Sistemul circulator

Cea mai mare deosebire a sistemului circulator la pești față de celelalte vertebrate este că sângele
trece o singură dată prin inimă, de aceea circulația este simplă și închisă. Prin inimă curge sânge
bogat în dioxid de carbon, care prin aorta ventrală ajunge în branhii, unde cedează dioxidul de
carbon și se îmbogățește cu oxigen. Aorta dorsală asigură transportarea lui spre organe. Sunt
animale poichiloterme (temperatura corpului variază în raport cu temperatura mediului).
În anul 2015 a fost descoperit pentru prima dată o specie de pește cu sânge cald - Lampris guttatus.
[2]

Inima
Inima peștilor este bicamerală, fiind compusă dintr-un atriu și un ventricul.

Sistemul digestiv
Aparatul digestiv începe cu cavitatea bucală. Limba și glandele salivare lipsesc. Urmează faringele,
esofagul, apoi stomacul. La peștii lipsiți de stomac, esofagul este scurt și continuă cu intestinul. La
peștii răpitori stomacul este voluminos și se poate dilata ușor. Ficatul este bilobat sau trilobat și are
vezică biliară. Pancreasul endocrin este reprezentat prin insulele Langherhans. La peștii
cartilaginoși, apar dinții, din solzii placoidali. Aceștia sunt slab diferențiați, fixați de maxilare și
permanent schimbați.

Sistemul reproducător
La pești, reproducerea are loc în mediul acvatic. Sunt animale unisexuate. Fecundația este în
general externă, mai rar internă (la peștii cartilaginoși). Dezvoltarea oului în afara organismului
parental se întâlnește la peștii ovipari. La speciile ovovivipare (rechini, crosopterigeni), dezvoltarea
embrionară are loc în interiorul corpului (de exemplu, în gură). Speciile vivipare nasc pui care s-au
dezvoltat în organismul matern, embrionul fiind adăpostit în ovar.
Organele sexuale la mascul sunt testiculele, unde se dezvoltă spermatozoizii scufundați în lichid
lăptos (lapții), iar la femele – ovarele în care se dezvoltă ovulele (icrele).

Sistemul excretor
Aparatul excretor este reprezentat prin doi rinichi alungiți în apropierea coloanei vertebrale cu câte
un ureter scurt, care se unesc într-un canal ce se deschide în cloacă. În stadiul embrionar rinichiul
este de tip pronefros – este alcătuit din tuburi urinifere așezate perechi și care comunică cu
cavitatea corpului printr-o pâlnie ciliată numită nefrostom; în apropierea ei se găsește glomerul
vascularizat cu rol în transportul produselor de excreție; tuburile urinare se deschid în afara corpului
prin canalul Woff, care se deschide în cloacă. La adult – mezonefros, nefrostomul este rudimentar și
închis. Tuburile urinifere formează capsula lui Bowman, care acoperă glomerulul vascular. Tuburile
urinifere primesc produsele toxice direct din sânge, iar glomerulul vascular devine intern (glomerulul
lui Malpighi). Rolul ureterului îl are canalul Woff. Vezica urinară se formează prin dilatarea uterului.
La excreție participă și branhiile și pielea.