1.

Examinarea ochiului şi anexelor sale la lumina zilei (examinarea conjunctivei bulbare şi

palpebrale).
2. Examinarea acuităţii vizuale.
Acuitatea vizuald reprezinti capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunea, conturul si
detaliile elementelor din spaliu. Acuitatea vizuala (la nivel retinian) scade dinspre centru
(macula) spre periferie, determindnd zone concentrice cu acuitate vizuale identice. Pentru
aprecierea clinicd a acuitatii vizuale se folosesc teste speciale, conlintind semne, litere sau
desene, numite optotipi (distoptip si proxoptip) Optotipii standardizafi au opt rinduri de litere,
rindurile corespunzind crescator de la acuitate vizuala 0,1 (5/50) la 1 (5/5).
De aceea, din considerente practice, examinarea pacientului in cabinetele de oftalmologie se face
de la distanfa de 5 m, determinarea cantitativa a acuitatii vizuale dupa fomula AV=d(distanta la
care este asezat pacientul)/D. Daca pacientul nu vede primul rind al optotipului , se apropie
pacientul de optotip , pana cind vede cel mai mare rind notinduse distanta.
3. Examinarea câmpului vizual.

Cimpul vizual reprezintd totaiitatea punctelor din spatiul pe care le poate cuprinde un ochi imobil.

Cele mai folosite tehnici de examinare acimpului vizual. sunt:

-examinare prin suprapunere

-examinare prin perimetrie

a) Este o metoda de examinare sumara folositi mai ales in conditii de urgenta in sectiile de
oftalmologie si neurologie si consta in compararea cimpului vizual al pacientului cu cimpul
vizual al examinatorului. Se examineaza la inceput ochiul drept, ochiul sting al pacientului fiind
acoperit. Examinatorul isi acopera ochiul drept, iar cu ochiul sting al sau fixeaza ochiul drept al
pacientului, pentru confruntarea celor doua cimpuri vizuale. . Cu bratul sting intins la jumatatea
distantelor dintre el si pacient, examinatorul deseneaza conturul cimpului vizual in regiunea
ternporala iar cu bratui drept limitele cimpului din regiunea nazala. Pacientului i se cere sa
semnaleze momentul in care zareste degetul examinatorului.Daca degetul este sesizat in acelasi
timp, cimpurile vizuale sunt identice, daca apre o perioada de latent in sesizarea degetului atunci
exista o ingustare a cimpului visual.
b) perimetria : perimetrul Goldman si perimetrul automat Humphrey
-Perimetrul Goldman este un perimetru cu cupoid avind fundal alb mat si o raza de 30 cm. Poseda un
sistem de luminare a fondului si un proiector de test caruia ii pot varia suprafata si intensitatea
luminoasa. Principiul metodei consti in prezentarea unui stimul luminos dintr-o zona de nonperceptie in
zona de perceptive. Sensibilitatea retiniand nu este aceeasi pe toata suprafata retinei; este maxima
pentru fovee (centru) si scade spre periferia retinei. Folosind simulul cu intensitati diferite se poate
obtine o harta a cimpului visual pe care sunt trasate izoptere diferite.

-Perimetria automata are ca rezultat imprimarea computenrizata a unei harti a campului vizual intr-o
scara de gri si cu rezultate numerice. Inainte de inceperea testului propriu zise se stabileste marimea
stimulului, pe durata examenului variind doar luminozitatea lui, putindu-se astfel determina nivelul de
sensibilitate al fiecarui punct incadrat in cimpul visual.

4. Examinarea vederii cromatice.

Simtul cromatic este capacitatea analizatorului visual de a destinge si recunoaste culorile din
mediu inconjurator.
Testarea simtului cromatic se realizeaza calitativ si cantitativ, procedeele
mai frecvent utilizate fiind:
1. metoda de denumire- prezentarea unui subiect a unuor stimuli coloranti de diferite marimi si
tonalitati de la o distanta de 5 m
2. metoda de egalizare – se foloseste spectroscop care da posibilitatea amestecului culorilor
spectrale pentru a se putea egaliza cu o culoare data cunoscuta.
3. metoda de discriminare -Se folosesc tabele care prezinta cifre, litere, desene formate din plaje
colorate de aceeasi tonalitate.
4. metoda de asortare (comparare) consta in recunoasterea unor esantioane colorate cu tonalitati
diferite si clasificarea lor in ordinea tonalitatilor.
Interpretarea :
- lipsa perceptiei rosu: protanopie, anomalia Dalton
-lipsa perceptiei verde: anomalia Nagel, deuteranopie
- Lipsa viote: trianopie
5. Examinarea vederii binoculare şi motilităţii oculare.

Vederea binoculara este capacitatea de a contopi cele doua imagini receptionate de ambii ochi separate
intr-o imagine finala unica.

- Testul Worth ( cu culori) cuprine un ecran cu 4 cercuri colorate: 1 rosu, 1 alb, 2 verzi. Ochiu drept este
acoperit cu o sticla rosie iaar ochiul sting cu sticla verde. Pacientul este rugat sa priveasca ecranul.
Vederea binoculara daca conduce ochiul drept va vedea 2 rosii si 2 verzi; daca conduce ochiul sting vede
3 verzi si 1 rosu. In caz de vedere monoculara vede 3 verzi si 2 rosu.

- Testul Socolov - paci

6. Examinarea simţului luminos.

Simtul luminos absolut reprezinta proprietatea retinei de a percepe un minimum de lumina. El este
influentat de adaptarea retinei .

Simtul luminous diferential corespunde perceperii de catre retina a unei diferente de lumina intre doua
puncte.

Alterarea simtului iuminos este expresia ceiulelor fotoreceptoare .Incapacitatea ochiuiui de a se adapta
la intuneric poarta denurnirea de hemeralopie si poate aparea in:

- distrugerea elementelor fotoreceptoare

- leziunea neuronilor de conducere

- alterarea mecanismului biochimic al fotopigmenfilor (deficit enzimatic transmis genetic)

in practicd, pentru testarea simtului luminos se foloseste examinarea perceptiei si proiectiei luminii,
efectuata cu o sursa mobila de lumina
 1. Perceptia luminoasa se examineaza,intr-o camera obscuri asezind pacientul la o distanta de 4 m
fata de examinator. Examinarea se face monocular, cerindui pacientului sa fixeze cu ochiul
examinat sursa de lumina, care este acoperita/descoperita in mod succesiv. Pacientului se cere
sa semnalizeze lipsa/prezenla luminii. Lipsa senzatiei luminoase ne duce la idea spre afectiuni
retiniene sau ale nervului optic.
2. Proiectia luminoasa se examineaza de la distanta de 1 m. monocular prezentind aceeasi sursa
din cele patru cadrane principale (superior, inferior, nazal,temporal). ). Pacientului i se cere sa
priveasca fix drept inainte, fara sa isi modifice directia privirii. Sursa de lumini este
acoperita/descoperita succesiv, cerindu-i-se pacientului directia din care i se proiecteaza
lumina. In caz de afectiuni retiniene proectia luminii este incerta.

7. Examinarea funcţiei glandei lacrimale şi permeabilităţii căilor lacrimale.

8. Examenul reflexelor pupilare.

9. Aprecierea tensiunii intraoculare.