regalitatea ungară a decis aceste conflicte în favoarea uneia sau alteia dintre
părți, urmărind permanent subminarea drepturilor de proprietate a obștilor și a fruntașilor locali,
pregătind terenul pentru cotropirea definitivă a întregului Maramureș și pentru anexarea lui la
Ungaria, proces încheiat în secolul al XVI-lea.
Documentele vremii susțin că numele Moisei vine de la Moise Coman, fiu al comunei, om bogat și
cu frică de Dumnezeu