ȘINȘILA

ȘINȘILA

În ultimele decenii creşterea animalelor de blană s-a imbogaţit cu o nouă specie,

posesoare a unei blani foarte frumoase şi care se hraneşte cu nutreţuri vegetale.
Ca urmare a faptului ca aceasta specie, numită chinchilla (a nu se confunda cu rasa de
iepuri Chinchilla), este rezistentă, putin pretenţioasă, necesită spaţii restranse de creştere, nu
emană un miros caracteristic, ea poate fi crescută usor pentru productia de blana atat în mediu
rural cât şi în cel urban.

Șinșila, sau cincila, chinchila (Chinchilla) este un mamifer rozător care face parte din
familia Lagostomidelor (Mamalia, subclasa Theria, grupa Eutheria, ordinul Rodentia, subordinul
Hystricomorpha, familia Chinchiliade) și este originar din America de Sud, zona Peru, Chile,
Bolivia, Anzii sud-americani, trăind în zonele pietroase, cu puțină vegetație, la altitudini de peste
2500 m.

Primele date despre chinchilla datează din anul 1500.

Înfățișare. Ca înfățișare se situează între iepure și veveriță, are ochi negri, strălucitori și
coadă lungă și pufoasă.
Membrele anterioare prezintă cinci degete și sunt scurte, iar cele posterioare doar patru
degete și sunt mai lungi.
 Culoarea blăniței chinchillei variază, în general, în tonuri de gri, pe partea dorsală, și alb
murdar, pe burtă.
Culoarea de fond este gri-albăstrui, iar firele prezintă încă 3 benzi de culoare, pe mijloc,
una albastru-închis, una intermediară, argintie-alb, de 4-6 mm și, la vârf, una albastru-închis, de
1-4 mm.
Se cunosc și alte variații de culoare, negru dominant, alb dominant sau bej dominant; cu
blana non agouti, negru recesiv, albino, safir, pastel (sau bej recesiv) și bej.

Blana chinchillelor este una dintre blănițele cu cea mai mare densitate a firelor de păr,
având peste 20.000 fire/cm2 și una dintre cele mai moi, de 30 de ori mai moale ca firul de păr
uman.
Dintr-o singură rădăcină de păr ies până la 120 de fire. Datorită acestei caracteristici,
blana nu permite pătrunderea paraziților externi, pureci, păduchi etc.
Șinșila este un animal nocturn, ierbivor, curat, liniștit, agreabil și poate trăi până la 10-15
ani. Este foarte curios.
Sunt foarte curate, sociabile, nu au paraziți externi, nu fac gălăgie si sunt extrem de
haioase, caracterisitici esențiale pentru un excelent animal de companie.

Este un animal de talie mică și nu măsoară mai mult de 25–30 cm, având o greutate
medie, la maturitate, de 400-600 grame.
Clasificare științifică
Regn: Animalia
 Încrengătură: Chordata
Clasă: Mammalia
Ordin: Rodentia
Familie:Chinchillidae
Gen: Chinchilla
Specii. Au existat trei specii de șinșile:
 Șinșila laniger;
 Șinșila brevicaudata;
 Șinșila rex sau Șinșila regală.
Șinșila regală a dispărut complet, iar Șinșila laniger (de culoare argintie) este cea mai răspândită
în crescătorii. Culoarea părului de pe spate este gri-deschis, iar pe abdomen, alb-murdar.
Mutațiile genetice au dat naștere și la alte culori ale acestei specii: albă, bej, mozaic, safir,
neagră.

Creșterea șinșilei.Șinșila este un animal crescut în special pentru blana sa prețioasă, dar și
pentru carne, însă în plan secundar.
Datorită desimii blănii și a microclimatului specific, în blană nu găsim păduchi sau purici.
Creșterea lui nu este foarte costisitoare deoarece nu necesită spații largi, iar animalul este
foarte rezistent și puțin pretențios.

Mecanisme de apărare.Când se simte în pericol, șinșila își "lasă" părul, iar când este
prins și speriat, împrăștie din glanda perianală un miros foarte puternic, asemănător cu cel al
migdalelor prăjite.
Femelele speriate se ridică pe membrele posterioare și elimină urină către atacator.
La animalele care și-au "lăsat" părul, blana se reface în aproximativ 6-8 săptămâni și
ajunge la densitatea și lungimea ideală după câteva luni.
Hrana.Principalele nutrețuri care intră în hrana mamiferului sunt fânul, concentratele,
masa verde și suculentele.
Deși este un animal de talie mică, tubul său digestiv măsoară 300 mm.
În mediul natural se hrănesc cu diverse vegetale, rădăcini și ierburi.
Dinții sunt special adaptați pentru o dietă vegetariană și au creștere continua, pe toată
perioada vieții acestora.
 Chinchillele trebuie hrănite cu foarte mare grijă și atenție. Sistemul digestiv al
chinchillelor este foarte sensibil, iar echilibrul florei intestinale este foarte fragil.
Dieta se bazează în primul rând pe fân uscat, proaspăt și fără mucegai. Acesta trebuie
administrat zilnic, la discretie.
Fânul asigură cantitatea necesară de fibre pentru buna funcționare a sistemului digestiv,
prevenind obstrucțiile intestinale și ajutând la tocirea dinților.
Pe lângă fân, se pot administra și peletele de nutreț concentrate, în special din lucernă.
Dieta trebuie suplimentată cu legume și vegetale proaspete: morcov, țelină, andive, salată.
Toate acestea, la temperatura camerei și șterse, dacă sunt spălate.
Legumele și verdețurile cu un conținut mare de apă nu sunt recomandate în hrana
chinchillelor.
Se pot administra suplimente vitamin-minerale, pentru a completa dieta rozătoarelor.
Reproducere.Maturitatea sexuală apare la vârsta de 8-9 luni. Puii de șinșilă, la naștere,
sunt îmbrăcați cu păr, au incisivi, ochii deschiși și sunt foarte vioi.
După 4-5 zile de viață ei consumă deja mici cantități de furaje. La această specie masculii
sunt mai ușori decât femelele cu 50-100 grame.
Prolificitatea este de 2-3 pui la fătare. Se pot realiza 2 fătări pe an.
Spațiul de locuit/Cușca. Având în vedere că sunt niște animăluțe mici, pline de energie,
foarte curioase și, prin natura lor, rod cam tot ce le apare în cale, chinchillele trebuie ținute într-
un spațiu special amenajat.
Cușca trebuie să-i ofere chinchillei siguranță și spațiu suficient, atât pe orizontală (80
cm), cât și pe verticală (50 cm).
Aceasta trebuie să fie confecționată din sârmă galvanizată sau cromată, nevopsită.
Cușca trebuie plasată într-o zonă cu zgomot cât mai puțin. Temperatura ambientală
trebuie să fie în jur de 20 de grade C.

În interiorul cuștii, pe lângă recipientele pentru hrană și apă, litiera și “jucării”, trebuie
amenajat și un spațiu pentru baia chinchillelor.
 Baia în nisip este esențială pentru sănătatea blăniței, aceasta ajută la îndepărtarea
sebumului în exces, lăsând blana curată și mătăsoasă.
Nisipul este unul special, foarte fin și trebuie pus la dispoziția animăluțelor zilnic, sau cel
puțin de 2-3 ori pe săptămână.
Este recomandată perierea blăniței cu o perie special, însă trebuie evitată udarea cu apă a
acesteia.

Deoarece sunt animaluțe foarte sociabile, femelele pot fi ținute mai multe într-o cușcă,
însă trebuie evitată cohabitarea a doi sau mai mulți masculi în aceeași cușcă.
Chinchillele, după ce s-au adaptat în noua locuință și cu stăpânul, pot fi scoase din cușcă
și lăsate libere, însă doar sub atenta supraveghere a proprietarului și după ce s-au luat toate
măsurile pentru prevenirea diferitelor accidente (îndepărtarea cablurilor electrice, a substanțelor
toxice etc.)

.
Achiziționarea.Este recomandată achiziționarea unui exemplar tânăr, în vârstă de circa 2-
4 luni, pentru ca acesta să se poată obișnui cu stăpânul și cu noul cămin.
Pentru achiziționarea mai multor exemplare este bine de știut că masculii nu se înțeleg
foarte bine, decât dacă sunt crescuți împreună.
Aceeași situație se constată și în cazul femelelor, însă acestea nu prezintă instincte de
teritorialitate atât de dezvoltate ca masculii.
Importanță. Chinchila este valoroasă pentru blana ei dar şi pentru carne. Astfel cine se
hotărăşte să crească chinchile, pe lângă blană, va avea un profit ce nu este de neglijat prin
vânzarea cărnii cu care se hrănesc alte animale cu blană cu o importanţă deosebită la rândul lor.
Ea se adaptează foarte uşor creşterii în captivitate nefiind deloc pretenţioasă. Este blândă
şi cu ea se poate lucra foarte bine. Dacă este prinsă, nu muşcă, nu zgârie, nu se zbate. Îi place să
fie mângâiată, ţinută în braţe.
 BIBLIOGRAFIE

https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98in%C8%99il%C4%83
https://pentruanimale.ro/blog/index.php/chinchilla-adorabilul-animalut-de-companie/
https://biblioteca.regielive.ro/referate/agronomie/chinchilla-81707.html