Initiere in AP

Puterea executiv poate fi

1. Locul si rolul institutiei prezidentiale in sistemul autoritatilor publice centrale
organizat ntr-un organ statal unic ori n 2 structuri, fiecreia aparinndu-i anumite atribuii,
cocretizate , de regul n Constituie. n cazul organizrii puterii executive n 2 organe
statale se subliniazcaracterul ei bicefal. Anume un asemenea caracter are puterea
executiv n RM.

Institutia sefului statului constituie una dintre cele mai vechi autoritati politice, ea aparand odata cu
statul, cunoscand o evolutie continua, atat in ceea ce priveste forma, structura, cat si preorgativele si
atributiile. Orice colectivitate, indiferent de marimea ei, de nivelul sau de organizare si dezvoltare, a
avut in fruntea sa un sef.
Preedintele Republicii Moldova, eful statului: Preedintele Republicii Moldova, n calitatea sa de ef al
statului, reprezint statul i este garantul suveranitii, independenei naionale, al unitii i integritii teritoriale a
rii.

n acest context, determinantul ef al statului desemneaz persoana, care este chemat s reprezinte la cel mai nalt
nivel statul, personificnd ntreaga naiune i teritoriul rii (articolul 77 din Constituie).
Care snt atribuiile Preedintelui Republicii Moldova ?
1. Convocarea Parlamentului: Preedintele Republicii Moldova, convoac Parlamentul n cel mult 30 de zile de la
alegeri (articolul 63 alineatul (2) din Constituie).
2. Dreptul la iniiativ legislativ: Preedintele Republicii Moldova are dreptul la iniiativ legislativ (articolul 73 din
Constituie).
3. Mesaje Parlamentului: Preedintele Republicii Moldova poate lua parte la lucrrile Parlamentului. Preedintele Republicii
Moldova adreseaz Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme ale naiunii (articolul 84 din Constituie).
4. Dizolvarea Parlamentului: n cazul imposibilitii formrii Guvernului sau al blocrii procedurii de adoptare a legilor timp
de 3 luni, Preedintele Republicii Moldova, dup consultarea fraciunilor parlamentare, poate s dizolve Parlamentul, dac
nu a acceptat votul de ncredere pentru formarea Guvernului, n termen de 45 de zile de la prima solicitare i numai dup
respingerea a cel puin dou solicitri de nvestitur.
Concomitent cu aceste posibiliti, exist i anumite restricii asupra dizolvrii Legislativului. Astfel, Parlamentul poate fi
dizolvat numai o singur dat n cursul unui an. El nu poate fi dizolvat n ultimele 6 luni ale mandatului Preedintelui
Republicii Moldova, cu excepia cazului prevzut la art. 78 alin. (5) (dac i dup alegerile repetate Preedintele
Republicii Moldova nu va fi ales, Preedintele n exerciiu dizolv Parlamentul i stabilete data alegerilor n noul
Parlament), i nici n timpul strii de urgen, de asediu sau de rzboi (articolul 85 din Constituie).
5. Atribuii n domeniul politicii externe: Preedintele Republicii Moldova, care personific statul i este chemat s-l
reprezinte n relaiile cu alte state, la cel mai nalt nivel, i exercit funcia de reprezentant oficial al statului n colaborare
cu Parlamentul i Guvernul i are urmtoarele atribuii n domeniul politicii externe:
- poart tratative i ia parte la negocieri, ncheie tratate internaionale n numele Republicii Moldova i le prezint, n modul
i n termenul stabilit de lege, spre ratificare Parlamentului;
- la propunerea Guvernului, acrediteaz i recheam reprezentanii diplomatici ai Republicii Moldova i aprob nfiinarea,
desfiinarea sau schimbarea rangului misiunilor diplomatice;
- primete scrisorile de acreditare i de rechemare ale reprezentanilor diplomatici ai altor state n Republica
Moldova (articolul 86 din Constituie).
6. Atribuii n domeniul aprrii: Preedintele Republicii Moldova este comandantul suprem al forelor armate. El poate
declara, cu aprobarea prealabil a Parlamentului, mobilizarea parial sau general. De asemenea, n caz de agresiune
armat ndreptat mpotriva rii, Preedintele Republicii Moldova ia msuri pentru respingerea agresiunii, declar starea
de rzboi i le aduce, nentrziat, la cunotina Parlamentului. Dac Parlamentul nu se afl n sesiune, el se convoac de
drept n 24 de ore de la declanarea agresiunii.
Preedintele Republicii Moldova poate lua i alte msuri pentru asigurarea securitii naionale i a ordinii publice, n
limitele i n condiiile legii (articolul 87 din Constituie).
Preedintele Republicii Moldova este responsabil personal de securitatea statului. Cadrul juridic pentru constituirea i
activitatea organelor ce asigur securitatea statului este creat de Parlament, iar instituirea organelor securitii statului,
stabilirea structurii, funciilor i finanarea lor ine de competena Guvernului. Preedintelui i se rezerv dreptul de a institui
i administra, n conformitate cu legislaia, organe consultative pentru problemele asigurrii securitii statului - Consiliul
Suprem de Securitate (articolul 6 din Legea cu privire la aprare).
7. Alte atribuii
Preedintele Republicii Moldova ndeplinete i urmtoarele atribuii:
a) confer decoraii i titluri de onoare;
b) acord grade militare supreme prevzute de lege;
c) soluioneaz problemele ceteniei Republicii Moldova i acord azil politic;
d) numete n funcii publice, n condiiile prevzute de lege;
e) acord graiere individual;
f) poate cere poporului s-i exprime, prin referendum, voina asupra problemelor de interes naional;
g) acord ranguri diplomatice;
h) confer grade superioare de clasificare lucrtorilor din procuratur, judectorii i altor categorii de funcionari, n
condiiile legii;
i) suspendeaz actele Guvernului, ce contravin legislaiei, pn la adoptarea hotrrii definitive a Curii Constituionale;
j) exercit i alte atribuii stabilite prin lege (articolul 88 din Constituie).
 8. Numirea judectorilor: Preedintele Republicii Moldova numete judectorii, la propunerea Consiliului Superior al
Magistraturii (articolul 116 alineatul (2) din Constituie).
2. Structura
Guvernul este alctuit din Prim-ministru, prim-viceprim-ministru, viceprim-minitri, minitri i ali membri stabilii prin lege
organic.

Articolul 98. nvestitura

(1) Dup consultarea fraciunilor parlamentare, Preedintele Republicii Moldova desemneaz un candidat pentru funcia de
Prim-ministru.
(2) Candidatul pentru funcia de Prim-ministru va cere, n termen de 15 zile de la desemnare, votul de ncredere al
Parlamentului asupra programului de activitate i a ntregii liste a Guvernului.
(3) Programul de activitate i lista Guvernului se dezbat n edina Parlamentului. Acesta acord ncredere Guvernului cu
votul majoritii deputailor alei.
(4) n baza votului de ncredere acordat de Parlament, Preedintele Republicii Moldova numete Guvernul.
(5) Guvernul i exercit atribuiile din ziua depunerii jurmntului de ctre membrii lui n faa Preedintelui Republicii
Moldova.
(6) n caz de remaniere guvernamental sau de vacan a funciei, Preedintele Republicii Moldova revoc i numete, la
propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.
Rolul Guvernului. Guvernul asigur realizarea politicii interne i externe a statului, exercit conducerea
general a administraiei publice i este responsabil n faa Parlamentului.Relaiile dintre Guvern i Preedintele
Republicii Moldova se reglementeaz de Constituia Republicii Moldova. n exercitarea atribuiilor, se conduce
de programul su de activitate, acceptat de Parlament.

3 Administraia public central de specialitate

(1) Organele centrale de specialitate ale statului snt ministerele. Ele traduc n via, n temeiul legii, politica Guvernului,
hotrrile i dispoziiile lui, conduc domeniile ncredinate i snt responsabile de activitatea lor.
(2) n scopul conducerii, coordonrii i exercitrii controlului n domeniul organizrii economiei i n alte domenii care nu
intr nemijlocit n atribuiile ministerelor, se nfiineaz, n condiiile legii, i alte autoriti administrative.

4 Ministerele si celelalte organe centrale de specialitate ale administratiei publice

Clasificarea organelor centrale de specialitate ale administratiei publice n functie de
obiectul atributiilor lor.

onstitutia vorbeste de ministere si alte organe de specialitate ale administratiei publice (n art. 116). Astfel se
adopta n mod implicit distinctia ntre organele administratiei publice cu competenta general& 545b17f #259; si
cele de specialitate. Aceasta distinctie nu se regaseste mod expres n Constitutie cnd se refera la administratia
publica locala, dar ea figureaza n prevederile art. 87 din Legea nr. 215/2001 care cuprinde reglementari
privitoare la serviciile publice ale comunelor sau ale oraselor organizate de consiliul local n principalele domenii
de activitate, potrivit specificului si nevoilor locale.

Pentru a se face aceasta delimitare ntre organele cu competenta generala si cele de specialitate, s-a considerat
ca ne aflam n prezenta unui organ de competenta general& 545b17f #259; n cazul n care atributiile acestuia
se extind, fie la ntregul teritoriu al statului, fie n limitele unei unitati administrativ-teritoriale, la toate sau la mai
multe ramuri sau domenii ale activitatii executive (Guvern, consilii judetene si locale). Ne vom afla n fata unui
organ de specialitate al administratiei publice ori de cte ori atributiile acestuia se limiteaza la o singura ramura
sau la un singur domeniu de activitate (minister, serviciu public al comunei, orasului, etc).

Notiunea de organe de specialitate ale administratiei publice la rndul ei se refera ori la notiunea de "ramura",
ori la cea de "domeniu", situatie ce a dus la clasificarea organelor de specialitate ale administratiei publice n
organe ale administratiei publice de ramura si organe ale administratiei publice de domeniu[1].

Organele de ramura se caracterizeaza prin faptul ca si exercita competenta ntr-un singur sector de activitate
(de exemplu, Ministerul Apararii Nationale). Organele de domeniu si extind competenta la mai multe sectoare
de activitate, dar desfasoara activitati, n special, de ndrumare, coordonare si control interesnd competenta
acelor organe, fie cucompetenta generala, fie de specialitate ale administratiei publice (Institutul National de
Statistica culege, recenzeaza, prelucreaza, analizeaza si difuzeaza date interesnd att organele cu competenta
general& 545b17f #259; ale administratiei publice, ct si cele de specialitate). Deoarece aceasta ultima
categorie de organe desfasoara activitati interesnd mai multe ramuri de activitate ale administratiei publice, ele
mai sunt definite ca "organe interministeriale", denumire care nu reflecta incidenta lor n cadrul unitatilor
administrativ-teritoriale, nici mprejurarea ca unele dintre ele presteaza activitati legate de exercitarea
atributiilor unor organe cu competenta general& 545b17f #259;.
Distinctia ntre organele denumite "de ramura" si cele "de domeniu" nu este ntotdeauna usor de facut,
deoarece unele organe ale administratiei publice, pe lnga activitatea pe care o desfasoara ntr-o anumita
ramura, coordoneaza sau sprijina sub anumite aspecte si activitatea altor organe de specialitate (Ministerul
Finantelor Publice). Ca atare, clasificarea organelor de specialitate ale administratiei publice n: a) organe de
ramura si b) organe de domeniu, se cere completata cu nca o categorie si anume c) aceea a organelor de
specialitate ale administratiei publice cu o dubla natura, de ramura si de domeniu[2].

2) Clasificarea organelor centrale de specialitate ale administratiei publice n: ministere, alte

organe de specialitate n subordinea Guvernului, organe de specialitate n subordinea ministerelor.

Aceasta clasificare este cuprinsa n art. 116 alin. 1 si 2 si art. 117 alin. 1,2 si 3 ale Constitutiei.

a) Ministerele si alte organe de specialitate n subordinea Guvernului

Att nainte, ct si dupa cel de al doilea razboi mondial, n Romnia a existat tendinta de proliferare a
ministerelor si a altor organe centrale de specialitate ale administratiei de stat, este adevarat ca uneori datorita
dezvoltarii unor activitati economice, culturale, sociale si administrative specifice, dar alteori generata de
preocuparea de a satisface o anume clientela politica[3].

ncercnd sa limiteze, oarecum, aceasta preocupare, Constitutia din 1923 a prevazut ca "departamentele
ministeriale si subsecretariatele de stat nu se pot nfiinta si desfiinta dect prin lege". Aceasta regula, a fost
reluata att n Constitutia din 1938 ct si de constitutiile adoptate n timpul regimului comunist.

Relund prevederile din art. 93 din Constitutia din 1923, Constitutia din 1991, a prevazut ca pentru organizarea
Guvernului este necesara o lege organica - art. 73 lit. d, iar n art. 102 a precizat ca "Guvernul este alcatuit din
prim-ministru, ministri si alti membri stabiliti prin lege organica". n art. 117 alin. 1 se adauga ca ministerele se
nfiinteaza si functioneaza potrivit legii.

n lumina dispozitiilor constitutionale, desprindem ca, ntruct structura generala de organizare si principiile
fundamentale de functionare a Guvernului trebuie sa formeze obiectul unei legi organice, reglementarea prin
hotarri sau ordonante, fie ele de urgenta, a structurii Guvernului Romniei si a aparatului sau de lucru
contravenind Constitutiei[4].

De observat ca, n Constitutie nu se prevede ca ministerele se organizeaza prin lege, ci doar ca ele se
organizeaza potrivit legii. Aceasta nseamna ca numai cadrul general de organizare si functionare a ministerelor
trebuie sa fie stabilit prin lege, urmnd ca organizarea concreta, a fiecarui minister sa poata forma obiectul unor
acte normative subordonate legii. Exista ministere, care sunt organizate prin legi speciale adoptate dupa
intrarea n vigoare a Constitutiei din 1991, dar altele formeaza obiectul unor ordonante sau hotarri
guvernamentale, fara ca, prin lege, sa se fi stabilit cadrul general de organizare si functionare a lor[5].

Ministerele sunt organe de specialitate ale administratiei publice centrale care realizeaza politica
guvernamentala n domeniile de activitate ale acestora.

Potrivit art. 117 alin. 1 al Constitutiei, ministerele ca organe ale administratiei publice se caracterizeaza prin
faptul ca sunt organizate si functioneaza potrivit legii, ceea ce nseamna ca structura si regulile de baza ale
desfasurarii activitatii lor trebuie sa fie stabilite prin lege. Acest lucru s-a facut prin Legea nr. 90/2001 privind
organizarea si functionarea Guvernului Romniei si a ministerelor.

Potrivit art. 116 alin. 1 din Constitutie, o alta caracteristica a ministerelor este ca ele sunt organizate numai n
subordinea Guvernului. Prin urmare, n sensul Constitutiei noastre nu pot fi nfiintate ministere autonome[6].

Ministerele se mai caracterizeaza prin faptul ca sunt organe unipersonale avnd n fruntea lor un ministru.

n prezent, componenta Guvernului este stabilita prin Hotarrea Parlamentului pentru acordarea ncrederii
Guvernului nr. 39 din 28 decembrie 2000[7], modificata si completata prin Hotarrea Parlamentului nr. 16/
2003[8].

Acest procedeu contravine dispozitiilor art. 102 alin. 3 din Constitutie, potrivit carora lista membrilor Guvernului
se face prin lege organica. Aceasta nseamna ca, desi art. 117 alin. 1 din Constitutie prevede ca ministerele se
nfiinteaza prin lege, n realitate o asemenea lege nu poate nfiinta alte ministere dect cele ale caror
conducatori sunt specificati n legea organica de organizare a Guvernului[9].

Aceeasi situatie exista si n privinta acelor organe de specialitate care, desi nu poarta titulatura de "ministere",
fac parte din Guvern. Potrivit art. 102 alin. 3 si conducatorii acestor organe de specialitate trebuie sa fie
specificati prin lege organica. Guvernul, cu avizul Curtii de Conturi, poate nfiinta organe de specialitate n
subordinea lui, deci si organe ale caror conducatori fac parte din componenta Guvernului, cu conditia ca o lege
sa-i recunoasca aceasta competenta. Concluzia ce se impune este ca dispozitia art. 116 alin. 2, potrivit careia
Guvernul, daca o lege i recunoaste aceasta competenta, cu avizul Curtii de Conturi, poate nfiinta organe de
specialitate n subordinea sa, nu este aplicabila n cazul acelor organe de specialitate ale administratiei publice,
ale caror conducatori fac parte din componenta Guvernului. Dimpotriva, n conditiile articolului citat al
Constitutiei, Guvernul va putea forma organe de specialitate, n subordinea sa, ori de cte ori conducatorii
acestora nu fac parte din componenta Guvernului[10].

Desi, Constitutia din 1991 a considerat necesar ca nfiintarea unor organe de specialitate n subordinea
Guvernului sa se faca doar cu avizul Curtii de Conturi cu de o mputernicire conferita prin lege, numarul acestor
organe este deosebit de mare, indiferent de denumirea purtata. Astfel, avem "agentii", "comisii" "secretariate
de stat", "oficii", "birouri", "institute" sau chiar "administratii". n ceea ce priveste conducatorii acestor organe,
desi sunt asimilati cu secretarii de stat, ei poarta de asemenea titluri diferite (secretari de stat, presedinti,
directori, etc.).

Deoarece Constitutia, n art. 109 alin. 1, a prevazut ca, Guvernul si membrii sai, raspund din punct de vedere
politic n fata Parlamentului, ntr-o opinie exprimata n literatura noastra juridica, conducatorii organelor centrale
de specialitate care nu fac parte din Guvern, desi i sunt subordonati, nu sunt supusi raspunderii politice n fata
Parlamentului[11].
Acest punct de vedere nu este mpartasit ntr-o alta opinie[12].

Astfel, n art. 116 al Constitutiei s-a stabilit ca, n subordinea Guvernului, pot fi constituite si alte organe de
specialitate dect ministerele. Conducatorii acestor organe vor putea face parte sau nu din Guvern, dar ei toti
sunt functionari politici subordonati Guvernului. De aceea, atunci cnd Guvernul este demis, mandatul lor
nceteaza. n aceste conditii, nu se poate spune ca ei nu sunt raspunzatori din punct de vedere politic n fata
Parlamentului. Altfel s-ar ajunge la concluzia ca, n cazul adoptarii unei motiuni de cenzura mpotriva Guvernului
de catre Parlament, numai membri propriu-zisi ai Guvernului ar trebui socotiti demisi, n timp ce ceilalti
conducatori ai organelor de specialitate din subordinea acestuia ar ramne n functie. O asemenea situatie ar fi
incompatibila cu spiritul Constitutiei, cu att mai mult cu ct, unele dintre aceste organe de specialitate din
subordinea Guvernului, dar care nu fac parte din componenta acestuia, desfasoara activitati substantiale n
procesul de definire si punere n executare a programului lui politic, cum sunt: Agentia Nationala de Privatizare,
Agentia Romna de Dezvoltare, Comisia Nationala de Prognoza, Secretariatul de Stat pentru Culte[13], etc.

b) Organele de specialitate constituite n subordinea ministerelor

Nu numai Guvernul, ci si ministerele pot nfiinta, cu avizul Curtii de Conturi, organe de specialitate n subordinea
lor, daca legea le recunoaste aceasta competenta (art. 117 alin. 2). Avizul, astfel solicitat are un caracter
conform, facnd parte din formele procedurale prealabile necesare emiterii unui act administrativ.

Organele de specialitate constituite n subordinea ministerelor, nu pot fi identificate cu serviciile publice

descentralizate ale organelor de specialitate ale administratiei publice. Serviciile publice descentralizate care iau
forma unor organe de specialitate ale administratiei publice, tocmai pentru ca functioneaza pe baza principiului
descentralizarii, nu sunt prinse ntr-o subordonarea ierarhica stricta fata de ministere si sunt conduse pe plan
local de prefect. Ele nu pot fi confundate cu organele strict subordonate ierarhic, integrate direct ntr-o forma
sau alta n structura ministerelor. Astfel, de exemplu, inspectiile teritoriale n constructii sunt servicii
descentralizate ale Ministerului Lucrarilor Publice, Transporturilor si Locuintei (n prezent A.N.C). La fel Directiile
Sanitare Judetene, Oficiile Judetene pentru Tineret si Sport, Agentiile de protectie a mediului, Inspectoratele
scolare, aferente unor ministere. Pe de alta parte Institutul de Cercetari n Constructii si Economia Constructiilor
(ICCEC) nu are caracterul unui serviciu public descentralizat, ci este un organ de specialitate al administratiei
publice strict si direct subordonat din punct de vedere ierarhic acestui minister.Ca urmare a acestei distinctii, va
trebui sa se considere ca, avizul Curtii de Conturi, cerut de art. 117 alin. 2 al Constitutiei, nu este necesar
pentru nfiintarea serviciilor publice descentralizate ale ministerelor, dar el va fi necesar pentru nfiintarea unor
organe specializate ale administratiei publice n structurile centralizate ale ministerelor. De asemenea, pentru ca
un minister sa poata nfiinta un serviciu public descentralizat nu va fi neaparat necesar ca aceasta competenta
sa-i fie recunoscuta prin lege.