Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5 Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5

Lucrare de laborator nr. M5

Măsurarea impedanţelor
rev. 6 Rp
Scop: Măsurarea impedanţelor folosind diverse metode de măsură: utilizarea unui Xs Rs
LCR metru, construirea si etalonarea unui ohmetru numeric.
Xp
Figura 1b
Breviar teoretic Pentru cele două modele se definesc factorii de calitate Qs şi Qp :
U I 1
În regim sinusoidal se definesc impedanţa Z = şi admitanţa Y = = , unde U X s ω Ls 1
I U Z Qs = = =
Rs Rs ω Rs Cs
şi I reprezintă fazorii tensiunii şi intensităţii curentului electric din figura 1a.
R p Rp
Qp = = = ω RpC p
U Xp ω Lp
Fiind definiţi pentru aceeaşi reactanţă fizică, cei doi factori de calitate trebuie sa fie
I Z egali:
Qs=Qp=Q
Figura 1a Pentru o reactanţă cu pierderi se defineşte tangenta unghiului de pierderi, D,
1
În general aceste mărimi sînt mărimi complexe, putînd fi scrise sub forma algebrică D=
Z = R + jX , Y = G + jB Q
R – rezistenţa serie Relaţiile de legătură între elementele celor două modele, la o frecvenţă fixată f, sînt:
X – reactanţa serie (cu X >0 pentru impedanţe inductive şi cu X <0 pentru impedanţe  1 
capacitive)
X p = X s 1 +
 2
= X s 1 + D2 ( )
G – conductanţa paralel  Q 
B – susceptanţa paralel (cu B <0 pentru admitanţe inductive şi cu B >0 pentru (
R p = Rs 1 + Q 2 )
admitanţe capacitive) Relaţia de echivalenţă intre reactanţe se mai poate scrie în functie de tipul reactanţei,
Relaţia de legătură între mărimile impedanţei şi ale admitanţei se obţine simplu capacitivă respectiv inductivă, astfel:
L p = Ls (1 + 1 / Q 2 )
G B
R= 2 X =− 2
G + B2 G + B2 (1)
În forma exponenţială, admitanţa şi impedanţa se pot scrie
Z = Z ⋅ e jφZ respectiv Y = Y ⋅ e jφ Y
(
Cs = C p 1 + 1 / Q 2 )
U 1 Comportarea în frecvenţă a unui grup LC serie
unde φZ = φU − φI = −φY şi Z = =
I Y
Impedanţa circuitului LC serie depinde puternic de frecvenţă şi este
Modelul unei reactanţe cu pierderi 1
Z (ω ) = jωL +
jωC
Se consideră o reactanţă cu pierderi, avînd la frecvenţa f un factor de calitate Q. Dacă este preponderent efectul capacitiv atunci impedanţa se poate scrie
Pentru aceasta sînt posibile două modele de circuit: serie si paralel. În figura 1b sînt
desenate cele 2 modele pentru o reactanţă cu pierderi.
Z (ω ) =
1
jωC
(
1 − ω 2 LC =) 1
C
=
1
jωCe
X poate fi reactanţa unei bobine, respectiv condensator: jω
X L = ωL
1 − ω 2 LC
unde
1 C
XC = − Ce = (2)
ωC
1 − ω 2 LC
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5 Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
tensiunii care cade pe Zx. Conexiunea se numeşte cuadripolară datorită celor 4 terminale.
Capacitatea echivalentă variază cu frecvenţa. Mai mult, după ce frecvenţa creşte Cele 2 perechi de terminale se conectează cît mai aproape de corpul impedanţei.
peste frecvenţa de rezonanţă:
1
ωr = (3) z3 Ix z1
LC Ix z 1 z2
capacitatea îşi schimbă semnul (după frecvenţa de rezonanţă va predomina efectul z3 z1 I U
Zx Ux≠ U
Zx
inductiv), unde Zx Ux U=Ux
I
 1  z4 z3
Le = L1 − 2  (4)
 ω LC  z4 z2 z3 z4
Figura 2a: Modelul cuadripolar Figura 2b: Modelul bipolar
Comportarea în frecvenţă a unui grup LC paralel
Admitanţa circuitului LC paralel este Cele 4 impedanţe (nedorite) ale celor 4 borne de măsură sînt z1, z2, z3, z4. Se observă
1 că z2 şi z4 sînt în serie cu voltmetrul care are impedanţa de intrare foarte mare deci sînt
Y (ω ) = jωC + neglijabile. z1 şi z3 apar în serie cu sursa de curent, cu impedanţa internă mare, aşadar
jωL devin şi ele neglijabile. Aceasta schemă permite deci minimizarea efectului celor 4
Dacă este preponderent efectul inductiv atunci admitanţa se poate scrie impedanţe nedorite, făcîndu-le sa apară în serie cu alte impedanţe mari care exista deja in
Y (ω ) =
1
j ωL
(
1 − ω 2 LC = ) 1
L
=
1
jωLe
circuit.
Dacă se folosesc doar două terminale (conexiunea bipolară din figura 2b), nu se mai
jω
1 − ω 2 LC pot separa căile de „curent” si „tensiune” şi se măsoară impedanţa care include şi
unde impedanţa sondelor:
L Z m = Z x + z1 + z3
Le = făcîndu-se o eroare sistematică
1 − ω 2 LC
z +z
εZx s = 1 3
Se observă că inductanţa echivalentă variază cu frecvenţa. Mai mult, după ce Zx
1 De exemplu, în cazul măsurării unei rezistenţe R, folosind pentru conectare cabluri
frecvenţa creşte peste frecvenţa de rezonanţă ω r = , inductanţa îşi schimbă semnul avînd rezistenţa r, se obţine eroarea sistematică, în cazul folosirii configuraţiei bipolare (se
LC
(după frecvenţa de rezonanţă va predomina efectul capacitiv), unde folosesc doar două terminale):
1  2r

C e = C 1 − 2 ε Rs =
 R
 ω LC 
Ohmetru realizat cu amplificator operaţional
Observaţie Cele două modele prezentate anterior sînt folosite şi pentru cazul variaţiei cu
frecvenţa a elementului reactiv (L, C ) datorită reactanţei parazite (Cpz, Lpz), şi în general Ohmetrele realizate numai din componente pasive şi o sursă de tensiune (baterie),
atunci cînd elementul reactiv nu este constant în frecvenţă. aşa cum se întîlnesc în compunerea multimetrelor analogice, au dezavantajul unei scări
neliniare: dîndu-se o sursa de tensiune de valoare E, obţinem I=E/Rx , aşadar curentul care
Principiul măsurării cuadripolare circulă prin instrumentul de măsură este proporţional cu inversul rezistenţei. Aceasta nu
este o problema gravă în cazul unui instrument analogic (cu ac indicator), deoarece se
Atunci cînd se măsoară impedanţe mici, sau cînd sondele de măsură au lungime desenează o scara suplimentară cu gradaţii după legea 1/R.
mare (măsurare la distanţă), impedanţa sondelor şi a rezistentelor de contact poate să nu În cazul multimetrelor numerice însă, este esenţială obţinerea unei scări liniare,
mai fie neglijabilă, fiind comparabilă cu impedanţa Zx. Principiul de măsură foloseşte în deoarece prin excelenţă voltmetrul numeric din compunerea multimetrului este liniar, şi
fiecare capăt al impedanţei două terminale. O pereche de terminale este folosită pentru orice mărime care se doreşte măsurată trebuie sa fie convertită într-o tensiune după o
injectarea curentului prin impedanţa necunoscută Zx, iar cealaltă pentru măsurarea relaţie liniară.
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
O soluţie care foloseşte componente active este dată în schema din figura 3
+Vcc
Rx
4
R1
2 -
1 3. Măsurarea unei rezistenţe mici
3 +
Vref
Vout
8
-Vcc
Figura 3: Ohmetru cu scara liniară, varianta teoretică
Datorita configuraţiei inversoare, relaţia de conversie este:
Vout= - Rx/R1 VRef
adică o relaţie de proporţionalitate directă:
Vout= - K VRef
Desfăşurarea lucrării
1. Măsurarea rezistenţelor folosind LCR metrul
LCR-metrul este un aparat care permite măsurarea automată a 2 parametri la alegere
ai unei impedanţe (selectabili din butonul MODE).
Se măsoară trei rezistenţe la alegere, de valori diferite, existente la masă, cu ajutorul
LCR metrului, folosind următoarele setări: SPEED->MEDI, DISPLAY -> VALUE,
MODE -> R/Q, CIRCUIT -> SERIES. Aceste setări se pot schimba prin apăsarea
butoanelor aflate în dreapta ecranului. Frecvenţa de lucru este implicit 1kHz (se verifică pe
afişaj, iar dacă nu, se apasă tasta FREQ (aceeaşi cu tasta „-„), se introduce valoarea dorită
şi apoi se apasă tasta ENTER). Se determină erorile absolute şi relative dintre valoarea
măsurată pe aparat şi valoarea notată pe rezistenţa măsurată.
2. Folosirea modului de sortare pentru determinarea toleranţei unei rezistenţe
Pentru configurarea modului sortare se intră în modul MENU şi apoi se selectează
modul SORT. În modul sort se defineşte valoarea nominală a rezistenţelor care se doresc a
fi sortate: se selectează NOM. VAL şi se introduce de la tastatură valoarea nominală a
rezistenţei căreia vrem sa-i determinăm toleranţa. După introducerea valorii se apasă tasta
ENTER. Se iese din meniu apăsînd butonul EXIT. Se selectează modul de afişare
DISPLAY -> DELTA şi se citeşte valoarea afişată (diferenţa între valoarea afişată şi
valoarea nominală), apoi se trece în modul DISPLAY -> DELTA% şi se citeşte valoarea
afişată (toleranţa în procente).
Folosind acest mod de lucru să se măsoare toleranţa celor trei rezistenţe (valoarea
procentuală).
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
Obs: Acest mod poate fi folosit pentru sortarea unui set de rezistenţe: se trece în
modul sortare, se defineşte valoarea nominală şi apoi sînt selectate rezistenţele pentru care
valoarea toleranţei procentuale (afişată în modul DELTA%) este sub valoarea dorită.
Se vor folosi şi compara conexiunea bipolară şi cea cuadripolară pentru a măsura o
rezistenţă de valoare foarte mică (cea mai mică disponibilă la masă, de ordinul Ω)
a) Se conectează rezistenţa necunoscută la sondele de măsură ale LCR metrului. Se
observă că adaptorul conectat la LCR-metru foloseşte 4 borne, măsurarea fiind
cuadripolară, fiecare din cei doi „cleşti” conectînd 2 borne la cîte un terminal al
impedanţei necunoscute, ca în figura 2a.
Reglajele sînt cele de la punctul 1 (se revine în modul de afişare -> VALUE). Se
notează valoarea indicată pentru rezistenţă.
b) Se scoate apoi adaptorul de măsură. (Atenţie: Vă rugăm să manevraţi cu grijă
adaptorul de măsură. Pentru a fi scos, se rotesc spre stînga manetele de plastic maro,
observînd alinierea mufelor BNC care le sînt ataşate, astfel că adaptorul să iasă foarte
uşor – NU FORŢAŢI ! La reconectare, după introducerea mufelor se rotesc manetele
spre dreapta pentru fixare). Se conectează la bornele LFORCE, HFORCE, cîte un cablu
cu crocodili. Crocodilii de culoare neagră (firele de masă) se vor conecta între ei, iar cei de
culoare roşie se vor conecta la bornele rezistenţei care se doreşte a fi măsurată. Se notează
valoarea indicată. De ce se obţine o diferenţă între cele două valori măsurate (la punctele a
şi b)?
c) Se scoate rezistenţa şi se conectează crocodilii roşii între ei. Se notează valoarea
indicată, care nu va fi zero. Ce reprezintă această valoare? Cît este eroarea sistematică
absolută ( ∆R ) făcută la măsurarea rezistenţei?
d) Se determină valoarea rezistenţei făcînd corecţia erorii sistematice (se scade
valoarea rezistenţei cablurilor cu crocodili de la c din valoarea măsurată la punctul b). Se
determină eroarea relativă a acestei valori faţă de valoarea determinată la punctul a.
De ce la punctul a nu a mai fost necesară determinarea rezistenţei cablurilor sondei?
e) În locul rezistenţei, se măsoară în conex. bipolară rezistenţa unuia dintre cele
două fire folosite la multimetrul electronic. Apoi se reconectează (CU GRIJĂ) adaptorul
de măsură şi se măsoară firul în conex. cuadripolară. Calculaţi eroarea relativă la
măsurarea bipolară faţă de cuadripolară.
4. Măsurarea unor condensatoare şi bobine
a) măsurarea capacităţilor
Se măsoară două capacităţi existente la masă. Pentru aceasta se trece în modul
MODE -> C/D, model serie (CIRCUIT->SERIES) şi se notează valorile Cs şi D. Se
selectează apoi modelul paralel (CIRCUIT -> PARALL) şi se notează valoarea Cp.
1
Valoarea lui D este aceeaşi. Se calculează Q = . Cum sînt în general factorii de calitate ai
D
condensatoarelor?
Cum sînt valorile Cs şi Cp? De ce?
b) măsurarea inductanţelor
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
Se măsoară inductanţa existentă la masă (Atenţie! nu căutaţi inductanţe cu miez.
Inductanţele disponibile în laborator arată ca nişte rezistenţe de culoare verde şi marcate
în codul culorilor). Se trece în modul MODE -> L/Q şi se măsoară pentru inductanţă
modelul serie (Ls şi Q), (CIRCUIT->SERIES), şi modelul paralel (Lp şi Q), (CIRCUIT -
> PARALLEL). Se determină valoarea rezistenţei Rs din definiţia factorului de calitate.
Se calculează Qcalc folosind relaţia de legătură între modelul serie şi modelul paralel
(relaţia 1). Se compară Q cu Qcalc.
Cum sînt, în general, valorile Q uzuale la bobine faţă de cele de la condensatoare
(nu ne referim la cazuri speciale)?
Se măsoară bobina (MODE -> L/Q, CIRCUIT->SERIES), la frecvenţele
f 2 = 10kHz , f 3 = 33kHz , f 4 = 66kHz , f 5 = 100kHz . Frecvenţa se modifică apăsînd tasta
FREQ, se introduce valoarea dorită în KHz şi apoi se apasă tasta ENTER. Ce se întîmplă
cu valoarea bobinei? Explicaţi rezultatele obţinute.
5. Măsurarea unui grup RC
Se măsoară un grup RC serie, realizat pe placa de test. Se va folosi condensatorul de
valoare mare ( ≥ 47nF) şi rezistenţa de zeci de Ω. Pentru grupul rezultat se măsoară Cs, Cp
şi D. Se calculează Q folosind valoarea măsurată pentru D. Se calculează Qcalc folosind
relaţia de legătură între modelul serie şi modelul paralel (relaţia 1). Se compară Qcalc cu Q.
Se procedează ca la punctul 4, la măsurarea condensatoarelor. Frecvenţa de lucru va fi de
1kHz (valoarea implicită).
Se determină rezistenţa grupului RC: se trece în modul de afişare MODE -> C/R şi
se determină valoarea rezistenţei pentru modelul serie (Rs) respectiv modelul paralel (Rp).
Se calculează valoarea rezistenţei Rs din expresia tangentei unghiului de pierderi, D.
Se modifică frecvenţa la valoarea 100kHz. Se măsoară valorile Cs, D. Ce se întîmplă
cu valoarea condensatorului, Cs? Se conectează sondele de măsură la bornele rezistenţei,
se trece în modul MODE -> L/Q şi se notează valoarea indicată pentru L (frecvenţa va fi
tot 100kHz). Cum se explică variaţia valorii măsurate pentru condensator la măsurătoarea
anterioară?
6. Măsurarea comportării în frecvenţă a unui grup LC
Se măsoară comportarea în frecvenţă a unui grup LC serie, realizat pe placa de
test. Se foloseşte bobina disponibilă si condensatorul de valoare mare ( ≥ 47nF). Mai
întîi se măsoară separat cele 2 componente L,C la LCR-metru la frecvenţa de 1KHz,
apoi se măsoară, pe rînd, inductanţa (echivalentă) şi apoi capacitatea (echivalentă) a
circuitului LC serie la următoarele frecvenţe: f1=1kHz f2=5kHz, f3=10kHz, f4=12kHz,
f5=15kHz, f6=20kHz, f7=50kHz, f8=100kHz. Măsurătorile se vor face în modurile de
măsură MODE -> L/Q, CIRCUIT->SERIES, respectiv MODE -> C/D, CIRCUIT-
>SERIES.
Se calculează valoarea teoretică a Le /Ce (echivalent) al grupului, pentru
frecvenţele menţionate, conform relaţiilor (2) şi (4), unde L si C sînt cele determinate la
joasă frecvenţă (1KHz).
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
Să se calculeze şi frecvenţa de rezonanţă (relaţia 3). Ce se întîmplă cu natura
impedanţei echivalente a grupului (inductivă sau capacitivă) atunci cînd frecvenţa de
măsură depăşeşte frecvenţa de rezonanţă ?
7. Realizarea unui ohmetru numeric cu scară liniară
Schema din figura 3 se bazează pe configuraţia inversoare „clasică” a AO, alimentat
de la o sursă diferenţială (+/- Vcc faţă de masă), adică o sursa dublă simetrică. Existenţa
unei surse negative permite obţinerea unei tensiuni negative la ieşire atunci cînd intrarea
este pozitivă. În cazul aparatelor portabile însă, alimentate de la o baterie, este
neeconomică existenţa unei surse duble.
O soluţie este folosirea unei surse simple de valoare Vcc şi crearea unei mase locale,
„convenţionale”, cu ajutorul unui divizor rezistiv. Pe schema din figura 4, masa
convenţională, avînd simbolul se află la Vcc/2 mai jos faţă de borna (+) a sursei de
alimentare, şi la Vcc/2 mai sus faţă de borna de masă a sursei de alimentare. Masa
convenţională va fi şi masa de referinţă a semnalului de intrare şi de ieşire. Prin
urmare, excursia maximă a acestor semnale va fi de +/- Vcc/2 în jurul acestei mase. Avem
acum posibilitatea de a obţine atît tensiuni pozitive, cît şi negative la ieşire, faţă de masa
convenţională .
Figura 4: Ohmetru cu scara liniară, varianta practică
Pentru a nu complica schema cu o tensiune adiţională, vom folosi ca tensiune de
referinţă Vref din fig. 3 (de la intrare), valoarea Vcc/2 faţă de masa convenţională
(adică Vcc faţă de vechea masă ), deci aceeaşi tensiune ca şi borna 8 a AO.
Tensiunea de ieşire (observaţi că voltmetrul se conectează între ieşire şi masa ) este:
VCC R X
Vout = − = − K RX
2 R1 + R2
Pentru o citire uşoară pe voltmetrul numeric, impunem K=1V/KΩ. Întrucît tensiunea
dată de sursa din laborator nu este foarte precisă, ci poate fi între circa 8..10V, am introdus
semireglabilul R1 prin a cărui reglare fină se va aduce valoarea lui K cît mai aproape de 1.
Observaţie 1. Tensiunea de ieşire nu poate depăşi +/- Vcc/2 faţă de datorită AO.
Dacă K=1 şi Vcc=9V, rezultă că nu se pot măsura la aceasta schema rezistenţe mai mari
decît 4.5 KΩ (Rx cap scară = 4.5KΩ). Pentru Vcc de la fiecare platformă, aceasta valoare va
varia corespunzător.
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
Observaţie 2. Limita dată de observaţia 1 este teoretică. În practică, nici un AO nu are o
excursie liniară între valorile extreme ale tensiunilor sale de alimentare (- şi +). La unele
AO (de exemplu „clasicul” 741) există o diferenţă de cîţiva V între valoarea maximă a
tensiunii care se poate obţine la ieşire şi tensiunea de alimentare. Prin urmare, dacă s-ar
folosi 741 alimentat la 9V, tensiunea minimă de ieşire ar fi de circa 3..4V, şi cea maximă
9-3..4 = 5..6V, deci doar circa +/- 1V în jurul valorii de mijloc, care este masa
convenţională ! Aceste circuite, de generaţii mai vechi, sînt proiectate explicit pentru
a funcţiona de la surse duble de valori relativ mari. Circuitul LM358 a fost ales pentru că
este optimizat pentru a funcţiona de la surse simple (single supply sau single rail), adică
excursia tensiunii de ieşire specificată în catalog pentru alimentarea de la sursa simplă este
între 0V şi circa Vcc-1.5V. Există şi AO care pot obţine la ieşire tensiuni egale sau foarte
apropiate de ambele tensiuni de alimentare (rail-to-rail swing).
a) realizarea si etalonarea ohmetrului:
Se realizează pe machetă schema din figura 4. Se foloseşte unul dintre cele 2
amplificatoare operaţionale disponibile în capsula circuitului LM358. Dispunerea
terminalelor este dată în figura 5. Conectarea semireglabilului se va face folosind pinul din
mijloc (cursorul) şi oricare dintre ceilalţi 2 pini. Pentru crearea masei se pot folosi
orice valori de rezistenţe egale de precizie 1% disponibile (nu doar 4K99).
Atenţie! Se verifică cu voltmetrul valoarea şi polaritatea sursei de alimentare (setată pe
9V) înainte de a alimenta montajul. De asemenea, verificaţi că la borna neagră a plăcii
de test (masa sursei de alimentare ) să fie conectată numai sursa, rezistenţa R4, şi
pinul 8 al AO. Nu legaţi din greşeală şi masa convenţională tot la această bornă !
Masa convenţională este la Vcc/2 de masa „reală” (borna neagră), deci este masă
doar din punct de vedere al semnalului de ieşire. Alegeţi alt punct pe placa de test, în
afara barei de jos, pentru a conecta masa . 7. Pentru un condensator se măsoară Cs=200nF şi Q=1000, la frecvenţa f=10kHz. Să se determine
Atenţie! Pentru a măsura tensiunea de ieşire, masa voltmetrului (crocodilul negru) se
leagă la masa convenţională , conform schemei ! La acest punct, desfaceţi legătura
voltmetrului la masa sursei de alimentare ! este R=50Ω. Rezistenţa cablurilor este de 0,5Ω. Să se determine eroarea sistematică făcută la
Figura 5: Circuitul integrat LM358
Pentru etalonare, se introduce în locul lui Rx o rezistenţă de precizie de 1 sau 2KΩ
(valoarea disponibilă la masă). Se roteşte semireglabilul pînă cînd tensiunea indicată pe
voltmetru este -1.00V (sau -2.00V).
Semnale şi Sisteme de Măsură – Laborator M5
b) Se deconectează rezistenţa de precizie, introdusă în locul rezistenţei Rx, şi se
conectează pe rînd în locul ei două rezistenţe la alegere de valori mai mici decît 3.3KΩ.
Citind pe afişajul voltmetrului, se determină valorile celor două rezistenţe Rx1,2 mas.
Se deconectează rezistenţele şi voltmetrul din montaj şi se măsoară Rx1,2real folosind
multimetrul numeric pe modul Ohmetru. Atenţie! nu încercaţi să măsuraţi cu ohmetrul
multimetrului o rezistenţă conectată in circuit ! rezistenţa se va deconecta pentru a fi
măsurată. Se calculează erorile relative.
c) Se măsoară la prin cele 2 metode o rezistenţă mai mare decît 5KΩ; ce valoare
indică ohmetrul nostru (Rx3 mas ) faţă de valoarea reală ?
Pentru a explica eroarea obţinută, se măsoară, folosind ohmetrul din multimetrul
numeric, valoarea la care s-a reglat potenţiometrul pentru etalonare, precum si R2 (scoase
de pe placă). Se măsoară şi valoarea tensiunii de alimentare. Pe baza lor se calculează apoi
rezistenţa Rx cap scară (rezistenţa maximă pe care o poate măsura ohmetrul realizat). Pentru
aceasta se ţine cont de relaţia de conversie. Cum este Rx cap scară faţă de Rx3 real ?
d) Identificaţi şi explicaţi cauzele de erori ale acestei scheme.
Întrebări pregătitoare
1. Pentru o bobină se măsoară Lp=400mH şi Q=50, la frecvenţa f=1kHz. Să se determine rezistenţa
Rp şi valoarea bobinei pentru modelul serie, Ls.
2. Să se calculeze factorul de calitate pentru un grup RC serie avînd Cs=10nF şi Rs=50Ω, la
frecvenţa 1kHz.
3. Să se calculeze factorul de calitate pentru un grup RC paralel avînd Cp=10nF şi Rs=1MΩ, la
frecvenţa 1kHz.
4. Se dă un grup LC cu L=1mH şi C=100/4π2 nF. Să se calculeze frecvenţa de rezonanţă a grupului.
5. Se dă un grup LC cu L=10mH şi C=1/4π2 nF. Să se calculeze impedanţa circuitului la f=1kHz
6. Pentru o bobină se măsoară Ls=10mH şi Q=10, la frecvenţa f=1kHz. Să se determine rezistenţa Rs
şi valoarea bobinei pentru modelul paralel, Lp.
rezistenţa Rs şi tangenta unghiului de pierderi, D= tgδ .
8. Se măsoară o rezistenţă folosind conexiunea bipolară (doar două terminale). Valoarea rezistenţei
măsurarea rezistenţei.
9. Pentru o impedanţă inductivă se măsoară Lp=202mH şi Ls=200mH. Să se determine factorul de
calitate al impedanţei.
10. Se dă un grup LC care are L=10mH şi C=1nF. Să se calculeze frecvenţa de rezonanţă a circuitului.
11. Pentru circuitul din figura 3 să se determine relaţia dintre rezistenţa Rx şi tensiunea de ieşire.
12. Pentru circuitul din figura 3 să se determine domeniul de măsură pentru rezistenţa Rx, dacă
tensiunea de alimentare este de +/-Vcc=+/-5V, rezistenţa R1=10kΩ iar voltmetrul are UCS=10V.
13. Să se determine eroarea pe care o face voltmetrul din figura 3 la măsurarea unei rezistenţe
Rx=500Ω, dacă sursa de tensiune este Uref=5V±1%, rezistenţa R1=5kΩ±1%, iar voltmetrul are
UCS=10V şi clasă de precizie C=0,5%.
14. Un grup LC are L=1mH şi C=1nF. Să se determine frecvenţa de rezonanţă a grupului. Ce tip de
impedanţă va indica LCR metrul pentru o frecvenţă mai mare decît frecvenţa de rezonanţă?
15. O inductanţă are L=1mH şi capacitatea parazită Cp=30pF. Ce va indica un LCR metru pentru
această inductanţă la frecvenţa f=100kHz?
16. Pentru circuitul din figura 3 se cunosc E=10V, R=5kΩ. Voltmetrul are UCS =3V. Indicaţia
voltmetrului este U=1V. Să se determine Rx şi RxCS - rezistenţa de capăt de scară.