Măsurări electrice şi electronice 1

An 3 Electronică şi Telecomunicaţii, ingineri zi Rp

Lucrare de laborator nr. 4 Xs Rs

Măsurarea impedanţelor
Xp
Figura 1a
Scop: Măsurarea impedanţelor folosind diverse metode de măsură: metoda directă
Pentru cele două modele se definesc factorii de calitate Qs şi Qp :
prin utilizarea unui LCR metru, metode indirecte: punţi de curent continuu şi alternativ.
X ω Ls 1
Qs = s = =
Breviar teoretic Rs Rs ω RsCs
U I 1 Rp Rp
În regim sinusoidal se defineşte impedanţa Z = şi admitanţa Y = = , unde U
I U Z Qp = = = ω R pC p
Xp ω Lp
şi I reprezintă fazorii tensiunii şi intensităţii curentului electric din figura 1a.
Fiind definiţi pentru aceeaşi reactanţă fizica, cei doi factori de calitate trebuie sa fie
U egali:
Qs=Qp=Q
Pentru o reactanţă cu pierderi se defineşte tangenta unghiului de pierderi, D,
I Z 1
D=
Figura 1a Q
Relaţiile de legătură între elementele celor două modele, la o frecvenţă fixată f, sunt:
În general aceste mărimi sunt mărimi complexe, putând fi scrise sub forma algebrică
Z = R + jX , Y = G + jB
⎛
X p = X s ⎜1 +
1 ⎞⎟
⎜ Q2 ⎟
= X s 1 + D2 ( )
R – rezistenţa serie ⎝ ⎠
X – reactanţa serie (cu X >0 pentru impedanţe inductive şi cu X <0 pentru impedanţe
capacitive)
(
R p = Rs 1 + Q 2 )
G – conductanţa paralel Relaţia de echivalenţă intre reactanţe se mai poate scrie în functie de tipul reactanţei,
capacitivă respectiv inductivă, astfel:
( )
B – susceptanţa paralel (cu B <0 pentru admitanţe inductive şi cu B >0 pentru
admitanţe capacitive) L p = Ls 1 + 1 / Q 2

C s = C p (1 + 1 / Q 2 )
Relaţia de legătură între mărimile impedanţei şi ale admitanţei se obţine simplu (1)
G B
R= 2 X =− 2
G + B2 G + B2
În forma exponenţială, admitanţa şi impedanţa se pot scrie Comportarea în frecvenţă a unui grup LC serie
Z = Z ⋅ e jφZ respectiv Y = Y ⋅ e jφ Y
Impedanţa circuitului LC serie depinde puternic de frecventa si este
U 1 1
unde φZ = φU − φI = −φY şi Z = = Z (ω ) = jωL +
I Y j ωC
Dacă este preponderant efectul capacitiv atunci impedanţa se poate scrie
Modelul unei reactanţe cu pierderi
Z (ω ) =
1
j ωC
( )
1 − ω 2 LC =
1
C
=
j ω
1
Ce
(2)
Se consideră o reactanţă cu pierderi, având la frecvenţa f un factor de calitate Q. jω
2
Pentru aceasta sunt posibile două modele de circuit: serie si paralel. În figura 1b sunt 1 − ω LC
desenate cele 2 modele pentru o reactanţă cu pierderi. unde
X poate fi reactanţa unei bobine, respectiv condensator: C
Ce =
X L = ωL 1 − ω 2 LC
1
XC = −
ωC
1 2
 Capacitatea echivalentă variază cu frecvenţa. Mai mult, după ce frecvenţa creşte
peste frecvenţa de rezonanţă:
1 Ix
ωr = (2’)
LC Ix z1 z2 z3 z1
capacitatea îşi schimbă natura (după frecvenţa de rezonanţă va predomina efectul z3
Zx
z1
I U
inductiv), unde Zx Ux Zx Ux≠ U
I U=Ux
1 z4
Le = L − 2
ω LC z3 z4 z3
z4 z2

Figura 2a: Modelul cuadripolar Figura 2b: Modelul bipolar

Comportarea în frecvenţă a unui grup LC paralel

Admitanţa circuitului LC paralel este

1 Cele 4 impedanţe (nedorite) ale celor 4 borne de măsură sunt z1, z2, z3, z4. Se observă
Y (ω ) = jωC + că z1 şi z4 sunt în serie cu voltmetrul care are impedanţa de intrare foarte mare deci sunt
jωL
neglijabile. z2 şi z3 apar în serie cu sursa de curent, cu impedanţa interna mare, aşadar
Dacă este preponderent efectul inductiv atunci admitanţa se poate scrie
devin şi ele neglijabile. Aceasta schema permite deci minimizarea efectului celor 4
Y (ω ) =
1
jω L
(
1 − ω 2 LC =) 1
L
=
j ω
1
Le
impedanţe nedorite, făcându-le să apară în serie cu alte impedanţe mari care exista deja in
jω circuit.
2
1 − ω LC Dacă se folosesc doar două terminale (conexiunea bipolara din figura 2b), nu se mai
unde pot separa caile de „curent” si „tensiune” si se măsoară impedanţa care include şi
L impedanţa sondelor:
Le =
1 − ω 2 LC Z m = Z x + z1 + z3
făcându-se o eroare sistematică
Se observă că inductanţa echivalentă variază cu frecvenţa. Mai mult, după ce z +z
εZx s = 1 3
1 Zx
frecvenţa creşte peste frecvenţa de rezonanţă ω r = , inductanţa îşi schimbă natura
LC De exemplu, în cazul măsurării unei rezistenţe R, folosind pentru conectare nişte
(după frecvenţa de rezonanţă va predomina efectul capacitiv), unde cabluri având rezistenţa r, se obţine o eroare sistematică, în cazul folosirii configuraţiei
1 bipolare (se folosesc doar două terminale):
Ce = C − 2 2r
ω LC ε Rs =
R
Observaţie Cele două modele prezentate anterior sunt folosite şi pentru cazul variaţiei cu
frecvenţa a elementului reactiv (L, C ) datorită reactanţei parazite (Cpz, Lpz) şi în general Punţi de curent continuu. Puntea Wheatstone
atunci când elementul reactiv nu este constant în frecvenţă.
În figura 3 se prezintă schema unei punţi Wheatstone, în care s-a notat cu rS
Principiul măsurării cuadripolare rezistenţa internă a sursei, iar cu RV rezistenţa internă a indicatorului de nul (sau a
voltmetrului).
Atunci când se măsoară impedanţe mici, sau când sondele de măsură au lungime Considerând rs neglijabil şi RV foarte mare, tensiunea de dezechilibru este dată de relaţia
mare (măsurare distantă), impedanţa sondelor şi a rezistentelor de contact poate să nu mai ⎛ R2 R3 ⎞
fie neglijabilă, fiind comparabilă cu impedanţa Zx. Principiul de măsură foloseşte în U d = Eg ⋅ ⎜ − ⎟
fiecare capăt al impedanţei două terminale. O pereche de terminale este folosită pentru ⎝ R1 + R2 R3 + R4 ⎠
injectarea curentului prin impedanţa necunoscuta Zx, iar cealaltă pentru măsurarea Puntea este echilibrată atunci când Ud = U12=0. La echilibru, între rezistenţele punţii
tensiunii care cade pe Zx. Conexiunea se numeşte cuadripolara datorita celor 4 terminale. există relaţia
Cele 2 perechi de terminale se conectează cit mai aproape de corpul impedanţei. R1R3 = R2 R4 (4)

3 4
 [3] Desfăşurarea lucrării
S
0,25 1. Măsurarea rezistenţelor folosind LCR metrul
rg R1 R4
0,20 LCR-metrul este un aparat care permite măsurarea automată a 2 parametri la alegere
ai unei impedanţe (selectabili din butonul MODE).
Eg [1] [2] Se măsoară cele trei rezistenţe existente la masă cu ajutorul LCR metrului, folosind
Ud, RV 0,10 următoarele setări: SPEED->MEDI, DISPLAY -> VALUE, MODE -> R/Q, CIRCUIT
-> SERIES. Aceste setări se pot schimba prin apăsarea butoanelor aflate în dreapta
R2 R3 ecranului. Frecvenţa de lucru este implicit 1kHz (se verifica pe afişaj, iar dacă nu, se apasă
[4] 1 5 9 tasta FREQ (aceeaşi cu tasta „-„), se introduce valoarea dorită şi apoi se apasă tasta
α-1 α
ENTER). Se determină erorile absolute şi relative dintre valoarea măsurată pe aparat şi
Figura 3 Figura 4 valoarea notată pe rezistenţa măsurată.

2. Folosirea modului de sortare pentru determinarea toleranţei unei rezistenţe

Pentru configurarea modului sortare se intră în modul MENU şi apoi se selectează
Se defineşte raportul punţii A, ca fiind raportul a oricare două rezistenţe alăturate, modul SORT. În modul sort se defineşte valoarea nominală a rezistenţelor care se doresc a
conectate la aceeaşi bornă a voltmetrului, când puntea este la echilibru. fi sortate: se selectează NOM. VAL şi se introduce de la tastatură valoarea nominală a
R R R R rezistenţei căreia vrem sa-i determinăm toleranţa. După introducerea valorii se apasă tasta
A = 1 = 4 sau A = 2 = 3 (5)
ENTER. Se iese din meniu apăsând butonul EXIT. Se selectează modul de afişare
R2 R3 R1 R4
DISPLAY -> DELTA şi se citeşte valoarea afişată (diferenţa între valoarea afişată şi
Factorul de reglaj σ valoarea nominală), apoi se trece în modul DISPLAY -> DELTA% şi se citeşte valoarea
R4 − R40 afişată (toleranţa în procente).
σ=
R40 Folosind acest mod de lucru să se măsoare toleranţa celor trei rezistenţe (valoarea
unde cu R40 se notează valoarea rezistenţei R4 când puntea este echilibrată (rezistenţele R1 , procentuală).
R2 , R3 sunt rezistenţe fixe) Obs: Acest mod poate fi folosit pentru sortarea unui set de rezistenţe: se trece în
Pentru σ → 0 tensiunea U12 poate fi aproximată cu expresia lui Ud modul sortare, se defineşte valoarea nominală şi apoi sunt selectate rezistenţele pentru care
valoarea toleranţei procentuale (afişată în modul DELTA%) este sub valoarea dorită.
U d = S ⋅ Eg ⋅ σ
Sensibilitatea (sau factorul) punţii S este: 3. Măsurarea rezistenţei unui cablu
ΔU d Se vor folosi si compara conexiunea bipolara si cea cuadripolara pentru a măsura o
rezistenta de valoare foarte mica (rezistenta unui cablu).
Eg A a) Se conectează cablul disponibil la masă la sondele de măsură ale LCR metrului.
S= = (6)
ΔR4 (1 + A )2 Se observa ca adaptorul conectat la LCR-metru foloseşte 4 borne, măsurarea fiind
R4 cuadripolara, fiecare din cei doi „cleşti” conectând 2 borne la cite un terminal al
Din aceasta relatie se obtine ca S(A)=S(1/A), de aceea nu conteaza cum se alege A impedanţei necunoscute, ca in figura 2a.
(R1/R2 sau R2/R1) atita vreme cit sint 2 rezistente care marginesc voltmetrul. Reglajele sunt cele de la punctul 1 (se revine în modul de afişare -> VALUE). Se
Dependenţa sensibilităţii S în funcţie de A este prezentată în figura 4. notează valoarea indicată pentru rezistenţa cablului.
b) Se scoate apoi adaptorul de măsură. (Atenţie: Vă rugăm să manevraţi cu grija
adaptorul de măsură. Pentru a fi scos, se rotesc spre stânga manetele de plastic maro,
observind alinierea mufelor BNC care le sunt ataşate, astfel ca adaptorul sa iasă foarte
uşor. La reconectare, după introducerea mufelor se rotesc manetele spre dreapta pentru
fixare). Se conectează la bornele LFORCE, HFORCE, câte un cablu cu crocodili.
Crocodilii de culoare neagră (firele de masă) se vor conecta între ei, iar cei de culoare
roşie se vor conecta la bornele cablului care se doreşte a fi măsurat. Se notează valoarea
indicată. De ce obţine o diferenţă aşa mare între cele două valori măsurate (la punctele a şi
b)?
5 6
 c) Se scoate cablul măsurat şi se conectează crocodilii roşii între ei. Se notează
valoarea indicată, care nu va fi zero. Ce reprezintă această valoare? Cât este eroarea
sistematică absolută ( ΔR ) făcută la măsurarea cablului ?
d) Se determină valoarea rezistenţei cablului măsurat prin corecţia erorii sistematice
(se scade valoarea rezistenţei cablurilor cu crocodili de la c din valoarea măsurată la
punctul b). Se determină eroarea relativa a acestei valori fata de valoarea determinată la
punctul a.
De ce la punctul a nu a mai fost necesară determinarea rezistenţei cablurilor sondei?
4. Măsurarea unor condensatoare şi bobine
a) măsurarea capacităţilor
Se măsoară cele două capacităţi existente la masă. Pentru aceasta se trece în modul
MODE -> C/D, model serie (CIRCUIT->SERIES) şi se notează valorile Cs şi D. Se
selectează apoi modelul paralel (CIRCUIT -> PARALL) şi se notează valoarea Cp.
1 Să se calculeze şi frecvenţa de rezonanţa (relaţia 2’). Ce se întâmplă cu natura
Valoarea lui D este aceeaşi. Se calculează Q = . Cum sunt in general factorii de calitate
D
ai condensatoarelor (vezi cursul de CCP) ?
Cum sunt valorile Cs şi Cp? De ce? Pe baza acestor valori se calculează Q1 folosind
relaţia (1). Se compara Q1 cu Q.
Se determină rezistenţa parazită a condensatorului: se trece în modul de afişare
MODE - C/R şi se determină valoarea rezistenţei pentru modelul serie (Rs) respectiv
modelul paralel (Rp).
Se calculează valoarea rezistenţei Rs din expresia tangentei unghiului de pierderi, D.
b) măsurarea inductanţelor
Se măsoară inductanţa existentă la masă. Se trece în modul MODE -> L/Q şi se
măsoară pentru inductanţă modelul serie (Ls şi Q), (CIRCUIT->SERIES), şi modelul
paralel (Lp şi Q), (CIRCUIT -> PARALL). Se determină valoarea rezistenţei Rs din
definiţia factorului de calitate.
Cum sunt, în general, valorile Q uzuale la bobine faţă de cele de la condensatoare
(nu ne referim la cazuri speciale)?
Se măsoară bobina (MODE -> L/Q, CIRCUIT->SERIES), la frecvenţele
f 2 = 10kHz , f 3 = 33kHz , f 4 = 66kHz , f 5 = 100kHz . Ce se întâmplă cu valoarea bobinei?
Explicaţi rezultatele obţinute.
5. Măsurarea unui grup RC
Se măsoară un grup RC serie. Pentru aceasta, pe placa de test, se conectează
condensatorul de valoarea cea mai mica disponibila la masa (sute de pF) în serie cu
rezistenţa care are valoarea apropiată de 1kΩ. Se procedează ca la punctul 4, la măsurarea
condensatoarelor. Frecvenţa de lucru va fi de 1kHz (valoarea implicită). Se determină
elementele modelului serie (Cs, D) şi ale modelului paralel (Cp, D). Se calculează factorul
de calitate Q1 al grupului din relaţia (1) de trecere de la modelul serie la modelul paralel.
1
Se compară cu valoarea măsurată ( Q = ).
D
Se modifică frecvenţa la valoarea 100kHz. Se măsoară valorile Cs, D. Ce se
întâmplă cu valoarea condensatorului, Cs? Se conectează sondele de măsură la bornele
rezistenţei se trece în modul MODE -> L/Q şi se notează valoarea indicată pentru L
7 8
(frecvenţa va fi tot 100kHz). Cum se explică variaţia valorii măsurate pentru condensator
la măsurătoarea anterioară?
6. Măsurarea comportării în frecvenţă a unui grup LC
Se măsoară comportarea în frecvenţă a unui grup LC serie. Se foloseşte bobina
disponibilă (L = 1mH) si condensatorul de ordinul (50-90 nF). Cu ajutorul LCR metrului
se măsoară impedanţa circuitului la următoarele frecvenţe: f1 = 1kHz , f 2 = 5kHz ,
f 3 = 10kHz , f 4 = 15kHz , f 5 = 16,6kHz , f 6 = 18kHz , f 7 = 20kHz , f8 = 50kHz ,
f 9 = 100kHz Frecvenţa se modifică apăsând tasta FREQ, se introduce valoarea dorită şi
apoi se apasă tasta ENTER. Măsurătorile se vor face în modul de măsură MODE ->
C/D.
Să se calculeze valoarea teoretică a impedanţei pentru frecvenţele menţionate
conform relaţiei (2), unde L si C sunt cele determinate la joasa frecvenţa (1KHz).
impedanţei echivalente a grupului (inductivă sau capacitivă) atunci când frecvenţa de
măsură depăşeşte frecvenţa de rezonanţa ? Se verifică acest lucru în tabelul 1?
7. Măsurarea rezistenţelor cu ajutorul punţii de curent continuu
a) echilibrarea punţii
Se realizează pe macheta de laborator o punte de curent continuu. Valorile propuse
pentru R1 , R2 , R3 sunt apropiate de respectiv 1kΩ, 10kΩ şi 10kΩ. Valorile exacte ale
rezistenţelor se vor măsura cu ajutorul LCR metrului ca la pct. 1. Rezistenţa R4 este un
potenţiometru cu valoare nominală 1kΩ . Una din diagonalele punţii se alimentează de la
generatorul de funcţii, iar cealaltă diagonală se conectează la multimetrul numeric
(având funcţia de voltmetru de curent continuu selectată). Pentru a simula o sursa de c.c.
folosind generatorul de c.a., se reglează (folosind osciloscopul) componenta continuă a
semnalului (offsetul, prin tragerea in afara si rotirea reglajului OFFSET) la valoarea
U=5V, iar amplitudinea semnalului alternativ se reglează din reglajul AMPL la valoarea
minima posibilă (ex: 10mV). Frecvenţa semnalului se reglează la 50Hz, întrucât aceasta
frecventa (egala cu frecventa reţelei) este rejectată de voltmetrul de c.c (voltmetrul
funcţionează prin integrare pe o durata multipla a perioadei reţelei).
- Se va aduce puntea la echilibru prin reglarea potenţiometrului până când
indicaţia voltmetrului va fi zero (sau valoarea cea mai mică ce se poate obţine prin
reglarea potenţiometrului).
- Se măsoară cu ajutorul LCR metrului valoarea potenţiometrului la echilibru.
- Se compară valoarea măsurată pentru potenţiometru (la echilibru) cu valoarea
de echilibru calculată cu relaţia de echilibru a punţii de curent continuu (4)
b) determinarea configuraţiei pentru care sensibilitatea este maximă
Relaţia (4) este aceeaşi indiferent de diagonalele în care se conectează voltmetrul şi
generatorul. Se urmăreşte determinarea experimentală a diagonalei care asigură
sensibilitate maximă.
Pentru configuraţia deja realizata pe placă, se variază potenţiometrul până când
voltmetrul indică Ud1=20mV. Se inversează apoi voltmetrul cu sursa de semnal (prin
conectarea voltmetrului pe diagonala 3-4 şi a sursei pe diagonala 1-2) şi se citeşte indicaţia ANEXE
voltmetrului Ud2. Care configuraţie este mai sensibilă? Justificare.
Fire pt. conectare generator.
Se calculează teoretic raportul punţii A (relaţia (5)) si sensibilitatea S (relaţia (6)) Descrierea plăcii de test Conectare cu fir de masă
pentru cele două situaţii. In care caz sensibilitatea calculata e mai mare? se compară cu
determinările experimentale. Placa de test (solderless breadboard) permite
interconectarea componentelor fără lipituri. Un detaliu
este dat în figura 7.
Întrebări pregătitoare Găurile din cele două coloane din stânga şi din
1. Pentru o bobină se măsoară Lp=400mH şi Q=50, la frecvenţa f=1kHz. Să se dreapta, notate „+” şi „-” sunt interconectate pe
determine rezistenţa Rp şi valoarea bobinei pentru modelul serie, Ls. verticală. In mod normal la aceste rânduri de găuri se
2. Să se calculeze factorul de calitate pentru un grup RC serie având Cs=10nF şi cuplează sursele de alimentare.
Rs=50Ω, la frecvenţa 1kHz. Găurile din coloanele A,B..E respectiv F,G..J
3. Să se calculeze factorul de calitate pentru un grup RC paralel având Cp=10nF şi sunt interconectate pe orizontală, un grup având 5
Rs=1MΩ, la frecvenţa 1kHz. găuri. Cele 2 grupuri nu sunt interconectate intre ele.
4. Se dă un grup LC care are L=1mH şi C=100/4π2 nF. Să se calculeze frecvenţa de Astfel, un circuit integrat plasat ca în figură va avea
rezonanţă a grupului. pinul 1 (E3) legat electric la cele 4 găuri ramase
5. Se dă un grup LC care are L=10mH şi C=1/4π2 nF. Să se calculeze impedanţa disponibile: A3..D3. De la oricare din aceste găuri se
circuitului la frecvenţa 1kHz poate pleca, folosind fire, către alte componente.
6. Pentru o bobină se măsoară Ls=10mH şi Q=10, la frecvenţa f=1kHz. Să se Placa de test are 4 borne prin care se poate Fire pentru conectare voltmetru.
determine rezistenţa Rs şi valoarea bobinei pentru modelul paralel, Lp. interconecta cu alte aparate electronice: două borne Volmetrul are intrare flotantă
1. Pentru un condensator se măsoară Cs=200nF şi Q=1000, la frecvenţa f=10kHz. Să coaxiale (cu 2 fire electrice) şi două borne monofilare.
OBS: Borna neagră (masa electrică) şi ecranele Fig.7 . Placa de test
se determine rezistenţa Rs şi tangenta unghiului de pierderi, D= tgδ . Realizarea punţii Wheatstone pe
bornelor coaxiale (BNC) sunt comune (sunt deja
7. Se măsoară o rezistenţă folosind conexiunea bipolară (doar două terminale). placa de test
conectate pe spatele plăcii). Celălalt fir al bornelor
Valoarea rezistenţei este R=50Ω. Rezistenţa cablurilor este de 0,5Ω. Să se determine
coaxiale are corespondent un fir cu pin cu care se
eroarea sistematică făcută la măsurarea rezistenţei.
poate aplica sau “citi” un semnal din circuitul de pe placă.
8. Pentru puntea din figura 6 să se calculeze rezistenţa Rx şi sensibilitatea punţii.
În figura 7 este reprezentat şi modul (o variantă posibilă) de a realiza puntea pe
R1=8k R3=16k R1=1k R3=5k placa de test. De exemplu, firele de jos (albastre) pot folosite pentru conectarea
voltmetrului (intrare flotantă – nici una din bornele de intrare nu e conectată la carcasă),
iar firele de sus (roşu şi negru) pentru conectarea generatorului (acesta are ieşire neflotantă
R2=10 Rx R2=2k – borna de masă este legat la carcasă). Observaţi că dacă s-ar folosi voltmetru neflotant
Rx
(cum este de exemplu milivoltmetrul de c.a. cu intrare BNC) masa ar apărea în punctele
1,4 (sau 2,4) din fig. 3, scurtcircuitând o rezistenţă.
Figura 5 Figura 6
9. Pentru o impedanţă inductivă se măsoară Lp=202mH şi Ls=200mH. Să se determine
factorul de calitate al impedanţei.
10. Să se arate că S are aceeaşi valoare, indiferent de modul în care este definit raportul
R R
punţii A = 1 sau A = 2
R2 R1
11. Pentru o punte Wheatstone, tensiunea de dezechilibru are valorile
U d1 = 11mV pentru R4.1 = 1,011 KΩ
U d1 = −11mV pentru R4.2 = 0,989 KΩ
Să se determine valoarea rezistenţei R4.0 pentru a aduce puntea la echilibru.
12. Să se stabilească diagonala în care trebuie conectat voltmetrul pentru maximizarea
sensibilităţii punţii din figura 5
9 10