FITOTERAPIE (phyton = planta +therapea = tratament) = ramura a terapiei care se ocupa cu mijloacele de

prevenire si vindecare a bolilor prin remedii vegetale.

Tratamentul fito-terapeutic utilizeaza combinatii de plante medicinale sub diferite forme (pulberi
vegetale, macerate la rece, extracte hidro-alcoolice, siropuri, lotiuni, unguente naturale etc) in vederea
restabilirii echilibrului si a inlaturarii cauzelor care au generat boala.
Printre avantajele ei se numără :
• accesibilitatea (plantele sunt uşor de procurat şi ieftine),
• acţiunea blândă şi lipsa efectelor adverse (când se respectă dozele adecvate),
• tratarea bolnavului ca întreg (plantele au efecte fizice şi psiho-emoţionale şi echilibrează organismul
la toate nivelele).
Plantele medicinale se pot folosi în paralel cu medicamentele alopate (cu câteva mici excepţii, la care trebuie
să se ţină seama de antagonismul dintre unele medicamente - de exemplu anticoagulantele - şi unele plante).
Utilizarea plantelor medicinale in procesul curativ, presupune din partea medicului cunoasterea
principiilor active din fiecare planta, a partilor utilizate, a actiunilor farmaco-dinamice, a afectiunilor in care
plantele pot avea efect adjuvant.
Combinarea mai multor plante se face respectand compatibilitatea dintre acestea iar dozele administrate au
in vedere puterea activa a fiecarei plante.
Durata tratamentului dureaza intre o luna si sapte luni, in functie de afectiune. Exista si tratamente naturale
pentru situatii de urgenta precum si tratamente eficiente in boli considerate incurabile. Durata tratamentului
este determinata cel mai adesea de perseverenta si corectitudinea pe care pacientul le manifesta in realizarea
tratamentului si de asocierea corecta cu alte terapii naturale.
Sotii Kirlian descopera la sfarsitul anilor 50 ca plantele au un camp bioenergetic. Ele sunt
adevarate”relee” ce capteaza din mediu o anumita energie specifica. Prin administrarea de plante nesupuse
vreunui tratament termic, aceste energii binefacatoare sunt aduse in aura pacientului generand transformari
benefice uluitoare.
Doi cercetatori, Luise Kolisko si Ehrenfried Pfeiffer, redesopereau la inceputul secolului 20 faptul ca
tiparul energetic si rezonanta specifica plantelor se mentin si pot fi evidentiate pornind doar de la pulberea
sau seva plantei. Amestecand o solutie de clorura de cupru cu seva proaspata a unei plante, ei au remarcat
aparitia in substanta cristalizata , a formei precise a plantei din care seva fusese extrasa. Cunoscute sub
numele de paligeneza, fenomenele de reaparitie a formei plantei pornind de la cateva fragmente de pulbere,
cenusa sau seva au fost de natura sa puna in evidenta, intr-un mod de netagaduit existenta “tiparelor”
energetice ale plantelor.
Fitoterapia modernă studiază compoziţia chimică a plantelor în
laboratoarele farmaceutice şi argumentează ştiinţific utilizările tradiţionale ale
unor plante.
Tratamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecţiunile
uşoare, funcţionale sau în stadiile incipiente ale bolilor. În bolile cronice, în
care a apărut deja afectarea organică, fitoterapia are un rol adjuvant şi poate
contribui la o parţială reversibilitate a simptomelor sau leziunilor.
Aceste afirmaţii se aplică la modul general, deoarece se constată în
practica medicală că important este pacientul şi nu boala (diagnosticul), căci
adeseori dorinţa bolnavului de a se vindeca poate face adevărate minuni, în pofida statisticilor nefavorabile
ale bolii de care acesta suferă. De asemenea, există practicieni ai medicinei naturale care au demonstrat, prin
studii efectuate în clinici, că bolile grave pot fi vindecate; a se consulta în această direcţie cartea doctorului
Dean Ornish - Revoluţie în terapia bolilor de inimă (apărută şi la noi în ţară), în care acesta arată cum
leziunile coronariene grave sau ateroscleroza sunt fenomene reversibile dacă se urmează un program de
tratament naturist, sau lucrarea doctorului Max Gerson Terapia cancerului. Există şi practicieni naturopaţi
nemedici care aduc numeroase mărturii ale unor cazuri vindecate prin terapii naturale (ex. Rudolf Breuss –
Modalităţi de tratare a cancerului, leucemiei şi a altor boli aparent incurabile ş.a.m.d.).
În general, răspund bine la tratamentul fitoterapeutic următoarele boli:
- alergiile, astmul bronşic, reumatismul (unele forme), bolile de piele
- bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburările de memorie la vârstnici
- infecţiile cronice microbiene, parazitozele, unele afecţiuni virale
- stările de stres şi epuizare, carenţele în anumite vitamine şi minerale
- intoxicaţiile cronice, hipercolesterolemia
- ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliară, enterocolita, colonul iritabil
Pentru a obţine efectul maxim al substanţelor care se găsesc în plantele medicinale se pot utiliza diferite
procedee de preparare, cum ar fi infuzia, decoctul, maceratul. Tehnica se bazează pe extracţia principiului
sau grupului de principii active folosindu-se dizolvanţi ca apa, vinul, alcoolul, oţetul sau uleiul. Împreună cu
principiul activ al plantei se extrag şi unele substanţe secundare, care au proprietatea de a mări efectul
terapeutic al plantelor.
Recomandari cu privire la recoltarea, uscarea si conservarea plantelor medicinale
Deoarece la baza eficientei terapeutice a plantelor medicinale sta relatia substanta activa - actiune
farmacodinamica, de prima importanta este calitatea plantelor din care vom prepara retete recomandate in
aceasta lucrare.
In primul rind dorim sa subliniem faptul ca recoltarea plantelor medicinale din flora spontana trebuie
facuta din zone nepoluate, cit mai indepartate de unitatile industriale, de asezamintele omenesti si cai de
acces dintre localitati (margini de drumuri, cai ferate, sosele etc.)
Al doilea element pentru obtinerea unui material de buna calitate il constituie cunoasterea organului de
planta cu continutul cel mai ridicat in substante active (radacini, rizomi, parti aeriene, scoarte, frunze, flori,
fructe, seminte).
Acesta se va deduce din insasi formularea data pentru fiecare planta, ceai medicinal, tinctura, extract sau
alta forma farmaceutica din aceasta lucrare.
Al treilea element important, legat tot de continutul in substante active, este momentul optim de recoltare.
Alegerea momentului optim de recoltare este conditionata de stagiul de vegetatie a plantelor (inainte de
inflorire, in stadiul de boboc, in timpul infloririi etc.) si de anotimp.
Tot in legatura cu momentul de recoltare sint de retinut si perioada din zi si conditiile meteorologice cind
se face recoltarea. In general, plantele medicinale se recolteaza pe timp uscat, dimineata dupa ce s-a ridicat
roua sau dupa amiaza, pina la apusul soarelui. Plantele medicinale continind uleiuri volatile se vor recolta in
special pe timp noros sau dimineata, inainte de rasaritul soarelui.
Al patrulea element, de ordin tehnic, este metoda cea mai corecta de recoltare. In special pentru protectia
plantelor medicinale perene si pentru asigurarea perpetuarii speciei la recoltare trebuie sa se tina seama de
anumite reguli nelegiferate, dar de mare importanta pentru viitorii ani. A valorifica rational o zona
geografica bogata in plante medicinale spontane nu inseamna a extermina plantele din zona respectiva.
In cazul recoltarii organelor subterane sau a plantelor intregi se vor lasa in zona respectiva suficiente
plante care sa asigure materialul de inmultire pentru anii viitori. In cazul in care se vor recolta florile sau
partile florale cu frunze se va utiliza foarfece. In nici un caz insa nu se recomanda ca de exemplu pentru
valorificarea florilor de tei sa se taie ramurile sau chiar copacul insusi. Recoltarea mugurilor este indicat sa
se faca din pachetele de exploatare forestiera de primavara de pe arborii doboriti. Chiar si in cazul
valorificarii fructelor se vor lasa suficiente fructe care sa asigure perpetuarea speciilor. O datorie
cetateneasca este ca in zonele de unde s-au recoltat plantele sa se insaminteze terenurile cu material de
inmultire din aceleasi specii care au fost valorificate.
Radacinile (Radix), rizomii (Rhizoma), bulbii (Bulbus) si tuberculii (Tubera), cu alte cuvinte partile
subterane ale plantelor, se recolteaza primavara timpuriu, inainte de formarea mugurilor sau lastarilor
vegetativi sau toamna tirziu, dupa vestejirea frunzelor aeriene.
La recoltarea acestor organe subterane ale plantei, datorita lipsei partilor aeriene (tulpini, frunze, flori), se
pot ivi cele mai multe confuzii. Deci se va acorda o atentie deosebita identificarii botanice a speciilor
respective.
Partile aeriene (Herba) ale plantei impropriu numite de unii iarba prin vulgarizarea termenului latin herba
(in limba romana iarba se refera la iarba pe care o pasc animalele, iar in stare uscata se numeste fin) se
recolteaza, de obicei, cu putin inainte de inflorirea completa sau in timpul infloririi. Momentul optim de
recoltare a plantelor in acest caz este foarte diferit, in functie de specie, altitudini si zona geografica unde
creste planta. Recoltarea se face manual, cu foarfeca sau cu secera si nici intr-un caz prin smulgere. De
exemplu specia Fierea pamintului este din ce in ce mai rara, pe cale de disparitie, datorita faptului ca se
recolteaza citeva exemplare macar pentru a se inmulti prin seminte.
Mugurii foliari se recolteaza primavara devreme inainte ca ei sa se desfaca. Asa cum am mai subliniat, se
recomanda sa se valorifice din parchetele de exploatare forestiera.
Scoarta sau coaja (Cortex) tulpinilor, ramurilor sau radacinilor se valorifica in special primavara la
inceputul vegetatiei, cind se desprinde mult mai usor. Si in acest caz se vor lasa suficiente ramuri nedecojite
pentru refacerea arbustului sau arborelui.
Frunzele se recolteaza dupa ce au ajuns la maxima dezvoltare, manual, dar nu prin strunjire, pentru a nu se
zdrobi, marind astfel suprafata de contact cu aerul si prin aceasta pierderi mari in special in cazul plantelor
continind uleiuri volatile.
Recoltarea florilor pentru unele specii se recomanda sa se faca in stadiul de boboc (Salcimul galben
japonez), iar pentru altele la inceputul infloririi sau in timpul infloririi, inainte de ofilire.
Fructele se recolteaza unele in pirga (macese) cind contin maximum de vitamine, fie cind au ajuns la
coacere (afinele, ienuperele, porumbele).
Semintele se recolteaza cu putin inainte de maturizare, apoi se intind imediat pentru uscare in straturi
subtiri.
Toate materiile prime vegetale se usuca imediat dupa recoltare. In scopuri industriale sau in cazul timpului
nefavorabil uscarea se face in solarii sau in uscatorii speciale. Pentru utilizarea plantelor in farmacia casei
plantele se taie in bucati mici imediat dupa recoltare si se pot usca in poduri bine aerisite, puse pe coli de
hirtie, rogojini sau prelate curate. Inainte de uscare se va proceda la conditionarea partilor de planta
intelegind prin aceasta indepartarea corpurilor straine, a altor specii de te, parti innegrite sau atacate de
insecte.
Dupa uscare, plantele vor fi ambalate in pungi de hirtie sau saculeti de pinza sau in cutii de carton, in nici
intr-un caz in ambalaje din material plastic.
Se pastreaza la temperatura camerei, in locuri curate, protejate de lumina directa solara, fara umiditate
mare, ferite de insecte si rozatoare.
Pentru utilizarea plantelor medicinale ca atare sau ca plante medicinale, tincturi, extracte, ele trebuie sa
aiba o puritate cit mai ridicata. Nu se vor folosi plante medicinale provenind din zone industriale sau de pe
terenuri unde s-au combatut daunatorii cu mijloace chimice.
Inainte de folosire sub forma de infuzii, decocturi, tincturi, extracte sau alte forme farmaceutice destinate
in special uzului intern, plantele se vor spala cu apa rece la fel ca fructele sau legumele.
Unele din formele farmaceutice cele mai simple sint pulberile (Puls), inglobate in miere sau ambalate in
casete sau capsule operculate sau sub forma de comprimate. Reprezinta avantajul ca nu sufera actiunea
termica si nici actiunea unor solventi care pot sa le schimbe calitatea.
Maceratul este solutia extractiva cea mai simpla obtinuta din plante la temperatura mediului ambiant.
Acest procedeu este indicat pentru speciile de plante care contin substante active care se extrag la rece, ca de
exemplu: nalba mare, inul s.a. Materia prima vegetala fragmentata sau intreaga se mentine in contact cu
cantitatea de apa potabila prescrisa un timp de 2-l2 ore, agitind din cind in cind. Se filtreaza prin tifon si se
administreaza in aceeasi zi.
Infuzia se recomanda de obicei sa fie preparata din flori sau din partile de planta cu tesuturi fragile
(frunze, muguri, parti aeriene). Materia prima fragmentata se umecteaza cu 3 parti apa calduta. Dupa 5
minute se introduc intr-un vas preferabil din portelan care a fost incalzit in prealabil cu apa clocotita. Peste
plante se toarna apa clocotita si se acopera vasul. Se lasa in repaos 10-l5 minute. Se filtreaza prin tifon, care
se stoarce usor.
Decoctul este tot o solutie extractiva apoasa obtinut la cald din materia prima vegetala fragmentata,
umectata la fel ca in cazul infuziei, dar mentinind la fierbere cu cantitatea de apa prescrisa. Prepararea
decoctului dureaza timp de 15-30 minute la foc domol, in cazul in care nu se prescrie alt timp. Solutia
extractiva apoasa astfel obtinuta se filtreaza fierbinte, apoi peste plantele ca atare sau in amestec se mai
aduce o cantitate de apa pentru a completa apa de evaporare. Acest procedeu se intrebuinteaza in special in
cazul materiilor prime vegetale cu consistenta dura: radacini, scoarta (coji), unele fructe si seminte.
Toate aceste tipuri de solutii extractive se prepara maximum pentru o zi, se pastreaza la frigider, apoi se
aduc la temperatura camerei, se indulcesc cu zahar si miere, ciclamat de sodiu sau aspartam in cazul
diabeticilor, in cazuri de diaree sau nu se indulcesc deloc daca se prescrie aceasta.
Tinctura este o solutie extractiva hidroalcoolica obtinuta la temperatura camerei prin percolare (in
industrie) sau prin macerare in farmacia casei. Timpul de macerare dureaza 7-l0 zile si se foloseste alcool
40-70 grade in cazul in care nu se prescrie alta concentratie. Pentru plantele medicinale cu actiune blinda se
folosesc 20 la suta plante, iar pentru cele cu actiune puternica 10 la suta. Dupa aceea se filtreaza si se lasa sa
se sedimenteze la loc rece. Se pastreaza in sticle brune. Se administreaza sub forma de picaturi.
Siropul face parte din categoria solutiilor extractive apoase si se obtine din macerate, decocturi sau sucuri
de plante la care se adauga 64 la suta zahar pentru a-i asigura o buna consevare in timp. In sirop se pot
adauga tincturi sau alte substante medicamentoase, pentru a le mari eficienta.
 Vinul medicinal este o forma farmaceutica obtinuta din materii prime vegetale fragmentate, dar macerate
in vin de buna calitate. Este destinat uzului intern, in special pentru stimularea apetitului, in care scop se
administreaza cu jumatate de ora inainte de masa. Nu se recomanda celor cu gastrite acide, hipertensilor, in
hepatite, gravidelor, mamelor care alapteaza, copiilor.
Oteturile aromatice se prepara prin macerarea plantelor in otet de vin, in cantitate de 50-l00 g, plante
maruntite la 1 litru otet. Macerarea dureaza 7-8 zile dupa care se filtreaza prin tifon, iar la sfirsit continutul
se preseaza. Se utilizeaza sub forma de frictiuni.
Uleiuri medicinale se obtin prin macerarea plantelor in ulei comestibil, timp de 4-6 saptamini. Astfel se
prepara uleiul de sunatoare, musetel sau din alte plante. Se folosesc pentru ingrijirea unor plagi greu
vindecabile, in arsuri sau in degeraturi.
Iata si citeva forme fitoterapice de uz extern:
Inhalatia se obtine din plante medicinale bogate in uleiuri volatile sau chiar din amestec de uleiuri volatile
care se pun in vase smaltuite si cantitatea de apa clocotita prevazuta. Vaporii de apa saturati in uleiuri
volatile actioneaza prin inhalare patrunzind in caile respiratorii.
Gargarismele se prepara sub forma de infuzie sau decoct din plante si se utilizeaza sub forma de gargara
in stomatite, gingivite, amigdalite, abcese dentare etc.
Cataplasmele sau prisnitele sau compresele sint destinate uzului extern si se obtin din solutii extractive
apoase sau hidroalcoolice cu care se imbiba o bucata de tifon sau pinza curata si se aplica direct pe piele
pentru a obtine un efect revulsiv emolient sau antiinflamator. In acelasi mod se aplica si unele masti
cosmetice din plante.
Baile fitoterapeutice sint forme de utilizare a plantelor medicinale si aromatice destinate uzului extern.
Pentru a obtine un amestec de plante pentru bai (Ceaiuri balneologice), plantele fragmentate se introduc intr-
un saculet de tifon dublu. Dupa umectare, saculetul cu plante se fierbe, conform indicatiei 10-30 minute, la
foc domol, in 3-5 litri apa. Totul se toarna in cada de baie cu apa la o temperatura potrita.
Baile locale se prepara la fel ca baile de plante, dar in cantitati mai mici de lichid si se recomanda in cazul
unor traumatisme locale, plagi purulente, hemoroizi etc.
Exista numeroase alte forme de prelucrare si administrare a plantelor, dar care apartin domeniului
industriei farmaceutice.
Fitoterapia de acasa - pentru fortificarea organismului
Multe din recomandarile medicinei tibetane stravechi se bazeaza pe secrete ale alimentatiei: ce, cum, in
ce succesiune si cind trebuie sa mincam, totul este la fel de important.
Iata cite recomandari ale intatilor din Tibet:
 Lapte proaspat muls baut zilnic, cite o jumatate de pahar, ndeca dispneea (naduful).
 Gris cu lapte. Inteleptii din Tibet sustin ca am inceput cu gris si lapte, trebuie sa incheiem cu ele.
Oricine a depasit bariera celor 40 de ani trebuie sa manince zilnic macar cite linguri de gris cu
lapte. Acesta are o actiune benefica asupra oaselor, muschilor si tractului digestiv.
 Caise uscate. Sint un aliment benefic pentru forta fizica a fiecaruia, mai ales a barbatilor.
 Ciorba de peste, mai ales cea de stiuca, este foarte buna pentru orice organism slabit. Pestele
contine mult fosfor, sodiu, potasiu, iod si alte elemente.
 Nuci, stafide etc. Consumarea zilnica a acestor alimente tonifica sistemul nervos, alina oboseala,
durerile de cap, intareste muschiul inimii si sistemul nervos. Sint foarte utile in afectiunile
hepatice. Se recomanda consumarea la o portie a 30 g nuci, 20 g stafide si 20 g cas.
 Brinza dulce de ci. In fiecare zi se recomanda cite 100 g brinza de ci proaspata, fara sare, in
ateroscleroza, boli de inima sau hepatice.
 Lamii si portocale. Sint fructe foarte bune in fazele incipiente de hipertensiune, in hipertiroidie. Se
poate rade cite o jumatate de lamiie cu coaja si se amesteca apoi cu zahar. Se ia cite o lingurita, de
trei ori pe zi. De asemenea, se pot minca peste zi doua-trei portocale curatate de coaja (ca
taminizant si diuretic).
 Rachitele. Fructele acestui arbust vindeca gastritele.
 Fragi. Mincind cite o jumatate de pahar de fragi (de gradina sau de preferat de padure), de sase ori
pe zi (in total trei pahare zilnic), dispar calculii hepatici.
 Mere. Aceste fructe, cu continutul lor bogat de vitamine si peptine (fibre vegetale), sint
recomandate in tratamentul gutei si al sclerozei vaselor sanguine.
 Patrunjel. Se recomanda sa fie consumat – verde si radacini - in tot timpul anului. Este un agent
coagulant, contine vitamina C si se recomanda in boli ale singelui si anemii.
  Sorb negru (sau ca inlocuitor scorus). Nu exista nici o alta fructa - cultivata sau salbatica - cu un
continut atit de ridicat de iod. Se recomanda in scleroze si in gusa (Basedow). La 1 kg de fructe se
pune 1 kg de zahar. Se consuma fructe cu zahar, de trei ori pe zi, cite o lingurita.
Fitoterapia in cazul afectiunilor pancreasului si ficatului
Pancreatita – proces inflamator-degenerativ
In cazul afectiunilor pancreasului, in timpul tratamentului este foarte recomandata fitoterapia. Pancreatita
cronica reprezinta un proces inflamator-degenerativ insotit de formarea unor elemente fibroase in
pancreas. Se disting forme primare de pancreatita si forme secundare. Ultimele sint insotite de obicei de
inflamarea cailor biliare (colecist cronic, sindromul postcolecist). La dezvoltarea pancreatitei contribuie
consumul de alcool, insuficienta albuminelor in regimul alimentar, tulburari ale circulatiei sanguine, boli
cronice ale ficatului si stomacului.
Prin luarea in consideratie a manifestarilor clinice, se disting
-pancreatita cronica recidivanta (la acesti bolnavi se observa clar faze de acutizare si remisie a bolii);
- pancreatita insotita de dureri;
-pancreatita cronica pseudotumorala cu semne de colestaza;
-variantele sclerotica si latenta.
In cazul pancreatitei, sint tulburate functiile pancreasului: in cazul tipului hipersecretor si hiposecretor si
al diabetului zaharat.
Manifestarile clinice ale pancreatitei sint diverse. Este caracteristica durerea in partea superioara a
stomacului si in zona de sub coasta stinga, fenomene de dispepsie, diaree, slabiciune. Se schimba de
asemenea nivelul fermentilor (tripsina, amilazele, lipazele) in continutul duodenului si in singe. Pentru
silirea diagnosticului de pancreatita cronica o importanta deosebita au datele oferite de analiza
coprologica (amiloreea, creatoreea, steatoreea), edentierea hiperglicemiei sau toleranta scazuta la glucoza,
rezultatele analizelor cu raze roentgen, ecografiile.
Evolutia pancreatitei cronice este complicata adesea de icter si hemoragii gastro-intestinale. In cazul
tratarii bolnalor cu pancreatita acuta, un rol deosebit ii revine regimului alimentar, iar in cazul acutizarii –
mijloacelor antiferment. Cu rol de substitut sint recomandate si preparatele pe baza de fermenti.
Fitoterapia poate fi folosita in tratarea bolnalor cu forme necomplicate de pancreatita cronica, atunci cind
boala nu s-a acutizat. De obicei se folosesc plante care stimuleaza activitatea de regenerare a tesuturilor,
care au proprietati antispasmodice si antiinflamatoare. Cel mai adesea se recomanda un complex de plante
(un amestec).
In cazul pancreatitelor cronice, ca mijloc de tratament impotriva recidivelor pot fi folosite amestecurile
date de mai jos.
 Se amesteca seminte de marar, frunze de menta – cite trei parti, fructe de paducel, flori de siminoc
– cite doua parti, flori de musetel – o parte. 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa
fierbinte, se tin la baie de aburi 30 de minute, apoi se lasa la infuzat o ora, se strecoara si se beau
cite 50 de mililitri de trei ori pe zi, dupa masa.
 Un amestec foarte eficient este si urmatorul: seminte de anason, matase de porumb, radacini de
papadie, frunze de coada-calului, sunatoare, trei-frati-patati (in parti egale). 5 grame din acest
amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasa la infuzat 10 minute, apoi se strecoara si se
beau cite 200 de mililitri de infuzie de trei ori pe zi, inainte de masa.
 Se amesteca seminte de chimen, frunze de urzica (cite trei parti), radacini de obligeana si
valeriana, frunze de coada-soricelului (cite o parte). Se pregateste o infuzie dupa reteta anterioara
si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, la o ora dupa de masa.
 Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie si din urmatorul amestec: frunze de menta si urzica
(cite doua parti), scoarta de crusin (doua parti), radacini de valeriana si obligeana (cite o parte). Se
beau cite 50 de mililitri de infuzie de doua ori pe zi, dimineata si seara inainte de masa. In caz de
constipatie, durata tratamentului este de cinci-sapte zile.
 Tot in cazul pancreatitei insotite de constipatie se pregateste o infuzie dupa aceeasi reteta din
urmatorul amestec: scoarta de crusin (doua parti), frunze de trifoi si menta, radacini de papadie
(cite o parte).
Durata folosirii tratamentului pe baza de fitoterapie in cazul pancreatitei cronice poate varia in functie
de particularitatile evolutiei bolii la fiecare bolnav in parte: frecventa acutizarilor, forma de pancreatita,
gradul de scadere a functiilor pancreasului.
1.In cazul acutizarilor rare (forma recidivanta), fitoterapia poate fi folosita ca un tratament sezonier
antirecidiva pe parcursul a doua luni, de doua ori pe an;
2. In cazul prezentei afectiunii cronice terapia trebuie sa fie permanenta. Bolnalor care manifesta semne
de scadere a functiilor pancreasului le sint recomandate preparate hormonale si fermenti.
Hepatita si cauzele aparitiei sale
Fitoterapia este folosita cu succes si in cazul afectiunilor acute sau cronice ale ficatului.
Hepatita virala acuta (A, B, C) este o afectiune infectioasa generala. Hepatita virala A se caracterizeaza
prin mecanismul fecalo-oral de infectare. Hepatita B se dezvolta dupa transfuziile de singe si alte
preparate. Hepatita virala poate fi insotita de icter, iar in forma in care icterul nu apare este insotita de
usoare simptome subclinice. Formele grave ale afectiunii pot conduce la dezvoltarea starii de precoma sau
chiar coma.
In perioada de reconvalescenta apare de foarte multe ori sindromul posthepatic insotit de manifestari
asteno-vegetative si de dispepsie. In asemenea cazuri este foarte indicata fitoterapia. La unii bolnavi,
afectiunea se prelungeste si se transforma in hepatita cronica.
Hepatita cronica este un proces inflamator in ficat
Hepatita cronica este un proces inflamator in ficat care se intinde, fara a se observa vreo imbunatatire, nu
mai putin de sase luni. Printre factorii etiologici ai afectiunii, pe linga infectia virala, au un rol deosebit
alcoolul, preparatele medicamentoase, preparatele de natura toxica. Dupa semnele clinico-morfologice se
disting hepatita cronica activa (agresiva), hepatita cronica persistenta si reactiva.
La bolnai cu hepatita cronica activa se observa manifestari de durere diverse, dispepsie si fenomene
asteno-vegetative caracteristice pentru patologia ficatului. Adesea apar schimbari ale functiilor altor
organe (artralgie, mialgie, pulmonita), semne ale colestazei interhepatice (mincarimi ale pielii, icter).
Dupa indicatorii analizelor de laborator se vorbeste despre schimbari ale functiei ficatului.
Hepatita cronica poate evolua catre ciroza hepatica
Hepatita cronica persistenta evolueaza fara simptome clinice clare si modificari ale functiei ficatului.
Probele de functionare a ficatului nu arata abateri de la norma de obicei.
Este posibila, dar nu obligatorie evolutia hepatitei cronice catre ciroza ficatului. Aceasta din urma se
poate forma si ca urmare a actiunii altor factori etiologici. Ciroza ficatului se caracterizeaza printr-o
dezvoltare difuza a tesutului conjunctiv, distrofie si necroze ale hepatocitelor, insuficiente functionale. In
functie de etiologie se disting diferite variante ale cirozei hepatice: virala, alcoolica, medicamentoasa,
biliara, mixta si criptogena.
Dupa semnele clinice se disting stadiile procesului (stadiul incipient, al manifestarilor clinice clare si cel
terminal) si fazele sale (activa si neactiva), ceea ce are importanta pentru alegerea unor masuri terapeutice.
Simptomele clinice care se intilnesc in cazul afectiunilor ficatului pot fi transformate in sindromuri
clinice: asteno-vegetati(oboseala rapida, slabiciune iritanta, slabire), dispeptic (greturi, varsaturi, scaderea
poftei de mincare, tulburari ale scaunului), colestaza (mincarimi ale pielii, insomnie, icter), insuficienta
hepatica mica (somnolenta, hemoragii ale dintilor, pigmetarea pielii). Mijloacele fitoterapeutice
micsoreaza manifestarile acestor sindromuri.
!!! Ceaiul de macese si scoruse – indicat impotriva hepatitei acute
In cazul hepatitei acute, fitoterapia este indicata pe parcursul intregii perioade a afectiunii. Bolnalor le
sint foarte indicate ceaiul din macese si scoruse (cite un pahar pe zi), sucul de coacaze, agrise. In cazul
hepatitelor acute sint recomandate amestecurile date.
 Se amesteca in parti egale frunze de menta, flori de siminoc, seminte de fenicul, frunze de coada-
soricelului. 6 grame din acest amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 10
minute, se lasa la infuzat doua ore, apoi se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi,
inainte de masa. Daca se doreste ca amestecul de mai sus sa aiba si efecte sedante se mai adauga
radacina de valeriana, frunze de trifoi si de bujor.
 Se amesteca radacina de valeriana, frunze de menta, flori de paducel si de musetel, muguri de
hamei (in parti egale). Se pregateste o infuzie dupa reteta de mai sus si se administreaza dimineata
si seara inainte de culcare cite 100 de mililitri, inainte de masa.
 In perioada posthepatica sint indicate sucurile de legume (morco, cartofi, varza, sfecla) diluate cu
apa; se bea cite o jumatate de pahar si se creste treptat doza de concentratie a sucurilor, in functie
de cit suporta bolnavul (la unii pacienti, sucurile provoaca balonare).
In tratarea bolnalor cu hepatita cronica se folosesc cel mai des mesteacanul, merisorul, siminocul,
sunatoarea, galbenelele, porumbul, papadia, sala, macesul, iarba-dulce si alte plante medicinale. In cazul
unei actitati intense a procesului (hepatita activa), fitoterapia este indicata alaturi de preparate
medicamentoase. Prin obtinerea efectului medicamentelor, doza acestora este scazuta treptat.
In cazul hepatitei cronice, tratamentul fitoterapeutic dureaza cinci-sase luni, dupa care se face o pauza de
una-doua luni. Dupa aproximativ un an se poate intrerupe administrarea permanenta a infuziilor de plante,
iar in anii urmatori se va urma un tratament antirecidiva in perioadele cele mai probabile de acutizare
pentru fiecare bolnav sau primavara si toamna.
Bolnavilor care sufera de hepatita cronica li se recomanda mai multe amestecuri de plante medicinale.
 Se amesteca flori de siminoc, frunze de coada-calului, frunze de urzica, macese (cite doua parti),
frunze de mesteacan, frunze de sunatoare, scoarta de crusin (cite o parte). 5 grame din acest
amestec se pun in 300 de mililitri de apa fierbinte, se fierb 5 minute, se lasa la infuzat patru-cinci
ore intr-un loc calduros, se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de
masa.
 Foarte indicat este si amestecul din flori de musetel, radacini de iarba-dulce, matase de porumb
(cite doua parti), frunze de menta, frunze de sunatoare (cite o parte). Se pregateste o infuzie si se
administreaza dupa reteta de mai sus.
 Se amesteca in parti egale radacini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-soricelului, flori
de luminarica si galbenele. Infuzia se pregateste si se administreaza ca si la reteta precedenta.
 Se amesteca seminte de fenicul si chimen, scoarta de crusin, frunze de coada-soricelului si fierea-
pamintului (in parti egale). Se face o infuzie si se beau cite 200 de mililitri pe parcursul zilei in
inghitituri mici. Este foarte recomandata in cazul inclinatiei catre constipatie.
 Se amesteca radacini de iarba-dulce, frunze de rostopasca si sor(cite o parte), flori de musetel si
frunze de menta (cite doua parti). Din 5 grame de te se pregateste o infuzie si se beau cite 200 de
mililitri o data, de doua ori pe zi, inainte de masa. Este o reteta foarte eficienta si in cazul colitei.
Matase de porumb si frunze de coada calului – recomandarile medicinei populare
In medicina populara este folosita si urmatoarea reteta: se amesteca matase de porumb, frunze de
coada-calului (cite doua parti), frunze de sunatoare, seminte de anason (cite o parte). 5 grame din
acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se pun la baie de aburi sau la foc mic 30 de
minute, apoi se mai lasa la infuzat 10 minute, se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori
pe zi, cu o ora inainte de masa.
 Se amesteca radacini de papadie (doua parti), frunze de trifoi, frunze de coada-calului si iarba-
rosie (cite o parte). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa rece, se lasa la infuzat
zece ore, se fierb dupa aceea 10 minute, apoi se strecoara; se beau cite 50-l00 de mililitri de trei
ori pe zi, inainte de masa.
 Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: doua parti flori de galbenele,
cite o parte flori de boz, frunze de rostopasca si fierea-pamintului. Se beau cite 100 de mililitri de
trei ori pe zi, inainte de masa.
 Acelasi mod de preparare si de administrare este recomandat si in cazul urmatorului amestec de
plante: flori de musetel si de galbenele, frunze de menta (cite doua parti), frunze de trei-frati-patati
(o parte).
 Similar se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: flori de siminoc, frunze de coada-
soricelului (cite doua parti), frunze de pelin, seminte de fenicul (o parte).
In ciroza hepatica, plantele se folosesc impreuna cu medicamentele
In cazul bolnalor cu ciroza hepatica se folosesc aceleasi retete ca si in cazul tratarii hepatitelor cronice. In
perioadele de acutizare a afectiunii, fitoterapia poate fi administrata impreuna cu preparatele farmaceutice.
Astfel, pot fi folosite amestecuri de plante care au actiune antiinflamatoare, care contin vitamine,
stimuleaza procesele de regenerare si care cresc rezistenta generala a hepatocitelor. In caz de necesitate
pot fi folosite plante cu actiune diuretica, purgativa, dar intotdeauna trebuie sa fie alese acele plante care
nu contin cantitati mari de alcaloizi toxici sau substante iritante. In acest sens, nu este bine sa includeti in
amestecurile de plante pentru perioade indelungate (mai mult de doua-trei saptamini) crusin, revent,
sunatoare, rostopasca. De asemenea, este bine sa evitati la un moment dat plantele atit de recomandate in
unele retete: ghintura, ienuparul, tataneasa, pelinul, dracila.
In cazul cirozei hepatice sint recomandate de asemenea amestecuri de plante medicinal
 Se amesteca macese, flori de siminoc (cite doua parti), frunze de urzica (o parte). 5 grame din
acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasa la infuzat patru ore, apoi se
administreaza pe parcursul zilei 200 de mililitri de infuzie, in inghitituri mici.
  Se amesteca radacini de cicoare, frunze de coada-calului si coada-soricelului, flori de galbenele
(in parti egale). Se pregateste o infuzie si se administreaza dupa reteta de mai sus.
 Se amesteca seminte de chimen, flori de galbenele, frunze de coada-soricelului, flori de musetel,
radacini de iarba-dulce, macese (in parti egale). 10 grame din acest amestec se pun in 500 de
mililitri de apa calduta, se lasa la infuzat in termos opt ore, apoi se da in clocot, se strecoara si se
administreaza cite 100 de mililitri dimineata si seara, inainte de masa.
Aceste amestecuri de te pot fi utilizate pe parcursul a sase-sapte luni, apoi se face o pauza de
una-doua luni. In perioadele de pauza sint indicate ceaiurile taminizante.
 Se amesteca macese, frunze de urzica, radacini de morcovi(cite trei parti), coacaze negre (o parte).
5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa, se fierb 10 minute, se lasa la infuzat patru
ore, apoi se beau cite 200 de mililitri pe zi, in timpul meselor.
 Dupa aceeasi reteta se pregateste o infuzie din urmatorul amestec: macese si fructe de merisor
(cite o parte), frunze de urzica (trei parti); se beau cite 100 de mililitri de doua-trei ori pe zi,
inainte de masa.
Fitoterapia in cazul ulcerului gastric si duodenal
Ulcerul gastric si duodenal, prin raspindirea sa, prin greutatile pe care le intimpina bolnavii, prin
complicatiile care apar, prin rata mortalitatii procata de aceasta boala, ocupa un loc important printre
afectiunile cronice ale tubului digestiv. Se presupune ca ulcerele gastro-duodenale se intilnesc la
aproximativ 2-3 la suta din populatia adulta. Exista date care afirma ca fiecare a zecea persoana, pe
parcursul vietii, sufera de aceasta afectiune.
Manifestarile clinice ale bolii
Ulcerul este o afectiune cronica recidinta, in perioada de acutizare a careia se formeaza unele plagi in
stomac si duoden. La originea bolii se gasesc predispozitia ereditara fata de aceasta boala, tensiunea
psiho-emotionala, obiceiurile daunatoare (alimentatia nerationala, nicotina). In patogeneza formarii
ulcerelor are rol agresiunea acidopeptinica si slabirea rezistentei mucoasei din zona gastro-duodenala.
Manifestarile clinice ale ulcerului sint diferite si variabile. In perioada de acutizare a bolii, mai ales in
localizarea ulcerului in bulbul duodenului, sint caracteristice durerile, arsurile, adesea varsaturile cu
continut acid.
Durerea se manifesta mai ales pe stomacul gol, la una-trei ore dupa masa, adesea noaptea si este calmata
prin administrarea unor medicamente sau a alimentelor. Ulcerul, in special in stadiile incipiente ale
dezvoltarii, este insotit adesea de constipatie, dischinezie intestinala si a cailor biliare. De multe ori,
ulcerul poate fi confundat o perioada mare de timp cu simptomatica unei gastrite cronice. Prin
introducerea in practica a gastroscopiei, diagnosticarea ulcerelor gastro-duodenale s-a imbunatatit
considerabil.
Durata mare a ulcerului gastric este influentata de multe ori de scaderea productiei acide a mucoasei
stomacului pusa in legatura cu dezvoltarea in el a unor modificari atrofice. In acest stadiu, boala se
manifesta de obicei prin plagi in stomac.
Cele mai frecvente complicatii ale ulcerului gastric sint:
• hemoragiile de intensitate diferita,
• perforarea stomacului si duodenului,
• procesele penetrante.
Adesea, dupa citeva acutizari se dezlta o stenoza exagerata si se observa transformarea ulcerului in cancer.

Principiile de tratare a bolnavilor cu ulcer gastric

Tratarea ulcerului gastric, in ciuda cantitatii uriase de mijloace medicamentoase, continua sa ramina o
problema complicata. La alegerea unui tratament trebuie sa se ia in consideratie ca in cazul ulcerului
duodenal pe primul loc se afla cresterea factorului acido-peptinic, iar in cazul ulcerului gastric – scaderea
rezistentei si capacitatilor regeneratoare ale mucoasei stomacului. Trebuie atrasa atentia si asupra
tulburarilor de motricitate a stomacului si duodenului, caracteristice pentru ulcerul gastric.
Principiile de baza in tratarea bolnavilor cu ulcer gastric sint:
• un regim recuperator rational,
• dietoterapia,
• psihoterapia prin indepartarea obligatorie a fumatului, a preparatelor medicamentoase care
farizeaza ulcerul si a altor factori nefarabili,
• refuzul bauturilor alcoolice.
Dintre medicamente s-au raspindit foarte mult ranitidina, famotidina si omeprazolul, care scad brusc
activitatea secretorie a stomacului. Dintre mijloacele care apara mucoasa sint indicate preparatele pe baza
de bismut coloidal, combinatia de saruri de aluminiu si sulfat de zaharoza. O atentie deosebita este
acordata suprimarii lui Helicobacter pylori, care traieste in mucoasa din zona gastro-duodenala si
contribuie la formarea ulcerelor.
Bolnavilor cu plagi care nu s-au vindecat mult timp si in cazul unei astenizari bine exprimate li se
recomanda preparatele albuminice, vitaminele.
Bolnavilor cu tulburari nevrotice li se recomanda administrarea unor tranchilizatori, iar in cazul
sindromului astenic sau al celui agitat-depresiv sint indicate antidepresivele.
Preparate pe baza de plante medicinale
Pentru tratarea bolnavilor cu ulcer gastric se folosesc preparatele obtinute din plante. Se bucura de
popularitate uleiul de catina, care contine un amestec de caroten si gliceride ale acizilor organici (este
recomandata administrarea unei lingurite de doua-trei ori pe zi, cu 20-30 de minute inainte de masa). Este
indicat de asemenea uleiul de macese, care contine acizi grasi saturati si nesaturati, carotinoide. Preparatul
acesta stimuleaza vindecarea ranilor.
Proprietati extraordinare are si extractul din radacina de iarba-dulce. Acesta creste secretia de mucoasa
de aparare si scade activitatea peptinica a sucului gastric; se administreaza cite 0,3 grame pe zi timp de o
saptamina, iar in urmatoarele patru saptamini – cite 0,15 grame. In unele cazuri, extractul de iarba-dulce
proaca tulburari ale meolismului apei si formarea unor umflaturi.
In cazul ulcerului gastric sint recomandate de asemenea: extractul din radacini de iarba-mare – cite 0,1
grame de trei-patru ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa; sucul de patlagina – cite o lingurita de trei
ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa; ceaiul din flori de musetel. Ceaiul de musetel, datorita faptului
ca formeaza pe mucoasa stomacala un strat de aparare, impiedica actiunea pepsinei.
Plantele care previn recidivele
In cazul ulcerului gastric se folosesc foarte adesea plantele medicinale. In perioadele de acutizare si
pentru prevenirea recidivelor se folosesc aceleasi plante ca si in tratarea gastritei cronice insotita de
aciditate crescuta:
 se amesteca frunze de patlagina, flori de musetel, frunze de rozmarin salbatic (cite doua parti),
frunze de coada-soricelului, fructe de maces (cite o parte). 10 grame din acest amestec se pun in
500 de mililitri de apa fierbinte, se lasa la infuzat cinci-sase ore, se beau cite 100 de mililitri de
trei ori pe zi, inainte de masa.
 se amesteca seminte de fenicul, radacini de nalba mare, flori de musetel, radacini de iarba-dulce
(in parti egale). 5 grame din acest amestec se pun intr-un pahar cu apa fierbinte, se lasa la infuzat
20 de minute, apoi se beau cite 200 de mililitri de infuzie o data pe zi, inainte de cina.
 foarte eficient este si urmatorul amestec: radacini de iarba-dulce, obligeana, frunze de menta,
frunze de coada-soricelului (cite doua parti), frunze de sunatoare, seminte de chimen (cite o
parte), frunze de patlagina (patru parti). 10 grame din acest amestec se pun in doua pahare de apa
calduta (fiarta si apoi racita 30 de minute), se lasa la infuzat in termos 10-l2 ore, se beau cite 100
de mililitri de trei-patru ori pe zi, dupa masa.
 se amesteca frunze de patlagina, flori de musetel, frunze de coada-soricelului, radacini de iarba-
dulce (in parti egale); se pregateste o infuzie care se administreaza ca si cea de mai inainte.
!!! Musetelul, galbenelele calmeaza arsurile
In cazul unor dureri persistente si al arsurilor, medicina populara recomanda ca timp de zece zile, pe
parcursul a doua-trei luni, sa se alterneze folosirea urmatoarelor amestecuri de plante:
 flori de musetel – o parte, flori de galbenele, frunze de podbal – cite patru parti; 5 grame din
amestecul de plante se pun intr-un pahar cu apa, se pun dupa aceea la baie de aburi 15 minute, se
lasa la infuzat 45 de minute, apoi se strecoara si se administreaza cite una-doua linguri de trei-
patru ori pe zi inainte de masa.
 flori de musetel – o parte, frunze de sunatoare, frunze de patlagina – cite patru parti; se pregateste
o infuzie ca si cea dinainte.
 radacini de iarba-dulce, flori de musetel, seminte de fenicul (in parti egale); 5 grame din acest
amestec se pun intr-un pahar de apa, se pun la baie de aburi 20 de minute, se lasa la infuzat 20 de
minute, apoi se strecoara si se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
 frunze de coada-soricelului, flori de musetel si galbenele (in parti egale); se pregateste o infuzie si
se bea de trei ori pe zi cite un pahar, inainte de masa.
  radacini de nalba-mare – trei parti, frunze de menta, radacini de iarba-mare – cite o parte; se
pregateste o infuzie din care se beau cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
 frunze de rozmarin salbatic, flori de musetel, frunze de fierea-pamintului, frunze de sunatoare,
frunze de menta (in parti egale); se pregateste o infuzie din amestecul de plante si se bea cite un
pahar, de trei ori pe zi, inainte de masa.
!!! Crusin, menta si urzica pentru a scapa de constipatie
Pentru imbunatatirea functiei intestinale, pentru scaderea constipatiei care insoteste adesea ulcerul gastric,
este recomandat urmatorul amestec de plante: scoarta de crusin – trei parti, frunze de menta doua parti,
frunze de urzica, radacini de obligeana si leriana – cite o parte. Se pregateste o infuzie si se beau cite 10
mililitri dimineata si seara, inainte de masa; durata tratamentului este intre cinci si sapte zile.
In cazul unei iritatii crescute, al tulburarilor somnului, care pot aparea la bolnavii cu ulcer gastric si
duodenal, este recomandat urmatorul amestec de plante cu proprietati extraordinare: frunze de menta si
trifoi – cite doua parti, radacini de leriana, muguri de hamei – cite o parte; se pregateste o infuzie care se
administreaza de trei ori pe zi, inainte de masa, in doze de cite o jumatate de pahar.
!!! Decoctul din radacini de albastrele vindeca ranile stomacale
In cazul ranilor stomacale care se vindeca foarte greu, unii autori recomanda decoctul din radacini de
albastrele (6 grame de planta la 200 de mililitri de apa), din care se ia cite o lingura de trei-patru ori pe zi,
intre mese. In medicina populara este indicat de asemenea decoctul de rozmarin salbatic (10 grame de
planta la 200 de mililitri de apa), cu 30 de minute inainte de masa, iar la doua ore dupa masa – decoctul
din radacina de albastrele.
In cazul acutizarii ulcerului gastric, adesea apare o durere in zona inimii, de intensitate diferita (sindromul
gastro-cardiac). In aceste cazuri, in amestecurile de plante medicinale pot fi adaugate leriana, talpa-gistei,
flori de paducel, o doza mai mare de menta.
De asemenea, este recomandat urmatorul amestec de plante: frunze de patlagina, radacini de iarba-dulce
– cite o parte, flori de musetel, frunze de menta – cite patru parti, radacini de leriana, flori de paducel –
cite doua parti; se pregateste o infuzie din care se beau cite 50 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
!!! Plantele se administreaza in functie de stadiul bolii
Bolnavii pot adopta tactica inlocuirii amestecurilor de plante in functie de stadiul afectiunii. In stadiul
acut si preacut al ulcerului gastric (intre prima si a treia saptamina) este indicat urmatorul amestec de
plante: flori de galbenele, frunze de sunatoare, radacini de talpa-gistei, frunze de urzica – cite o parte,
frunze de menta – doua parti; 15 grame din acest amestec se pun intr-un pahar de apa fierbinte, se lasa la
infuzat 30-40 de minute, se strecoara, apoi se administreaza cite 50 de mililitri de patru ori pe zi, inainte
de masa.
In perioada de cicatrizare si epitelizare (a patra si a cincea saptamina) se foloseste amestecul: frunze de
rozmarin salbatic, frunze de patlagina – cite doua parti, macese – o parte. Se pregateste o infuzie care se
administreaza de trei ori pe zi, inainte de masa.
Bolnavii cu forme complicate de ulcer gastric au nevoie de o perioada de spitalizare. Este importanta de
asemenea silirea unei interventii operatorii imediate (in cazul perforatiei, al hemoragiei) sau purificate (in
cazul penetratiei, formarii tumorilor maligne). Folosirea fitoterapiei fara observatia medicului in aceste
cazuri nu este permisa. Exceptie fac doar bolnavii cu hemoragii (dar numai dupa ce s-a exclus
posibilitatea unui cancer).
In asemenea cazuri sint indicate infuziile:
 infuzie din frunze de urzica: 20 de grame de ta la 200 de mililitri de apa, apa trebuie sa fie
fierbinte, se lasa 40 de minute la infuzat, se administreaza cite 100 de mililitri de patru ori pe zi;
 infuzie din scoarta de stejar care se pregateste in acelasi fel si se administreaza in doze de cite 50
de mililitri de patru ori pe zi, inainte de masa.
!!! Includeti in regimul alimentar fructe si legume proaspete
In cazul inclinatiilor catre hemoragii este recomandat urmatorul amestec: flori de musetel – o parte,
radacini de talpa-gistei, frunze de sunatoare – cite patru parti; 10 grame din acest amestec se pun intr-un
pahar de apa, se lasa 15 minute la baie de aburi, se lasa la infuzat 45 de minute si se administreaza cite o
lingura de patru ori pe zi, inainte de masa.
Un amestec cu proprietati uimitoare pentru tratarea ulcerului gastric este urmatorul: flori de musetel,
seminte de fenicul, macese (in parti egale). 10 grame din acest amestec se pun in 500 de mililitri de apa,
se lasa la infuzat 30 de minute si se administreaza cite 100 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa.
Deja dupa o saptamina de urmare a acestei terapii, o treime dintre bolnavi vor observa o imbunatatire
considerabila a starii lor de sanatate, iar mai tirziu durerile vor inceta, scaunul se normaliza, vor disparea
de asemenea starile cu caracter astenic.
Daca in stadiul de acutizare a afectiunii este adoptata tactica unei diete de refacere, dupa disparitia
durerilor ea trebuie largita prin intensificarea proceselor de administrarea a unei cantitati mai mari de
albumine (110-l30 de grame in 24 de ore), prin includerea in regimul alimentar zilnic a fructelor si
legumelor proaspete.
Sint recomandate astfel sucurile pregatite din legume si fructe neacide, din varza proaspata, din cartof
(se administreaza cite o jumatate de pahar de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, timp de doua-
trei saptamini).
Pietrele la rinichi pot fi semnul tulburarilor de metabolism - fitoterapia in cazul pietrelor la rinichi
Cum arata urina bolnavului
Atunci cind o persoana sufera de pietre la rinichi, urina este la inceput groasa, apoi devine subtire si
foarte deschisa la culoare. Daca in urina exista depuneri rosiatice sau galbui, acesta este un semn clar al
prezentei pietrelor la rinichi.
Cum e la colica renala
In cazul colicilor renali si al pietrelor la rinichi sint caracteristice accesele de dureri chinuitoare de mijloc
si dureri ale partilor laterale ale stomacului, ale organelor sexuale si ale suprafetei interioare a coapselor.
Pietrele la rinichi si accesele de colici renali sint cele mai frecnte cauze ale pielonefritei. Pietrele la rinichi
sint de diferite tipuri: oxalice, calcice, fosfatice. Pietrele si nisipul la rinichi si in caile urinare pot aparea
din cauza unor tulburari de metabolism, ca urmare a unei alimentatii incorecte, dar rol determinant joaca
si alti factori.
Tratamentul este indreptat catre aceea ca la inceput sa se sparga sau sa se dizolve pietrele. Pentru
aceasta este recomandata abtinerea de la mesele bogate, este indicat de asemenea bolnavilor sa bea numai
sucuri citeva zile: de trei ori pe zi se bea cite un pahar de suc de sfecla in care se adauga una-doua linguri
de suc de lamiie. Dupa aceea, citeva zile la rind se administreaza infuzie din frunze sau seminte de ridiche
(o lingura de seminte la un pahar de apa fierbinte) sau suc de ridiche cu miere. Dupa citeva zile de regim
bazat pe sucuri puteti folosi unele mijloace diuretice.
Foarte recomandata este si o baie de sezut, timp de 20 de minute, cu un decoct din seminte de in sau cu
ulei de masline, dupa care trebuie sa stati in pat si sa va puneti pe mijloc si pe stomac o compresa cu
cartof fiert in coaja sau dat pe razatoare. Daca apare insa urina cu singe, in loc de compresa cu cartof
puneti-va una cu gheata.
!!! Pepenele galben elimina nisipul
Ca mod de ata, trebuie sa evitati frigul, stresul, teama si suprasolicitarea sexuala.
In ceea ce priveste alimentatia, trebuie evitate produsele care provoaca constipatii, in special legumele
din familia varzei si majoritatea celor cu boabe. In cazul pietrelor de orice origine, trebuie eliminate din
regimul alimentar bauturile alcoolice.
Afinele si capsunile amestecate sau separat sint recomandate intreg sezonul in cazul pietrelor la rinichi,
dar si in cazurile de podagra, in tulburarile de metabolism si in reumatism.

Consumul frecvent de miez de pepene galben contribuie la eliminarea pietrelor mici si a nisipului din
rinichi si din vezica urinara.
Cite zece simburi de fistic mincati zilnic contribuie de asemenea la spargerea pietrelor. Pentru
eliminarea pietrelor trebuie sa beti multa apa, sucuri de fructe dulci, astringente, dar nu acide, ceaiuri de
plante.
Sucuri si efecte asupra maladiei
Fitoterapia in cazul pietrelor la rinichi contribuie la resilirea tulburarilor de metabolism, la eliminarea
impreuna cu urina a nisipului si a pietrelor mai mici.
Sucurile de ridichi, sfecla, mesteacan, lamiie, patrunjelul, menta, pelinul, scortisoara, semintele de
ridiche contribuie la spargerea si eliminarea pietrelor. Trebuie sa beti cite 30 de mililitri de suc de ridiche
in fiecare dimineata pe stomacul gol.
Primavara este recomandat a se bea pe stomacul gol cite un pahar de suc proaspat din muguri de
mesteacan, in fiecare zi, timp de 25-30 de zile.
 Sucul de troscot in timpul infloririi: se bea cite o lingurita de suc de trei ori pe zi, cu 30-40 de
minute inainte de masa; este un foarte bun mijloc diuretic.
 Sucul de scoruse se administreaza in doze de cite 50 de mililitri de trei ori pe zi, inainte de masa,
 timp de 30-40 de zile.
 Sucul de coacaze rosii (cite o jumatate de pahar de trei ori pe zi) actioneaza pozitiv asupra
pietrelor la rinichi.
 Sucul din frunze de urzica (cite doua linguri de suc de trei ori pe zi, timp de 25-30 de zile)
actioneaza favorabil asupra pietrelor oxalice la rinichi.
 Sucul de morcovi (cite o lingura de trei-patru ori pe zi, timp de citeva luni) este foarte recomandat
ca mijloc diuretic impotriva pietrelor la rinichi si la vezica urinara.
 Sucul din frunze si radacini de patrunjel (cules in lunile iunie-septembrie) se amesteca cu miere si
se iau cite doua-trei linguri de trei ori pe zi, inainte de masa; sucul este contraindicat femeilor
insarcinate.
!!! Semintele de morcov - recomandate de medicina populara
O lingurita de radacini de patrunjel maruntite si o lingurita de frunze de patrunjel se pun intr-un pahar cu
apa fierbinte, se lasa la infuzat in vasul acoperit timp de doua-trei ore; se bea cite un pahar de infuzie in
trei doze, inainte de masa, in inghitituri mici. Iarna se poate folosi patrunjelul uscat pentru infuzia
pregatita in acelasi fel.
Foarte indicat este decoctul de sfecla cu unt topit, dar si decoctul de scortisoara (de citeva ori pe zi), cu
unt sau cu ulei de masline.
Puteti folosi si decoctul din frunze de mesteacan cu miere si unt. Otetul cu miere este recomandat in
decoctul de pelin ca mijloc diuretic.
 Doua linguri de radacini maruntite de maces se pun intr-un pahar cu apa, se fierb 15-20 de minute,
se acopera vasul si se lasa la infuzat doua ore, dupa care se strecoara. Se bea cite o jumatate de
pahar din decoct de patru ori pe zi, timp de 30-40 de zile.
 O lingurita de coada-calului se pune in 200 de mililitri de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 de
minute si se bea dimineata pe stomacul gol; dupa o jumatate de ora se poate lua micul dejun. Beti
aceasta infuzie timp de doua-trei luni, fara pauza.
 Se pune o lingura de seminte de morcov intr-un pahar cu apa fierbinte; se acopera vasul si se lasa
la infuzat 12 ore, dupa care se strecoara; se administreaza infuzia calduta, cite o jumatate de pahar
de cinci-sase ori pe zi, inainte de masa. In loc de infuzie puteti folosi praf din seminte de morcov,
cite 1 gram de trei ori pe zi, cu 30-40 de minute inainte de masa.
 Trei lingurite de frunze proaspete de troscot se pun la infuzat patru ore in doua pahare de apa
fierbinte, dupa care se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de patru ori pe zi inainte de masa.
 Doua linguri de radacini de pastirnac taiate marunt se pun intr-un pahar cu apa fierbinte. Se bea de
patru ori pe zi, inainte de masa, cite un sfert de pahar de infuzie (cu zahar sau cu miere). Se pot
folosi si frunzele de pastirnac (o lingurita si jumatate de frunze la un pahar de apa) sau semintele
(o jumatate de lingurita de seminte pisate la doua pahare cu apa).
!!! Infuzia de pere uscate calmeaza durerile
 O lingura cu rf de pere uscate taiate marunt se pune intr-o jumatate de litru de apa fierbinte, se
lasa la infuzat patru ore, apoi se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de infuzie de patru ori
pe zi, cu 30-40 de minute inainte de masa.
 O lingurita de seminte de in se pune in 200 de mililitri de apa fierbinte, se da in clocot. Se beau
cite 100 de mililitri la fiecare doua ore, pe parcursul a doua zile. De asemenea, se pot pune pe
zona rinichilor comprese cu decoct din seminte de in.
 Pregatiti urmatorul amestec: frunze de strugurii ursului - 20 de grame, seminte de morcov - 30 de
grame, frunze de coada-calului - 20 de grame, frunze de viorele - 10 grame, muguri de mesteacan
- 20 de grame, radacini de obligeana - 20 de grame, frunze de merisor - 20 de grame. Doua linguri
din acest amestec se pun in doua pahare cu apa fierbinte, se fierb 4-5 minute la foc mic, se lasa la
infuzat o ora, apoi se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de trei ori pe zi, cu 30-40 de
minute inainte de masa, timp de o luna. Se face o pauza de trei-patru zile, dupa care tratamentul se
reia.
 Foarte eficient este si urmatorul amestec de plante: frunze de zmeura sau de mur - patru parti, flori
de iarba-neagra - patru parti, frunze de mesteacan - o parte, frunze de podbal - o parte. O lingura
din acest amestec se pune intr-un pahar de apa fierbinte, se lasa la infuzat doua-trei ore, apoi se
strecoara. Se ia cite o lingura din aceasta infuzie de patru ori pe zi.
 Se amesteca frunze de strugurii ursului - o parte si frunze de coada-calului - o parte. Se beau cite
 400 de mililitri pe zi din decoctul pregatit din acest amestec de plante. Terapia se urmeaza doua
saptamini, apoi se fac doua saptamini de pauza, dupa care se reia.
Amestecuri de plante cu proprietati diuretice
 Impotriva pietrelor la rinichi, medicina populara recomanda si urmatorul amestec: radacini de
dracila - 30 de grame, frunze de capsun - 40 de grame, radacini de iarba-mare - 50 de grame, tarite
de porumb - 30 de grame, frunze de mesteacan - 20 de grame. O jumatate de pahar din acest
amestec se pune intr-un litru de apa fierbinte, se acopera vasul si se lasa la infuzat timp de 10-l2
ore. Infuzia se bea indulcita cu miere.
 Pregatiti urmatorul amestec de plante cu proprietati diuretice: frunze de pelin - 10 grame, frunze
de strugurii ursului - 15 grame, frunze de coada-calului - 10 grame, seminte de morcov - 15
grame, seminte de marar - 10 grame. 12 grame din acest amestec se pun la infuzat in doua pahare
cu apa fierbinte timp de 12 ore. Se fierb dupa aceea 5 minute si se strecoara. Se bea cite o
jumatate de pahar de patru ori pe zi, la o ora dupa masa.
 Se amesteca flori de siminoc (15 grame), radacina de rent (10 grame), frunze de coada-soricelului
(25 de grame). O lingura din acest amestec se pune intr-un pahar de apa fierbinte, se acopera
vasul, se lasa la infuzat o ora, dupa care se strecoara. Se bea cite o jumatate de pahar de doua ori
pe zi, cu 30-40 de minute inainte de masa. Este o reteta foarte potrivita pentru colerici si sangnici.
 Amestecati frunze de viorele (30 de grame), frunze de nuc (30 de grame), radacini de iarba-dulce
(15 grame), scoarta de crusin (10 grame), radacina de brusture (10 grame). O lingura din acest
amestec se pune in trei pahare de apa si se pun la fiert pina cind mai ramin doar doua pahare de
apa. Se bea cite un pahar din acest decoct de trei ori pe zi.
 Recomandat este si urmatorul amestec: fructe de ienupar (15 grame), frunze de merisor (15
grame), frunze de troscot (15 grame), frunze de coada-calului (30 de grame). O lingura din acest
amestec se pune intr-un pahar cu apa fierbinte, se acopera vasul, se lasa la infuzat o ora, dupa care
se strecoara. Se bea cite un pahar de doua ori pe zi, dimineata si seara.
Exercitii fizice impotriva durerilor
Pentru a usura eliminarea pietrelor sint necesare unele exercitii fizice:
1. Pozitia initiala - stind pe spate sau asezat. Ochii trebuie sa fie inchisi. Concentrati-va atentia asupra
centrului bioenergetic situat in zona mijlocului, in zona opusa buricului, incercati sa va imaginati
clar in fata ochilor acest punct. Rotiti in gind in jurul acestui punct un glob (cu diametrul de 8-l2
milimetri), de la stinga la dreapta, desenind un cerc cu diametrul de aproximativ 8 centimetri.
Faceti acest exercitiu de opt ori, apoi mai repetati-l inca de opt ori, de aceasta data rotind globul de
la dreapta la stinga.
2. Repetati tot exercitiul, de aceasta data incepind rotirea globului dinainte catre inapoi si in directie
inrsa. Faceti acelasi lucru si atunci cind globul se roteste pe suprafata orizontala: mai intii de la
stinga la dreapta, apoi de la dreapta la stinga. In acest fel, globul se roteste pe rind in trei zone
perpendiculare in jurul centrului bioenergetic.
3. Miscarile circulare trebuie facute cit mai exact. Viteza de rotatie trebuie sa corespunda propriei
dispozitii sufletesti (trebuie sa urmariti tot timpul globul, nu sa il alergati). Metoda de respiratie
este prin stomac. Repiratia trebuie sa fie ritmica, iar corpul relaxat, In exterior, totul trebuie sa aiba
loc fara nici un fel de efort. Daca ati o imaginatie deosebita, reprezentati-va un glob de culoare
albastra. Daca va este greu sa va imaginati un glob colorat, nu va mai ginditi deloc la culoare.
4. Pozitia initiala - stind intins pe spate. In timp ce respirati, imaginati-va ca, prin respiratia profunda,
suvoiul de aer cald (curentul energetic), trecind prin nari, merge in jos, de-a lungul coloanei
vertebrale, catre zona mijlocului si mai departe catre coapse. Dupa aceea, acest suvoi merge
inainte, lviondu-se de peretele stomacului. Dupa ce ati tras aer in piept, incepeti sa il eliminati
straduindu-va sa va imaginati cum scoateti din corp suvoiul de aer rece in directie inversa - din
stomac catre coapse, dupa aceea de-a lungul coloanei vertebrale, in sus, pina la nari. Faceti acest
execitiu de opt ori. In patologia bolii repetati exercitiul de citeva ori pe zi, crescind treptat timpul
de indeplinire a exercitiului.
5. Pozitia initiala - stind intins pe burta, antebratele dispuse in fata pieptului, iar coatele indreptate in
afara. In acelasi timp cu respiratia profunda ridicati-va incet partea superioara a trunchiului,
incepind cu capul, apoi gitul, umerii, sprijinindu-va pe mijloc. Atunci cind expirati lasati-va usor
pe stomac, facind procedura in sens invers. Repetati exercitiul de 15 ori.
6. Pozitia initiala - stind in picioare. Stringeti amindoua miinile in pumn. Apasati in timp ce inspirati
 pe coasta cea mai de jos cu degetele aratatoare, la stinga si la dreapta, pe punctul care se gaseste la
aproximativ doua palme mai sus de coapse. In timp ce expirati, relaxati-va. Repetati exercitiul de
cinci ori.
7. Pozitia initiala - stind in picioare. Picioarele trebuie sa fie drepte, iar calciiele apropiate unul de
altul. Ridicati-va calciiele la maximum, apoi lasati-va pe calciie, lovindu-le apoi de podea, de 15-
20 de ori.
8. Masati-va mijlocul in zona rinichilor de 200 de ori. Inainte de aceasta frecati-va palmele pina sa
incalzesc. Faceti aceasta miscare in jos pina la osul sacrum, apoi continuati sa va masati, ducind
miinile cit mai sus posibil. Aceasta este considerata o singura miscare. Atunci cind ati inceput sa
transpirati incetati masajul.
!!! Colericii si sangnicii fac pietre de natura oxalica
Pietrele oxalice la rinichi (avind la baza oxalate de calciu) la persoanele cu asemenea temperamente
constau in principal din saruri ale acidului oxalic, au culoare galbena sau rosiatica, provoaca iritatii, arsuri,
hemoragii si pot fi cauza unor dureri crunte, care cuprind tot mijlocul. Urina are culoare galben inchis sau
rosie, provoaca senzatia de arsura, adesea se elimina impreuna cu urina si singe sau puroi. La formarea
pietrelor contribuie alimentele care contin acid oxalic in cantitati foarte mari, cum ar fi spanacul, rosiile,
cartoful.
Trebuie evitate solanaceele (rosii, vinete, ardei, cartofi), spanacul, ceapa si alte produse bogate in acid
oxalic.
In unele cazuri, de ajutor sint diureticele, cum ar fi radacina de rent, strugurii ursului, taritele de porumb.
Acestea se folosesc sub forma de ceai, impreuna cu unele plante cu proprietati calmante, cum ar fi nalba
mare sau iarba-dulce, care se adauga daca vreti sa scapati de dureri si de arsuri.
!!! Pietrele calcice le fac flegmaticii
Pietrele calcice apar cel mai des la flegmatici. De obicei, acestea sint moi, de culoare alba si nu
cauzeaza dureri, atunci cind insa se misca din loc ele pot provoca unele dureri. Urina este de obicei foarte
bogata, cu o nuanta alba. Pietrele calcice se pot forma in cazul tulburarilor glandei paratiroide. Este bine
daca puteti sa vomati dupa masa, pentru ca acest lucru impiedica formarea pietrelor.
Trebuie evitate brinza si alte produse lactate, untul, grasimile. Sint recomandate diuretice puternice, cum
ar fi: strugurii ursului, fructele de ienupar, ardeiul.
In cazul pietrelor in tubul urinar, este recomandat sa beti zilnic infuzie din tarite de porumb (60 de
grame la o jumatate de litru de apa), in care se pot adauga putine frunze de lamiita.
!!! Melancolicii fac pietre de natura fosfatica
Pietrele la rinichi la melancolici constau in principal din fosfati, au culoare maronie sau neagra, sint
aspre, uscate, provoaca dureri puternice in partea inferioara a bazinului si la coapse. Eliminarea acestor
pietre este grea, insotita de dureri puternice. Acestea se formeaza din cauza excesului de fosfati in
organism, in cazul folosirii in exces a rosiilor, vinetelor, cartofului.
Trebuie evitate alimentele prea uscate, semintele uscate, floricelele de porumb. In cazul pietrelor de
natura fosfatica trebuie sa mincati cit mai putine fructe, verdeata, lapte, oua. Sint recomandate diureticele:
nalba mare, santalul, taritele de porumb.
Sint indicate de asemenea microclismele zilnice (timp de cinci-sase zile, pina cind pietrele ies) cu o
infuzie din seminte de in sau cu decoct de sfecla cu ulei de masline sau susan negru.
Plante medicinale indicate in tratamentul aterosclerozei
 Anghinarea: infuzie dintr-o lingura de frunze la 500 ml de apa clocotita. Se beau 2 ceaiuri pe zi: unul
dimineata, pe stomacul gol, iar celalalt fractionat, cu 30 de minute inaintea meselor principale;
 Coacazul negru: decoct din 5 g de fructe la 100 ml de apa. Se beau cite 2 cani pe zi;
 Coada calului: decoct din 2 linguri de ta la un pahar de apa. Se fierbe 5 minute. Se bea cite 1/3 pahar,
de 3-4 ori pe zi.
 Iarba mare: decoct din 2 lingurite de planta la un pahar de apa. Se lasa 3 ore, apoi se fierbe 10
minute. Se beau cite 2 pahare, de 3 ori pe zi. Durata tratamentului: 1 luna;
 Macesul: decoct din 2-5 g de fructe la 100 ml de apa. Se beau cite 2 cani pe zi;
 Mesteacanul: infuzie din 2 linguri de frunze la 250 ml de apa clocotita. Se bea pe parcursul unei zile;
 Paducelul: infuzie dintr-o lingurita de flori, frunze si fructe la 250 ml de apa clocotita. Se bea cite o
cana pe zi;
 Papadia: infuzie din 1-2 lingurite de frunze si parti aeriene ale plantei la 250 ml de apa clocotita. Se
beau cite 2-3 cani pe zi. Se poate pregati de asemenea si un decoct din 3 linguri de radacina de
 papadie la 2 pahare de apa. Se fierbe 15 minute la foc mic. Se ia cite o lingura de 2 ori pe zi, cu 30 de
minute inainte de masa (radacinile se scot primara devreme, inainte de aparitia frunzelor, sau
toamna, dupa ce au cazut frunzele). Durata tratamentului: 1 luna;
 Paducelul: infuzie din 30 gr de fructe la 1 pahar de apa clocotita. Se lasa 2 ore, dupa care se bea ca un
ceai obisnuit;
 Patlagina: infuzie dintr-o lingura de frunze de patlagina la un pahar de apa clocotita. Se lasa timp de
o ora si apoi se bea toata doza in decurs de o ora. Se poate folosi si sucul din frunze proaspete: se
stoarce sucul, se amesteca in parti egale cu miere, se fierbe 20 de minute. Se iau cite 2-3 linguri pe zi.
Se poate pastra in frigider. Durata tratamentului: 3-4 saptamini;
 Saschiul mic: decoct din 2 lingurite de frunze la 250 ml de apa. Se beau 1-2 cani pe zi.
 Scorusul: decoct din 200 g de coaja de scorus pisata (culeasa la inceputul primaverii). Se fierbe timp
de 2 ore la foc mic. Se iau cite 20-30 ml de 3 ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa;
 Trifoiul de cimp: tinctura din 40 g de ta la 50 ml de alcool de 40 la suta. Se lasa 10 zile, iar apoi se
iau cite 30 ml, dupa masa sau inainte de culcare. Durata tratamentului: 3-4 saptamini;
 Viscul: macerat din 3 lingurite de frunze la 500 ml de apa fiarta si racita. Se lasa timp de 8 ore. Se
bea pe parcursul unei zile.
Amestecuri din plante
 Se amesteca 20 g de coada soricelului cu 20 g de sc. Peste 2 lingurite de amestec se toarna un pahar
de apa clocotita. Se lasa 2 ore, dupa care se bea pe parcursul unei zile;
 Se amesteca 10 g de ruta cu 30 g iarba mare si 30 g coada calului. Peste o lingura de amestec se
toarna un pahar de apa rece. Se lasa 4 ore, dupa care se fierbe 4 minute. Se bea pe parcursul unei zile.
Durata tratamentului: o luna;
 Se amesteca 5 g de arnica cu 20 g de coada soricelului si 20 g de sunatoare. Peste o lingura din acest
amestec se toarna un pahar de apa rece. Se lasa 2-3 ore, dupa care se fierbe 5 minute si se mai lasa 15
minute, iar apoi se strecoara. Se bea pe parcursul unei zile. Durata tratamentului: o luna;
 Se amesteca 10 g de fructe de chimen cu 10 g ruta, 10 g de roinita, 15 g de radacina de leriana, 20 g
de flori de saschiu, 20 g de flori de paducel, 30 g de iarba mare si 20 g de fructe de maces. Peste o
lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa o ora. Se bea pe parcursul unei zile.
Durata tratamentului: o luna;
 Se amesteca 20 g de frunze de roinita cu 10 g de flori de lacramioare de mai si 30 g de ruta. Peste o
lingurita din acest amestec se toarna un pahar de apa rece. Se lasa 3 ore, dupa care se fierbe 5 minute
si se mai lasa inca 30 de minute, iar apoi se strecoara. Durata tratamentului: o luna;
 Se amesteca 30 g de ruta cu 20 g de cimbrisor si 40 g de frunze de roinita. Peste o lingura de amestec
se toarna un pahar de apa rece. Se lasa 3 ore, apoi se fierbe 5 minute si se mai lasa 15 minute. Se bea
pe parcursul intregii zile. Durata tratamentului: o luna;
 Se amesteca 15 g de ruta cu 25 g de frunze de paducel, 25 g de flori de paducel si 10 g de radacina de
leriana. Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa rece. Se lasa 3 ore, se fierbe 4 minute,
dupa care se mai lasa 20 de minute si apoi se strecoara. Se bea pe parcursul unei zile. Durata
tratamentului: 3-4 saptamini;
 Se amesteca in parti egale coada calului, coada soricelului, frunze de mesteacan, radacina de papadie
si radacina de pir. Peste o lingura de amestec se toarna un pahar de apa clocotita. Se lasa 30 de
minute. Se administreaza cite 1/2 pahar, de 3 ori pe zi. Durata tratamentului: 3-4 saptamini.
 Se fierb tarite de griu timp de 30 de minute in apa. Se strecoara apa, iar taritele se adauga la orice fel
de mincare. La inceput se adauga cite o lingurita, dupa 7-l0 zile cite 2 lingurite, iar dupa inca 7-l0
zile, cite 1-2 linguri, de 2-3 ori pe zi.
Plantele care ajuta la relaxarea musculara
Mai multe plante sint minunate remedii impotriva articulatiilor intepenite si durerilor musculare. Folosite
in baie sau comprese, plantele au fost folosite de secole pentru linistirea reumatismului cronic sau pentru
alte dureri externe.
!!! Cataplasmele cu hrean linistesc reumatismul si durerile din piept
Hreanul, spre exemplu, este una dintre aceste plante minunate. De origine din Europa, aceasta planta
perena se gaseste acum in zona temperata a Europei si Americii. Radacina, utilizata intern, este considerata
un minunat stimulent, diuretic, antiseptic si laxativ. Extern, hreanul a fost folosit din antichitate pentru
tratarea reumatismului cronic, durerilor musculare si de piept.
Prepararea cataplasmei cu hrean
Pentru a face o cataplasma cu hrean, razuiti o radacina mare din aceasta planta, inveliti-o intr-o cirpa
curata si asezati-o pe zona dureroasa pina veti avea senzatia ca arde. Aceasta senzatie inseamna nimic
altceva decit ca circulatia sangna este stimulata si curind durerile se vor linisti. Este bine sa puneti aceasta
cataplasma seara, inainte de culcare. Procedind la fel, veti scapa de congestiile pieptului.
!!! Isopul contine uleiuri volatile care sint antiseptice
Isopul este o planta mereu verde care face parte din familia mentei. In mod traditional, aceasta planta
este utilizata ca expectorant, stimulent si diaforetic. Compresele cu ceai de isop sint considerate foarte
bune in tratamentul antireumatic, avind in vedere faptul ca isopul contine uleiuri volatile care sint
considerate niste antiseptice usoare ce pot alina durerile. Frunzele proaspete de isop aplicate direct pe zona
afectata vor ajuta la vindecarea ranilor si loturilor.
Prepararea infuziei de isop
Infuzia de isop se poate face din doua linguri de planta uscata care se adauga la o jumatate de litru de apa
fierbinte. Se lasa sa infuzeze 15 minute acoperit si se strecoara.
!!! Ceaiul de lavanda folosit in comprese calmeaza durerile de cap
Lavanda creste in tufe perene si ne imbata cu parfumul ei improspator. Ea are o istorie lunga in practica
medicala si se foloseste pentru calmare si relaxare. Ceaiul cald de lavanda aplicat in comprese poate
reduce durerile de cap, iar folosirea ei in baie poate induce o stare de relaxare si confort.
!!! Ghimbirul imbunatateste circulatia sangvina
Baia de ghimbir ajuta la imbunatatirea circulatiei si a fost folosita de multe veacuri pentru durerile
articulare. Opariti 1 kg de ghimbir ras proaspat in 3 litri de apa fierbinte, dar nu le lasati sa fiarba. Lasati
amestecul sa stea 10 minute, apoi strecurati-l si varsati-l intr-o baie fierbinte in care cufundati-va pentru
cel putin 20 de minute.
Prepararea compresei de ghimbir
Pentru a face o compresa de ghimbir menita sa reduca durerile si sa imbunatateasca circulatia folositi 2
litri de apa si 150 grame de ghimbir ras. Incalziti apa astfel incit sa fie foarte fierbinte, dar sa nu fiarba.
Opariti ghimbirul pentru 15 minute, strecurati si apoi umeziti un prosop in aceasta infuzie si aplicati-l pe
zona dureroasa.
O alta baie menita sa linisteasca durerile musculare si articulare este cea realizata din combinarea a cite
doua linguri de radacina de brusture, frunze de tataneasca si sale. Infuzati aceste plante intr-un litru de apa
fiarta, lasati-le sa stea 10 minute, strecurati si adaugati in apa de baie.

Plantele medicinale si condimentele

Multe din gospodine folosesc la prepararea mincarurilor anumite condimente doar pentru a da un plus de
gust preparatelor lor. Dar putine dintre noi stiu ca acestea au si efecte curative si ne ajuta la purificarea
organismului de substantele nocive.
Bunicile noastre stapineau foarte bine arta plantelor medicinale, dar o data cu timpurile moderne ne
bazam din ce in ce mai mult pe medicamentele pe care le gasim in farmacii fara sa ne dam seama ca odata
administrate pentru o durere, de exemplu, pot face mai mult rau decit bine daca suferim de o gastrita sau
un ulcer nedescoperit inca. Aceasta arta a medicinei babesti s-a pierdut cu timpul, dar iata ca tot mai multa
lume incepe sa recurga la plantele medicinale, preferindu-le pe acestea, care sint naturale,
medicamentelor, preparati chimici sintetici. Organismul nostru suporta mult mai bine produsele naturale
decit aceste substante care la urma urmei sint sintetizate, majoritatea, tot din plante.
Ce planta la ce afectiune
Pentru a sti ce plante medicinale sa folositi trebuie mai intii sa cunoasteti efectele acestora asupra
organismului. Iata citeva idei.
- Pentru problemele gastrice se recomanda consumul de crusin ca laxativ, iar pentru pofta de mincare,
salvia, menta.
- Pentru balonari sfatuim sa apelati la chimen si marar, iar urzica si papadia sint foarte bune depurative.
- In caz de raceala sau gripa sfatuim sa faceti un ceai de fenicul, coada-soricelului, leustean sau cimbrisor
care ajuta la expectoratie, menta scade febra, iar florile de tei sint foarte bune pentru combaterea tusei.
- Daca suferiti de hipertensiune cel mai bine ar fi sa consumati ceaiuri de levantica, lamiie iar pentru a
stimula circulatia sangvina sint recomandate cetina de pin si rozmarinul.
- Plantele medicinale sint potrivite nu numai pentru bolile de natura fizica, ci si pentru cele de natura
psihica. De exemplu roinita, florile de tei si magheranul sint foarte bune pentru combaterea stresului, iar
menta, levantica, rozmarinul si portocala sint foarte bune antidepresive, ele actionind ca stimulente.
Acum totul depinde de dumneaastra ce doriti sa obtineti de la aceste ceaiuri. Puteti alege tele indicate in
afectiunea dumneaastra pentru a vindeca complet, pentru a ameliora o afectiune pasagera sau pentru a
alina durerile. Totusi ar fi bine sa consultati un medic inainte de a incepe o cura de plante medicinale, iar
aceasta nu ar trebui sa depaseasca perioada de doua saptamini pentru ca ati fi in pericol de a deveni
dependenti.
Ceaiurile din plante medicinale pot fi folosite si preventiv mai ales acum in prag de iarna, cind epidemia
de gripa, dar si raceala comuna ne dau mari batai de cap. In acest scop, pentru fortificarea sistemului
imunitar, pot fi folosite si unele combinatii de ceaiuri care au fost supuse unor studii foarte serioase, iar
rezultatele lor pot fi obserte chiar de catre dumneastra.
Fructele - proprietatile terapeutice ale fructelor
!!! Perele regleaza digestia
Perele contin 87,5 la suta apa, 0,4 la suta albumine, 10,7 la suta hidrati de carbon, 0,6 la suta fibre
alimentare, 0,3 la suta acizi organici liberi, potasiu, fier. Compoturile de pere, infuziile sint recomandate in
cazul afectiunilor inflamatorii ale cailor urinare – consumarea lor creste eliminarea lichidelor din organism
pe cale naturala, ceea ce actioneaza favorabil asupra vezicii biliare si a bazinetului. Decocturile si
compoturile din pere uscate sint bogate in niste substante deosebite – taninele, care au proprietati
astringente, ceea ce este foarte folositor in tulburarile intestinului. Perele au proprietati diuretice,
antimicrobiene, calmante, de neutralizare a virusurilor si de fortificare a organismului.
Sucul de pere regleaza digestia, este foarte indicat in cazul diabetului zaharat si al obezitatii. Daca nu
exista recomandari speciale din partea medicului, sucul de pere se poate consuma de trei ori pe zi, in doze
de cite un pahar, amestecindu-l cu o lingura de miere. In popor, perele coapte sau fierte sint folosite ca
mijloace impotriva tusei in cazul bronsitelor, al tuberculozei sau astmului.
In trecut, celor bolnavi de friguri li se dadea sa bea decoct de pere. In cazul diareii si al varsaturilor la
copii, se recomanda fierberea perelor uscate si amestecarea lor cu decoct de ovaz. Atentie, caci perele si
sucul de pere nu sint recomandate bolnavilor care sufera de constipatie cronica. Totdeauna, perele trebuie
consumate la aproximativ o ora dupa masa.
!!! Gutuia – recomandata in afectiunile intestinului
Gutuia contine 8,9 grame la suta hidrati de carbon, din ei 7 grame la suta constituie fructoza, iar restul
glucoza si zaharoza. In gutuie se gasesc provitamina A, vitaminele B, B6, C, E, PP si multe alte micro si
macroelemente. Potasiul exista in gutuie in proportie de 144 miligrame la suta, de zece ori mai mult decit
sodiul. Gutuia este foarte bogata in acid citric si in substante pectinice. Gemul si dulceata pregatite din
gutuie sint foarte recomandate in afectiunile inflamatorii ale intestinului.
Sucul din gutuie se pregateste din fructe coapte si are proprietati fortifiante, antiseptice, hemostatice,
astringente si diuretice. Sucul de gutuie este recomandat a se consuma in cazurile de anemie, in cazurile
afectiunilor cardiosculare, ale cailor respiratorii, ale tubului digestiv, in cazurile de astm. Gutuile coapte
sint un foarte bun mijloc antivomitiv.
Sucul de gutuie se bea in doze de cite o jumatate de pahar pina la un pahar inainte de masa. Toate
soiurile de gutui au o influenta favorabila asupra psihicului: dau curaj, imbunatatesc stare de spirit. Miezul
de gutuie are o actiune fortificatoare, de aceea din cele mai vechi timpuri el era folosit in tarile din Orientul
Apropiat in cazul afectiunilor tubului digestiv si intestinal, insotite de diaree si hemoragii.
Sucul de gutuie usureaza in mod considerabil starea astmaticilor. Medicina tibetana considera ca nu
exista un mijloc mai bun decit gutuia in cazul bolilor de urechi. Compresele cu suc de gutuie se folosesc in
cazul afectiunilor rectului si al crapaturilor anusului. Decoctul din seminte de gutuie (5-l0 grame de
seminte se fierb in 100 de mililitri de apa pina capata consistenta gelatinei) se foloseste intern, cite o
lingura de trei-patru ori pe zi, in cazul bronsitelor, al tusei cu singe, al hemoragiilor uterine si extern sub
forma de comprese ca mijloc antiinflamator in afectiunile ochilor, in arsuri, iritatii ale pielii (sub forma de
comprese) si in anghine (sub forma de gargara).
!!! Pepenele rosu elimina toxinele din organism
Pepenele rosu contine 89,5 la suta apa, 0,7 la suta albumine, 8,7 la suta zaharuri, 0,5 la suta fibre
alimentare. Dintre macro si microelemente, pepenele rosu prin aditie cu celelalte fructe este foarte bogat in
magneziu, potasiu si fier. El contine vitaminele C, PP, B, caroten, acid folic si pectine. Pepenele este foarte
folositor in cazul bolilor de rinichi si al afectiunilor intestinului, el contribuie la eliminarea toxinelor din
organism.
Pepenele rosu si sucul din el sint pur si simplu de neinlocuit pentru bolnavii care sufera de afectiuni ale
sistemului cardiovascular, pentru ca ei elimina din organism nu numai substantele de prisos, dar ii dau
acestuia si cantitatea necesara de zaharuri. Celuloza din pepene imbunatateste activitatea intestinului si
ajuta la eliminarea din organism a colesterolului in exces.
In 24 de ore puteti sa consumati pina la 2-2,5 kilograme de pepene rosu. Daca mincati regulat pepene
rosu sau beti suc de pepene in cazul pietrelor la vezica urinara, sarurile din care sint alcatuite acestea se
dizolva si sint eliminate din organism. Sucul de pepene este indicat de asemenea in cazul afectiunilor
ficatului (ciroza, intoxicatii, pietre la bila), al anemiei, al afectiunilor singelui.
In ateroscleroza, podagra, artrita, obezitate, folosirea in regimul alimentar a pepenelui rosu sau a sucului
de pepene este recomandata in cazul dietelor de curatare: 1,5 litri de suc sau miez in 24 de ore. Zilele de
curatare trebuie tinute o data, de doua ori pe saptamina. In afara de pepene nu se consuma nimic in aceste
zile. De baut puteti sa beti apa fiarta si racita. Daca nu aveti recomandari speciale de la medic, beti cite un
pahar de suc de pepene rosu cu o lingura de miere, de trei-cinci ori pe zi.
In scopuri terapeutice este foarte folosit laptele de pepene – seminte zdrobite puse in apa rece (in
proportia 1:10). Atentie: consumarea sucului si a miezului de pepene nu este recomandata in cazurile de
ulcer gastric, bolnavilor de colita combinata cu tulburari stomacale (diaree). Bolnavilor de diabet le este
permis sa manince pepene si sa bea suc de pepene numai tinind cont de ratia de zahar zilnica.
!!! Pepenele galben – indicat in ateroscleroza
Pepenele galben contine 88,5 la suta apa, 0,6 la suta albumine, 9,6 la suta hidrati de carbon, 0,6 la suta
fibre alimentare, acizi organici liberi, potasiu, fier, vitaminele C, PP, B, caroten, acid folic, magneziu,
fosfor, calciu. Pepenele galben are o influenta binefacatoare in cazurile de ateroscleroza, hemoroizi, in
bolile de rinichi, in cele ale sistemului cardioscular. Sucul de pepene galben potoleste foarte bine setea si
calmeaza sistemul nervos, are actiune diuretica si este un purgativ usor.
Din cele mai vechi timpuri, pepenele galben este folosit in bolile de stomac si in afara de aceasta se
considera ca imbunatateste dispozitia psihica in timpul depresiilor. Semintele de pepene galben fierte in
lapte sint recomandate impotri pietrelor in vazica biliara. In absenta unor recomandari speciale, sucul de
pepene galben este indicat de trei ori pe zi, inainte de masa, adaugind intr-un pahar de suc o lingura de
miere. Consumul fara masura al pepenelui galben nu este recomandat, pentru ca acest lucru poate conduce
la diaree si dureri de stomac.
Legumele - proprietatile terapeutice ale legumelor
Se stie ca periodic carnea poate fi inlocuita in regimul alimentar cu pestele; fructele si legumele insa nu
pot fi inlocuite cu nimic.
Imaginea legumelor frumoase si aromate contribuie la cresterea poftei de mincare. Uleiurile eterice din
ele actioneaza asupra mirosului si proaca cresterea secretiei gastrice inca inainte de masa. Legumele sint
laudate nu numai din acest punct de dere. In legume se gasesc multe substante diferite necesare
organismului, intr-o forma foarte usor de asimilat. Legumele sint asemenea unei cutii pline cu saruri
minerale, vitamine, acizi organici, fibre alimentare (necesare pentru o functionare normala a tubului
intestinal si digestiv; ele elimina excesul de colesterol, leaga si elimina sarurile metalelor grele, in aceeasi
masura si elementele radioactive, dar si alte substante toxice pentru organism), antioxidanti (impiedica
oxidarea intercelulara a grasimilor si in acelasi timp apara celulele de imbatrinirea prematura, de cancer si
de alte afectiuni), fitoncide si multe alte substante folositoare. Legumele proaca o secretie ridicata a
sucului gastric (de aceea este recomandata inceperea prinzului cu o salata), contribuie la o mai buna
asimilare a mincarurilor cu carne si peste si la o mai buna digestie, stimuleaza circulatia alimentelor prin
tubul intestinal, previn aparitia constipatiilor, a aterosclerozei, obezitatii, avitaminozelor.
In tara noastra, cei mai multi dintre consumatori prefera varza, morcovul, sfecla, rosiile, castratii si
ceapa. Cit de multe legume se pot consuma pe zi? Nu mai putin de 450 de grame.
!!! Sfecla fiarta – recomandata impotriva constipatiei
Sfecla era folosita inca din antichitate in alimentatie, dar si ca mijloc terapeutic. Proprietatile terapeutice
ale sfeclei au fost exploatate in practica lor de medici renumiti din trecut: Hipocrate, Dioscoride. Ei
recomandau sfecla impotriva anemiei, afectiunilor organelor digesti si ale vaselor limfatice, dar si pentru
vindecarea ranilor. Cercetatorii ultimelor decenii au confirmat proprietatile terapeutice ale sfeclei rosii. S-
a silit ca ea imbunatateste asimilarea albuminelor si participa la formarea substantelor care cresc
activitatea celulelor din ficat; activizeaza functia ficatului, are proprietati diuretice, usor purgative,
calmante si antiinflamatoare, scade in acelasi timp tensiunea arteriala. Una dintre calitatile sale este si
numarul mic de calorii.
Sfecla fiarta este recomandata pe stomacul gol (cite 100-l50 de grame) in cazul bolilor de ficat, al
constipatiilor, al tulburarilor digesti, al obezitatii si hipertensiunii arteriale. In sfecla este suficient de mult
iod (prin continutul de iod, sfecla ocupa unul dintre primele locuri printre legume), magneziu si alte
microelemente care previn schimbarile aterosclerotice ale vaselor. In sfecla se gaseste o combinatie unica
de sodiu si calciu (10:1), ceea ce contribuie la dizolvarea calciului si eliminarea excesului lui din
organism. Ca leguma bogata in iod, sfecla le este recomandata bolnavilor de tireotoxicoza.
Sucul de sfecla (mai ales amestecat cu suc de ridichi si morcovi in cantitati egale) este un izvor de
vitamine, microelemente si alte substante necesare organismului. Are actiune fortifianta, imbunatateste
metabolismul, creste continutul de hemoglobina in singe (datorita prezentei in el a fierului, cobaltului si
altor microelemente necesare in formarea singelui), imbunatateste continutul lui si scade presiunea
arteriala (magneziul din aceasta leguma contribuie la normalizarea tensiunii). Este recomandata
administrarea a una-doua linguri de suc inainte de masa, timp de citeva luni. Folosirea regulata a sucului
de sfecla contribuie de asemenea la pastrarea prospetimii pielii fetei.
!!! Morcovul nu este indicat in ulcerul gastric
Morcovul este una dintre legumele cele mai folosite, fie proaspat, fie fiert, fie in mincare, in condimente,
in bauturi vitaminizante. Morcovul nu este numai un adaos gustos si vitaminizant in regimul alimentar. Cu
ajutorul morcovului se fortifica sanatatea. Medicii recomanda morcovul impotriva anemiei,
hipovitaminozelor, tulburarilor metabolice, constipatiilor, hemoroizilor.
Un morcov pe zi este de ajuns pentru a-i servi organismului copilului o parte din necesarul de vitamine
si microelemente. Foarte indicat este morcovul si pentru persoanele supraponderale, pentru ca acestea
sufera cel mai des de tulburari de metabolism, de ateroscleroza.
Morcovul este folosit la scara larga in alimentatia dietetica, in cazul afectiunilor inimii, vaselor
sangvine, rinichilor, ficatului. Morcovul nu trebuie insa consumat in cazul agravarii ulcerului gastric si
duodenal, in cazul afectiunilor inflamatorii ale intestinului si in cazurile de obezitate (din cauza
continutului ridicat de iod). Proaspat, morcovul se digera destul de greu, proaca aparitia unor gaze, sucul
de morcov insa este foarte usor asimilabil. Dulceata de morcov se asimileaza foarte usor, este foarte
recomandata in cazurile de hidropizie. De asemenea, dulceata de morcovi cu miere fortifica intestinul si
imbunatateste digestia.
Vaccinul impotriva hepatitei B poate fi inlocuit cu succes cu obisnuitul morcov. Un cercetator german a
reusit sa descopere in codul genetic al acestei plante genele hepatitei, care raspund de sinteza antigenului
folosit in vaccin. Cercetarile in aceasta directie r mai continua insa.
!!! Varza are la fel de multa vitamina C ca si lamiia
Varza contine multe substante folositoare pentru organism: zahar, celuloza, pectine, vitamina C (in
varza alba exista la fel de multa vitamina C ca si in portocale sau lamii si se pastreaza atit in leguma
proaspata, cit si in cea gatita), vitaminele B1, B2, B3, P, PP, K, un intreg complex de microelemente, acizi
organici, fitoncide.
Varza este inclusa in regimul alimentar in cazurile de ateroscleroza, podagra, pietre la vezica biliara,
obezitate (varza are un numar de calorii foarte scazut), in gastritele cu aciditate scazuta (in cazul aciditatii
crescute varza este contraindicata, pentru ca stimuleaza secretia de suc gastric).
Sucul proaspat de varza este recomandat in cazul ulcerului gastric si duodenal, in gastritele insotite de
aciditate scazuta, in colite, colecistit, in atonia intestinului.
Sucul pregatit poate fi pastrat in frigider intr-un vas din sticla sau portelan, dar nu mai mult de doua zile,
pentru ca in caz contrar sint distruse vitaminele. Cel mai bine este ca sucul sa fie proaspat pregatit si sa se
bea cite un pahar cu 20-30 de minute inainte de masa, de trei ori pe zi.