Iepurii - Cresterea iepurelui de casa Cresterea profesionala in cadru privat a iepurilor de casa este o ocupatie rela tiv noua

in Romania. Cresterea iepurilor de casa aduce pe piata libera de astazi o carne dietetica d e calitate superioara, piei, lana si alte produse. Aceasta profesie este foarte bine dezvoltata n Europa, unde se realizeaza, de al tfel, 85% din productia mondiala. Cei mai mari producatori de carne de iepure la ora actuala sunt Rusia, Ucraina, Franta si Spania. Carnea de iepure este o carne usoara, savuroasa si deosebita de celelalte felur i de carne pe care le consumam in mod curent. Ea este asemanatoare din punct de vedere organoleptic cu cea de pasare, prezint a marele avantaj ca este saraca in grasimi si este aproape lipsita de colesterol , prin urmare este recomandata persoanelor care tin dieta si celor care sufera d e diverse boli, cum ar fi cele de inima. La ora actuala , cei mai mari consumatori de carne de iepure din Europa sunt ita lienii si francezii. Dupa parerea unor crescatori cu experinta, cunicultura are sansa sa devina o oc upatie deosebit de profitabila in tara noastra, deoarece carnea de iepure este f erita momentan de bolile care afecteaza celelalte animale a caror carne este con sumata n mod curent (boala "vacii nebune", pesta porcina , gripa aviara s.a.). Practic, cresterea iepurilor de carne este o afacere deosebit de profitabila, d eoarece aceste animale se nmultesc repede, nu sunt pretentioase si pot fi valorif icate n cicluri de cate trei luni. Concurenta n acest domeniu este foarte mica n Romania. Iepurii sunt mici fabrici de carne si blanita ce folosesc furajele existente n or ice gospodarie, oricat de saraca ar fi: furaje verzi, fnuri si sfecla pe timp de iarna si putine boabe. Avantajul cresterii iepurilor il reprezinta si inmultirea rapida, gestatia durnd doar 30-31 de zile. De asemenea, iepurii pot fi crescuti cel mai bine in ncaperi cu mai multe nivelu ri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pana la 3 si chiar 4 etaje, facandu-se astfel economie de spatiu. Iar acum , sa vorbim putin despre principalii factori implicati in procesul de crestere :custile, igiena si alimentatia . Cresterea iepurilor pe lnga casa poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel p utin carnea pentru masa zilnica. Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de i epuri, nu inseamna ca pna la sfrsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului, asigurnd in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul romn sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramne. Cu cheltuiala si cu munca putina, dar facuta cu tragere de inima, iepurii cresc c a din apa . Chiar daca in multe zone ale tarii nu exista traditie, oamenii nefiind obisnuit i sa aiba pe lnga casa astfel de animale, aceasta nu trebuie sa constituie o pied ica in a indrazni sa porneasca in practicarea acestei indeletniciri. In fosta Germanie Democrata, marea majoritate a crescatorilor de iepuri detinea u nu mai mult de 5 pna la 25 de ieporoaice-mame de la care realizau cteva sute de kg de carne/an pentru vnzare.

Un asemenea exemplu ne demonstreaza ca se pot creste iepuri cu bune rezultate i n gospodariile mici si, o repet, dovedind ca merita sa incepem o activitate care poate aduce beneficii chiar si in conditiile pe care le avem astazi. In orice crescatorie de iepuri, indiferent de marime, exista un numar de animale , femele si masculi, numit "efectiv matca" sau efectiv de reproductie. Aceste animale trebuie sa se incadreze in anumite limite de varsta si, practica nd reproductia, sa asigure producerea animalelor tinere pentru sacrificare, prec um si exemplarele necesare reinnoirii treptate a efectivului matca. Altfel spus, chiar si atunci cand crescatorul nu doreste sa-si sporeasca numaru l animalelor adulte din crescatorie este absolut necesar sa realizeze procesul d e reproductie. Daca avem in vedere o crescatorie mica de iepuri, in sistem gospodaresc, cu un e fectiv matca de 10 femele si 2 masculi, un calcul, plecand de la calitati mijloc ii ale animalelor si, de asemenea, de la conditii de hranire si intretinere mijl ocii, ne arata ca, in decursul unui an calendaristic, prin reproductie se pot ob tine 100-150 exemplare de tineret in varsta de 4, pana la 8 luni. Dar realizarea inmultirii in conditii avantajoase, ca si posibilitatea de a dis pune de date concrete pentru calcularea eficientei economice a crescatoriei sunt conditionate de cunoasterea tuturor aspectelor privind reproductia iepurilor de casa. Precizam ca atunci cand ne referim la procesul de reproductie al acestora avem in vedere urmatoarele particularitati de ordin biologic si tehnic ce privesc: maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca; monta si caldurile; gestatia; fatarea; alaptarea si intarcarea; reluarea ciclului de reproductie, respectiv monta dupa fatare.

Iepurasii sunt animale cu blana moale si fina, foarte prietenosi si foarte incan motiv pentru care sunt foarte potriviti pentru a tati cand li se acorda atentie tine companie copiilor de 6-8 ani. Iepurii prefera sa traiasca alaturi de alte a nimale din specia lor, precum si alaturi de porcusori de Guineea. Poti recunoast e un iepure sanatos dupa: - comportamentul sau plin de viata - blana curata, bog ata si lucioasa - ochiii atenti si clari - nasul uscat - urechile curate - zona curata din jurul anusului. Iepurele este un animal foarte sociabil si, cu putina rabdare, poti deveni usor prietenul lui. Intotdeauna sa ii vorbesti pe un ton p rietenos si incearca sa il chemi mereu pe numele pe care i l-ai ales. La inceput , iepurasul este timid, asa ca pentru a-l putea convinge sa accepte mangaierea t a, atrage-l cu ceva delicios de mancare. Astfel, se va obisnui cu mirosul mainii tale si vei putea sa il mangai oricand. Cand sta intins, inseamna ca nu vrea sa fie deranjat. Intotdeauna trebuie sa te comporti cu el gentil, fara miscari bruste, pentru a nu-i speria. Iepurele este foarte agil si are nevoie de destul spatiu in cusca lui pentru a s e misca in voie. Cusca trebuie sa fie suficient de inalta, tinand cont de faptul ca de obicei iepurele se ridica in doua labute. Iata care ar fi trusoul unui iepu ras: - un recipient (inoxidabil) pentru mancare si unul pentru apa (care sa fie fixate bine de cusca, pentru a nu se rasturna) - un cristal de sare pentru supli mentarea mineralelor necesare - un mic adapost in care sa se odihneasca si sa do arma - o asa zisa casuta a lui (este esential pentru iepuri) - la baza custii se aseaza un asternut natural fin, special pentru animale (talas) - o cutie pentru necesitatile iepurelui, umpluta cu nisip granulat igienic pentru pisici. Cel ma i potrivit loc pentru amplasarea custii iepurelui este intr-un un colt luminat s i adapostit al camerei. Pe timpul verii, sta cu placere in spatii deschise, cum

ar fi in gradina sau pe balcon. Atentie: lumina directa a soarelui poate dauna i epurelui. De asemenea, ar fi indicat sa plasezi cusca iepurelui cat mai departe de televizor sau radio, deoarece are un auz foarte fin si este deranjat de sunet e pe care noi nici macar nu le auzim. Pentru a avea un iepure sanatos si fericit , este important sa fie lasat deseori sa alerge liber, in toata camera sau apart amentul. Avand in vedere ca ii place sa exploreze tot ce e nou, ar fi bine sa st ai prin preajma si sa te asiguri ca nu se raneste. In general, nu va trebui sa petreci mult timp cu igiena iepurasului pentru ca e ste un animal foarte curat, care are singur grija de blana lui. Primavara, cand naparleste, este indicat sa il perii cat mai des cu o perie fina. Atentie: iepur ii nu trebuie imbaiati! Exista cazuri in care este nevoie sa i se taie gherutele periodic ai grija sa nu cumva sa ii atingi zona vascularizata pentru ca este fo arte dureros. Pentru aceasta operatiune ar fi bine sa ceri ajutorul medicului ve terinar. Dintii iepurelui cresc tot timpul, motiv pentru care este necesar sa ai ba mereu la dispozitie ceva tare de ros. Castroanele pentru hrana si apa trebuie spalate frecvent cu apa fierbinte. O data sau de doua ori pe saptamana, parte d e jos a custii trebuie spalata si asternutul trebuie curatat si improspatat. O d ata pe luna, intreaga cusca trebuie spalata cu apa fierbinte. Nu folosi produse de curatat care contin substante caustice! Stramosii iepurelui domestic traiau i n zone verzi ca urmare, iepurele este foarte incantat de orice hrana verde : cereale, diferite tipuri de iarba, furaje, fructe si legume proaspete. In magazinele pen tru animale poti gasi hrana special creata pentru nevoile unui iepure: meniuri, batoane sau dropsuri. Pentru a se mentine sanatos, un iepure are nevoie de o die ta cat mai variata. Intotdeauna ai grija sa aiba apa proaspata la dispozitie. To ate resturile de mancare trebuie inlaturate. Este indicat ca iepurele sa primeas ca hrana de doua ori pe zi, de preferat dimineata si seara. Avantajele cresterii iepurilor Cresterea iepurilor pe lnga casa poate asigura, daca nu un venit foarte mare, cel p utin carnea pentru masa zilnica. Dar este bine sa se inteleaga de la inceput ca, daca avem astazi o pereche de i epuri, nu inseamna ca pna la sfrsitul anului o sa se umple tot satul. Cresterea iepurilor in gospodariile populatiei poate incepe cu putine animale, pentru ca apoi sa se ajunga, in scurt timp, la un anumit numar, care sa permita si sacrificarea tineretului, asigurnd in fiecare zi carne pe masa. Este obisnuit taranul romn sa aiba in curte pasari. Este bine, dar stim ca din acestea nu se infrupta prea des. Ba le lasa sa mai faca un ou, ba le vinde pentru un ban si masa tot cu fiertura de legume ramne. Care sint avantajele cresterii iepurilor? ? Carnea de iepure este gustoasa, dietica si are putina grasime. ? Blana poate fi folosita ca subprodus. ? Alimentatia iepurilor nu este costisitoare - pot fi hraniti cu iarba care se g aseste pe cimpuri sau finete si care poate fi cosita, de exemplu, nu mai des de doua ori pe saptamina. ? Cusca destinata cresterii iepurilor nu ocupa mult loc. ? Ciclul rapid de inmultire. ? Pe piata pot fi vinduti atit iepurii vii, cit si carnea sau blana lor ca produ se auxiliare. In cresterea iepurilor mai exista unele momente, in care este necesar sa se acor de o atentie deosebita pentru a avea succes in aceasta activitate.

Principiile esentiale in cresterea iepurilor Ca specie, iepurele se inmulteste foarte repede si des si in natura are o perioa da de inmultire de aproape o luna. Astfel, o femela nu va avea o viata lunga pen tru ca fatarea este obositoare pentru organismul sau. La fiecare fatare are de l a 4 la 12 iepurasi. Masculul ajunge la maturitatea sexuala la varsta de 5-6 luni. Femela poate fi fe cundata la aceeasi varsta. Femela poate fi fecundata iarasi la un interval de 24 ore dupa fatare, daca masculul este lasat cu ea in casuta. Aceasta nu este prea bine pentru femela, deoarece e posibil ca ea va avea probleme la viitoarea fata re. Problemele pot fi urmatoarele: ? Femela nu va pregati cuibul pentru iepurasii nou-nascuti si ei vor muri din ca uza frigului. ? Femela nu va avea lapte sau va refuza sa alapteze puii. Ei pot fi hraniti cu b iberonul, dar veti pierde mult timp si majoritatea iepurasilor vor muri. ? Daca femela nu este suficient de sanatoasa, se va imbolnavi din cauza stresulu i alimentar. Ce puteti face pentru o inmultire mai eficienta? ? Procesul de inmultire se recomanda de efectuat doar atunci cind femela are o v irsta nu mai mica de 7-8 luni. ? Se recomanda nu mai mult de 3 fatari pe an la o singura femela. ? Intre 2 cicluri de inmultire se recomanda o pauza de 3-4 luni. Aceasta imbunatateste sanatatea femelei. ? Folositi numai animale sanatoase pentru inmultire. In cazul cand o femela este sanatoasa, dar nu are grija de iepurasii sai, nu o mai folositi ca reproducator . Aceasta lipsa de grija se poate transmite prin ereditare si urmasilor sai. ? Daca folositi endogamia, ea este posibila intre verisori, intre bunici si nepo ti, sau intre unchi/matuse si nepoti; intre frati si surori riscul de aparitie a defectelor va fi mai mare, de exemplu a rahitului. Folositi doi sau trei mascul i si selectati pentru fiecare ciclu animale diferite. Faceti o evidenta de fieca re data a rezultatelor obtinute. ? Intotdeauna aduceti femela la mascul pentru inmultire. Daca aduceti masculul l a femela, ea poate fi agresiva . ? Masculul si femela trebuie sa fie aproximativ de aceeasi marime. Daca el este mai mare, iepurasii pot fi prea mari si vor muri din cauza unei nasteri dificile . ? Uneori fecundarea poate sa nu aiba loc. Cauza poate fi sterilitatea femelei sa u lipsa de hormoni. In cazul lipsei de hormoni se recomanda ca in fiecare zi, ti mp de 2 saptamini inainte de inmultire, sa se hraneasca femela cu iarba tanara s i verde sau de a-i da o picatura de ulei de grau. Daca acesta nu ajuta, inseamna ca femela este sterila si poate fi sacrificata. ? La 28-32 de zile dupa fecundare femela va fata.

? La 15-20 de zile dupa nastere, incepeti sa introduceti plante in dieta iepuras ilor, iar la 30 de zile introduceti mancarea iepurilor maturi in plus la laptele iepuroacei-mame. ? Dupa 8 saptamini, iepurasii pot fi intarcati , asigurindu-va ca ei mananca foa rte bine. Comportamentul iepurelui Iepurii de casa sunt animale deosebit de fricoase si sperioase, cu reactii foart e puternice. Reactioneaza imediat, chiar violent fata de prezenta altor animale, la zgomote puternice si necunoscute. In urma fricii determinate de diferiti fac tori stresanti, femelele isi pot devora puii. Toate modificarile de mediu pot co nstitui factori stresanti declansatori ai multor entitati patologice. In general, iepurii de casa sunt animale sociabile, atasandu-se rapid de persoa nele care-i ingrijesc, manifestand, insa, frica fata de persoanele straine. In grup, nu se instaleaza o ierarhie sociala vizibila, intalnita la majoritatea rozatoarelor. Mirosul are un rol important in viata sociala a iepurelui. Iepurii isi marcheaz a teritoriul cu secretii ale glandelor odorante de la nivelul barbiei si a regiu nii anale. Sunt animale vivace, jucause, dar aveti grija ca le place sa roada orice. Rosul este utilizat atat pentru tocirea dentitiei, cat si pentru investigarea mediulu i de viata. Dintre rozatoarele de companie, iepurii sunt cel mai puternic afectati de schim barile bruste de mediu, facand frecvent crize de aclimatizare. Aspecte particulare Puii se nasc lipsiti de par, cu ochii inchisi. La 4-5 zile dupa nastere, parul i ncepe sa creasca pe cap, pentru ca la varsta de 18-20 zile, corpul sa fie in int regime acoperit cu par. Ochii se deschid la varsta de 10-12 zile. La iepure, incisivii superiori sunt dubli. Iepurii se nasc cu incisivi si premo lari; unii dinti au caracter permanent, iar altii sunt de lapte si vor fi schimb ati. Odata cu inaintarea in varsta, apar modificari ale dintilor, unghiilor, ale par ului, oaselor si ale organelor genitale. La varsta de 60 zile se produce prima n aparlire. Unghiile cresc continuu, dar pana la varsta de 1 an, ele nu sunt observabile, i ntrucat sunt acoperite de parul labutelor, sunt subtiri, elastice si ascutite. O data cu inaintarea in varsta, unghiile se modifica, devenind moi, lungi, groase si tot mai curbate. Culoarea lor se inchide cu trecerea timpului, iar pe suprafa ta lor apar valuri circulare de corn, care indica perioadele de gestatie sau de hranire deficitara. Oasele lungi cresc pana la varsta de un an. Maturitatea sexuala este atinsa in jurul varstei de 3-4 luni, in functie de rasa . Varsta optima pentru imperechere este de la 5-6 luni. Imperecherea se face dim ineata intre orele 6-7 si seara intre orele 18-20 in lunile de vara si intre ore le 10-15 in lunile de iarna. Actul imperecherii dureaza circa 2 minute. Femelele pot fi folosite la reproducere pana la varsta de 3 ani, iar masculii pana la 23 ani. In cazul exemplarelor valoroase, viata reporducatoare poate dura pana la varsta de 4-5 ani. Controlul gestatiei se face prin palparea abdomenului, fetusi i putand fi simtiti dupa 14 zile de la monta. Fatarea se produce fara dificultat i, rareori intalnindu-se distocii sau hemoragii dupa fatare. Ingrijirea si intretinerea iepurilor

- iepurii sunt animale active carora le place sa alerge si sa sara, astfel ca es te esential sa le asigurati un spatiu sigur pentru miscare. Daca lasati iepurasu l liber prin casa, trebuie sa fiti atenti la cablurile electrice intrucat acesta are tendinta de a le roade; - blana iepurelui trebuie periata aproape zilnic, pentru a o mentine curata si lucioasa, pentru a indeparta eventualele fire de par moarte, parazitii sau alte mizerii; - saptamanal se vor verifica dintii, nasul, ochii si urechile pentru a le menti ne in perfecta stare si pentru a descoperii eventualele aspecte anormale; - unghiile, daca nu sunt tocite in mod natural, vor fi taiate la fiecare 2 luni . ? Cusca destinata cresterii iepurilor trebuie sa fie curata si bine construita. ? Unele plante si legume obisnuite pot cauza aparitia maladiilor si pot provoca chiar moartea animalelor. ? Iepurii sunt sensibili la boli, care se raspindesc foarte rapid la intreaga po pulatie. ? Daca endogamia (incrucisarea intre descendentii acelorasi parinti) nu este fac uta corect, pot rezulta defecte genetice, de exemplu, la oase sau dinti, precum si boli reproductive. Iepurii pot fi crescuti cel mai bine in incaperi cu mai multe niveluri, numarul nivelurilor putand sa ajunga pina la 3-4 etaje. Astfel faceti economie de spatiu . Aceasta incapere se construieste usor daca acordati atentie urmatoarelor aspec te: ? Incaperea destinata intretinerii iepurilor trebuie sa aiba podeaua facuta din plasa de sarma sau din scanduri de lemn cu o distanta de 1,5-2 cm intre ele. O i ncapere cu podea plata va fi mai murdara, intrucit va fi mai dificil de a face c uratenie si ea va trebui sa fie curatita mai des. ? Acoperisul casutei (la fiecare etaj) trebuie sa fie inclinat. In acest caz mur daria va fi curatita mai usor din casuta. Intre niveluri, distanta ideala pentru o curatenie cit mai eficienta este de 15 cm. ? Incaperea pentru intretinerea animalelor trebuie sa se afle intr-un loc lumino s, dar sa nu fie expusa direct razelor de soare, vintului sau ploii. In cazul ci nd aceasta conditie este respectata, iepurii cresc mai sanatosi si sint mai bine protejati de diferite boli. ? Este important sa aveti o casuta suplimentara care trebuie pusa la o anumita d istanta de incaperile initiale. Ea va fi destinata izolarii iepurilor bolnavi sa u iepurilor procurati din alta parte. Este foarte important sa curatiti casutele cit mai des, cel putin o data pe luna . In caz contrar exista un risc sporit de imbolnavire. Cea mai indicata substant a chimica de curatire a incaperilor animalelor este solutia de inalbitor de 3%. Pentru a face curatenie aveti nevoie de urmatoarele: -Scoateti iepurii si mincarea din casuta. - Maturati toata murdaria si scoateti gunoiul din casuta. - Spalati casuta cu solutia de inalbitor si lasati-o sa se usuce. Cnd incaperea e ste uscata, puteti sa dati iepurii inapoi.

Temperatura ideala in incaperile de intretinereale animalelor este de +18C. Hranirea iepurilor de casa Hrana de baza pentru iepuri este fanul uscat. Din cauza ca iepurii au un sistem digestiv destul de complicat, este nevoie ca fanul sa fie de o calitate foarte b una. Nu e voie sa administrati iepurilor un fan care are miros de mucegai sau ca re are culoarea maro sau galben. Un fan bun care se administreaza la iepuri treb uie sa aiba culoarea verde, trebuie sa miroase bine si trebuie sa fie bine uscat . Daca fanul este mucegait se fac diverse ciuperci in stomacul iepurilor care da uneaza si pot duce la moarte. Furajul pentru iepuri care se gaseste in comert co ntine de regula vitamine si minerale de care iepurii au nevoie. Furajul de iepur i se poate amesteca cu orz in proportie de 50%. Deasemena foarte important pentr u iepuri este apa. De multe ori am auzit persoane spunand ca iepurii nu beau apa . Este un lucru total gresit. Un iepure are nevoie de aproximativ 500 ml de apa pe zi. Apa trebuie sa fie tot timpul proaspata si de o calitate buna. Din cand i n cand se pot administra si morcovi. Iepurii au nevoie de suculente si in timpul iernii cand este mai frig si se poate administra sfecla furajera pe langa morco vi. Daunator pentru iepuri poate fi tot ce este verde si toate felurile de legum e ca varza,cartofi, etc. care pot produce balonari intestinale. Deasemena nu est e indicat sa administrati iepurilor prea multa paine uscata. Sunt animale erbivore, putin pretentioase. Alimentatia este un factor esential in mentinerea sanatatii iepurelui. Iepurii consuma nutreturi de origine vegetala: plante verzi, fibroase uscate, s uculente, radacinoase, siloz, furaje concentrate si nutreturi combinate. Furajele verzi se administreaza dupa palire, deoarece favorizeaza aparitia balo namentului abdominal si a enterotoxiemiei. Radacinoasele se curata de pamant, se spala abundent, se usuca, administrandu-s e tocat. Cartofii se adminsitreaza numai fierti. Ratia pe intreaga zi se imparte in tainuri, cea mai copioasa masa administranduse seara. Nutreturile concentrate vor fi administrate sub forma de granule. Asigurarea apei proaspete in permanenta este un factor esential. Necesarul de ap a zilnic este de 0,7 litri/zi la femelele gestante si masculi, de 1,5 litri/zi l a femelele in lactatie si de 0,4 litri/zi la tineret. Lipsa apei provoaca o scad erea a aportului de alimente si duce la aparitia imbolnavirilor. Daca iepurii sunt crescuti in apartament, este recomandat sa fie hraniti cu gra nule speciale pe care le gasiti in pet-shop-uri si care le asigura un regim alim entar echilibrat si complet. Nu se recomanda administrarea in hrana iepurilor a urmatoarelor produse: dulciu ri, prajituri, mere, pere, pepeni, zmeura, mure, ananas, banane si struguri care sunt bogate in glucide si i-ar putea determina iepurelui diferite tulburari gas tro-intestinale. Nu toate plantele constituie o hrana potrivita pentru ei. Unele din ele au un ef ect toxic si pot provoca imbolnavirea sau chiar moartea. Sunt cazuri cind aceste efecte toxice sint intirziate si apar numai peste citeva zile, saptamini sau ch iar luni. Exista si plante foarte bune pentru sanatatea iepurilor, care au un ro l profilactic sau de tratament impotriva maladiilor. Este important ca iepurii sa fie hraniti in fiecare zi la acelasi timp cu o minc are variata si balansata. Dati hrana principala seara pentru ca iepurii maninca mai linistit in timpul serii, deoarece este mai racoare si este mai putin zgomot . Iepurii permanent trebuie sa aiba apa potabila care trebuie schimbata in fieca re zi. Pentru a sti cita hrana sa dati la iepuri, trebuie sa experimentati. Daca ei nu

termina toata mincarea pe care le-ati dat-o, data urmatoare dati-le mai putin, in asa fel ca la urma veti afla de ce cantitate ei au nevoie. Mai jos va propunem o clasificare a plantelor cu efect pozitiv pentru iepuri, c it si cele toxice. In cazul cind nu sinteti sigur daca o anumita planta este bun a, nu o folositi si cereti sfatul medicului veterinar in aceasta problema. Plantele cu efect pozitiv Lucerna - Este o planta bogata in proteina si calciu. Poate fi crescuta in gradi na si o puteti recolta de 4-5 ori la sezon. Morcovul, Sfecla rosie- Sunt bogate in vitamina A si pot servi ca profilaxie imp otriva scabiei si napirlirii Patlagina - Poate fi data iepurilor in cantitati nelimitate. Este buna pentru fu nctia intestinelor si pentru membranele mucoase. Vetrice - Poate fi data in cantitati nelimitate. Va ajuta in prevenirea viermilo r si altor probleme ale sistemului digestiv. Podbalul - Poate fi dat uscat, dar numai de doua ori pe saptamina. Va impiedica aparitia balonarii. Varza (verde, alba si rosie), Trifoiul rosu, Conopida Suplimentar la aceste plante, se mai recomanda hranirea iepurilor si cu iarba ob isnuita (din paduri, de exemplu), deorece si ea are unele calitati medicinale pe ntru iepuri. Se mai recomanda sa dati iepurilor si un amestec de plante, astfel iepurii vor putea sa-si aleaga hrana dupa plac. Mai puteti hrani iepurii si cu diferite cereale cum ar fi grau, porumb si orz, d ar si floarea soarelui, de obicei ca nutret combinat. Astfel de hrana este utila in special in timp de iarna, cind nu este masa verde. Mai puteti face fan din i arba cosita vara, pentru a hrani iepurii in timp de iarna. Si cioclejii pot fi f olositi in hrana iepurilor Plantele cu efecte negative Ceapa, Sparanghelul, Arpagicul, Prazul, Cartofii cruzi, Frunza de cartofi, Restu ri de planta de rosii, Resturi de planta de tutun, Plantele conifere, Apa in car e a nimerit o planta conifera

Clima la Iepuri Iepurilor nu le place sa fie extrem de frig sau caldura excesiva, ideal este ntre 15 C si 20 C. Oricum, ar trebui sa stiti ca mai bine tolereaza vremea rece dect caldura excesiva. Vara, nu expuneti iepurele la razele de soare in mod constant. Daca locul de cusca e langa o fereastra sau un balcon la umbra va fi mai rece. n cazul n care temperatura este foarte mare le place sa linga un cub de gheata sau de un nou flacon de la frigider.Pe scurt : lumina ambientala, temperatura medie , un loc care sa nu fie expus la curent, o umiditate nu prea mare si protectie d e la ploaie, vreme rea si de razele solare sunt cerinte obligatorii. Sfaturi : Este recomandat pentru iepuri care locuiesc in casa deoarece acestea n u sunt obisnuiti la temperaturi extreme si, prin urmare, sunt protejate mpotriva animalelor salbatice,insecte, precum si n aer liber. Iepurii pot sa ruleze liber intr-o gradina sau n afara. Doar trebuie sa iei anumite masuri de precautie : sa

lasi cusca deschis aproape, asigura-te ca nu sunt pradatori n jur, controleaza sa nu manance plante toxice sau flori. In timpul iernii la temperaturile scazute, profita de zile insorite pentru a-l scoate afara. Bolile iepurilor de casa Indiferent de varsta, iepurele de casa este predispus diferitelor boli infectioa se, nutritionale, parazitare si micotice, precum si diferitelor afectiuni de rep roducere. Bolile trec usor neobservate la iepurii de exterior, din cauza ca semnele sunt subtile. Detinatorii de iepuri de exterior care au murit spun adesea ca iepurele se simtea bine cand l-au vazut ultima oara, iar apoi a murit din senin . Printre b olile care se instaleazd rapid si nu sunt observate la iepurii de exterior se nu mara: - Atacul de caldura (infierbantarea excesiva intr-o zi de vara, fapt care duce la moartea iepurelui). - Pietrele la vezica urinara (incordare in timpul urinarii, posibil cu sange; i n acest caz, este necesar examenul veterinar imediat. Si adesea operarea). - Blocajul cauzat de par (blocajul digestiv brusc care adesea are semne subtile precum scaderea poftei de mancare, excremente mai putine sau mai mici, aspecte deseori neobservate in cazul iepurilor de exterior). - Pasteureloza (o infectie microbiana care se evidentiaza prin scurgera din och i si nas, dificultate si respiratie si care necesita ingrijire imediata din part ea medicului veterinar). Printre cele mai frecvent intalnite si cele mai agresive ca evolutie, la iepure se semnaleaza urmatoarele boli: Boala hemoragica a iepurilor este o boala infecto-contagioasa, de natura virala , care afecteaza cu predilectie iepurii in varsta de peste 50 de zile si care se caracterizeaza din punct de vedere clinic prin anorexie, apatie, jetaj spumos-h emoragic sau epistaxis, semne nevroase cu agitatie puternica si tipete inainte d e moarte. Masculii sunt mai sensibili. Animalele cu forme clinice se sacrifica, neexistand un tratament specific, iar cele sanatose se vaccineaza de urgenta. Mixomatoaza iepurelui este o boala infecto-contagioasa, de natura virala, care afecteaza iepurii de orice varsta. Dupa o perioada de incubatie variabila (4-10 zile), boala debuteaza cu hipertermie (febra) si blefaroconjunctivita sero-mucoa sa si apoi muco-purulenta. Ulterior, boala poate evolua sub trei forme: - forma nodulara, forma principala de manifestare a bolii, se caracterizeaza pr in aparitia in tesutul conjunctiv subcutanat din regiunea capului (pleoape, bot, urechi) si apoi in regiunea organelor genitale, pe abdomen si perianal, a unor tumefactii edematoase, pastoase. Nodulii cresc in mod continuu, deformand regiun ile in care se formeaza; - forma respiratorie este forma cea mai des intalnita la sugari si tineretul in tarcat, terminandu-se cu moartea rapida a animalutului; - maladia butonilor rosii sau negri se constata la iepurii de Angora la 7-10 zi le dupa recoltarea parului si se caracterizeaza prin eruptii cutanate, initial, rosii si apoi maroniu-negricioase, situate in zonele depilate. Animalele depistate sau suspecte de mixomatoza sunt sacrificate. In scopul prevenirii acestor maladii infecto-contagioase exista un vaccin bivale nt contra mixomatozei si hemoragiei septice, care se administreaza de doua ori p e an, primavara si toamna, la iepuri incepand de la varsta de 1 luna. Leucoza iepurilor sau leucemia limfoblastica este o viroza rara a iepurelui car e se manifesta prin simptome putin caracetristice, slabire continua pana la cahe xie si marirea in volum a nodulilor limfatici. Maladiile dentare la iepuri Trebuie sa stim ca problemele dentare sunt frecvente la iepuri. In acelasi timp,

incidenta lor poate fi redusa prin folosirea unei alimentatii adecvate. Dintii iepurelui. Iepurele are o dentitie care se poate numi originala. El nu p oseda canini, dar in spatele incisivilor aflati pe maxilarul superior se gasesc alti doi incisivi auxiliari. Oricum, incisivii si molarii iepurelui cresc pe tot parcursul vietii sale. Cand vom afla ca aceasta crestere se situeaza intre 8 si 12 cm pe an, vom intelege n evoia vitala a iepurelui de a-si tocii dintii. In legatura cu aceasta trebuie sa mai stim ca iepurele nu este un rozator ! De aici rezulta ca uzura dentara prov ine mai ales din frecarea generata de miscarea maxilarului inainte si inapoi, in timpul masticatiei. In general, problemele dentare ale iepurelui provin mai ales de la o uzura anor mala, generata de o proasta ocluzie. Se vorbeste de o proasta ocluzie atunci can d dintii de pe maxilarul inferior si superior nu sunt alaturati, si deci nu se p ot uza corect, frecandu-se unii de ceilalti. Aceasta poate avea o origine genetica (forma anormala a maxilarului), traumatic a (fracturi), alimentara sau metabolica (lipsa de calciu). Maladiile dentare pot determina o tocire neregulata a dintilor sau cresterea di ntilor in directie anormala. Iregularitatile dintilor determina ranirea gingiilo r si a limbii si aparitia abceselor. Daca nu se iau masuri, maladiile dentare pot avea urmari grave. Molarii neuzati suficient pot impiedica iepurele sa inchida gura si determina pe plan secundar o proasta uzura a incisivilor. Acestia devin din ce in ce mai lungi si apar in a fara botului. Acesti incisivi si molari deformati impiedica iepurele sa se hrane asca . De asemenea, datorita presiunii, ei pot incepe sa creasca in sens invers, lezand osul maxilarului. Pentru a se realiza uzura corecta a dintilor, iepurele trebuie sa mestece inten s, un timp cat mai lung posibil. Acest obiectiv este atins daca hrana este sarac a in energie dar bogata in fibre. Ea trebuie sa fie in acelasi timp si suficient de abraziva. Cel mai indicat este sa oferim iepurelui granule adaptate nevoilor sale si fan la discretie. Atentie ! Toate afectiunile prezentate mai sus au o consecinta comuna : iepurel e nu mai mananca. Anorexia este mortala in scurt timp pentru iepure. Diagnosticu l de proasta ocluzie odata pus, cel mai des prin radiografie, dintii pot fi taia ti sau piliti A. Maladiile infectioase: Hemoragie Septica Hemoragia septica este o infectie care ataca toate organele animalului bolnav. A ceasta maladie se caracterizeaza prin: inflamatii hemoragice la nivelul mucoasei , creierului, splinei si ficatului. Animalele infectate se elimina, iar cele san atoase din zona afectata se sacrifica, apoi dupa expertiza sanitara pot fi folos ite in alimentatia personala. Mixomatoza Mixomatoza este o boala infectocontagioasa provocata de un virus. Ea se caracter izeaza printr-o inflamatie a capului si botului, in jurul nasului si ochilor. Ie purii infectati de aceasta maladie sint ucisi si ingropati la o adincime de 1,5 m. Curatiti casutele si dezinfectati-le de 3 ori pe an. In scopul prevenirii ace stor maladii infectioase exista vaccinuri combinate contra mixomatozei si gemora giei septice, care se administreaza de medicul veterinar de 2 ori pe an (primava ra si toamna) la tot efectivul de animale de la virsta de o luna. In paralel est e foarte important intretinerea animalelor intr-o perfecta stare igienica. Scabia, Dermatomicoza Cauzele cele mai importante ale scabiei sunt lipsa curateniei in incaperi sau di

mensiunile prea mici ale acestora, la fel si numarul mare de animale intr-o inca pere. De asemenea, dermatomicoza poate fi cauzata de lipsa vitaminei A, D sau E. Aveti grija ca incaperea pentru animale sa fie suficient de mare si folositi pe ntru curatirea lor solutia de inalbitor. Folositi hrana bogata in vitamina A, D si E; locurile afectate pot fi tratate cu ulei camforat sau cu o solutie de Buto x cu vaselina. B. Maladiile nutritionale Maladii digestive Balonarea, voma, gazele si diareea sunt cauzate de hrana nepotrivita. Faceti tot posibilul ca iepurii sa nu fie hraniti cu plantele indicate la capitolul Plante cu efecte negative . Osteoperoza, Rahitul Osteoperoza si Rahitul sunt maladii ale oaselor. Osteoperoza se caracterizeaza p rintr-o descompunere a oaselor, mai ales cele fragile pot fi fracturate foarte u sor. Rahitul se caracterizeaza prin oase malformate si membre strimbe. Aceste ma ladii pot fi cauzate de insuficienta vitaminei D, ceea ce inseamna ca iepurii nu primesc suficienta hrana ce contine calciu, lumina solara, sau ambele. Straduit i-va sa-i hraniti cu plante ce au un continut bogat de calciu, de exemplu, cu lu cerna sau orz. Hypercalcimie Hypercalcimia este cauzata de un exces de calciu in hrana iepurilor. Caracterist ica: forma iepurelui se schimba si miscarea devine greoaie. Pentru a preveni ace asta maladie, incercati sa reduceti nivelul de calciu in dieta iepurilor. Dati m ai putin plante bogate in calciu, ca lucerna, de exemplu. Hypoavitaminoze Maladia apare cind iepurii duc lipsa de vitamina A si se caracterizeaza printr-o cadere a parului. Dati mai multa mncare bogata in vitamina A, de exemplu - sfecla rosie si morcov. Ingrijirea iepurilor bolnavi Daca unul dintre iepuri este bolnav sau credeti ca este bolnav, trebuie sa-i izo lati pentru a-i proteja pe ceilalti. Casuta pentru asemenea iepuri trebuie sa fi e la o distanta de cel putin zece metri de celelalte animale. Daca iepurii bolna vi sunt prea aproape de cei sanatosi, nu este exclus ca boala sa se raspindeasca si sa-i molipseasca si pe cei sanatosi. Iepurii bolnavi trebuie sa fie hraniti ultimii, altfel boala poate fi transmisa la cei sanatosi prin miinile Dvs. Dupa ce ati hranit iepurii bolnavi, va spalati bine mainile. Cnd iepurii bolnavi sunt luati din casuta, aruncati toata mincarea care a ramas. Locul trebuie sa fie cur atat de doua ori cu solutie de inalbitor de 3%. Altfel si urmatorii iepuri, pusi in aceeasi incapere, se pot imbolnavi. Cand cumparati iepuri noi, ii puneti in casuta de izolare pentru o perioada de 3 0 de zile, ca sa fiti siguri ca sint sanatosi si nu bolnavi si apoi administrati vaccinurile corespunzatoare. Daca credeti ca unul dintre iepuri este bolnav, dar nu sunteti sigur, adresati-v

a medicului veterinar. Consultatia lui este mai ieftina decit cumpararea iepuril or noi. Retineti: Iepurii care primesc apa curata , mancare buna si sunt intretinuti in incaperi c urate, vor fi sanatosi. Ca sa fiti siguri ca ei sunt sanatosi si sa descoperiti bolile la timp, se recomanda sa-i examinati des, cel putin o data la fiecare 2-3 saptamini. Examinati foarte bine ochii, urechile, nasul si organele genitale. D aca observati ca ceva nu este in ordine, izolati animalele ce va trezesc indoiel i. Bola Chinezeasca (Boala Hemoragica) la Iepuri Boala chinezeasca este cunoscuta si sub numele de boala hemoragica. Boala hemora gica la iepuri este o boala cauzata de un virus care este forte rezistant. Surse le de infectare la iepuri pot fi prin transmiterea directa de la iepure la iepur e, prin furaj sau chiar prin ingrijitorul iepurilor daca acesta are contact cu i epurii infectati. Foarte periculos sunt expozitiile sau targurile unde ajung mul ti iepuri din diferite locuri laolalta. Bola hemoragica se poate transmite si pr in insecte de la un iepure la altul. Simptomele bolii hemoragice la iepuri sunt moarte neasteptata si foarte rapida. Iepurii reproduc un zgomot de speriatura si in cateva secunde acesta moare. In plina dezvoltare a bolii hemoragice la iepur i, acestia prezinta febra, probleme de raspiratie precum si curgerea de sange di n nas. Foarte putini iepuri rezista la aceasta boala. Procentajul de scapare est e nesemnificativ de mic. Preventiv se poate aplica un vaccin inpreuna cu vaccinu l pentru mixomatoza. Exista un vaccin combinat pentru iepuri care se numeste mix ohemoragivac. In Romania vaccinul combinat pentru iepuri este produs de Pasteur Bucuresti. Pe [iata externa se gasesc vaccinuri cu efect mult mai bun dar procur area lor este dificila pentru ca vaccinurile se transporta doar la temperaturi s cazute, in recipiente frigorifice. Mixomatoza este o boala care apare la iepuri din cauza tantarilor , sau alti pa raziti, care pot fi in fan sau in furajul cu care se hranesc iepurii. Cand iepur ii au mixomatoza (numit si pesta de iepuri), apar bube pe cap iar iepurii incep sa slabeasca. Iepurii care sunt forte bine hraniti pot trece de mixomatoza fara sa moara. Dar iepurii slabi cel mai adesea decedeaza. Mixomatoza poate fi transm isa si de la un iepure la alt iepure. Un alt simptom pe langa bube este acela ca iepurii au probleme de raspiratie si au puroi la ochi. Exista un vaccin prevent iv contra bolii mixomatoza pentru iepuri si acest vaccin se aplica de doua ori p e an. Este de preferat ca iepurii sa fie vaccinati in lunile martie si septembri e. Inmultirea iepurilor Perioda de gestatie este de 30 de zile, alaptare este de 30 - 42 de zile dar deja in perioda alaptari poate fi montata i epuroaica si asa se pot obtine in de curs de un an un nr de 25 - 40 de pui fara probleme. Totusi nu este foarte indicat sa se abuzeze de numarul mare de fatari intr-un an pentru ca se va ajunge la epuizarea fizica a femelei. Media la o fatare este de 6-8 pui, cu oscilatii generate de rasa, momentul mont ei, ingrijire, etc. Maturitatea sexuala si varsta optima a animalelor din efectivul matca Maturitatea sexuala reprezinta stadiul de dezvoltare incepand de la care animale le pot realiza monta fecunda, adica imperecheri care au ca efect insamantarea fe melelor de catre masculi. Tineretul devine apt pentru a se reproduce, in principiu, atunci cand greutatea

corporala ajunge la circa 80% din greutatea medie a animalelor adulte. Aceasta greutate si deci momentul cand iepurii tineri se dau pentru prima data la monta corespunde cu varsta de 6-8 luni, diferentele fiind conditionate de ras a ierpurilor. Pentru rasa Chinchilla, de pilda, varsta maturitatii sexuale este in medie de 7 luni. Subliniem insa faptul ca, pentru stabilirea momentului primei monte, hotaratoar e este greutatea corporala. Altfel spus, iepurii tineri pot fi dati la monta si la o varsta sub 7 luni, dac a au greutatea de 80% din greutatea specifica rasei careia ii apartine.. Ca si in cazul altor specii de animale, nu este bine sa se foloseasca la reprod uctie animale prea tinere, dar nici batrane, deoarece prin imperecherea animalel or cu asemenea varste se obtin putini pui la fatare si acestia vor fi insuficien t de vigurosi si mai predispusi la imbolnaviri. Varsta pana la care se folosesc iepurii la reproductie, in crescatoriile de tip gospodaresc, este de 3 ani pentru femele si de 4 ani pentru masculi. Monta si caldurile Dupa instalarea maturitatii sexuale, iepuroaicele pot fi date la monta in orice anotimp, deoarece caldurile apar, in mod ciclic, la intervale de 8-10 zile in to t cursul anului. Este de retinut insa ca, datorita unor rationamente de ordin tehnologic, in cre scatoria de tip gospodaresc - deci cu intretinerea iepurilor in custi sub cerul liber sau sub sopron - cel mai bine este ca monta sa se limiteze numai la perioa da 1 martie-1 august. Se constata ca, desi apar in tot cursul anului, caldurile la iepuroaice, se man ifesta cu mai mare intensitate primavara si toamna si pot fi depistate mai usor. Semnele pentru recunoasterea femelelor in calduri sunt: - iepuroaicele se agita in custi, rascolesc asternutul, fac cuib, isi smulg par de pe abdomen; - daca este introdusa in cusca masculului, iepuroaica accepta monta; in cazul c and nu este in calduri, tine coada lipita de corp, fuge prin cusca, se tranteste si deci nu se lasa montata; - la iepuroaicele in calduri vulva apare tumefianta (umflata) si are culoarea r osu-aprins. Caldurile dureaza, in medie, 3 zile. Pentru monta se va proceda intotdeauna la introducerea femelei in cusca masculul ui si nu invers, pentru ca acesta sa se simta "acasa" si sa-si faca datoria mai in siguranta. Durata actului montei la iepuri este foarte scurta, doar cateva secunde. Un semn sigur ca masculul a ejaculat (a depus "samanta) este caderea acestuia pe o parte, in timp ce scoate un tipat scurt. Monta e bine sa se faca dimineata sau seara, in aceste perioade ale zilei anima lele fiind mai linistite. Actul imperecherii trebuie supravegheat. Crescatorul, dupa ce introduce femela aflata in calduri in cusca masculului, va ramane in apropiere pentru a observa daca are loc monta, dupa care va scoate fem ela tinand-o, cu atentie, de pielea din regiunea greabanului si sprijinindu-i tr enul posterior. Atunci cand constata ca femela refuza monta si se bate cu masculul o va indepar ta deoarece nu este in calduri. Pentru a se asigura rezultate bune ale procesului de reproductie, in efectivul matca trebuie sa existe un anumit raport de sexe, respectiv un mascul la 8-10 fe mele. Masculii vor fi folositi la monta de doua sau cel mult trei ori pe zi.

Gestatia La iepuroaica, spre deosebire de alte specii de animale, dehiscenta foliculara n u se realizeaza in mod spontan, ci numai datorita excitatiilor sexuale din timpu l montei. Coitul la iepuroaica este determinant pentru declansarea ovulatiei. O alta particularitate consta in faptul ca procesul de nidare, sau fixare, a embri onilor pe mucoasa coarnelor uterine la iepuroaica se realizeaza doar in a patra zi dupa amfimixie. Datorita acestui fapt, la 6 - 7 zile de la data cand a avut l oc monta se poate efectua controlul gestatiei, prin aducerea femelei in cusca ma sculului. In cazul cand iepuroaica refuza se conchide ca este gestanta. Perioada de gestatie la iepuroaica dureaza in medie 30 - 31 de zile cu limite cuprinse i ntre 26 - 38 de zile). In scopul asigurarii unei dezvoltari normale a fetusilor si pentru a mentine iepuroaicele intr-o stare buna de intretinere va trebui sa t inem cont de urmatoarele : - femelelor gestante sa li se administreze ratii nutritive cat mai complete, al catuite din nutreturi proaspete si de cea mai buna calitate; - sa aiba la dispozitie in permanenta, apa proaspata si potabila; - asternutul iepuroaicelor sa fie uscat si curat, iar adapostul sa fie bine vent ilat, curat si uscat. In perioada de gestatie, iepuroaica este foarte sensibila la zgomote. Pentru ac est motiv trebuie sa ii asiguram un climat calm, de liniste, care sa ii creeze s enzatia de izolare si siguranta, in caz contrar se pot produce avorturi. Acesta este motivul pentru care in timpul cat femelele sunt gestante se vor interzice v izitele persoanelor straine in crescatorii, se vor indeparta cainii, iar ingriji torii isi vor desfasura activitatea in cea mai perfecta liniste. Cu 2 - 3 zile i naintea fatarii, iepuroaicele devin nelinistite, isi captusesc cuibul cu parul s muls de pe abdomen. In cazul producerii unor avorturi, iepuroaicele respective p ot fi date din nou la monta chiar a doua zi, intrucat mucoasa lor uterina se ref ace foarte repede (cateva ore), bineinteles daca au fost eliminate cauzele care au generat avorturile respective. Fatarea Dupa cum se stie, fatarea reprezinta un ansamblu de acte fiziologice naturale, d atorita carora fetusii trec brusc din mediul uterin in mediul extern. In mod obi snuit fatarea la iepuroaica este usoara, se produce mai ales noaptea si dureaza 15 - 25 minute. Foarte rare sunt cazurile de fatari distocice la iepuroaica. Dup a fatare, iepuroaica desface cu dintii invelisul embrionar, taoe cu dintii cordo nul ombilical al fiecarui pui, linge apoi puii si ii asaza in apropierea sfarcur ilor pentru a-i determina sa suga, pe urma ii acopera cu parul pe care singura s i l-a smuls de pe abdomen. Puii se nasc cu ochii inchisi si sunt complet golasi. La scurt interval de timp dupa fatare (10 - 20 minute) iepuroaica elimina place nta, pe care o consuma imediat. Dupa eliminarea placentei se controleaza de catr e ingrijitor fiecare cusca in parte, se inregistreaza numarul puilor fatati, se indeparteaza cei morti. Acest control se efectueaza in absenta iepuroaicei iar i ngrijitorul trebuie sa fie foarte bine spalat pe maini cu sapun fara miros. In m omentul in care femela este readusa in cusca va fi foarte preocupata de problema hranei si a apei, iar in cazul cand nu le gaseste, recurge uneori la devorarea propriilor pui. Cresterea iepurilor in custi in spatiu deschis Iepurii in decursul anului sunt expusi la aer curat si la soare in functie de co nditiile meteorologice. Aceasta este modalitatea cea mai des practicata in micil e ferme de casa, unde productia este indreptata spre satisfacerea nevoilor casni ce. Cresterea iepurilor in custi sub cerul liber este mai economica deoarece nu necesita fonduri pentru construirea de cladiri. In acest caz, o singura persoana poate avea grija de 80 pana la 100 de femele, impreuna cu puii lor pana la matu rizarea acestora. Aceasta modalitate de crestere este foarte potrivita pentru ra

sele cu folosire combinata, adica pentru carne si piele. Custile destinate cresterii iepurilor sub cerul liber, in functie de materialul de constructie, pot fi din lemn, din metal sau din ziderie. Pentru o mai usoara ingrijire, acestea au un etaj, 2 sau foarte rar 3 etaje. In general pentru iepurii adulti, cusca are urmatoarele dimensiuni: Lungime 80c m, Adancimea 60cm si Inaltimea 60cm. Pardoseala custii poate fi din lemn de esen ta moale in spate cu un gratar metalic de 10-15 cm. Peretii laterali ai custii s e confectioneaza din diferite materiale(lemn, tabla,etc.).Fata custii unde se ga seste si cusca este formata dintr-o carcasa din lemn sau metal, pe care se fixea za plasa de sarma. Aici se vor fixa jgheburi pentru fibroase si adapatoarea. Pen tru furajele concentrate se recomanda folosirea unui hranitor semi-automat, care se fixeaza pe unul din peretii laterali.

Spatiu de cazare asigurat iepurilor de casa crescuti n sistem semiintensiv

Custile pentru iepuri in crescatoriile mici

Sunt necesare unele specificari cu privire la componentele constructive, dar nu inainte de a face urmatoarea precizare: pentru a ne da mai usor seama de particu laritatile cerintelor privind adapostirea este folositor sa stim ca iepurii dome stici provin din iepurele salbatic de vizuina. Denumirea stiintifica a lui de "Oryctolagus cuniculus" vine de la unele cuvinte din limbile greaca si latina, care, in traducere, inseamna "iepure scormonitor de galerii" Deci, adapostul pe care si-l face iepurele nostru, in stare de libertate, este o galerie. Sa notam ca aceasta galerie prezinta si o ramificatie in care iepuroaica fata s i isi alapteaza puii si ca sapatura este laterala, constituind un loc ferit de c urenti si de modificari de temperaturi. Este bine, ca aceste caracteristici sa se regaseasca si la custile pe care le c onstruim. Din cele de mai sus rezulta recomandarea ca, in cazul custilor amplasate in aer liber, acestea sa aiba trei pereti - cei laterali, cel din spate, dar si plafon ul, din material compact, in mod obisnuit din scandura. Tot in acest scop imbinarea pe lungime a scandurilor trebuie facuta "dulgherest e", adica in "nut si feder", sau cel putin cu marginile in caturi de 90 de grade . Cel mai ades se foloseste scandura cu grosimea de un tol (2,54 cm). Nu este obl igatoriu, dar este bine ca peretii exteriori ai bateriei de custi, deci peretii laterali si cel din spate, ai grupului de 6 custi sa aiba scandurile asezate ver tical, pentru a inlesni scurgerea apelor din ploi si zapada si a fi astfel in ma i mica masura expusi degradarii (putrezirii). Peretele din fata va fi diferit, dupa caz. Atunci cand cusca reprezinta un singur compartiment, jumatatea, sau o parte si m ai mare, din stanga lui - va fi confectionata din plasa de sarma, pe cadru de le mn. Dar daca avem posibilitatea sa construim o cusca cu doua compartimente, atunci peretele din fata al compartimentului din stanga va fi din plasa de sarma, iar c ompartimentul din dreapta, pentru a fi mai ferit, va avea peretele frontal din s candura. In oricare din variantele amintite, peretele din fata (la cusca cu doua comparti

mente valabil pentru amandoua) trebuie sa reprezinte practic o usa, deci sa aiba balamale solide, pentru a servi la curatenie, prinderea animalelor etc. La custile cu un singur compartiment, folosite la iepuroaicele mame va fi neces ar ca, la timpul potrivit, adica cu 3-4 zile inainte de fatare, sa se introduca cate un cuib de fatare. Este vorba de o cutie-cuib, in care si din care, iepuroaica sa poata intra-iesi . Puii pana la varsta de cca 18 zile vor ramane in acest cuib, la adapost, adica nu vor fi expusi la curenti de aer. Rostul celui de-al doilea compartiment, ca si al cuibului de fatare (in cazul c ustilor cu un singur compartiment) este de a li se asigura puilor confortul nece sar unor nou-nascuti, golasi si neajutorati, cum sunt ei la aceasta specie de an imale. Peretele din fata al custii este destinat si altor functii si anume, este indic at sa fixam hranitoarele, daca se poate si adapatorul, pe acest perete. Vom preciza putin mai jos de ce e bine asa. Plafonul (sau tavanul) custii intotdeauna trebuie sa fie din material compact. El poate avea una sau doua functii: (1) atunci cand separa doua custi suprapuse care au pardoseala din plasa de sarm a sau gratar, trebuie sa fie inclinat spre spatele bateriei de custi pentru a as igura scurgerea dejectiilor de la cusca nivelului superior sau (2) va fi dispus in plan orizontal, in cazul cand dejectiile de la fiecare bini vel al custii se colecteaza in tavite-sertar, (aceasta din urma este varianta re comandabila si functia plafonului in astfel de situatie va fi doar cea principal a, adica de a reduce viteza curentilor de aer). Inventarul sau echipamentul custii Este vorba despre hranitori, adapatori si, pentru iepuroaicele mame, cuibul de f atare despre care am amintit mai sus. Trebuie sa spunem mai intai ce nu e bine. Gasim la prea multi dintre crescatorii nostri vase pentru hrana si apa, in cusca , pe pardoseala acesteia. Nu este bine deloc! In astfel de cazuri atat furajele (uruiala sau grauntele), cat si apa pot fi usor murdarite cu dejectii constituind medii cu infectie, de i mbolnavire. Nu este bine ca hranitorul pentru concentrate si adapatorul sa fie asezate pe p ardoseala si din alt motiv: se pot rasturna. Corect este ca nutretul concentrat, cat si apa sa li se dea iepurilor in vase d e tabla fixate pe unul din peretii custii, la o inaltime de circa 10 cm de pardo seala. Pentru furajele verzi sau fbroase cusca va fi prevazuta cu o mica iesle, adica sa aiba un hranitor cu gratar, de preferat cu posibilitatea de a se incarca din afara, fara deschiderea usitei.

Pentru ferma de iepuri se alege un teren neted sau usor inclinat, cu ape freatic e de suprafata, ferit de vinturi puternice, pe un sol care sa nu fie argilos sau mocirlos. In alegerea locului pentru construirea fermai este necesar ca sa aiba in vedere posibilitatea aprovizionarii cu apa, cu curent electric si existenta legaturilo r rutiere. Terenul ales trebuie sa fie inconjurat de un gard solid care sa nu pe rmita accesul oamenilor si animalelor. Ferma de iepuri trebuie sa fie asezata la departare de alte ferme de crestere a animalelor, precum si de calea ferata sau de sosea, pentru ca zgomotele il afec teaza in mod deosebit. In cazul construirii unor ferme mari de iepuri, cu peste 500 de femele, este ne cesar sa se construiasca cladiri de productie pentru diferite categorii de iepur

i, o sectie de furaje, de depozite, un spatiu adecvat de dezinfecie, un punct ve terinar, un abator,. un garaj etc Pentru micile ferma de linga gospodarii, cel mai adesea se alege un loc in curt e, care sa fie ferit de vinturi puternice si, in acelasi timp, sa fie cit se poa te de departat de locul unde se cresc si alte animale, in special pasari.In func tie se posibilitati custile de iepuri sint asezate departe si de gramada de guno i de grajd. De modalitatea de crestere depinde intr-o mare masura productivitatea, starea d e ingrijire a iepurilor si dezvoltarea normala a acestora. Cresterea impropie, c el mai adesea in conditii igienice preacare constituie cauza multor imbolnaviri si a unei rate ridicate de mortaliate. In practica cresterii iepurilor sunt cunoscute cateva modalitati de crestere a iepurilor: liber, in spatii ingradite, in boxe sau pe asterunuturi. Pentru organ izarea cresterii iepurilor in modalitatiile indicate, cheltuielile de productie sunt insignifiante. Indiferent insa de acest lucru, datorita cazurilor de imboln avire in masa animalelor si a ratei ridicate a mortalitatii, rezultatele economi ce sunt nemultumitoare. De aceea, in cresterea moderna a iepurilor sa trecut la cresterea iepurilor in custi, in care sunt create conditii pentru productivitate ridicata, se asigura posibilitatea organizarii unei alimentatii corecte, care s a tina seama de particularitatile fiziologice ale diferitelor categorii de iepur i, de desfasurarea procesului de inmultire, de evitare a unei imbolnaviri etc. In cresterea iepurilor se folosesc cateva modalitati de crestere a animalelor i n custi: in custi in spatiu deschis, sub streasina sau sopron, in spatii inchise si combinat. n multe tari exista o reala preocupare pentru cresterea iepurilor de casa datorit a avantajelor economice pe care le prezinta acestia. n acest scop au fost elabora te programe cu caracter educational (pentru elevi), social (pentru cei din zone sarace) si industrial, prin care se ncearca sa se stimuleze cresterea si consumul carnii de iepure de casa. Spre deosebire de tarile anterior amintite, n tarile d in jurul Marii Mediterane consumul de carne de iepure de casa este constant ridi cat, iar cresterea mbraca forme intensive. Din pacate n tara noastra continua sa se manifeste mult dezinteres pentru creare a unui cadru economic propice cresterii iepurilor de casa. Constatam cu surprind ere ca Asociatiile crescatorilor de iepuri de casa ramn n continuare la nivelul ho bysmului, fara a manifesta vreun interes nspre producerea intensiva si rezultate economice benefice propriei exploatatii. Pentru a veni n sprijinul micilor crescatori doritori sa practice o crestere efi cienta a iepurilor de casa vom ncerca sa prezentam aspecte ce privesc diverse eta pe ale fluxului tehnologic. Drept urmare vom ncerca sa prezentam principalele car acteristici ale custilor folosite n sistemul semiintensiv, pentru cresterea iepur ilor de casa. n Romnia, pentru asigurarea conditiilor optime de crestere si dezvoltare a iepuri lor, custile trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii: sa protejeze iepurii mp otriva intemperiilor (ploi, zapezi, vnturi, frig, canicula); sa nu permita nici a ccesul altor animale (pasari, rozatoare, animale de prada) n cusca si nici evadar ea iepurilor (inclusiv a puilor) din cusca; sa asigure un loc confortabil de odi hna (se vor evita materialele reci) si spatiul suficient de miscare pentru iepur i; sa fie prevazute cu utilajul necesar pentru furajare, adapare si evacuarea de jectiilor, iar custile de maternitate cu cuiburi; sa asigure conditii optime de zooigiena (sa nu se mbibe cu urina, sa fie usor de curatat si dezinfectat); sa fi e construite din materiale ieftine, durabile si usor de procurat. Dimensiunile custilor utilizate pentru cresterea iepurilor n sistem gospodaresc difera n functie de rasa, productie, stare fiziologica si vrsta iepurilor (tab. 1) .

Tabelul 1 Dimensiunile custilor pentru iepuri Dimensiunile U.M. Rase mari mijlocii si Angora mici Lungime cm 100 80 60 Adncime cm 60 60 60 naltime cm 60 60 50 La construirea custilor pentru iepuri trebuie sa se aiba n vedere ca adncimea aces tora sa nu depaseasca 60 cm, n caz contrar crescatorul ntmpina dificultati n curatir ea custii si n prinderea iepurelui refugiat n colturile opuse usii, iar la baterii le etajate, pardoseala ultimului nivel de custii sa nu depaseasca 150-165 cm de la suprafata solului, pentru a usura manipularea si observarea animalelor cazate . Bateriile constituite din custi etajate cu pardoseala tip gratar, trebuiesc pre vazute sub custi fie cu tavite pentru colectarea dejectiilor, fie cu tabla nclina ta (sub un unghi de 35 - 400) nspre spate, care favorizeaza scurgerea dejectiilor ntr-un canal colector (confectionat din beton sau materiale plastice) dispus n sp atele bateriei. Suprafata de crestere dintr-o exploatatie si a numarului de custi se calculeaza n functie de efectivul de femele de reproductie, de rasa, de frecventa montelor si a fatarilor (tab. 2).

Tabelul 2 Necesarul de custi si suprafata de padoc pentru diferitele rase de iepuri Rase Pentru fiecare femela de reproductie sunt necesare: La cresterea numai n custi: La cresterea tineretului n padoc: Custi individuale (buc.) Custi colective pentru tineret (buc.) Custi individuale (buc.) Suprafata padocurilor (m2) Mari 3 0,8 1,3 10-15 Mijlocii 4 2 1,5 15-20 Angora 5-6 - 3-4 15-20 n Germania exista nca din anul 1972 o Lege a protectiei animalelor n care se specif ica, care sunt conditiile de hranire, ngrijire si adapostire a acestora. Se atrag e atentia asupra obligativitatii asigurarii spatiului de miscare pentru animale n asa fel nct sa nu le pricinuiasca vatamari corporale sau dureri. Cu toate ca n ace asta lege nu exista prevederi specifice pentru iepurii de casa, exista nsa recoma ndari ale World Rabbit Science Association (WRSA) conform carora crescatorii de iepuri de casa sunt atentionati asupra spatiului ce trebuie asigurat si asupra s tratului de asternut pe care trebuie sa-l amenajeze (tab. 3). Tabelul 3 Spatiul de cazare impus de normele WRSA pentru iepurii de casa crescuti n custi s au pe sol Rasa ntretinere n cusca (o iepuroaica cu puii) ntretinere pe sol (crestere

si ngrasare) (iepuri/m2 de sol) latime (cm) Lungime (cm) naltime (cm) Pitice (pna la 1,6 kg) 60 50-60 35-40 8-12 Mici (1,7-3,5 kg) 60-80 50-60 40-50 6-8 Mijlocii (3,5-5,5 kg) 80-100 50-70 40-60 4-6 Mari (peste 5,5 kg) 100-150 80 60-70 3-4 Iepuri ngrasati (pna la 2,7 kg) cel putin 800 cm2/iepure 35-40 5-8 Angora cel putin 2000 cm2/iepure 35-40 n sistem semiintensiv iepurii de casa se cresc n custi bine izolate termic, amplas ate sub cerul liber, sub soproane sau n spatii nchise. Acest sistem impune limitar ea marimii crescatoriei la 40-100 femele sau la producerea a maximum 10 tone car ne/an. Custile pot fi simple, dar cu peretii bine izolati termic n vederea mentinerii a sternutului uscat si calduros, feririi iepurilor de actiunea directa a ploilor, razelor solare, zgomotelor, alte animale etc. Ele se pot amplasa pe un singur ni vel sau pe 2-4 nivele. Custile pentru femelele de reproductie trebuie dotate cu cuiburi de fatare, fixe sau mobile. Utilizarea acestui sistem de crestere a iepurilor de casa presupune reproducere a sezoniera, cu prima monta la 15 februarie si ultima ntarcare n luna noiembrie.

Abatorizarea iepurilor de casa Sacrificarea si Jupuirea Iepurilor Sacrificarea iepurilor se face de obicei cu o lovitura scurta, dar puternica apl icata la baza occipitalului. Animalul mort este suspendat de membrele posterioar e si apoi sangerat prin sectionarea septumului nazal. Inainte de suspendare, mun citorul executa o usoara presiune asupra regiunii inferioare a abdomenului, pent ru golirea vezicii urinare, acesta pentru ca urina sa nu murdareasca blana anima lului si carnea in timpul jupuirii. La iepuri exista si alte metode de sacrifica re dintre care amintim : metoda tensionarii, rasucirea capului si injunghierea. Metoda tensionarii consta in executarea unei intinderi bruste a animalului, tinu t cu mana stanga de membrele posterioare si cu cea dreapta de urechi. In urma ac estui fapt se produce o ruptura a coloanei vertebrale si a maduvei spinarii, fap t de determina moartea rapida a iepurelui. Rasucirea capului : in urma unei rasuciri a capului cu un unchi de 90 grade, se produce luxatia regiunii cervicale a coloanei vertebrale, care atrage dupa sine moartea animalului. Injunghierea : iepurele este suspendat de membrele posterioare, iar apoi, cu un cutit bine ascutit, se taie carotida. Prin aceasta metoda se realizeaza o sange rare normala a iepurilor. Jupuirea trebuie sa aiba loc imediat dupa sacrificarea iepurilor (de pe cadavru l racit, pielea se jupoaie mult mai greu). Jupuirea incepe printr-o sectionare a pielii membrelor posterioare de la nivelul jaretelor. De la aceasta incizie se face o noua sectiune pana in regiunea anusului, incizie care merge pe ambele fet e interne ale coapselor. Apoi, pielea se taie usor in jurul anusului si se delol eteaza de pe coada. In cele din urma se practica o incizie similara si la membre le anterioare. O data facute aceste incizii, blana se trage usor de pe carcasa ( operatia se face strict manual), incepand cu partea posterioara spre partea ante rioara. ing. George Popesc

23 comentarii... Share on facebook Share on twitter Share on email Share