Sunteți pe pagina 1din 20

Sex și spiritualitate

02/06/2016 by attilablaga in Ezoterism, Magie

Sexul este una – dacă nu principala –


preocupare umană. O spune clar Gurdjieff:
„Tot ceea ce fac oamenii în legatură cu sexul, politica, religia, arta,
teatrul, muzica, totul este „sex”. Credeți că oamenii vin la biserică
pentru a se ruga, sau la teatru pentru a vedea o piesă nouă? Nu, nu sunt
decât pretexte. Principalul, atât la teatru cât și la biserică, este că aici se
află bărbați și femei. Iată centrul de gravitatie al tuturor reuniunilor. Ce
aduce oamenii la cafenele, în restaurante, la sărbătorile de tot felul? Un
singur lucru: sexul. (P. D. Uspensky – Fragmente dintr-o învățătură
necunoscută, Capitolul 12, pagina 235, Editura RAM)
Este sexul cheia sau este un obstacol în calea evoluției noastre
spirituale?
Este foarte dificil să înțelegem exact funcția sexuală și rolul sexului în
viața și evoluția noastră spirituală datorită faptului că prin „tradiție” și
educație, avem din capul locului o percepție absolut defectuoasă despre
sex și sexualitate.
Asocierea imediată a sexului cu păcatul și cultivarea sentimentului de
rușine și vină vis-a-vis de sex fac imposibilă înțelegerea și utilizarea
corectă a sexului.
Sexul este – paradoxal – cea mai la îndemână cale spirituală, dar
totodată este și cea mai greu de urmat cale.
Prin amintitele tradiții și educație, avem o serie de idei preconcepute
despre sex și ca problema să se acutizeze și mai mult, femeile și bărbații
au o percepție diferită despre sex. Toate acestea ne sunt cultivate din
primele momente de viață și astfel devin bariere, obstacole uneori
imposibil de surmontat în calea evoluției noastre spirituale.
Femeile și bărbații au percepții uneori diametral opuse despre sex și
rolul sexului în viața și relația lor. Este în general înpământenită ideea că
bărbații sunt ahtiați după sex, în timp ce femeile sunt ființe mai emotive
sau mai spirituale, astfel, sexul pentru ele are un rol secundar, sau chiar
practică sexul doar de dragul bărbaților și pentru a le satisface această
nevoie strict carnală, poate chiar dezgustătoare.

Problema este că sexul în sine nicăieri nu este definit ca fiind un păcat,


ba dimpotrivă, în Iudaism sexul este prevăzut ca obligație sacră în relația
matrimonială. Și noi tot timpul ignorăm cu bună știință faptul că Isus a
fost un evreu și a respectat tradiția Iudaică întru totul.
Generalizarea este iarăși o eroare majoră. Nu toți bărbații și nu toate
femeile sunt la fel. Dincolo de cele 36 de arhetipuri umane, fiecare om
este unic și diferit în felul său. Pentru unii sexul poate fi „doar sex” iar
pentru alții sexul capătă conotații sacre. La fel cum uneori putem face
„doar sex” iar alteori sexul să reprezinte ceva mult mai mult sau cu totul
altceva.
Ca o replică la întrebarea doamnei Haich, propun o altă întrebare:
– De ce ne-am neglija facultățile sexuale?

S-au făcut multe speculații despre rolul sexului în viața și religia


egipteană, însă adevărul este că nu știm foarte multe și puținele
informații care au supraviețuit au fost interpretate predominant prin
prisma convingerilor noastre moderne diforme.
Ce știm este că sexul pentru egiptenii avea trei funcții clar definite: 1.
avea funcția reproductivă, vitală pentru crearea și continuarea vieții; 2.
avea o funcție recreativă știut fiind faptul că egiptenii cunoșteau și
foloseau multe metode contraceptive și 3. avea o funcție sacră, reflectată
prin numeroasele temple și înscrisuri, funcție ce, se presupune, implica o
relație directă cu divinitate sau reprezenta o modalitate de a interacționa,
invoca divinitatea.
Este important să reținem aceste trei funcții deoarece numărul trei este
unul foarte important și-l regăsim în numeroase formule și funcții.
Astfel, există trei tipuri de sex cu funcții clar definite și diferite: sex
reproductiv, sex recreativ și sex creativ sau operațional.
Dacă primele două funcții pot fi înțelese cu ușurință, sexul creativ sau
operativ necesită anumite explicații. Sexul creativ este atunci când
utilizăm energia sexuală într-un alt scop, altfel spus, respectiv în
termenii Alchimiei, se produce transmutarea.
Însă, ca cineva să poată să-și folosească inteligent energia sexuală,
prima oară trebuie să o înțeleagă și să o poată controla. Pentru asta
trebuie să înțelegem mecanica universului și al omului, mecanici care se
oglindesc conform principiului „precum sus, așa și jos” al lui Hermes
Trismegistus.
Renumitul ocultist Heinrich Cornelius Agrippa (1486 – 1535), în
lucrarea sa „Magia naturală – Filosofia Ocultă sau Magia” publicată
pentru prima oară integral în 1533, introduce teoria unei lumi împărțită
în trei și relevă existența a trei lumi diferite, lumea Elementară, lumea
Cerească și lumea Intelectuală.
Gurdjieff împarte funcționarea „mașinii umane” în trei centri: centrul
motor, centrul emoțional și centrul intelectual.
Atât cele trei lumi, cât și centrii indicați de Gurdjieff sunt într-o relație
de subordonare.
Pentru fiecare din aceste lumi (universuri), Agrippa indică un anume tip
de Magie specifică fiecăreia din aceste lumi, Magia Naturală, Magia
Cerească, respectiv Magia Ceremonială.
În general considerăm că proasta funcționare a centrului superior
produce disfuncționalități în centrii inferiori, însă lucrurile funcționează
și în sens invers. O proastă funcționare a centrului inferior, centrul
motor, creează disfuncționalități atât la nivelul centrului emoțional, cât
și la nivelul centrului intelectual.
Un bun exemplu în acest sens este impotența la bărbați sau frigiditatea la
femei. Ambele pot crea frustrări majore ce conduc la disfuncții atât la
nivel emoțional, cât și la cel intelectual.
Chiar dacă există conceptul conform căreia disfuncțiunile fizice au la
origine probleme psihice, respectiv mentale, uneori probleme strict
mecanice, funcționale pot produce disfuncțiuni emoționale iar acestea la
rândul lor crează probleme mentale.
Aici mai intervine și o altă problemă: imposibila definiție a normalului.
Ce este, și ce nu este „normal” în comportamentul sexual al idividului.
Pe de o parte nu există o definiție obiectivă a normalității – morala fiind
profund subiectivă -, pe de altă parte „normalitatea” diferă de la individ
la individ.
Dacă o persoană are dorințe, fantezii neîmplinite, acestea îl vor ține
„ocupat ”, departe de a-și utiliza energia sexuală în mod inteligent,
creativ. Însă, este la fel de adevărat că goana constantă după plăcere
poate fi o piedică la fel de mare în calea spiritualității.
Doar un om pe deplin satisfăcut, înplinit fizic, emoțional și spiritual va
fi capabil să-și utilizeze energia sexuală în mod creativ.
Gurdjieff explică foarte clar aspectele tehnice ale „abuzului de sex”.
„Aș vrea să vă fac să înțelegeți unde se ascunde cel mai mare pericol și
principalul factor al sclaviei noastre. Acesta nu este sexul însuși, ci
abuzul de sex. Dar nu se înțelege aproape niciodată ce înseamnă abuzul
de sex. Nu este vorba aici de excese sexuale sau de perversiuni sexuale.
Acestea nu sunt decât forme relativ inofensive ale abuzului de sex. Nu,
este indispensabil să cunoaștem foarte bine mașina umană pentru a
înțelege ce este abuzul de sex, în adevăratul său înțeles. Această expresie
denumește proasta funcționare a centrilor în raport cu centrul sexual, sau
altfel spus, activitatea centrului sexual se exercită prin intermediul
celorlalți centri, și acțiunea celorlalți centri se exercită prin centrul
sexual; sau pentru a fi și mai preciși, funcționarea centrului sexual cu
ajutorul energiei înprumutate de alți centri și funcționarea
altor centri cu ajutorul energiei împrumutate de la centrul sexual.” (P. D.
Uspensky – Fragmente dintr-o învățătură necunoscută, Capitolul 12,
pagina 237-238, Editura RAM)

O altă problemă este cea a abstinenței.


Mai ales creștinismul și în special catolicismul, fac din abstinență o
virtute. Dar este abstinența o virtute?
Am convingerea fermă că nu. Cred în viața echilibrată, în dezvoltarea
sănătoasă pe toate planurile. Minte și suflet sănătos într-un corp sănătos.
Pentru a fi un individ sănătos, trebuie să ne dezvoltăm armonios în toate
planurile. Nu poți trăi la o vibrație înaltă în plan intelectual – adică
spiritual – dacă ai un suflet chinuit, măcinat de vinovății sau dorințe
nesatisfăcute, ba, direct interzise și ai un corp diform, neglijat.
Doar o dezvoltare armonioasă, echilibrată conferă omului posibilitatea
de a evolua spiritual, deschide calea către înțelegerea profundă a sinelui
și a universului.
Abstinența poate afecta grav atât sănătatea fizică, cât și cea emoțională
și mentală a omului atunci când această energie „economisită” se
acumulează și nu este utilizată.
În ceea ce privește abstinența, Gurdjieff face câteve precizări prețioase.
„Abstinența sexuală este într-adevăr necesară transmutației, dar numai în
anumite cazuri, adică
pentru un anumit tip de om. Pentru alte tipuri, ea nu este deloc necesară.
Și pentru alții ea se realizează spontan chiar în timpul actului amoros. O
să va explic mai clar. Pentru anumite tipuri, o abstinență sexuală
îndelungată este indispensabilă pentru ca transmutația să înceapă; făra
această îndelungată și totală abstinență, ea nu poate începe. Dar atunci
când procesul este pe calea cea bună, abstinența încetează să mai fie
necesară. În alte cazuri, adică la alte tipuri, transmutația poate foarte
bine să înceapă, dimpotrivă, într-o viață sexuală normală: ea poate chiar
să se facă mai repede și să se deruleze mai bine utilizând o mare parte
din energia sexuală. În al treilea caz, transmutația la început nu necesită
abstinență, dar, după aceea, ea preia toată energia sexuală și pune capăt
unei vieți sexuale normale sau risipirii exterioare a energiei sexuale.
Abstinența sexuală este utilă, dacă există abstinență în toți centrii. Dacă
există abstinență doar într-un centru și deplină libertate a imaginației în
ceilalți, nu poate exista nimic mai rău. În plus, abstinența poate fi utilă
dacă omul știe cum să folosească energia obținută în acest mod. Dacă nu
știe, nu poate obține nici un avantaj de pe urma abstinenței.” (P. D.
Uspensky – Fragmente dintr-o învățătură necunoscută, Capitolul 12,
pagina 236-237, Editura RAM)

Sunt două aspecte aici: unul ține de individ, cealalt de însăși ideea de
abstinență.
Nu există o singură cale spirituală, respectiv o credință „ortodoxă”
infailibilă. Fiecare individ trebuie să-și găsească calea care i se
potrivește cel mai bine și pe care o poate urma.
Gurdjieff a identificat trei căi majore: calea fachirului, calea călugărului
și calea yoginului. Fachirul lucrează cu corpul său, călugărul își
modelează sufletul iar yoginul mintea (spiritul). Calea propusă de
Gurdjieff, a Patra Cale, este o sinteză a celor trei, o combinație de
elemente, altfel spus, Gurdjieff susținea ideea dezvoltării armoniase a
celor trei dimensiuni umane.
În ceea ce privește abstinența, nu cred în abstinența tradițională, în
percepția sa „creștină”. Cred în schimb că energia sexuală poate fi
direcționată și utilizată într-un mod conștient prin exerciții,
conștientizare și concentrare.
Așa numita Magie Ceremonială (sau Transcedentală), respectiv
practicile de Magie Sexuală Occidentală au încercat folosirea acestei
energii prin amestecul unor tradiții și tehnici Tantrice cu diverse
elemente mistice și ritualice Occidentale, predominant de sorginte
creștină.
Eșecul acestor experimente se datorează pe de o parte faptului că cei
mai mulți ocultiști n-au înțeles și nu stăpâneau principiile de bază ale
ezoterismului, una din ele fiind Legea lui Trei (în univers există trei
tipuri de energie, activă, pasivă și neutră și orice fenomen este rezultatul
interacțiunii acestor trei energii). Pe de altă parte au încercat să împace
misticismul creștin cu rădăcini gnostice cu tehnici împrumutate din
Yoga și Tantra, lucru imposibil de realizat în practică.
Nu în ultimul rând, toți acești practicanți veneau cu propriile lor dorințe
și frustrări sexuale și au încercat să le „spiritualizeze” sub formă de
ritualuri, însă, astfel au ratat și trăirile senzuale, dar și utilizarea energiei
sexuale în alt scop decât cel de a obține plăcerea.
Contrar părerii generale, cred că energia sexuală trebuie eliberată și doar
prin eliberarea ei ea poate fi utilizată și direcționată în alte scopuri.
Despre această transformare, transmutație vorbește cartea de Tarot
Moartea, al cărui nume mai potrivit este „Little Death”, respectiv „La
petite mort”, adică orgasmul.
Doctorul Wilhelm Reich a denumit această energie „orgone”, respectiv
energia orgonică și l-a convins chiar și pe Albert Einstein să facă o serie
de experimente despre cum această energie poate fi utilizată, însă, din
nefericire experimentele n-au confirmat și în practică teoriile lui Reich.
Ca drept urmare proiectul și-a pierdut susținerea financiară și a fost
abandonat și de cercurile academice.
Această energia a fost cunoscută și studiată cu mult timp în urmă. Franz
Anton Mesmer a numit-o „magnetismul animal”, Charles von
Reichenbach i-a spus „odyle”, Henri Bergson „energia vitala” iar
Sigmund Freud „libido”.
Reich, psihanalist și student al lui Freud, a dezvoltat conceptul freudian
de „libido”. Reich a dezvoltat conceptul concentrându-se asupra
expresiei sale fizice și a conținutului psihologic, urmărind relația dintre
minte și trup. Ulterior, Reich și-a extins cercetările dincolo de psihiatrie,
în medicină, biologie, dar și în domeniul meteorologiei și fizicii
atmosferice. Dacă inițial Reich a plecat de la studiul acestei energii
existente în corpul uman, ulterior a ajuns la concluzia că această energie
există în biosferă, în atmosferă, respectiv în tot universul.

În momentul în care nu mai simți și nu mai ai dorințe, ceva în tine, o


parte din tine, este mort.
În cel mai tradițional mod catolic, dânsa asociază sexul cu păcatul și își
proclamă automutilarea drept victorie și un act de virtute.
Frigyes Karinthy spunea că femeia și bărbatul nu o să se regăsească
niciodată deoarece caută lucruri diferite: femeia bărbatul, iar bărbatul
femeia.
Discutând la modul serios, divergența între bărbat și femeie apare
deoarece femeia își dorește stabilitatea, bărbatul diversitatea. Explicația
este simplă, ne-o dau antroplogii. În zorii civilizației, femeia a fost cea
care a început cultivarea pământului, s-a așezat la casa ei, în timp ce
bărbatul a fost vânătorul, exploratorul, cel aflat mereu în căutare de
„ceva”. Femeile s-au organizat în clanuri și stabileau succesiune pe linie
maternă, în timp ce bărbații vânau în haite. Femeile s-au și-au folosit
îndemânarea și și-au dezvoltat inteligența, pe când bărbații s-au bazat pe
instinct și forță. Aceste calități sunt complementare însă nevoile lor
necesită mediere. Uneori este posibilă găsirea unui compromis, alteori
este nevoie de o supapă. În ce constă practic această supapă, diferă de la
caz la caz.
Sexul este doar unul din hobby-urile care îi preocupă pe oameni și în
special pe bărbați. Dar nu toată lumea este la fel de preocupată de sex.
Unii preferă politica, alții sportul, „senzațiile tari” pot fi obținute pe
diferite căi, dar cum observa și Gurdjieff, până la urmă, într-o formă sau
alta, totul este sex.

O altă funcție cvasi neglijată sau absolut greșit interpretată a sexului este
cea de comunicare.

realitatea că trăim într-o lume masculină, patriarhală, pofund misogină,


unde femeia are un rol secundar sau marginal și de cele mai multe ori
trăiește într-o relație abuzivă și este subjugată, folosită. Și sunt primul
care admit, că femeile sunt de cele mai multe ori victime ale abuzurilor
și sunt educate, cultivate să se supună voinței bărbaților.
Tragedia femeii moderne este că emanciparea femeii a fost un șiretlic,
un concept gândit și promovat de către bărbați. Aceștia au creat o
imagine ideală a femeii după placul și nevoilor lor masculine, nicidecum
n-au eliberat și n-au încurajat dezvoltarea spiritului feminin autentic, ci
mai mult, l-au înrobit și au vulgarizat acest spirit, l-au comercializat și l-
au exploatat, predominant pentru a-și satisface propriile lor nevoi
carnale. Alintând-o prințesă, bărbatul a transformat zeița în servitoarea
lui multifuncțională: mamă, gospodină și curvă, după bunul lui plac.
De aici și marea frustrare, nevoia de abstinență și uneori scârba sau
frigiditatea manifestată de către femei.
Vă propun să facem o analiză a textului.
Prima problemă majoră este „recapitularea”, respectiv posibilitatea de a
te întoarce în trecut și de a schimba anumite lucruri, în acest caz să
redirecționezi energiile.
Această idee este foarte răspândită în America de Sud în rândurile
șamanilor.
Am învățat să nu cred că există imposibil, însă spiritul meu pragmatic
mă face să am rezerve față de anumite idei.
Energiile sunt forțe dinamice aflate în continuă mișcare și transformare.
O dată eliberată, o energie nu ne mai aparține, ea își urmează propria ei
cale, nu ne putem întoarce la ea după un anume timp fiindcă ea nu va
mai fi acolo, ea se mișcă și se transformă, nu ne mai aparține. Evident, o
putem încărca mental cu vibrația noastră și să o canalizăm conștient,
asta fiind și esența (funcția) sexului creativ (operațional), însă dacă n-am
făcut-o la momentul eliberării (ejaculării/orgasmului), ulterior
„reprogramarea” nu cred că este posibilă.
În general există percepția profund eronată că în fiecare moment al
existenței avem posibilități infinite. Plecând de la această premisă,
șamanii susțin că ne putem întoarce în trecut și putem schimba lucrurile.
În fapt, posibilitățile sunt mereu precis finite. Pot fi numeroase, de cele
mai multe ori nici nu suntem capabili să le „vedem” pe toate, dar
numărul lor este mereu finit.
Vă propun un exemplu simplu. Avem o masă pe care sunt așezate un
măr, o pară și o portocală. Împingem portocala de pe masă și aceasta
cade pe jos. În momentul următor posibilitățile noastre de a lua sau
schimba ceva pe suprafața mesei s-au împuținat prin eliminarea
portocalei.
Dacă ne vom întoarce la această situație după un timp anume, foarte
probabil nu vom mai găsi acea portocală fiindcă a luat-o altcineva și a
folosit-o. Unele lucruri pur și simplu nu mai pot fi schimbate, porțile de
oportunități se deschid și se închid în permanență, unele dispar și apar
altele. Cu atât mai mult este valabilă această teorie în cazul energiilor
care prin definiție sunt dinamice și au propria lor „viață”.
„Recapitularea” are însă funcția ei curativă bine definită. Chiar dacă nu
putem schimba trecutul, prin „recapitulare” putem să-l înțelegem și să
învățăm din experiențele anterioare ce am făcut bine și unde am greșit.
Acest lucru ne va fi de mare folos mai ales dacă înțelegem principiul
cauză și efect. Problema este că majoritatea oamenilor trăiesc într-o
negare constantă și refuză să recunoască greșelile. Prin acest refuz de
cele mai multe ori creăm premizele să repetăm la infinit același greșeli.
Clara afirmă că bărbații abuzează de femei, se hrănesc cu energia lor și
astfel devin mai puternici.
Toate relațiile de cuplu sunt într-o oarecare măsură abuzive și parazite.
Mereu unul va iubi mai mult iar unul va profita într-un anume fel. În
mod convențional căutăm să păstrăm un oarecare echilibru – măcar
aparent – și să facem „compromisuri acceptabile” și „reciproc
avantajoase”. Însă, și revin din nou la Legea lui Trei, nu poate exista
echilibru (armonie) atunci când sunt implicate doar două forțe active,
fiindcă mai devreme sau mai târziu una din ele va deveni dominantă și o
va subordona pe cealaltă. Este inevitabil. Și asta, nu doar în cazul
cuplurilor heterosexuale, dar și a celor homosexuale. Clara în mod
evident își domină și își subjugă interlocutoarea, își impune asupra ei
propriile sale convingeri. În orice tip de relație, nu neapărat amoroasă,
unul din cei doi este mereu mai puternic, mai evoluat și va încerca să-l
domine pe celălalt. Nu mereu bărbatul este figura dominantă într-o
relație, chiar dacă trăim într-o lume patriarhală și profund misogină unde
femeilor din capul locului li se acordă doar șansa a doua. Totodată,
uneori rolul dominant este ocupat cu schimbul ba de unul, ba de celălalt
individ și această dinamică continuă poate crea iluzia de echilibru și
armonie, însă în rărunchiul relației se dă o bătălie crâncenă pentru putere
și într-un final balanța se va înclina într-o parte.
Din acest motiv este importantă a treia energie, cea reconciliantă –
obiectiv neutră – care are rolul de a tempera și reconcilia cele două
energii. Însă în contextul monoteist-monogam, ideea de neutru și
reconciliant ne este total străină și de neînțeles. Și în acest caz s-a
împământenit ideea că trei este fructul împerecherii dintre unu și doi,
adică copilul din familia monogam tradițională, însă treiul adevărat,
treiul neutru și reconciliant, este o energie absolut independentă și egală
primelor două.
Vampiri energetici au existat și vor exista mereu. Sunt și bărbați, și
femei în egală măsură, vampirismul nu ține de sex, ci este o modalitate
de a ne hrăni. Unii susțin că în lumea aceasta suntem născuți să fim
victime sau prădători și toți suntem în mod conștient sau inconștient una
din cele două categorii. Dar, dacă tot am pomenit de conștient și
inconștient, cred că există și în acest caz cel de-al treilea tip, cel neutru
care în funcție de situație poate fi în mod conștient sau prădător, sau
victimă, respectiv donator sau beneficiar de energie. De fapt în foarte
multe cupluri rolurile se schimbă în mod inconștient, este aceea
dinamică fluctuantă a relației despre care am vorbit și care este
caracteristică luptei pentru putere. Mai rar, unul din parteneri este
conștient și joacă într-un mod activ rolul de neutru și în funcție de
împrejurări este ba donator, ba beneficiar de energie. Însă, și în acest caz
acesta este de facto partenerul dominant chiar dacă o face într-un mod
foarte subtil. De obicei femeile sunt cele care obțin „puterea” în acest
mod.
„Bărbaţii lasă anumite fire energetice în corpul femeii. Acestea sunt
asemenea unor tenii luminoase care se mişcă în pântecele ei sorbind
energie.” – spune Clara.
Totodată Clara afirmă că „funcţia primară a relaţiei sexuale este
procrearea, aceasta mai are şi o funcţie secundară şi ascunsă, şi anume
aceea de a asigura un flux continuu de energie dinspre femei spre
bărbaţi.” Am vorbit despre actul sexual și funcțiile sale și despre cei trei
centri ai „mașinii umane”. Procrearea ține de centrul motor și este
manifestarea instinctelor noastre primare. La cel de-al doilea nivel, cel al
centrului emoțional sexul are rol recreativ și scopul său este obținerea de
plăcere și de a ne relaxa. Mulți fac greșeala să confundă emoțiile cu
sentimentele, respectiv iubirea cu sexul. La cel de-al treilea nivel, cel
mental sau spiritual, sexul are funcția de comunicare și în cazuri
excepționale se poate produce transmutarea, adică utilizare energiei
sexuale eliberate într-un scop precis, altul decât plăcerea.
Sexul este o formă foarte subtilă și evoluată de comunicare, o
comunicare directă, incoruptibilă datorită limbajului său universal. Dacă
în cazul limbii vorbite
(https://tarotzidezi.wordpress.com/2015/12/14/limbajul-universal-limba-
vorbita/) „cuvintele au rămas, dar sensul s-a pierdut”, limbajul sexului
rămâne universal valabil și neschimbat, comunicarea este directă și
nealterată. Însă, din păcate, nu mulți sunt conștienți de ea, nu o cunosc
și nu o folosesc. Datorită falsei emancipări, sexul s-a vulgarizat și
adevăratele sale funcții sunt tot mai puțin cunoscute și utilizate. Din
acest motiv, în unele cazuri acest flux de energie, acest schimb de
impresii, poate fi unidirecțional – ca și vampirismul. Însă acestea sunt
cazuri excepționale, majoritatea oamenilor niciodată nu trec dincolo de
nivelul plăcerii imediate, deci de cel emoțional.
Cu toate acestea și la nivel emoțional se petrec anumite schimburi de
fluide chiar și la nivel inconștient. Astfel se creează anumite legături
între parteneri, căi de comunicare deschise, dar în mare parte nefolosite.
Este important să punctăm și ce înțeleg prin „impresii”. Gurdjieff
susține că organismul uman primește trei feluri de hrana:
l. Hrana normală pe care o mâncăm.
2. Aerul pe care îl respirăm.
3. Impresiile noastre.

„Nu este greu de înțeles că aerul este un fel de hrană pentru organism.
Dar poate parea dificil de înțeles, la prima vedere, cum ar putea
impresiile să fie o hrană.
Trebuie oricum să ne amintim că, cu fiecare impresie exterioară, sonoră,
vizuală sau olfactivă primim din afară o anumită cantitate de energie, o
anumită vibrație: această energie, care din exterior, intra în organism,
este o hrană. Mai mult, cum am spus deja, energia nu poate fi
tansmisă făra materie. Dacă o impresie exterioară introduce cu ea în
organism o energie exterioară, aceasta înseamnă deci că și o materie
exterioară intră în organism și îi „hrănește”, în sensul cel mai complet al
acestui cuvant.” (P. D. Uspensky – Fragmente dintr-o învățătură
necunoscută, Capitolul 9, pagina 162, Editura RAM)
Această expunere a lui Gurdjieff relevă importanța schimbului de fluide
între parteneri și aspectele subtile ale acestui schimb energetic.
Am mai citat de curând tot din Gurdjieff și explicațiile sale legate de
simbolistica scenei cinei cea de taină
(https://tarotzidezi.wordpress.com/2016/04/28/cina-cea-de-taina/).
Acolo, Isus a încărcat cu propria sa vibrație vinul și pâinea și oferind-o
ucenicilor săi a creat o punte de comunicare cu aceștia.
La fel, inelul este un schimb de obiecte încărcate cu vibrația proprie ce
crează o conexiune și facilitează comunicare între persoane.
Imaginați-vă cât de puternică este conexiunea în care partenerii fac
schimb de fluide directă, fie că vorbim despre transpirație, salivă, sânge,
spermă sau lichidul produs de vagin.
Contrar celor afirmate de Clara, femeile sunt mai sensibile, mai deschise
și mai conștiente de acest flux de energie decât sunt bărbații. Astfel se
explică așa numita „intuiție feminină”, capacitatea lor de a sesiza, de a
„simți” anumite lucruri pe care majoritatea bărbaților nu o fac. Acest
simț este de fapt o modalitate simplă de a accesa anumite informații
subtile prin aceste canale de comunicare creată în principal prin
intermediul schimbului de lichide.
Schimbul de lichide este modalitatea fizică de a comunica, respectiv
treapta inferioară. Se poate realiza o comunicare mult mai subtilă prin
realizarea unor conexiuni emoționale, lucru pe care aici încearcă să o
realizeze Clara, respectiv, la nivelul superior, o comunicare mentală –
adică telepatică. Toate la un loc sau unele din aceste modalități de
comunicare fac parte din arsenalul sectelor, sunt instrumentele folosite
de așa numiții guru care profitând de superioritatea lor dobândită prin
asimilarea unor cunoștințe, reușesc să-și supună și să subjuge adepții.
Din această cauză relația maestru-ucenic este una sensibilă și este
periculos să ne lăsăm pe mâna și la îndemâna oricui.
Pe de altă parte, exact cum a intuit conlocutoarea Clarei, această
conexiune este un flux bilateral, funcționează în ambele sensuri.
Un exemplu din afara sferei sexuale este așa numita frăție de cruce sau
de sânge în care două persoane, indiferent de sex, prin diferite metode
(contact direct pe o tăietură, băutul câtorva picături de sânge diluate într-
un lichid etc), creează o legătură de „frăție” între ele. Acest ritual nu are
doar valoare simbolică, schimbul de lichide propriu-zis este foarte
important, mai ales că sângele este cel mai important conductor, conține
cele mai multe informații și creează cele mai puternice legături.
Ultima mea observația vis-a-vis de ideile doamnei Abelar este legată de
conexiunea care durează șapte ani.
Aici sunt două aspecte. Odată, Clara spune că dacă femeia face sex cu
un bărbat, orice bărbat, se reface conexiunea cu toți bărbații. Este încă o
generalizare „păcătoasă” și nefondată. Fiecare astfel de conexiune este
individuală și ea trebuie reînnoită ca atare cu fiecare partener în parte. În
schimb, este interesantă perioada de 7 ani în care o astfel de conexiune
este funcțională după care ea se stinge de la sine dacă nu este reînnoită. 7
este un număr important, rezultat din 3+4 unde 3 reprezintă cele trei
energii iar 4 cele 4 materiale primordiale (Foc, Apă, Aer și Pământ). Pe
de altă parte, deloc întâmplător, 7 este numărul lui Uranus, cea mai pură
și puternică manifestare a vibrației Aerului, adică a spiritului.
Însă Clara are o cu totul altă motivație pentru a impune abstinența totală
asupra ucenicei sale: nevoia de a o rupe complet de toate relațiile ei
anterioare și cu exteriorul, relații care i-ar pune sub semnul întrebării
dominarea totalitară asupra ei. Este una din practicile cele mai comune
ale oricărei grupări de tip sectă. Individul izolat și scos de sub orice alt
fel de influență și rupt de orice fel de comunicare cu exteriorul, în timp
va ceda și își va însuși ideile grupului sau ale mentorului. Este un
simplu joc de dominare și subjugare. Chiar dacă aici vorbim de o femeie
care vrea să domine o altă femeie, ce-i drept, în final tot în slujba unui
bărbat, fie el însuși Castaneda, sau personajul din carte, domnul Abelar.
Genofobia – frica de sex, este în general rezultatul unor abuzuri fie de
natură fizică, fie psihică, adică abuzuri emoționale sau mentale.
Cele de natură mentală sunt cele mai nocive fiindcă ne afectează direct
și psihicul, și fizicul. Acestea de obicei țin de concepte abstracte cum
este morala și ni le însușim prin educație.
Rușinea și sentimentul de vinovăție nu doar le moștenim din generație
în genrație, dar ele sunt în mod vădit cultivate.
„Orice convingere este o închisoare” spunea Friedrich Nietzsche și noi
suntem îndoctrinați sistematic cu o serie de convingeri, în mare parte
greșite și dăunătoare.
Morala este una din cele mai mari pușcării în care suntem crescuți și
cultivați.
Morala creștină în special.
Oarecum de neînțeles pentru mine este faptul că femeile sunt deobicei
mai credincioase și mai înfocate apărătoare ale creștinismului în situația
în care iudaismul, creștinismul și islamul sunt principalele forme de
subjugare a femeii și a spiritului feminin în general.
De altfel, ultimul mare pogrom împotriva femeilor și a spiritului feminin
s-a petrecut sub auspiciile bisericii, în vremea inchiziției și generic o
putem numi „vânătoarea de vrăjitoare”.
În societatea monoteist-patriarhală, femeile sunt mai expuse riscului de
abuz deoarece li se cultivă ideea de inferioritate și li se educă spiritul de
supunere.
Dovezile că societatea umană la origini a fost politeistă, poligamă și
matriarhală sunt nenumărate. De la cele mai vechi statui ale divinităților
care toate sunt feminine până la tradiția matrilineară, adică de a socoti
descendenții pe linie maternă (după mamă), și nu paternă (după tată),
așa cum o fac până-n zilele noastre chiar și evreii în ciuda faptului că ei
sunt la originea monoteismului și al patriarhatului ca simbol al unui
dumnezeu unic masculin.
Dacă acceptăm ideea că anterior patriarhatului organizarea socială a fost
matriarhală, de aici păstrându-se și tradiția matrilineară, atunci este
foarte probabil ca într-o lume politeistă, poligamia să fi fost de tip
poliandru, adică o femeie avea mai mulți soți.
Cercetătorii susțin această idee plecând de la premiza că femeile
dețineau terenurile, se ocupau de agricultură în timp ce bărbații plecau la
vânătoare și riscau de cele mai multe ori să nu se mai întoarcă. Asta
explică natura de „vânător” al bărbatului, de aventurier, și natura mai
așezată, calculată, domestică a femeii atașată de loc și de casă.
De altfel, modelul de societate poliandră s-a păstrat până în zilele
noastre mai ales în zonele sărace, cu resurse de supraviețuire limitate și
unde speranța de viață este scăzută. Adică exact condițiile aspre
caracteristice primelor civilizații. În astfel de condiții era firesc ca rolul
de conducător să fie ocupat de femei și acumularea de bunuri și terenuri
să fie tot prerogativă feminină, moștenirea făcându-se pe linie maternă.
O altă explicație a utilității liniei descendente materne este exprimată
perfect prin dictonul latin „Mater semper certa est” – Mama este singura
certitudine. Acest dicton își are originea cel mai probabil tot în sistemul
poliandru și este expresia faptului că o femeie putea avea raporturi
sexuale cu mai mulți bărbați, tatăl nefiind o certitudine niciodată, însă
mama da.
Cel mai probabil, societatea umană la origini era organizată după
modelul stupului de albine în frunte cu o Regină Mamă – Zeiță Mamă –
trântori, cei care asigură perpetuarea speciei și masa de supuși, lucrătorii
de rând. Putem observa și aici organizarea pe trei clase, modelul acesta
de diviziune în trei fiind prezentă sub numeroase forme în toată natura și
în tot universul, atât în micro, cât și în macro cosmos.
Conceptul de familie a înlocuit modelul de clan matriarhal. Patriarhatul
pentru a slăbi structurile matriarhale și pentru a se impune a promovat o
altă formulă, ideea de familie monogamă. Clanurile, practic un model de
familie extinsă – cum este și mafia de exemplu – sunt mult mai
puternice. Pentru a le diminua influența, s-a aplicat dictonul „Divide et
impera” – „dezbină și stăpânește”. Astfel, familia „tradițională”
monogamă reprezintă o formă de organizare diminuată, divizată,
fărâmințată, devenind astfel mult mai ușor controlabilă, mai expusă și
mai vulnerabilă.

Este important să înțelegem rolul fiecăreia dintre cele trei energii (forțe).
În Astrologie, aceste trei energii sunt reprezentate de cele trei calități:
Fixă, Cardinală și Duală (Mutabilă).
„Mater semper certa est” este reprezentată de calitatea Fixă.
Energia feminină este energia fixă, este certitudinea, ea este numărul
unu, respectiv energia activ-pozitivă. Unu este numărul perfect.
Cornelius Agrippa în lucrarea sa „Declamația privind nobilimea și
preeminența sexului feminin”, nota faptul că nu bărbatul, ci femeia este
ultimul produs, produsul finit al creației, întruchiparea perfecțiunii
divine.
Bărbatul este „cardinalul”, opoziția, numărul doi, conflictul, respectiv
energia masculină, pasiv-negativă.
Cardinalul este expresia energiei masculine. Cardinal – din latinul
cardinalis, adică „foarte important”. Femeia este forța creatoare, cea care
naște, dar ea are nevoie – depinde – de aportul masculin, astfel, bărbatul
este „foarte important” – cardinal. Tiamat, Zeița Mamă și Zeița
Oceanelor, respectiv a apei sărate, s-a înbăiat în apa dulce, în Abzû ca să
rămână însărcinată.
Termenul de Cardinal cel mai des se folosește în contextul punctelor
cardinale. Dacă vom privi Astrograma Natală vom observa că zodiile
care desemnează punctele cardinale sunt Berbec (Vest), Rac (Sud),
Balanță (Est) și Capricorn (Nord) – adică exact semnele masculine.
Calitatea Duală (sau Mutabilă) este variabila, o energie duală,
polivalentă, menită să medieze între cele două energii anterioare.
Creația, sau altfel spus nașterea, este singurul prerogativ exclusiv
feminin. Chiar dacă bărbații se amăgesc că unu este un simbol falic și
penisul lor este bagheta magică a creației, miracolul creației se petrece
exclusiv în pântecul femeii.
Cel mai vechi mit cunoscut al creației, „Enuma Elish”, povestește cum
Tiamat, Zeița Mamă, a dat naștere primei generații de dumnezei. Ea este
sursa originară a conceptului de „naștere virgină” reîntâlnită la Isis,
mama lui Horus; Nana, mama lui Attis; Devaki mama lui Krishna și
Fecioara Maria, mama lui Isus.
Tiamt este spintecată în două de către Marduk, zeul care pretinde
supremația peste ceilalți dumnezei și marchează preluarea puterii de
către forța masculină de la forța feminină și totodată reprezintă primul
pas de la politeism spre monoteism. Când Marduk preia controlul, mitul
lui Tiamat se modifică și din Mama Fecioară, născătoare de dumnezei se
transformă într-un monstru marin, devine un dragon. Regăsim
întâmplarea și în basmele românești unde viteazul ucide balaurul.
Pasul decisiv se produce atunci când apare Iehova și acesta îi elimină pe
toți ceilalți zei – în principal pe Bel, Baal, adică Marduk, rivalul său
Babilonian. Dacă Marduk i-a supus pe ceilalți zei, Iehova este proclamat
singurul dumnezeu iar Marduk – Beelzebul (Beelzebub) se transformă
treptat în Satan. Aici apare și conceptul dual pe care se bazează aproape
tot sistemul nostru existențial, monoteist și patriarhal, un sistem
conflictual și bazat pe dominația uneia dintre părți asupra celeilalte
excluzând din capul locului posibilitatea reconcilierii.

Evoluția spirituală nu este posibilă fără orgasm.


Cartea de Tarot Moartea, Mica Moarte, este simbolul trezirii spirituale, a
revelației transcedentale rezultată ca urmare a orgasmului.
Orgasmul nu este niciodată accidental, necesită concentrare și efort.
Orgasmul însă nu este mereu însoțit și de revelație.
Revelația poate fi voluntară, dar uneori ea este involuntară, „vine la
pachet” cu orgasmul.
Sexul este una din căile cele mai la îndemână, dar, paradoxal și cea mai
greu de urmat cale către spiritualitate, însă nu este unica opțiune.
Nu putem alege o cale atâta timp cât nu suntem conștienți și nu
cunoaștem toate posibilitățile.
Sexul, ca și Tarotul este o cale accesibilă să ne cunoaștem pe noi înșine
și totodată să-i cunoaștem și pe ceilalți, să ne explorăm limitele și să
descoperim limitele celorlalți. Cu cât cunoaștem mai multă lume,
cunoștințele și posibilitățile noastre se înmulțesc, apar mai multe
oportunități.
Dumnezeu – se presupune – că își iubește toți copiii în mod egal și
necondiționat. Se mai spune că a creat omul după chipul și asemănarea
sa, atunci nu înțeleg de ce noi ar trebui să iubim în mod selectiv și
condiționat?
Fidelitatea este un concept moral. Nu putem fi fideli decât față de noi
înșine. A fi fideli față de concepte sau față de alte persoane înseamnă să
fii prizonier, să te supui voinței altora.
În unele cazuri acest lucru poate fi util, un discipol trebuie să-i fie fidel
maestrului său și uneori trebuie să renunțe la multiplele sale eu-ri, la
personalitățile sale false, în scopul să ajungă la eu-l său superior, esența
sa.
Însă în dragoste nu există fidelitate, a iubi nu înseamnă nici să te
dăruiești, nici că-i aparții cuiva în exclusivitate. A te dărui sau a aparține
cuiva este o convenție (civilă), nu un sentiment. Noi transformăm
dragostea în sclavie și de foarte multe ori confundăm suferința cu
iubirea.
Sting cânta: „If You Love Somebody Set Them Free!” – „dacă iubești
pe cineva, eliberează-l!”
Aceasta este manifestarea supremă a iubirii.
Omul, prin natura sa, poate chiar din ADN-ul său, este poligam, și nu
momogam, cum, în mod natural nu a fost nici monoteist și inițial a trăit
în matriarhat. Sunt voci care spun că atunci omul a trăit Epoca de Aur, o
perioadă de prosperitate, pace și armonie.
Patriarhatul s-a impus prin violență și a impus conflictul – dualismul –
ca standard.
Întrebarea care mă frământă este de ce am fost „deviați” pe contrasens,
pe o cale împotriva naturii, și cum o fracțiune absolut minoritară,
Iudaismul a dat naștere la o altă sectă minoritară ca-n final minoritățile
să se impună în fața majorității în ciuda faptului că această cale tot mai
evident pare o fundătură. Modelul moral monoteist este nu doar unul
conflictual prin natura sa, dar și contra firii, asta în ciuda faptului că a
fost implementat forțat și ridicat la rang de standard.
În ceea ce privește aceste standarde, experimentele o dovedesc,
computerele cuantice având la bază 3 numere în locul sistemului
„tradițional” dual, bazat pe 0 și 1, sunt infinit mai performante.

Sunt conștient de faptul că nu există modele universal valabile, nu există


un sistem care să funcționeze și să se potrivească fiecărui individ.
Datorită felului individual al fiecăruia, dar și datorită educației,
„cultivării” noastre într-o anume direcție și în final în urma propriilor
noastre căutări, fiecare poate să-și aleagă modelul existențial și calea
spirituală pe care o consideră adecvată persoanei sale.
Este important de precizat că evoluția spirituală nu este o obligație, ci o
opțiune personală. Ea necesită un efort uneori supraomenesc și niciodată
nu este o cale ușoară. Este mult mai ușor să trăiești conform normelor
sociale tradiționale, să te supui tradițiilor și credințelor dominante, să
nu-ți pui întrebări și să nu cauți răspunsuri.
Nu există o singură cale spirituală, nu este nimic „ortodox”, nimeni nu
deține adevărul unic și irefutabil.
Deocamdată nici știința, nici religia nu au fost capabile să ofere
răspunsuri clare și infailibile la o serie de întrebări absolut justificate.
Ambele ignoră cu aceeași nonșalanță orice informație și descoperire ce
contrazice sau pune sub semnul întrebării conceptele și teoriile pe care
acestea le susțin și pe care se bazează.
Astfel, progresul colectiv este în mod vădit frânat iar progresul
individual substanțial îngreunat.

Este important să ne informăm și să ne păstrăm opțiunile deschise.