Sunteți pe pagina 1din 5

Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 35

PRESIUNEA ARTERIALĂ

Presiunea arterială (PA) reprezintă forţa exercitată de sângele circulant pe unitatea de suprafaţă a
peretelui vascular.
Valoarea de referinţă este presiunea atmosferică. De aceea, pentru arterele superficiale (ex.
brahială), presiunea arterială reprezintă în valoare absolută, diferenţa de presiune transmurală.
Aceasta este echilibrată de tensiunea care ia naştere în peretele vascular, relaţia dintre ele fiind
descrisă de legea lui Lapalce. Incorect, termenul de tensiune arterială este folosit adesea cu
sensul de presiune arterială.

¾ PARAMETRII PRESIUNII ARTERIALE


9 PA sistolică (maximă) este cea mai mare valoare în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând
sistolei ventriculare. Depinde de forţa de contracţie şi volumul bătaie al vetriculului stâng.
Valoarea normală: 100-140 mm Hg.
9 PA diastolică (minimă) este cea mai mică valoare în cadrul unui ciclu cardiac, corespunzând
sfârşitului diastolei ventriculare. Depinde de rezistenţa periferică opusă de sistemul arterial.
Valoarea normală: 60-90 mm Hg.
9 PA medie (efectivă) înlocuieşte valorile instantanee (sistolică şi diastolică) cu o valoare unică,
la care s-ar realiza acelaşi debit circulator în condiţiile în care curgerea ar fi continuă şi nu
pulsatilă. Poate fi aproximată cu formula:

PA s - PA d
PA m = PA d +
3

9 PA diferenţială (presiunea pulsului) dată de diferenţa dintre PA sistolică şi PA diastolică.


Modificările ei caracterizează 2 tipuri de curbe presionale:
• divergentă: creşte PA sistolică, scade PA diastolică.
• convergetă: scade PA sistolică, creşte PA diastolică.
9 Hipertensiunea arterială (HTA) este definită de creşterea persistentă a valorilor presionale,
peste 160 mm Hg PA sistolică şi 95 mm Hg PA diastolică, indiferent de vârstă.
Valori persistente între 140-160 mm Hg PA sistolică şi 90-95 mm Hg PA diastolică,
caracterizează "hipertensiunea de graniţă".

¾ METODE DE MĂSURARE A PRESIUNII ARTERIALE


9 Metode directe (sângerânde) realizate prin introducerea unui cateter în arteră şi conectarea lui
la un sistem de măsurare şi înregistrare a presiunii (fig.III-43). Detalii asupra acestei metode au
fost prezentate la capitolul referitor la caterismul cardiac.
9 Metode indirecte (nesângerânde), bazate pe principiul comprimării unei artere mari cu ajutorul
unei manşete pneumatice în care se realizează o presiune măsurabilă (fig.III-44). Valorile
presiunii intraarteriale se apreciază prin diverse metode, comparativ cu presiunea cunoscută din
manşetă.
36 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

Figura III-43. Măsurarea presiunii arteriale la câine, în mod direct, prin


introducerea unui cateter în artera femurală.

Pb r > Ps Ps > Pb r> Pd Pd > Pbr


V=0 V > Vnormalã V normalã

Puls absent Puls prezent Puls prezent


Zgomote absente Zgomote intense Zgomote slabe
mmHg care apoi dispar
150
Ps

100

Pa
Pd
50 Pbr
AMPLITUDINE
OSCILAÞII

0
timp

Figura III-44. Principiul metodelor neinvazive de măsurare a presiunii arteriale. Pa


reprezintă presiunea din arteră, Ps fiind valoarea sistolică (maximă), Pd valoarea
distolică (minimă), iar Pbr reprezintă presiunea din manşeta înfăşurată în jurul braţului.

9 Metoda palpatorie (Riva Rocci) măsoară numai presiunea sistolică, prin perceperea primei
pulsaţii a arterei radiale la decomprimarea lentă a manşetei aplicate în jurul braţului (fig.III-
45A).
9 Metoda ascultatorie (Korotkow) prin perceperea cu stetoscopul plasat în plica cotului a
zgomotelor care apar la decomprimarea lentă a manşetei, datorită circulaţiei turbulente (fig.III-
45B).
• Tehnica de măsurare este următoarea:
- se aplică manşeta aparatului în jurul braţului, astfel ca marginea ei inferioară să se plaseze
la 2-3 cm deasupra plicii cotului. Lăţimea manşetei trebuie să fie de cel puţin 12 cm şi ea
nu trebuie aplicată peste lenjerie;
- se reperează prin palparea artera humerală în plica cotului, loc în care se aplică
stetoscopul (nu sub manşeta tensiometrului);
Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 37

- prin pompare cu para de cauciuc, se ridică presiunea din manşetă, cu 30-40 mm Hg peste
cea la care dispare pulsul radial;
- se decomprimă manşonul lent şi progresiv prin deschiderea supapei. Momentul în care se
aude în stetoscop primul zgomot marchează presiunea sistolică; momentul în care
zgomotele nu se mai aud marchează presiunea diastolică.
Măsurarea PA se face atât în clino- cât şi în ortostatism, la ambele braţe, repetat de 2-3
ori, pentru înlăturarea erorilor date de reactivitatea vasomotorie datorată anxietăţii.

A. B.

Figura III-45. Măsurarea presiunii arteriale prin metoda palpatorie (A) şi ascultatorie (B).

9 Metoda oscilometrică apreciază PA prin înregistrarea vibraţiilor pereţilor unei artere


comprimate de un manşon pneumatic, la trecerea sângelui. Se utilizează oscilometrul Pachon
(fig.III-46).

Figura III-46. Reprezentarea schematică a


C oscilometrului Pachon; prin intermediul unui
robinet (R), manşonul pneumatic (m) este pus
în legătură, fie cu un manometru (M), fie cu o
M capsulă cu pereţi subţiri (C), care măsoară
vibraţiile aerului din manşon. Amplitudinea
acestor vibraţii este înregistrată pe scala
ARTERÃ
aparatului în unităţi Pachon.
m
R

• Tehnica de măsurare este următoarea:


- manşeta oscilometrului se aplică în jurul segmentului de membru studiat.
- se ridică presiunea din manşetă, la o valoare care depăşeşte cu 10-20 mm Hg presiunea
arterială sistolică.
- se decomprimă lent, urmărind oscilaţiile acului, care devin din ce în ce mai ample, până
ce ating un maxim, care reprezintă indicele oscilometric; în continuare, amplitudinea lor
scade, până la totala dispariţie. Debutul oscilaţiilor corespunde presiunii arteriale
38 Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular

sistolice, amplitudinea lor maximă, presiunii arteriale medii, iar dispariţia lor presiunii
arteriale diastolice.
• Valorile normale ale indicelui oscilometric sunt:
- la nivelul coapsei ≥ 5
- în 1/3 superioară a gambei ≥ 3
- în 1/3 inferioară a gambei ≥ 2
- la nivelul braţului ≥ 3

¾ REGLAREA PRESIUNII ARTERIALE

Eficacitatea mecanismelor reglatoare ale PA poate fi studiată cu ajutorul probelor de efort (vezi la
capitolul respectiv) şi a probelor de postură

¾ PROBA SCHELLONG I
9 Principiu. Este o probă de postură care apreciază eficacitatea reflexelor baroreceptoare
implicate în adaptarea PA la trecerea din clino- în ortostatism.
9 Descrierea probei
• se măsoară frecvenţa pulsului şi PA în clinostatism, din minut în minut până la obţinerea
unor valori constante.
• subiectul trece apoi în ortostatism şi rămâne astfel 10 min; se măsoară PA şi pulsul imediat,
apoi din minut în minut.
• subiectul trece din nou în clinostatism; se măsoară PA şi pulsul la 1, 2 şi 3 min.
9 Interpretare. În mod normal la trecerea din clino- în ortostatism are loc modificarea minimă a
pulsului şi valorilor PA. Ca şi modificări fiziologice se admit:
• frecvenţa cardiacă: creşteri cu 10-20/min (la tineri până la 30/min).
• TA sistolică: scădere iniţială cu maxim 15 mm Hg care dispare ulterior; apoi creşteri cu până
la 10 mm Hg.
• TA diastolică: creşteri cu până la 5 mm Hg.
Abaterile faţă de normal pot prezenta următoarele trei tipuri reactive: tipul hipoton, care se
adaptează prin creşterea predominantă a frecvenţei; tipul hiperton la care adaptarea se face
prin creşterea predominantă a TA şi tipul hipodinamic cu răspuns deficitar atât presional,
cât şi în ce priveşte frecvenţa cardiacă.

¾ PROBA CRAMPTON
9 Principiu. Este de asemenea o probă de postură care studiază modificarea pulsului şi PA ce
rezultă la trecerea subiectului din clino- în ortostatism.
9 Descrierea probei
• subiectul stă culcat pe o canapea timp de 2 min, după care se măsoară frecvenţa pulsului şi
TA sistolică.
• subiectul trece în ortostatism fără a se sprijini de nimic şi după 2 min se determină din nou
frecvenţa pulsului şi TA sistolică.
• se calculeaza indicele Crampton după formula:

INDICELE CRAMPTON = 25 x ( 3.15 +∆TA/10 - ∆P/20 )


Îndreptar de lucrãri practice de fiziologie - Aparatul cardiovascular 39

unde: ∆TA = diferenţa de TA sistolică în mm Hg.


∆P = diferenţa de frecvenţă a pulsului/min.

9 Interpretarea se face în funcţie de valorile indicelui Crampton:


• sub 50 = adaptare insuficientă
• 50 - 75 = adaptare slabă
• 75 - 100 = adaptare bună
• peste 100 = adaptare excelentă