Etica şi deontologia medicală

Scopul
• Dezvoltarea competenţelor asistenţilor medicali pentru promovarea eticii şi
deontologiei medicale în activitatea profesională
Competenţe
• Definirea noţiunilor de Etică şi Deontologie medicală;
• Caracterizarea relaţiilor dintre lucrătorul medical-pacient;
• Identificarea principiilor eticii medicale;
• Prezentarea compartimentelor Codului de etică medicală;
• Recunoaşterea drepturilor pacientului ;
• Determinarea importanţei respectării eticii şi deontologiei în activitatea
lucrătorilor medicali;
• Manifestarea competenţelor profesionale şi abilităţile de comunicare şi
colaborare.
Etica
Etica (cuvânt de origine greacă ethos – obicei, caracter, deprindere,
conduită) - una din străvechile disciplini, ea este ştiinţa despre morală.

Este ştiinţa despre totalitate de norme, prescripţii, îndatoriile medicale

în activitatea lucrătorilor medicali, reguli care sunt fundamentate pe
distanţa între bine şi rău.
Deontologia
Termenul derivă din grecescul “deon” însemnând “ceea ce trebuie
făcut”
Este ştiinţa care studiază conţinutul moral al faptelor şi acţiunilor
personalului medical în situaţii concrete
Modele : relaţii medic-pacient
• Modelul tipului sacral /paternalist
• Modelul tipului tehnic
• Modelul tipului colegial
• Modelul tipului de contract
Etica medicală apare odată cu apariţia profesiei de medic şi noţiunii de
bolnav.
Principiile eticii
• Bineficienţa
• Non- vătămării
• Respectul faţă de autonomia pacientului
• Respectul pentru dreptate, echitate
 • Utilitatea
Drepturile pacientului
• Informare
• Confidenţialitate
• Confort
• Siguranţă
• Opţiune
• Intimitate
• Demnitate
• Continuitate
• Acces
• Opinie
Este dreptul pacientului de a fi informat asupra stării sale de sanatate?!!
Opinia dvs.?
• Cine trebuie sa comunice dg?
– Medicul care pune diagnosticul, specialistul cu experienţă
– Se face frecvent in echipă medic - asistent
• Cui trebuie comunicat diagnosticul?
– Pacientului sau familiei la cererea pacientului
Împărtăşirea diagnosticului
Are 5 elemente
– Cine spune
– Cui spune
– Cum spune
– Ce spune
– Când spune
Persoanele de la care se ia consimţământul:
• 1. Dacă bolnavul este conştient şi competent din punct de vedere juridic de
a lua o decizie,
• 2. Dacă bolnavul nu este conştient sau competent, consimţământul se va
obţine de la familie.
• 3. Dacă familia nu este accesibilă şi o intervenţie se impune de necesitate, o
comisie medicală va hotărî şi va suplini acest consimţământ
• 4. Dacă nici o comisie de medici nu este la îndemână şi pericolul este grav,
medicul va hotărî în baza conştiinţei şi a competenţei sale utilitatea
intervenţiei.
 Cod de etică pentru asistenţii medicali
• I. Asistentul medical şi profesiunea sa;
• II. Asistentul medical şi persoana îngrijită;
• III. Asistentul medical şi colegii;
• IV Asistentul medical şi societatea.

Codul deontologic al lucrătorului medical şi farmacistului

• Legea ocrotirii sănătăţii nr. 411-XIII din 28 martie 1995 (Monitorul Oficial
al RM, 1995, nr.34, art.373)
• Legea cu privire la executarea profesiunii de medic nr.264-XVI din 27
octombrie 2005(Monitorul Oficial al RM, 2005, nr.172-175, art.839)
• Legea cu privire la drepturile şi responsabilităţile pacientului nr.263-XVI din
27 octombrie 2005 (Monitorul Oficial al RM, 2005, nr.176-181, art.867)
Pentru aplicarea comodă, reglementările prezentului Cod,
sunt expuse într-o succesiune logică şi sunt grupate în 11 capitole
CAPITOLUL I.
Dispoziţii generale:obiectivul, scopul şi sfera de reglementare
• Scopul Codului - de a evita erorilor medicale şi de a oferi pacienţilor
asistenţă medicală de calitate
• Prezentul Cod se aplică tuturor lucrătorilor medicali şi farmaciştilor din
RM, care activează fie individual, fie cadrul unor persoane juridice care
prestează servicii de sănătate ori acordă asistenţă în domeniul farmaceutic,
indiferent de forma juridico-organizaţională şi tipul de proprietate al
acestora.
CAPITOLUL II.
Principii de conduită în activitatea medicală şi farmaceutică
• Lucrătorul medical trebuie să fie model de comportament etico-profesional
• Lucrătorul medical se ghidează de:
- Profesionalism
- Independenţă profesională
- Onestitate
- Integritate
- Respect
- Responsabilitate
- Confidenţialitate
- Loialitate
 • Activitatea medicală poate fi desfăşurată doar dacă personalul încadrat în
aceasta are o pregătire suficientă în domeniu
• Lucrătorul medical sau farmacistul poate folosi numai titlul la care are
dreptul, conform pregătirii sale profesionale

CAPITOLUL III.
Autoritatea profesională şi prestigiul lucrătorului medical şi farmaceutic.
Încrederea pacientului.
• Autoritatea lucrătorului medical depinde de pregătirea profesională
• Lucrătorul medical şi farmacistul poate veni cu mesaj public oficial din
partea instituţiei în care activează doar la împuternicirea primită din partea
administraţiei instituţiei.
• Orice informaţie oferită, fie pacientului, fie reprezentanţilor mass-media,
trebuie să ţină doar de competenţa lui profesională

CAPITOLUL IV.
Perfecţionarea şi folosirea cunoştinţelor profesionale.
Autoinstruirea medicală continuă
• Lucrătorul medical şi farmacistul are obligaţia să-şi dezvolte şi perfecţioneze
continuu cunoştinţele şi abilităţile profesionale, pe parcursul întregii sale
activităţi, să ridice autoritatea şi prestigiul profesiunii medicale pentru a
merita stima şi încrederea pacienţilor şi a colegilor săi.

CAPITOLUL V.
Integritatea lucrătorului medical şi farmacistului
• Prevenirea şi combaterea corupţiei în domeniul ocrotirii sănătăţii
• Este interzisă înţelegerea dintre doi sau mai mulţi lucrători medicali,
personal auxiliar, angajat în unitatea medicală sau farmaceutică, în vederea
obţinerii unor avantaje materiale

CAPITOLUL VI / (8 secţiuni)
Norme de conduită în raport cu pacientul
Secţiunea 1.
Norme de conduită în activitatea medicală şi farmacutică
• Profesia medicală este incompatibilă cu duritatea, apatia, ignoranţa,
aroganţa, nerăbdarea, corupţia, care afectează şi discreditează atît
autoritatea unui lucrător medical ori farmacist în parte, cît şi a colectivului
profesional, a medicinii în ansamblu.
 • Lucrătorul medical şi farmacistul nu poate fi obligat să-şi exercite profesia
în condiţii ce ar putea compromite calitatea îngrijirelor medicale şi a actelor
sale profesionale, cu excepţia urgenţelor medico-chirurgicale vitale.
• Lucrătorul medical şi farmacistul solicitat să acorde asistenţă medicală unei
persone private de libertate, nu poate să provoace, direct sau indirect
atingerea integrităţii fizice sau psihice a vreunui deţinut, inclusiv a
demnităţii acestuia.

Secţuinea 2.
Norme de conduită în raport cu pacientul
• Lucrătorul medical şi farmacistul trebuie să ofere pacientului, la cererea
acestuia, informaţii depline şi inteligibile despre starea sănătăţii sale, etapele
tratamentului, riscurile şi rezultatele scontate.
• Cu cît actul medical preconiyat este mai riscant, cu atît informarea
pacientului cu privire la riscurile şi alternativele posibile trebuie să fie mai
amplă.
• Prognosticul va fi comunicat familiei doar cu consimţămîntul pacientului.

Secţuinea 3.
Consimţămîntul şi acordul informat al pacientului
• Consimţămîntul pacientului poate fi acceptat în formă verbală, cu prezenţa
obligatorie a martorilor (rudele pacientului şi lucrătorul medical) sau în
formă scrisă indicînd toate riscurile şi consecinţele.
• În situaţii de urgenţă, cînd este pusă în pericol viaţa pacientului,
consimţămîntul va fi considerat implicit, iar lucrătorul medical va face tot
posibilul pentru a salva viaţa pacientului.

Secţuinea 4.
Confidenţialitatea şi secretul medical
• Informaţiileconfidenţiale pot fi dezvăluite în următoarele cazuri.
- Cu consimţămîntul scris al pacientului
- Cu conimţămîntul scris al tutorei /reprezentantul legal al pacientului
- În cazul prevenirii afectării majore sau punerii în pericol a sănătăţii
pacientului
- În cazul stabilirii vinovăţiei pentru săvărşirea unor infracţiuni, la solicitarea
instanţei de judecată
- În alte situaţii prevăzute de lege.
 Secţuinea 5.
Situaţii de urenţă
• În caz de pericol de moarte, lucrătorul medica va rămîne lîngă pacient atît
timp cît e nevoie de ajutorul lui profesional
• În caz de calamităţi naturale sau accidentări în masă lucrătorul medical este
obligat să răspundă la chemare, să-şi ofere binevol serviciile sale
profesionale
• În caz de forţă majoră sau situaţii exepţionale lucrătorul medical nu are
dreptul să-şi abndoneze bolnavii

Secţiunea 6.
Cercetarea biomedicală pe subiecţi umani
• Lucrătorul medical sau farmacistul implicat în cercetarea biomedicală are
datoria de a promova şi a proteja viaţa, sănătatea, intimitatea şi demnitatea
subiecţilor umani care participă la cercetate.
• Se interzice orice activitate terapeutică sau experimentală pe om din orgoliu
profesional sau ştiinţific, care lezează principiile culturale sau morale ale
comunităţii.
• Orice cercetare biomedicală cu implicare de subiecţi umani, bolnavi sau
sănătoşi, va trebui să fie avizată în mod obligatoriu de către Comitetul
Naţional de Expertiză Etică a Studiului Clinic abilitat cu acest drept.

Secţiunea 7.
Refuzul de a acorda asistenţă medicală
• Lucrătorul medical poate refuza efectuarea unui act medical din motive
profesionale temeinice, care pot fi argumentate prin lipsa de cunoştinţe
suficiente şi calificare specifică în domeniu din partea lucrătorului medical .
• Lucrătorul medical poate refuza asistenţă medicală atunci cînd devine
imposibilă stabilirea unui contact terapeutic cu pacientul cu implicare psiho-
emoţională negativă.
• În acest caz lucrătorul medical va îndrepta pacientul către alt specialist cu
calificare , pentru acordarea asistenţei medicale necesare.

Secţiunea 8.
Atentarea la viaşă, integritatea fizică şi psihică a pacientului.
Dileme contemporane
 • Lucrătorul medical trebuie să facă tot posibilul pentru a reduce suferinţa
bolnavului incurabil, cu respectarea demnităţii acestuia.
• Se interzice efectuarea actului de eutanasie.
• Lucrătorul medical nu va asista şi nu va îndemna bolnavul la sinucidere sau
autovătămări.
• Medicul implicat în procedura de transplant nu are dreptul să participe la
constatarea stării de moarte cerebrală a donatorului de organe sau ţesuturi.

Capitolul VII.
Norme de conduită colegiale
• Lucrătorul medical îşi va trata colegii aşa cum îşi doreşte el însuşi să fie
tratat.
• Blamarea şi defaimarea colegilor în prezenţa pacienţilor şi a personalului
sanitar, precum şi orice expresie sau act capabil să compromită încrederea în
medicul curant şi autoritatea acestuia constituie o încălcare a regulilor etice
şi deontologice.
• În cazul cînd pacientul este consultat de un grup de specialişti, aceştea se vor
retrage pentru a discuta cazul.

Capitolul VIII.
Greşelile, erorile medicale şi riscul profesional
Fiecare lucrător medical este obligat să raporteze sau să declare benevol
despre comiterea unor greşeli proprii sau depistarea acestora în lucrul
colegilor săi, dacă este afectată viaţa, sănătatea şi binele pacientului.

Capitolul IX.
Comitetele de etică (bioetică)
• În cadrul instituţiilor medicale şi farmaceutice se creează comitete de etică,
care îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament, model care se aprobă
de către Ministerul Sănătăţii.
• Scopul comitetelor de etică este de a preveni şi soluţiona problemele
complicate de ordin moral, apărute în instituţie.
• Comitetele de etică (bioetică)
• Comitetul de etică este un organ colegial format din persoane competente,
care reprezintă atăt domenii medicale, cît şi alte domenii.
• Comitetul de etică are funcţie consultativă.
• Conducerea instituţiilor medicale va lua decizia finală cu privire la cazurile
de încălcare a Codului de etică şi aplicarea sancţiunilor.
 Capitolul XI.
Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentului cod (2 secţiuni)
Secţiunea 1.
Răspunderea pentru încălcarea prezentului Cod
Secţiuna 2.
Sancţiuni
În funcţie de gradul de încălcare a normelor, pot fi aplicate următoarele
sancţiuni:
- Avertisment
- Mustrare
- Suspendare temporară, pe un termin de 6-12 luni ca membru a asociaţiilor
profesionale
- Retragerea calităţii de membru al asociaţiilor profesionale
• Lucrătorul medical sau farmacistul sancţionat poate fi obligat să participe la
cursuri de perfecţionare sau de educaţie medicală sau farmaceutică ori altor
forme de pregătire profesională.
• Aplicarea sancţiunii disciplinare are loc conform Codului muncii.
• Răspunderea disciplinară nu exlude răspunderea penală, contravenţională,
civilă sau materială a acestuia.