Cursuri Chirurgie II-2

Cursul 1.
1
Notiuni introductive in oftalmologie
Notiuni de anatomie si fiziologie
 Organ pereche format din globul ocular si glandele anexe.
 Globul ocular format dintrun ansamblu de elemente , cu rol de captare ,
interpretare si apoi de transmitere a imaginilor.
 Tunica externa , fibroasa , formata dintr-o portiune anterioara , transparenta ,
in contact direct cu exteriorul , numita cornee si portiunea posterioara numita
sclerotica sau albul ochilor.
 Tunica mijlocie – uveea – inveleste complet pe dinauntru tunica externa ,
portiunea anterioara , denumita iris , in mijlocul careia se gaseste un orificiu
denumit pupila , care are calitatea sa se contracte sau sa se dilate , regland
cantitatea de lumina care intra in ochi.
Coroida o membrane foarte intens vascularizata si pigmentata ,care creaza o
camera obscura , continua irisul .
 Tunica interna – denumita si retina, are doua portiuni distincte :
Macula lutea (pata galbena) , care se afla in zona in care axul vizual intalneste
retina si care contine receptorii pentru lumina.
Papila optica , locul in care se inmanuncheaza fibrele nervoase care alcatuiesc
nervul optic,zona care se numeste pata oarba.
• Mediile transparente
Umoarea apoasa – care se gaseste in camera anterioara a ochiului intre cornee si
cristalin.
Cristalinul – care este o lentila biconvexa de natura ectodermica , lipsita de nervi
si vase .
Umoarea sticloasa – sau corpul vitros care se gaseste in camera posterioara a
ochiului.
Organele anexe ale ochiului

Organe de miscare ale ochiului
Organe de protectie ale ochiului
Organe de conducere a influxului nevos optic
Organele de miscare ale ochiului

Reprezentate de muschii globului ocular care inserandu –se pe deoparte pe orbita si
pe de alta parte pe sclerotica permit miscarea globului ocular.
Parlizia acestora pot da tulburari mai mult sau mai putin grave ale vederii , diplopia
Organele de protectie
1
• Sprincenele care opresc sudoarea incarcata de praf sa ajunga in ochi
• Pleoapele , prevazute pe margine cu cili , care reprezinta o ultima bariera a
patrunderii in ochi a sudorii si impuritatilor
• Conjunctiva care captuseste pe dinauntru pleoapele
• Aparatul lacrimal , care secreta un lichid clar ce umidifica in permanenta
ochiul, mentinand transparenta corneei.
Organul de conducere a influxului nervos optic

Reprezentat de retina , nervul optic , cheasma optica , bandeletele optice (dreapta si
stanga) , bandeletele optice se termina in hipotalamus de unde se continua sub
forma de radiatii optice in scoarta cerebrala de partea opusa ochiului.
Explorarea capacitatii vizuale

• Mediul transparent = mediul care permite trecerea luminii prin el (apa
aerul ,sticla plana)
• Mediul refrigerent = mediul care deviaza directia razelor de lumina care il
strabate (cristalinul, corneea, lentilele.
• Acomodarea = capacitatea ochiului de a trece de la un plan de vedre apropiat la
un plan de vedere indepartat si invers, se realizeaza datorita curburii cristalinului si
activitatii muschiului ciliar.
• Emetropia = situatia normala a vederii
• Ametropia = imaginea care nu se formeaza corect pe retina
• Miopia = imaginea obiectelor asezate la infinit se formeaza inaintea retinei,deci
daca apropiem imaginea cat mai mult de ochi ea va fi din ce in ce mai clara.
• Hipermetropia = imaginea se formeaza inapoia retinei .Hipermetropul nu vede
clar obiectele asezate in apropiere in timp ce obiectele aflate la distanta le vede clar.
• Prezbitia = dupa varsta de 40,50 ani cristalinul isi pierde elasticitatea si
acomodarea se face cu greutate.
• Astigmatismul = datorata convexitatii corneei fapt care duce la concentrarea
razelor luminoase in diferite puncte pe retina.
Determinaea acuitatii vizuale(AV)
Acuitatea vizuala sau vederea centrala , repreinta capacitatea ochiului de a percepe
detalii .
Acestea sunt masurate sub unghiul prin care sunt vazute. Toate obiectele sunt
vazute sub un unghi format din razele care pleaca din extremitatile obiectelor si s
incruciseaza in punctul nodal al ochiului pentru a ajunge pe retina.
• Optotipul SNELLEN = un tablou ce contine 10 randuri , iluminat electric pe

care sunt tiparite litere sau diferite figuri asezate de sus in jos , in ordinea
descrescanda a marimii .In dreptul fiecarui rand sunt inscrise cifre care arata distanta
in metrii de la care un ochi normal vede distinct literele sau semnele.
2
Optotip
Persoana examinata se aseaza la o distanta de 5 m de optotip .Ochii se examineaza

pe rand, ochiul nexaminat se acopera cu o bucata de carton , daca persoana examinata
vede cu ochiul(O) drept (D) randul in dreptul caruia este inscrisa cifra 5 se noteaza pe
fisa de consultatii VOD= 5/5=1(vede cu ochiul randul 5 de la 5 m) vedere normala.
Daca vede numai randul in dreptul caruia scrie cifra 25 se noteaza pe fisa
VO=5/25=1/5 inseamna ca acuitatea vizuala este redusa la a 5 a parte din normal.In
cazul in care cel examinat nu vede nici primul rand de la distanta de 5 m se reduce
treptat distanta fata de optotip la 4,3,2,1 metru de tblou. Exemplu daca persoana vede
de la 1 metru randul in dreptul careia este scris numarul 35 se noteaza pe fisa VO 1/35
, adica acuitatea vizuala este foarte scazuta de 35 de ori mai scazuta decat la un ochi
normal
• Trusa de lentile este compusa dintrun numar complet de lentile ,in functie de
puterea de corectie a lentilei ele sunt notate cu indicatoare minus plus . Trusa contine
si o rama de ochelari in care se pot introduce si scoate lentilelele care sunt indicate
pacientului asezat pe un scaun la distanta de 5 m pentru a citi semnele de pe
optotip.Lentilele se pun pe rand in ramele de ochelari la ochiul drept si ochiul stang,
ochiul fara lentile fiind acoperit.
La examinare se pot intalnii urmatoarele situatii:
a) lentile concave (divergente)pentru ochiul miop se aseaza in rama ochelarului
treptat pana ce vederea este clara.
b) lentile convergent pana vederea se inbunatateste pentru ochiul hipermetrop.
c) pentru presbit se folosesc lentile convecxe ca pentru hipermetrop
3
d) in astigmatism se aseaza pacientul la distanta de 5 m in fata unui cadran orar
si se cere pacientului sa indice directia clara de pe cadran. Daca vede in directie
orizontala ,inseamna ca ochiul este astigmat simplu hipermetrop si poate fi corectat
printro lentila cilindrica convergenta cu axul activ vertical.
• Oftalmoscopia= examinarea interiorului ochiului cu ajutorul aparatului
oftalmoscop, care consta dintro oglinda prevazuta cu un orificiu central , prin care
examinatorul priveste interiorul ochiului , interiorul ochiului este iluminat prin lumina
reflectata de oglinda.
Oftalmoscopia directa = atunci cand fundul de ochi se vede direct , apropiind

oftalmoscopul de ochi si oftalmoscopia indirecta cand fundul de ochi este vazut
rasturnat ,examinatorul sta la o distanta de 40 cm de bolnav si tine in fata ochiului
4
acestuia o lentila biconvexa de 20 D , iluminand ochiul cu oglinda prin aceasta
Oftalmoscopia indirecta
lentila .
• Vederea periferica=ecapacitatea de a percepe si obiectele situate
lateral .Examinarea se face cu ajutorul aparatului denumit perimetru , format dintrun
semicerc .Peresoana examinata se aseaza cu barbia rezemata pe un suport si fixeaza
cu privirea un punct situat in mijlocul semicercului . Dinspre periferie spre punctul pe
care il priveste cel examinat se plimba un mic patat alb . Cand patratul este vazut
inseamna ca intrat in campul sau vizual , se citeste pe scala perimetrului gradatia
corespunzatoare . Examinarea se face in plan vertical , orizontal si intrmediare. Se
reunesc pe o schema punctele stabilite si se obtine campul vizual.
Perimetru
5
Detrminarea campului vizual
Diagrama camp vizual
• Simtul cromatic = controlul perceptiei culorilor prin folosirea unor tabele

colorate cu diferite culori .Tulburarie accentuate sunt denumite daltonism ,care este i
ncompatibil cu diferite meserii.Pentru conducerea unui autovehicol daltonismul creaza
dificultati de aceea prin conventie internationala s-a stabilit ca la semafor culoarea
rosie sa fie situata in partea de sus , galbenul la mijloc , verdele in partea de jos a
semaforului.
6
Cursul 1.2
Prioritati de ingrijire a pacientilor cu afectiuni ale pleoapelor

Blefarita = inflamatia marginii libere a pleoapelor , datorita
microbilor adusi de mainile murdare , munca intrun mediu incarcat de praf
sau in care se gasesc microbi.
Culegerea de date:
 Receptivitaea pacientului:
- persoane cu rezistenta scazuta in urm unor bolli ca
diabetul zaharat, afectiuni cronice hepatice sau renale,
subnutritie , avitaminoze., etc.
 Contactul cu substante iritative , agenti chimici sau
medicamentosi care irita marinea inferioara a pleoapei
 Terenul alergic al pacientului.
Manifestar de dependenta:
congestia marginii ciliare a pleopapei
senzatia de arsura si mancarime la nivelul pleoapei
motivatie care il face pe bolnav sa se frecec si intareste si
mai mult simptomatologia
Exista trei forme de blefarita:
congestiva
7
scuamoasa
ulceronecrotica
Blefarita congestiva
Blefarita scuamoasa
Blefariata ulceronecrotica
8
Problemele paientului:
cicatrici vicioase ale marginilor pleoapelor
distrugerea cililor
devierea cililor spre globul ocular situatie in care acestia
pot rani corneea
Obiective de ingrijire:
pacientul sa nu mai prezinte congestia marginii ciliare a
pleopapei
senzatia de arsura si mancarime de la nivelul pleoapei sa
diminueze treptat in intensitate
afectiunea sa nu se complice cu cicatrici vicioase ale
marginilor pleoapelor, distrugerea cililor sau devierea
acestora spre globul ocular
Interventii proprii si delegate:
respectarea unei igiene corecte
masaj al peoapelor cu pomada de ihtiol si oxid de zinc
timp de 7~8 zile pentru blefarita congestiva
comprese calde si instilatii cu boruat de Na 2% , masaje
cu solutie de nitrat de Ag 1%
aplicarea de unguente cu hidrocortizonn si comprese cu
solutie de adernalina 1% inn blefaritele alergice
indpartarea scuamelor cu solutii calde de boruat de sodiu
2% dupa care se face masaj cu precipitat galben de
mercur sau pomada xeroformata
aplicarea de unguente cu antibiotice in blefaritele
supurative.
Masajul cu pomezi se face numai in timpul zilei , atunci cand
miscarilev pleoapelor sunt continui , in timpul noptii unguentele patrund pe
cornee si conjunctiva pe care le irita , de aceea nu se aplica seara.
Ulciorul (orgeletul~ hordeolum) = inflamare supurativa a

foliculului pilos si a glandei sebacee a cililor situati pe marginea
pleoapelor.
9
Orgelet
Culegea de date:
 Terenul pacientului; receptivitate crescuta la pacientii cu:
diabet zarat, debilitate fizica ,anemie .
Manifestari de dependenta:
aparitia pe marginea pleopaei a unei formatiuni tumorale
cu aspect infiltrativ ~supurativ care este mai intai rosie si
se transforma apoi in galben
Problemele pacientului::
infiltrarea pleoapei
roseata
inflamarea conjunctivei
senzatia de prurit la nivelul pleoapei
durere locala
in timpul clipitului nu se poate inchide ochiul datorita
formatiunii tumorale
apritia unei secretii purulente in coltul intern al ochiului
evolutia dureaza 3~5 zile
la sarsitul perioadei tumefactia abcedeaza , puroiul se
elimina si fenomenele neplacute dispar
simptomatologia sa dimininueze in intensitate prn
aplicarea ingrijirilor proprii si delegate
10
sa nu existe riscul de a ramane dschisa fanta palpebrala in
timpul clipitului , cauza care ar pute afecta corneea
evitarea inducerii septicemiei , prin interdictia manevrelor
nechirurgicale (stoarcere), folosite pentru evacuarea
colectiei
profilactic igiena riguroasa pentru a evita infectia cu
stafilococ
spalarea cu apa simpla frecvent a regiunii afectate fara a
freca regiunea inflamata
aplicatii locale calde pentru a grabii colectarea
daca evacuarea colectiei intarzie se practica incizia
colectiei de catre medicul oftalmolog.
Ulciorul intern , chalaziomul = inlamatia glandei liu Meibomius .
Evolutia este aceeasi ca si a orjeletului . Fenomenele sunt mai
blande si in loc sa abcedeze se transforma intro mica formatiune chistica ,
care se numeste chalazion..
Chalazion
Tratament:
de cele mai multe ori cand dimensunile sunt mici
chalaziomul se resoarbe singur
pentru grabirea resorbtiei se aplica comprese calde si
usoare masaje
11
interventia chirurcicala pentru evacuare atunci
cand devine inestetic si deranjeaza.
Cursul 1.3
Bolile glandei lacrimale
Dacriocistita
Obturarea canalului lacrimal datorta unui proces inflamator care apare
in lumenul canalului lacrimal. Datorita stazei lichidul lacrimal se infecteaza
si apar fenomenele inflamatorii .
Afectiunea poate fi si congenitala datorata imperforarii canalului
lacrimal
Dacriocistita acuta
12
Bolile aparatului lacrimal
Dacricistita acuta
Dacriocistita este rezultaltatul obturarii canalului lacrimal ca urmare a
unui proces inflamator care apare in lumenul canalului lacrimal.
Culegea de date
afectiunea se poate datora unei afectiuni congenitale prin
imperforarea orificiului extern al canalului lacrimal ,
sau prin fenomene inflamatorii la nivelul canalului lacrimal care
il obstrueaza
aparitia unei tumefieri inflamatorii in unghiul intern si inferior al
ochiului
lacrimare accentuata
dilatatrea si inflamarea sacului lacrimal
evacuarea de puroi prin orificiile lacrimale prin apasarea
formatiunii
durere
hiperemie si hipertermie locala
Problemele pacientului
neglijata afectiunea poate sa prinda si tesuturile din jur luand
caracter flegmonos
neetratata corect colectia purulenta poate crea fistule care
dupa vindecare dau cicatrici retractile care influenteaza
miscarile pleoapelor determinand modificari de ordin estetic la
nivelul fetei.
poate afecta si sinusul cavernos dand infectii si tromboze
foarte grave.
aplicarea corecta si la timp a tratamentului local si generl pentru
a prevenii complicatiile locale ( flegmoane si fitule)
patrarea integra a imaginii de sine , prevenirea ciatricilor
retractile
pastrarea integrittii morfofunctionale a pleoapelor
13
prevenirea infectiilor grave de vecinatate prin respectaea
regulilor de asepsie si antisesie si aplicarea corecta si la timp a
tratamentului local si general
Interventii proprii si delegae:
scoaterea pacietului din mediu daca acesta este cauza
aplicarea de comprese caldute pe ochi
antibioterapie dupa antibiograma
spalatura sacului lacrimal cu solutie de oxicianura de mercur
incizia colectiei si evacuarea acesteia
drenajul colectiei
pansament
in dacriocistita congenitala, repermeabilizarea cailor lacrimale
prin usoara presiune asupra colectiei în imperforatia canalului
lacrimal pentru evacuarea puroiului in fosele nazale.
permeabilizarea cailor prin introducerea unei sonde fine prin
canalul lacrimal prin punctul inferior pana la deschiderea
acestora in fosa nazala . sondajul se repeta zilnic cateva zile.
Dacriocistita cronica
Manifestai de dependenta:
- lacrimare continua care se evidentiaza dupa expunerea ochiului
la frig sau vant.
- acumularea in sacul lacrimal de lacrimi care duc la tumefierea
regiunii interne a ochiului
- lacrimile se pot infecta
- prin apasarea formatiunii tumorale se elimina puroi
Probleme de dependenta:
- poate sa intretina o blefarita sau conjunctivita cronica
- se poate complica cu un ulcer cornean
- poate determina tulburari oculare grave
- poate duce la pierderea vederii la ochiul respectiv
- respectarea principiilor de ingrijire si tratament pentru prevenirea
posibilelor complicatii (blefarita , conjuctivita)
- mentinerea integritatii analizatorului vizual
14
- mentinerea acuitatii vizuale in limite normale
Interventii proprii si delegate :
Vezi dacriocistita acuta
Dacrioadenita
Se caracterizeaza prin aparitia unei tumori cu aspect inflamator la
nivelul glandei lacrimale .
Dacrioadeniata poate fi acuta sau cronica

Tratamentul
antibioterapie
comprese umede calde pe ochi
incizia colectiei daca nu abcedeaza
Dacrioadenita cronica poate fi determinata de :
 infectii tuberculoase
 infecţii luetice .
Tratamentul în aceste cazuri se adreseaza bolii de baza si
rongenterapie .
In caz de cronicizare se recomanda extirparea chirurgicala a glandei .
Dacrioadenita acuta
15
Cursul 1.4
Interventii proprii aplicate pacientilor cu
infectii ale corneenei
Corneea reprezinta portiunea anterioara a tunicii externe , este

transparenta , in contact direct cu exteriorul .
Prin cornee ajung in interiorul ochilui razele luminoase care pornesc de
la o sursa de lumina sau raze reflectate de pe un corp luminat.
Infectiile corneei se numesc keratite .
Etiologie
Dupa natura producerii lor keratitele se impart in doua mar grupe:
 Exogene capatate din afara
 Endogene care sunt produse ca urmare a unor infectii existente in
organism iar pe cale cale sanguina germenii ajung si se fixeaza
pe cornee.
Keratitele pot fi supurative si nesupurative.
Keratita
Keratitele supurative in procesul evolutiv , procesul inflamtor al

keratitei evolueaza spre ulcerare si necroza a corneei.
Culegerea de date:
Afectiunea se datoreaza lezarii corneei printr-un corp strain.
Intepatura de :
16
- unghie
- ac
- spic de grau
- span
- aripa de insecta
In cazul in care eroziunea nu se infecteaza epiteliul cornean se refce
fara a lasa urme . Daca eroziunea se infecteaza aceasta se complica prin
aparitia ulcerului cornean .
Manifestari de dependenta(semne subiective si obiective ale ulcertiei si
supuratiei):
- durere
- secretie seropurulenta (redusa in general)
- scaderea acuitatii vizuale
- aspect aburit al corneei
- pierderea luciului cornean
Problemele pacientului:
Daca ulceratia evolueaza , corneea se poate perfora , umoarea apoasa
din camera anterioara se scurge in afara , irisul si cristalinul vin in contact
cu fata posterioara a corneei care astupa ulceratia. Pupila ramane deformata
. Ulcerul cornean se cicatrizeaza printrun proces de invazie conjunctiva
netransparenta .
Ulcer cornean
17
Leucomul este rezultatul cicatrizarii ulceratiei corneene de aspect alb
cenusiu , netransparent la care adera irisul .
Leucom cornean
Stafilomul cornean , cicatricea intinsa a corneei care se consolideaza

pe irisul herniat . Stafilomul este foarte friabil , se poate perfora usor
facilitand o infectie interna a globului ocular .
Panoftalmia , infecta si supuratia interna a ochiului
Panoftalmie
- respectarea regulilor de asepsie si antisepsie in ingrijirea leziunilor
de cornee pentru a preveni suprainfectarea acestora si favorizarea
aparitiei complicatiilor
18
- pastrarea intrgritatii anatomice si functionale a corneei
- reducerea intensitatii durerii prin interventii nefarmaceutite si
farmaceutice
- pastrarea integritatii acuitatii vizuale
Interventii proprii si delegate
- profilactic protejarea corneei de infectii si
traumatisme
- evitrea infectiilor si supuratiilor in caz de
eroziuni corneene post traumatice
- instilatii locale de solutii oculare cu
antibiotice
- administrarea de solutii adrenalina 1‰ ,
xilina 1%
- in tratamentul local deosebit de important
este dilatarea pupilei prin instilarea in sacul conjuctival de solutie
atropina 1% .
Motivatia maririi pupilei este :
- contractia spasmodica a sfincterului pupilar . Contractia sficterului
pupilar este dureroasa si se suprapune peste durerea produsa de
ulceratie iar paralizia sfincterului pupilar prin instilarea solutiei de
atropina reduce durerea insuportabila.
- Reactia iriana care insotiste afectiunea corneana se poate solda cu
aderente iridocristaliniene , numite sinechii posterioare .
Cand s- au produs aceste sinechii dilatarea pupilei sub efectul atropinei
nu mai este rotunda ci neregulata .
Sinechiile sunt insotite de scaderi mari de vedere si complicatii grave
cum este glaucomul secundar.
Cand atropina nu are efectul dorit se asociaza cu cocaina 2% ,
adrenalina 1‰ , neosinefrina 10%.
Keratita nesupurata
Este reprezentata de :
 Keratita nesupurata superficiala
 Keratita nesupurata profunda
Keratita nesupurata superficiala
19
 Herpesul cornean febril
 Herpesul Zoster
Keratitele herpetice se prezinta sub forma unor vezicule pline cu un
lichid clar care se deschid spontan si in locul lor ramane epiteliul cornean
erodat .
Keratita herpetca
Keratitele nesupurate profunde

Luetica
Tuberculoasa
Leproasa
Tratamentul keratitelor supurate profunde este etiologic si consta

in tratarea bolii de baza .
Tratamentul local consta in admnistrarea de:
cortizon
dionina 2–3 %
atropina.
caldura locala .
Caldura se utilizeaza sub forma de cataplasme sau picaturi fierbinti la
60 ˚ C , aplicate pe cornee dupa anestezie locala
20
Curs 1.5
Ingrijiri proprii si delegate ale pacientului cu afectiuni ale
cristalinului
Cataracta
Cauze si factori de risc
leziunile oculare (inclusiv traumatismele ce lezează cristalinul),
batranetea peste 70% dintre persoanele de peste 65 de ani vor dezvolta
cataractă nucleară, asa numita cataractă de bătrânete.
supraexpunerea la razele UV si X, radiatiile UV produc daune ireversibile
ochilor.
fumatul,există peste 4.000 de substante chimice toxice într-o tigară, iar acestea
sunt nocive pentru toate celulele din corp, inclusiv pentru cele din cristalin.
dieta nesănătoasă, o dietă bogată în grăsimi, cu un continut scăzut de fibre,
poate aduce prejudicii importante organismului si ochilor.
consumul exagerat de alcool este un alt factor care poate grăbi apariția
cataractei.
ereditatea,dacă unul dintre părinti a avut cataractă, riscul de a dezvolta această
suferintă este mai mare.
tratamentul cu steroizi,acestia pot produce un tip anume de cataractă (numită
subcapsulară posterioară),
diabetul,chiar si în cazul în care această boală metabolică este menținută sub
control
uveita,inflamarea, infectarea sau alte boli ale membranei vascularizate a
ochiului (uveea).
21
Catarata
Simptome
Cataracta are o evolutie lentă, iar simptomele pot varia de la un tip de cataractă la
altul. Initial, impactul asupra vederii este redus. Există un tip de cataractă (nucleară),
care, după ce apare, poate îmbunătăti vederea pentru o perioadă relativ scurtă, de
câteva luni.
1. Incetosarea vederii si diminuarea capacitătii de a distinge culorile.Aceasta
schimbă modul în care sunt percepute culorile si reduce capacitatea de a face diferenta
dintre culori.
2. Sensibilitatea la lumină (fotofobia),strălucirea luminilor puternice poate fi chiar
dureroasă, în special pentru persoanele care au cataractă subcapsulară posterioară.
3. Aparitia unui halou în jurul surselor de lumină puternică,
4. Nevoia de a folosi lentile din ce în ce mai puternice pentru lectură sau alte
activităti
5. Vederea dublă, numită diplopie, în cataractă, generează vederea a două sau mai
multe imagini ale unui singur obiect.
Tipuri de cataractă
• cataracta (scleroza) nucleară, care este cea mai întâlnită formă de cataractă si
apare cel mai des ca urmare a modificărilor structurii cristalinului din cauza
înaintării în vârstă;
• cataracta corticală afectează marginea cristalinului si este frecventă la persoanele
care au diabet;
• cataracta subcapsulară posterioară se formează în spatele capsulei anatomice
(care mentine cristalinul la locul său) si este mai des întâlnită în cazul persoanelor
22
care au diabet, au suferit traumatisme ale ochilor, au fost iradiate, precum si în
cazul celor care fac tratament cu steroizi;
În functie de cauza aparitiei cataractei, există mai multe forme:
• cataracta congenitală – apare la nastere sau în primii ani de viată (infectia mamei
cu virusuri herpetice, gripale, rubeolic, rujeolic, în special în primul trimestru de
sarcină, tratamentele medicamentoase cu corticosteroizi sau iradierea pot conduce
la aparitia unei cataracte totale la ambii ochi la nou-născut);
• cataracta comună – apare odată cu înaintarea în vârstă;
• cataracta complicată – apare în asociere cu alte probleme de vedere, în special
inflamatii oculare, dezlipirea retinei, uveită sau tumori oculare;
• cataractă patologică – apare la vârste mai tinere, în asociere cu diabetul, unele
afectiuni de rinichi, boli endocrine sau lucrul în medii toxice;
• cataracta cortizonică – apare pe fondul administrării îndelungate a unor
medicamente pe bază de steroizi;
• cataracta traumatică – se formează ca urmare a unui traumatism ocular;
• cataracta secundară (sindromul de opacifiere a capsulei posterioare) – poate să
apară după operatia de cataractă, iar frecventa acestei recidive este de 5-15%
dintre pacientii operati.
Diagnostic
Simptomele si o examinare a ochilor pot pune diagnosticul de certitudine pentru
cataractă, inclusiv pentru tipul de cataractă care afectează ochiul. Se pot efectua, în
functie de situatie si de eventualele patologii asociate ale pacientului, si anumite teste
suplimentare.
Testul de acuitate vizuală foloseste o diagramă oculară, pentru a măsura cât de
bine este identificată o serie de litere..
Examinarea cu lampa cu fantă permite vizualizarea structurile din partea din fată
a ochiului,se foloseste o linie intensă de lumină, pentru a vizualiza corneea, irisul,
cristalinul si spatiul dintre iris si cornee, pentru detectarea anomaliilor.
Examenul retinei este foarte important si se face în cadrul oricărui control
oftalmologic, folosindu-se picături care dilată pupila (în fapt, produc o contractie
puternică a fibrelor musculare radiale ale irisului).
Tratament
Diagnosticul de cataractă nu impune, obligatoriu, tratamentul chirurgical imediat.
Sunt situatii în care evolutia acesteia este lentă, iar ochelarii potriviti pot fi de folos si
oferă o calitate bună a vederii, inclusiv pe timp de noapte. Dar când ochelarii de
vedere nu mai sunt suficienti, singurul tratament eficient pentru cataractă rămâne
interventia chirurgicală.
Decizia interventiei apartine medicului si pacientului, în egală măsură, si depinde,
deseori, de raportul dintre beneficii si riscuri, care pot varia de la pacient la pacient.
23
Întârzierea procedurii, în general, nu va afecta recuperarea vederii, atâta vreme cât nu
este excesiv de tardivă.
Operatia de cataractă implică îndepărtarea cristalinului compromis si înlocuirea lui
cu o lentilă artificială clară. Aceasta, numită lentilă intraoculară, este pozitionată în
acelasi loc cu lentila naturală. Există situatii când implantarea cristalinului artificial nu
este posibilă, iar în aceste cazuri, procesul de focalizare a luminii se face cu ajutorul
ochelarilor sau cu lentile de contact.
În cazul în care este necesară interventia chirurgicală la ambii ochi, al doilea va fi
operat după ce primul ochi este vindecat, deci la un interval de opt-zece săptămâni.
Complicatii posibile
Efectele secundare sunt rare, în 90% din cazuri operatia fiind un succes deplin.
Ceea ce ar putea complica recuperarea postchirurgicală sunt următoarele situatii:
 infectie oculară sau edem;
 sângerare;
 dezlipirea de retină;
 pleoapă căzută, ca efect al anesteziei;
 cresterea temporară a presiunii oculare la 12-24 de ore după operatie;
 deplasarea cristalinului artificial;
 recidiva, numită cataractă secundară, produce opacifierea capsulei posterioare,
poate să apară la un interval de timp ce variază de la câteva săptămâni la câtiva
ani după operatia de înlocuire a cristalinului, la ambii ochi sau doar la unul.
Precautii după operatie
 timp de câteva zile după operatie, poate fi prezentă senzatia de mâncărime sau
durere locală.
 poate apărea si o sensibilitate crescută la lumina puternică,senzatiile neplăcute
dispar în câteva zile.
 se folosesc picături locale pentru a preveni infectia.
 sunt interzise ridicarea de lucruri grele si exercitarea de presiune asupra
ochiului.
 medicul poate recomanda protectia ochiului în timpul somnului.
 după operatia de cataractă, este posibil să fie necesară purtarea de ochelari.
 aproximativ 90% dintre oameni văd bine după operatia de cataractă, iar
deficientele se corectează prin ochelari cu dioptriile potrivite.
 controalele medicale după operatie sunt obligatorii si necesare, pentru a preveni
sau rezolva eventualele probleme.
 cataracta secundară se rezolvă cu ajutorul laserului si nu este necesară o nouă
interventie chirurgicală.
Ingrijiri pre si postoperatorii ale pacientilor

cu interventii oftalmologice
24
De ingrijirile pre si postoperatorii acordate pacientilor depinde reusita
interventiei .
Consiliere preoperatorie pentru a reduce teama de interventia
chirurgicala
Supravegherea atenta apacientului pentru a preveni accidentele
uneori deosebit de grave , pacientul avand ambii ochi acoperiti ,
neputandu-se orienta
Familiarizarea cu personalul pentru al recunoaste chiar si atunci
cand are ochii acoperiti
Sa cunoasca foarte bine topografia camerei si a spatiilor di jur
Sa se fac exercitii de deplasare in camera i in spatiile din jur fara a
vedea
Sa cunoasca cum sa actioneze butonul soneriei
Crearea in camera a unui mediu de semiobscuritate pentru a obisnui
pacientul cu perioada postoperatorie
Amplasarea patului in asa fel incat lumina sa vina din lateral
Patul sa aiba margini care se pot ridica pentru a evita caderea din pat
a pacientlui
Reperarea ochiului ce trebuie opera cu un creion dermatogrf pentru
a nu incurca ochiul ce urmeaza sa fie operat
Ingrijiri postoperatorii
 Acomodarea pacientului cu intunericul
 Mentinerea pansamentului
 Administrarea de calmante si somnifere
 Pacientul va sta culcat pe partea neoperata pentru a evita
presiunea asupra ochiului operat sau imbibarea pansamentului
cu secretii nazale
 Dupa 24 ore capul patului se ridica treptat si pacientul poate sa
stea culcat pe spate
 Supravegherea pansamentului pentru a nu se murdarii de sange
si a nu se dplasa de pe ochi
 Servirea la pat a pacientului cu plosca si urinarul ori de cate ori
este nevoie
 Deplasarea in camera si la sala de pansamente numa cu
ajutorul asistentei medicale
25
 Se permite pacientului sa faca unele miscari numai dupa ce
ochiul sanatos nu mai este acoperit
 Evitarea aplecarii timp de circa 3-4 saptamani
 Regimul alimentr la inceput lichid si apoi de consistenta foarte
moalepentru a evita miscarile puternice ale maseterilor
 Monitorizarea functiilor vitale
 Supravegherea regiunii operate
 Senzatia unei presiuni exagerate indica prezenta unei
hemoragii
 Durerea vie indica prezenta unei hemoragii sau a unei infectii
 Acuitatea vizuala ajunge la normal treptat
 Respectarea prescriptiilor postoperatorii si revenirea la
controalele periodice.
Cursul 1.6
Glaucomul
Glaucomul este o afectiune oculara bilaterala cronica caracterizata prin distructia
progresiva a fibrelor nervului optic.
Boala se caracterizeaza prin restrangere a campului vizual periferic si in timp se
poate ajunge la pierderea totala a vederii.
Forme de glaucom:
 Glaucomul primitiv cu unghi deschis - cea mai comuna forma a bolii;
 Glaucomul cu unghi inchis - blocajul este cauzat de unghiul format intre
iris si cornee;
 Glaucomul cu tensiune normala intraoculara - se datoreaza altor factori
de ordin genetic sau altor boli cronice asociate (retinopatia diabetica);
 Glaucomul congenital (prezenta in cazul nou nascutilor sub forma de
fotofobie, hiperlacrimare);
 Forma neovasculara se datoreaza unui numar crescut de vase sangvine
intraoculare care blocheaza drenajul optim;
 Forma pigmentara determinata de blocarea canalului de drenaj de catre
pigmentul din iris.
26
Culegeea de date
Glaucomul este determinat in cele mai multe cazuri de cresterea presiunii
intraoculare, tensiunea lichidului ocular fiind mentinuta la nivel optim prin reglarea de
productie si drenare ale acestuia.
Factorii care duc la aparitia glaucomului sunt reprezentati de catre:
 Antecedentele familiale ale bolii;
 Varsta peste 60 de ani;
 Asocierea unor boli cronice de tipul diabetului zaharat sau al bolilor
cardiovasculare;
 Hipertensiunea sau hipotensiunea arteriala;
 Miopia severa sau hipermetropia;
 Traumatisme oculare accidentale sau chirurgicale;
 Medicatia pe baza de corticoizi sub forma de colir.
Manifestari de dependenta
Boala poate fi asimptomatica pentru o mare parte din evolutie, pacientul sesizand
scaderea acuitatii vizuale periferice in fazele avansate ale glaucomului.
Cand manifestarile apar sunt percepute sub forma de:
 vedere încetosată sau prezenta unor halouri in jurul punctelor luminoase la
nivelul ambilor ochi.
 cefaleea, durerea oculara, starile de greata si varsaturile sunt mai rar
intalnite si caracterizeaza o evolutie rapida a bolii.
Problemele de dependeta
 sacderea progresiva a acuitatii vizuale
 restrangerea campului vizual
27
 cresterea tensiunii intaoculare
 pierderea vederii
Obiective de ingrijire
 mentinerea acutatii vizuale si a campului vizual in limite normale
 mentinerea tensiunii intraoculare in limite normale
 depistarea timpurie a bolilor care pot duce la instalarea glaucomului si
tratarea corecta a acestora
 acceptarea formei de tratment de catre pacient si respectarea acestuia
pentru a nu complica si agrava boala
Diagnosticul afectiunii este stabilit de catre medicu oftalmolog in cadrul unei

consultatii de specialitate care cuprinde:
 Tonometria (masurarea presiunii intraoculare);
 Examinarea nervului optic:
 Gonioscopie (examinarea unghiului de drenaj);
 Determinarea campului vizual;
 Pahimetria (determinarea grosimii corneei).

Tratamentul afectiunii nu este curativ (este o boala care nu se vindeca) insa poate
ajuta la mentinerea sub control al evolutiei bolii prin reducerea presiunii intraoculare
cu ajutorul:
 Solutiilor oftalmice cu prostaglandine, beta-blocante, antagonisti alfa
adrenergici;
 Tratament medicamentos oral cu preparate pe baza de anhidraza carbonica;
 Interventiei chirurgicale laser care corecteaza disfunctionalitatile de drenaj
ale lichidului intraocular prin iridotomie, trabeculoplastie, iridoplastie
periferica;
 Chirurgie clasica pentru drenaj si reconstructie a canalului de drenaj al
lichidului intraocular.
Glaucomul congenital
Glaucoul congenital este o forma de glaucom infantil care apare la copilul

muc si trbuie diagnosticat in primele zile ,uneori chiar in maternitate
28
Gaucom congenital
Semnele sunt :
Precoce
 hiperlacrimare
 fotofobie
 blefarospasm (cotractie involuntara a muschiului orbicular)
 strabism convergent functional
 scaderea luciului cornean
 ochi mari
Tardive
 fotofobie
 corneeprotuberanta opaca
 buftalmie (ochi mari ca de bou)
Tratamentul glaucomului congenital este chirurgical , netratata boala duce la
pirderea vderii
Glaucomul acut
Culegerea de date
 apare la persoane in varsta:
- labile psihic
- anxioase ,
- emotive ,
 dupa ingestia unor medicamente: ,
- atropina ,
- scopolamna ,
 sederea in intuneric ,
 dupa orice cauza care poate sa determine midriaza.
29
Manfestari dedependenta
 dureri oculare si perioculare foarte vii care iradiaza spre tampla si regiunea
occipitala de partea afectata
 acuitatea vizuala scazuta
 greturi
 varsaturi
 dureri gastrice
 pleoape tumefiate
 cornee opalescenta si insnsibila
 lacrimare abundenta
 congestie conjuctivala
 pupile marite care nu reactioneaa la lumina
 fundul de ochi nu se poate examina
Probleme de dependenta
 stare generala alterata
 scaderea acuitatii vizuale
 manifestari digestive
 afectare psihica a pacientului
 afectare functionala a analizatorului vizual
 pacientul sa aiba o stare generala imbunatatita trepat

 acuitatea vizuala sa se mentina in liitele fiziologice
 starea psihica sa fie tinuta sub control
 functionalitatea analizatorului vizuala sa revina la normal
 interventiile sa se aplice imediat si eficient pentru a nu intervenii
modificari majore din punct de vedere morfo functional la nivelul
analizatorului vizual

 plasarea bolnavului intr-o camera mai putin luminata
 repaus la pat
 perfuzie cu manitol
 diuretice
30
 sedarea bolnavuli
 in cazul in care durerile nu cedeaza se injecteaza retro bulbar
xilina 1 sau 4 % .
Cursul 1.7
Bolile retinei
Modificarile retinei in hipertensiunea arteriala
Examenul fundului de ochi constituie una dintre investigatiile de baza

prin care se apreciaza raspunsul visceral al hipertensiunii arteriale ,
contribuind totodata la standardizarea acestei afectiuni
Fundul de ochi de gradul I

 Moderata ingustare a calibrului arteriolelor retiniene
 Cresterea reflexului luminos arterial
 Tensiunea arterei centrale a retinei (TACR)este normala sau usor
crescuta
Corespunde une HTA moderate , fara raspuns visceral.
31
Fundul de ochi de gradul II stadiul de angiopatie hipertensiva
 Transparenta arteriolara pierduta
 Reflexul luminos arterial exagert (arterele cu aspect de sirma
sau argint)
 Semnul Salus Gunn devine in (baioneta ) a traiectului venei la
incrucisarea cu o artera
 TACR net crescuta
Corespunde unei HTA mai avansate cu rasunet cardiovascular.
Fundul de ochi de gradul III stadiul de retinopatie hipertensiva

 Apar in plus hemoragii si exudate retiniene
Fundul de ochi de gradul IV
 Se adauga edemul papilar
Corespunde formelor de HTA cu complicatii severe.
Retinopatia diabetica
Reprezinta
localizarea
retiniana a microangiopatiei diabetice. Apare la cca 50% din diabetici ,
dupa o perioada de evolutie abolii de 7 – 10 ani .
Se manifesta selectiv prin fosfene (muste zburatoare) scaderea
vederii si acuitatii vizuale .
32
Fundul de ochi arata dilatatii venose , exudate , hemoragii , alterari
pigmentare si proliferari vasculare.
Retinopatia pigmentara
Are la baza o alterare pigmentara retiniana ereditara care evolueaza
progresiv , determinand in cele din urma cecitatea.
La examenul fundului de ochi se observa retina subtiata , acoperita de

multiple depozite pigmentare. Clinic se exprima prin reducerea marcata a
acuitatii vizuale si restrangerea progresiva a campului visual.
Dezlipirea de retina
Este o complicatie grava ce poate surveni in bolile oculare
inflamatorii cronice , miopie forte , dupa un traumatism ocular sau in
evolutia unei tumori a coroidei .
Simptomele constau din alterarea vederii , scaderea acuitatii vizuale ,
reducerea campului visual, fosfene .
Tratamentul chirurgical poate da rezultate bune in dezlipirile recente
partiale.
33
Curs 1.8
Notiuni generale privind ingrijirea ochilor
- Ingrijirea ochilor normali este simpla .Ea consta in spalarea cat mai
frecventa a fetei , cu deosebire a fruntii si pleoapelor , mai cu seama
atunci cand activitate se desfasoara intrun mediu cu mult praf.
- In cazul in care exista senzatia ca pe conjunctiva si cornee sunt
particule de praf sau corpuri straine mici , se va face o spalare a
acestora cu jeturi de apa , aruncate din maini pe ochii deschisi. Nu
este permisa frecarea ochilor sau extractia corpilor straini cu mana
sau instrumente improvizate, manevrate de catre persoane
necalificate. Utilizarea spalarii ochlor cu jet de apa se foloseste si in
cazul patrunderii accidentale in ochi a substantelor iritante sau
caustice , urmata aceasta operatiune de un control la medicul
specialist oftalmolog.
- Se va evita frecarea ochilor , intrucat aceasta determina mici
traumatisme ale conjunctivei si corneei , marcinii cilire a pleoapelor
si este o sursa a unor infectii grave.
- Daca sub pleoape ajunge un corp strain extractia acestuia se face de
catre persoane autorizate , dupa o prealabila spalare a mainilor . In
cazul in care corpul strain a produs leziuni la nivelul corneei
pacientul ete indrumat la examen de specialitate oftalmologica.
- In cazul in care corpul strain foarte mic a patruns in cornee si are o
extremitate in afara , corpul strain se extrage , se aplica peste ochiul
accidentat un pansament si se indruma pacientul la examen de
specialitate oftalmologica.
- In cazul patrnderii complete a corpului strain in cornee sau are un
diametru ce depaseste 2 –3 mm , ochiul cu pleoapa inchisa se
acopera cu pansament si se trimite de urgenta pacientul la consult
oftalmologic , pacientul se sfatuieste sa evite frecatul la ochi pentru a
34
nu favoriza patrunderea cat mai profunda a corpului strain prin
cornee.
- Interzicere utilizarii in timpul jocului copiilor ajucariilor
periculoase , pusti cu aer comprimat arcuri cu sageti, sulite , prastii
etc. , a caror folosire pot sa produca traumatisme grave oculare .
Igiena vederii
- Cefaleea , lacrimarea ochilor dupa o activitate prelungita a

analizatorului visual , indica o tulburare de vedere si pacientul se
indruma catre examen de specialitate oftalmologica.
- Cei care executa lucrari de migala , finite ce necesita o mare
concentrarea a ochiului , sunt sfatuiti ca din cand in cand sa intrerupa
lucrul si sa priveasca la mare distanta
- Portul ochelarilor de soare in timpul verii si iarna daca este zapada si
soarele straluceste.
- Ochelarii de vedere sau de protectie sa aiba suprafata bine slefuita ,
culoare si structura uniforma.
- Privitul la televizor sa se faca de la o distanta de cca 2–5 m ,
ecranul sa fie pozitionat la inaltimea ochilor camera unde se face
vizionarea sa nu fie complet intunecata.
- Alimentatia saraca in proteine si vitamine (A,B,C) poate sa produca
tulburari de vedere.
- Pentru cei care accepta cu greu portul ochelarilor , trebuie sa se
gaseasca metode de acceptare a ochelarilor , asa cum ar fi o rama cat
mai atragatoare.
- Protejarea lentilelor de la ochelari impotriva zgarieturilor si
depunerilor de praf , lucruri care produc devieri al fascicolului de
lumina care parunde prin lentila.
- Prudenta in cazul activitatilor care pot sa produca spargerea lentilei
ochelarilor si ranirea globului ocular.
- Controlul medical periodic al celui care poarta ochelari.
35
Lentilele de contact
- Sunt confectionate din material plastic ,au diametrul redus , se
aplica direct pe cornee.
- Purtarea permanenta este iritanta;
- Se inlatura pe timpul noptii;
- Indepartarea si aplicarea se face in conditii de deplina igiena;
- Atunci cand sunt indepartate de pe cornee sunt tinute intro solutie
dezinfectanta , proaspat preparat si cu o concentratie mica;
- Nu se recomanda portul lentilelor de contact de catre cei care
lucreaza in mediu cu praf pentru ca intre lentila si cornee se poare
aduna praf , dand senzatia de corp strain .
Neregularitatile mici de pe suprafata lentilelor de contct pot sa produca
leziuni pe suprafata corneei.
Curs 1.9
Medicamente folosite in tratamentul oftalmologic si modul lor de

utilizare.
Pentru efectuarea tratamentului oftalmologic se folosesc medicamente

care se aplica local (pe ochi)si medicamente care se aplica pe cale generala
Medicamente care se aplica local

Aceste medicamente poarta dnumirea de colire ( lichide ,moi(pomezi) ,
seci gazoase)
Colirele lichide , sunt solutii medicamentoase dizolvate in apa sau ulei
de masline .Ele trebuie sa fie foarte proaspete , deoarece prin evporare isi
pot modifica proprietatile fizico – chimice devenind toxice sau caustice ,
se pastreaza in stcle de culoare inchisa , correct astupate pentru a nu se
infecta.
Colirele moi se prezinta sub forma de pomezi .Pomada este formata
dintrun excipient (vaselina , lanolina ) in care este inclobat un medicament
activ. Pomezile trebuie sa fie perfect omogene pentru a nu irita conjunctiva
si cornea.
36
Colirele seci , sunt preparate dinpudre , substantele active fiind incluse
fie intro pudra foarte fina, fie ele transformate intro pudra foarte fina.
Colirele gazoase , substante active cu particule foarte fine care se
pulverizeaza din flacoane tip spray.
Colirele se administreaza sub forma de insilatii , atingere si pulverizari.
Instilatiile , trebuie sa respecte conditiile de asepeie .
- Manevrele care se efectueaza asupra ochiului trebuie s fie
deosebit de blande .
- Temperatura colirului trbuie sa fie la temperature corpului .
- Picuratorul se sterilizeaza inainte de utilizare
- Picuratorul se tine in pozitie verticala pentru ca ochiul sa nu
vina in contct cu pompa sau flaconul
- Picuratorul nu trebuie sa atinga ochiul sau pleoapa;
- Pentru maxima securitate marginea picuratorului trebuie sa
fie perfect neteda;
- In timpul instilatiei langa ochiul bolnav trebuie sa fie in
pemnenta o compresa sterile , folosita pentru a sterge surplusul care se
poate scurge pe obra;
- In timpul instilatiei pacientu sta pe un scaun cu capul usor
aplicat pe spate sau culcat pe spate si se cere bolnavului sa priveasca spre
frunte ;
- Cu mana stanga se indeparteaza pleoapa inferioara iar cu
dreapta se srange pompa picuratorului, aplicand cateva picaturi in
apropierea unghiului extern al pleoapei , pe conjunctiva acestuia , nu se va
evacua lichidul introdus.
- Cu tifonul steril se va sterge de pe obraz excesul de lichid
- Bolnavului i se indica miscari ale globului ocular cu
pleoapele inchise, pentru a dispersa solutia.
Atingerile , colirele moi se aplica cu ajutorul unei spatula desticla
perfect slefuita , se ia putin unguent si se aplica pe conjunctiva pleoapei
inferioare dup ace aceasta a fost indepartata .
Colirele seci , care se prezinta sub forma de pudra , se aplica folosind
metoda pudrarii .Pudra se ia cu o mica pensula sau bagheta de stcla si se
scutura pe mucoasa conjunctivala si cornee.Pudra se dizolva in lacrimi si se
disperseaza pe toata suprata conjunctivei si corneei.
37
Colirele seci care se prezinta sub forma de ceioane se folosesc prin
atingere foarte fina a conjunctivei cu varful creionului.Se folosesc mai ales
creioanele creioanele de alaun care au culore alba creioanele de culoare
albastra di sulfat de cupru si creionele de nitrat de argint. Datorita
causticitatii cresute a nitratului de argint , acesta se foloseste cu mare
prudenta. Suprafata creioanelor trebuie sa fie perfect compacta , pentru ca
din ele sa nu cada in ochi cristale care ar putea continua o actiune caustica.
Substante vasodilatatoare si vasoconstrictoare
Adrenalina 1‰ simpla sau in amestec cu novocaina , prelingeste si

adanceste actiunea novocainei .
Dionina 1–5% sau pomade 2% are actiune analgezica si stimuleaza
procesele de cicatrizare a plagilor corneene. Administrarea dioninei trebuie
facuta cu prudenta deoarece poroduce senzatie neplacuta de arsura
hiperemie si edem conjunctival.
Chimioterapicele si antibioticele
Sulfatiazolul in solutie apoasa 5% , se recomanda solutie recent

preparata
Penicilina , dizolvata in ser fiziologic se foloseste numai in solutie
proaspat preparata .
Aceste solutii utilizeaza in tratarea leziunilor conjunctivale si corneene
, administrandu–se 1–2 picaturi din ora in ora.
Substante care dilata sau micsoreaza pupila
Midriaticele (dilatatoarele de pupila) sunt folosite in examinarea

fundului de ochi sau atunci cand pupila trebuie pastrata deschisa pentru
tratarea bolilor corneei, irisului si corpului ciliar . Se folosesc preparatele
de tip fenilefrina (Neosinefrina) in concentratie 10%. Daca se urmareste si
paralizia temporara a acomodatiei se folosesc paralizante ale muschiului
ciliar (Neosinefrina + sulfat de atropine 1% sau homatropina 2%).
38
Mioticele (contractantele pupilare) se folosesc mai ales in tratamentul
glaucomului . De obicei se aplica pilocarpina 1% sau fizostigmatina 0,25 %
.
Anestezicele
Pentru operatiile descurta durata , cocaine 2–4% sau
tetraaina ,pantocaina 0,5–1% aplicate direct pe cornee.
Pentru operatiile de mai lunga durata se folosesc solutiile injectabile de
novocaina 1% sau xilina 1% . Daca la xilina sau novocaina se adauga 1ml
de adrenalina , durata anesteziei creste.
Agentii fizici
Caldura creaza o hiperemie locala , care favorizeaza resorbtia
exudatelor si calmeaza durerea . Se foloseste in infectii ale
pleoapelor ,conjuctivei si corneei cat si dupa unele interventii chirurgicale .
Aplicatiile reci creaza vasoconstrictie si reduce fenomenele
inflamatorii , favorizeaza oprirea sangerarilor , au efect linistitor ,calmant.
Caldura umeda se utilizeaza sub forma de comprese inmuiate in apa ,
ser fiziologic acid boric ceai de musetel.Temperatura solutiei nu trebuie sa
depaseasca 50ºC . Compresele se reinoiesc dupa aproximativ 2–3 minute .
pentru mentinerea mai iundelungata a temperaturii se acopera compresa
stoarsa cu o foloie impermeabila.
Caldura uscata se folosesc mici termofoare electrice sau sticlute cu
lichid de mici dimensiuni . Temperatuara acestora nu trebuie sa depaseasca
40–45ºC .
Frigul , se aplica pe ochi pungi cu gheata sau comprese umede ,racite
la frigider , cca 8–12ºC .
Fototerapia , se utilizeaza helioterapia si calodura emanate de
aparatele cu raze ultraviolete sau infrarosii.
Electroterapia , se aplica sub forma de ionizari sau galvanizari.
Pansamentele
Se folosesc doua tipuri de pansamente , ocluziv si protector.
Pansamentul consta intrun strat de vata invelit in tifon . Se formeaza o
tartina de forma rotunda , cu un diametru ceva mai mare decat diametru
orbitei . Pansamentul se aplica separate pentru fiecare ochi . Pentru
mentinerea pansamentul se fixeaza cu o fasa
39
Daca vrem sa imobilizam complet ochiul aplicam pansamentul si pe
ochiul deoarece acesta miscandu–se , declanseaza miscari si la cel bolnav.
Pentru mentinere scurt timp a pansamentului se foloseste o pereche de
ochelari.
Adeseori dupa un anumit timp de la interventia chirurgicala este nevoie
sa se lase ochiul descoperit pentru a permite miscarea normala a pleoapelor
si circulatia lacrimilor pentru spalarea corneei si conjuctivei , dar este
necesara protejarea ochiului pe timpul noptii.
Curs 1.10
Conjunctivita
Conjunctivita este o boala caracterizată printr-o inflamație a membranei
transparente care acoperă ochiul atât în față, pe “albul ochilor”, cât si pe interiorul
pleoapelor.
Conjunctivita poate fi acută (apare brusc, se vindecă repede) sau cronică (se
vindecă mai greu, durează mult timp).
Conjunctivita constituie cea mai comună infecție a ochiului, ce poate să apară
atât la adulți, cât si la copii. Boala poate să apară initial la un ochi pentru ca apoi, în 2-
3 zile să afecteze ambii ochi.
Culegere de date Conjunctivita poate fi produsă de:
 virusuri,
 bacterii,
 substante iritante:
- praf,
- fum,
- sampoane,
- clorul din apa de piscină
 diversi alergeni (substante ce produc alergii).
Există si cauze favorizante::
- igiena defectuoasă,
- căldura,
- umezeala.
Ochiul cu conjunctivită nu doare.
Conjunctivita poate fi foarte contagioasă.
 înrosirea ochiului
40
 secretii lacrimale galbene purulente
 senzatie de nisip în ochi
 lipirea pleoapelor dimineata la trezire, din cauza secretiilor care se usucă pe
gene
 lăcrimare abundentă
 jenă oculară
 senzatie de arsură oculară (în conjunctivita produsă de diversi iritanti)
 mâncărime (în formele alergice)
Semnele obiective (cele observate de pacient):

- ochiul rosu (la nivelul albului ochiului si pe interiorul pleoapelor),
- secretii oculare abundente (alb-gălbui, verzui etc) ce formează uneori
adevărate cruste deasupra genelor (în conjunctivita bacteriană).
De obicei, vederea nu este afectată, decât atunci când boala se complică cu
infectii ale corneei (kerato-conjunctivita), apare fotofobia si scăderea acuitătii vizuale.
În conjunctivita copilului pot să apară în acelasi timp și infectii la nivelul urechilor.
Diagnostic si tratament
Diagnosticul clinic pozitiv se bazează pe simptomatologia subiectivă și
obiectivă, iar diagnosticul etiologic de certitudine se stabilește numai prin examen
bacteriologic, virusologic si citologic al secretiei conjunctivale.
Diagnosticul de conjunctivită se stabileste pe baza simptomatologiei descrise de
pacient, a examenului clinic efectuat de medicul oftalmolog şi a analizei secreţiei
conjunctivale. Pentru acest lucru, la laborator trebuie să fie recoltată secretia înainte de
a face vreun tratament sau înainte să vă spălati pe ochi.
Testele alergologice efectuate de medicul alergolog completează gama de
investigaţii.
Diagnosticul este stabilit de medicul oftalmolog, tratamentul constă în
administrarea de soluţii dezinfectante locale, antialergice şi antibiotice. Complicaţiile
care pot apărea sunt
 keratitele,
 ulceraţiile corneene,
ce pot conduce la scăderea acuităţii vizuale.
Evolutia conjunctivitei poate fi variabilă: favorabilă la tratament, recidivantă, sau
se poate croniciza.
Tratamentul profilactic necesită izolarea persoanelor suspecte si contactilor,

cât si o igienă corespunzătoare.
 disconfort la ninelul ochilor cauzat de senzatia de corp strain ocular ,
41
senzatia de arsura in cazul conjunctivitei iritante,mancarime in
conjunctivita alergica
 pericol de distructie tisulara si a cililor
in cazul infectarii secretiei lacrimale
 risc crescut de autoaccident cauzat de scaderea acuitatii vizuale in cazul
complicatiilor corneene (keratoconjuctivta)
 deficit de acomodare la lumina (fotofobie in
complicatiile corneene)
 risc de complicatii otice in conjuctivit copilului
 pacientului sa-i diminueze senzatia de disconfort de la nivelul ochilor
 pacienul sa-si pastreze integritatea cililor ,a tegumentrlor si mucoaselor
oculare si perioculare
 pacientul sa-si pastreze integritatea fizica
 copii cu conjunctivita sa nu prezinte complicatii de vecinatate (otice)

Preventie
nu trebuie atins ochiul afectat
mâinile se spală des cu apă căldută si săpun, întotdeauna înainte si după
administrarea picăturilor
 de evitat strângerea mâinii cu alte persoane
 prosoapele, lenjeria, fata de pernă trebuie dezinfectate si folosite doar
personal.
 nu se utilizează produse de machiaj, de asemenea, acestea, nu trebuie
împrumutate si trebuie schimbate periodic
nu se poartă lentile de contact
acoperirea ochiului cu pansamente ocluzive sau remediile naturiste cu ceaiuri
(mai ales musetel) reprezintă metode complet contraindicate în tratamentul
conjunctivitelor, pentru că nu fac decât să stimuleze multiplicarea bacteriilor
 izolarea din comunitate pentru 2-3 zile si respectarea unor reguli stricte de
igienă
 îndepărtarea secretiilor conjunctivale
 in tratamentul conjunctivitei bacteriene se administrate coliruri (picături) cu
antibiotic cu spectru larg, ce se aplică de 3-4 ori pe zi, în formele acute
chiar la interval de 1-2 ore, cu rărirea ulterioară a ritmului de administrare
pe măsură ce simptomele si semnele infectiei se atenuează.
 durata tratamentului este de 7-10 zile .
nu sunt indicate unguentele cu antibiotic deoarece produc stagnarea
secrețiilor, servind astfel că mediu de cultura pentru germeni
42
Tratamentul depinde de cauza care a produs conjunctivita! Nu încercați să
vă tratati de conjunctivită singuri, cu diverse solutii, pentru că riscati agravarea
afectiunii si chiar aparitia complicatiilor. În plus, conjunctivita poate fi confundată cu
alte afecțiuni oculare însotite de ochi rosu, mult mai grave, cum sunt: glaucom, uveita
anterioară.
Tratamentul conjunctivitei virale
Tratamentul în conjunctivita virală se adresează ameliorării simptomatologiei prin
metode nespecifice si se bazează nu pe eradicarea agentului viral, ci pe ameliorarea
simptomatologiei pacientului până la remisia completă a bolii. Astfel că antiviralele se
utilizează cel mai frecvent în cazul în care etiologia este evidentă (Herpes, virusul
varicelo-zosterian – cu asocierea de leziuni cutanate). Evoluția normală a unei
conjunctivite virale este spre vindecare completă în maxim 15-20 zile. Principala
preocupare atât a pacientului, cât și a medicului trebuie să o reprezinte împiedicarea
răspândirii în colectivităti (fie că este vorba de locul de munca, cabinete oftalmologice
sau scoli).
Tratamentul conjunctivitei alergice
Tratamentul conjunctivitei alergice este de desensibilizare, pentru a elimina reacția
inflamatoare de la originea conjunctivitei alergice. În multe cazuri tratamentul este
cronic si se face cu antihistaminice, corticosteroizi. Se va căuta identificarea si
înlăturarea alergenului în cauză.
Curs 2.1
43
Particularitati de ingrijire a bolnavilor cu afectiuni ORL
• Saloanele bolnavilor trebuie sa fie bine aerisite

• Temperatura ceva mai ridicata decat a celorlalte saloane , cu 1~2 sau 3 grade.
• Umiditatea de 60~65%
• Saloane cu protectie fonica
In acest scop este necesara aerisirea de mai mule ori pe zi ridicarea umiditatii
aerului din salon prin mijloace artificiale, pulverizari evaporari , amplasarea
saloanelor departe de sursele de zgomot.
• Igiena organelor interesate va fi riguros pastrata.
Spalarea pavilionului si orificiului conductului auditiv extern se face cu apa
calduta si sapun, avand grija sa nu se scurga apa in conduct . Cerumenul se
indeparteaza prin spalatura auriculara. In afectiunile otice , atunci cand pavilionul este
afectat , el se va sterge cu tampoane sterile de vata , uscate sau inmuiate in alcool sau
apa oxigenata .Nu se utilizeaza pentru aceasta regiune tinctura de iod , aceasta putand
produce iritatii sau arsuri.
Corpii strainin animati (insecte) inainte de indepartare trebuiesc omorati prin
asfixie turnand in conduct o substanta uleioasa ; glicerina , ulei de vaselina, etc. ,
incalzita la temperatura corpului.
In afectiunile supurative ale pavilionului , la prescriptia medicului se aplica
comprese cu substante antiseptice. Mai multe straturi de tifon se imbiba cu substanta
antiseptica prescrisa. Cu el se inveleste pavilionul pe ambele fete in asa fel ca
straturile de tifon sa patrunda intre straturile cartilaginoase . In cazul inflamatiilor mai
intinse compresa va depasii pavilionul acoperind si tegumentul din jur. Peste acestea
se pun straturi de vata si se fixeaza cu fasa de tifon.
Compresele se mai aplica si cu scop antiinflamator si analgezic, in otite
mastoidite, in perioada dureroasa. Aceste comprese se fac cu un strat gros de vata ,
intins in forma dreptunghiulara ,indoit in doua , compresa se aseaza in jurul
pavilionului in forma de potcoava, trecand pe sub pavilionul urechii peste mastoida ,
se acopera cu multe straturi de vata uscata si apoi cu un strat impermeabil . La fixarea
compresei se va avea gija ca urechea sanatoasa sa ramana libera. Deasupra compresei
se pot aplica saculeti cu nisip sau cu sare calda , eventual perna electrica . Durata de
aplicare a compreselor este indicata de catre medic. In general ele se schimba la 2~3
ore.
Igiena cavitatii nazale , nu se face prin spalaturi pentru ca debiliteaza mucoasa
nazala , pedispunan-o la infectii si pierderea simtului olfactiv . Igiena nasului consta
din suflarea lui fara violenta nara cu nara . Pentru usurarea suflarii se pot introduce in
fosele nazale pomezi dezinfectante. In institutiile spitalicesti se utilizeaza si
aspiratoare prevazute cu ambouri speciale pentru extragerea secretiilor din fosele
nazale.
44
Ingrijirea gatului , se face prin toaleta bucala de mai multe ori pe zi , urmata de
gargara cu substante antiseptice ,neiritante ,de concentratie slaba. Persoanele care nu
stiu cum sa faca gargara , in caz de angina , la indicatia medicului se pot face dusuri
sau spalaturi faringiene; la copii jetul se va proiecta in gat atunci cand striga.
Din secretiile purulente aparute in sfera organelor otorinolaringiene , asistentul
medical face recoltari pentru frotiuri colorate si insamantari pe medii de cultura si
antibiograma.
Instrumaente si aparate utilizate in ORL
Oglinda frontala , speculul nazal, speculul auricular , stiletul pentru vata

apasatorul de limba, pensa curba pentru nas si urechi, oglinda pentru
rinoscopie,oglinda laringoscopie, diapazon, lampa de spirt , seringa Guyon.
Alte aparate folosite pentru examinarile ORL : laringoscopul, audiometrul,
bronhoscopul.
Examinarea ORL
Pentru examinarile curente , pacientul se aseaza , pe un scaun cu speteaza inalta ,

copii sunt tinuti in brate de un ajutor care se aseaza pe sacun.
Pentru examinare este necesara o sursa de lumina situata la o distanta de 25 cm ,
care sa cada direct pe oglinda aszata pe fruntea examinatorului .
Sala pentru examinare trebuie sa fie intunecoasa pentru a realiza o iluinare cat mai
buna a zonei examinatea.
Inspectia
• Inspectia simpla a nasului, gatului, urechilor , vizeaza aspectul exterior al
acestor organe si eventualele leziuni.
• Palparea , poate pune in evidenta leziuni ca: fracturi , tumefactii determinate de
traumatisme , adenopatii cervicale si perimandibulare.
• Bucofaringoscopia , cu ajutorul apasatorului de limba ,asezat in partea
anterioara a limbii pentru a prevenii reflexul de voma , se examineaza partile lateale
ale cavitatii bucale , gingiile , peretele posteioe al faringelui , valul palatului ,
amigdalele si bazele acestora.
• Narinoscopia , se face ridicand aripa nasului si privind interiorul fiecarei
narine.
• Rinoscopia anterioara , se realizeaza cu ajutorul speculului naza
45
Rinoscopia anterioara
Este metoda de explorarea endocavitara prin care se examineaza cavitatile foselor

nazale cu ajutorul speculului nazal.
Pregatirea pacientului si a materealelor
• se explica pacientului ca tehnica n este durerosa si ste rugat sa colaboreze in
timpul examinarii
• se aseaza pcientul in pozitie sezanda cu capul sprijinit
• se roaga pacientul sa -si sufle nasul inaintepentru ca secretiile existente sa nu
faca dificila examinarea, a copii secretiile se aspira
• se pregatesc pentru examinare speculul nayal steril, casoleta cu comprese sterile
, manusi de examinare
Tehnica examinarii
examinarea este facuta de catre medic
initial se face o narinoscopie prin ridicarea cu policelui a lobului nazal si se urmareste
integritatea , calibrul , simetria narinelor si a vestibulelor nazale
urmeaza explorarea instumentala a foselor nazale daca nu au fost depistate leziuni
inflamatorii , maformatii ,etc, ale acetora cepot impiedica explorarea cu speculuil
nazal
examinarea se face asezand valva fixa a speculului pe septul nazal iar cea mobila pe
partea interna a aripii nazale atfel incat sa o poataindeparta
explorarea poate evidentia congestia mucasei nazale, prezenta corpilor straini, secretii
seroase, mucoase, muco-puulente, sange proaspat sau cheaguri, cruste, polipi,
tumori , deviati de sept , etc.
Ingrijri acordate pacientului dupa tehnica
nu necesita ingrijiri speciale
46
Observatii
uneori mucoasa este atat de edematiata incat examinarea este ingreunta , in acest cz se
aplica mese ibibate in solutii vasoconstrictoare – efedrina 1- 2% dup cateva minute s
poate efectua examinarea.
• Rinoscopia posterioara , este o metoda de explorare a rinofaringelui si a
jumatatii posterioare a foselor nazale se face cu ajutorul oglinzii de rinosopie
posterioara, folosind concomitent si apasatorul de limba .
Rinoscopia posterioara
Pentru a nu se aburii oglnda din cauza diferentei de temperatura , se incalzeste

usor utilizare inainte de utilizare la lampa de spirt. Pentru a evita senzatia de voma din
timpul examinarii se cere acestuia sa rspire adanc pe gura.
Pregatirea pacientului si a materialelor
• se explica pacientului in ce consta inerventia si necesitatea colborarii lui in
timpul examinarii
• daca pe timpul examinarii apare senzatia de voma se explica pacientului sa
inspire profund pe gura pntru a indeparta senzatia
47
Oglinda pentru rinoscopie
Tehnica rinoecopiei anterioare

• se incalzeste glinda laringiana,usor inainte de examinare pentru a preveni
aburirea ei
• se proiecteazalumina oglinzii frontale la nivelul istmului bucofaringian, se
invita paientul sa invite amplu, pe nas si pe gura in acelasi timp , relaxat
• seapasa cu apasatorul de limbasi se introduce oglinda de rinoscopie anterioara
pe sub valul palatin , inapoia lui
Ingrijiri acordate pacientului dupa examinare
• pacientul nu necesita inrijiri speciale ,ci dor supraveghere
Bucofaringoscopia, este examirea obiectiva a etajului ijlociu al faringelui , oro sau
bucofaringelui
• se efectueaza cu ajutoul apasatorului de limba si a oglinzii frontale
• se explica pacientului in ce consta procedura, faptul ca nu este dureroasa si nu
implica nici un risc.
• se roaga pacientul sa colaboreze in tpul examenului
Efectuarea tehnicii
pozitia pcientului sezanda
medicul invita pacientul sa lase limba in pozitie fiziologica, inapoia arcadei dentare
se proiecteaza lumina oglinzii fontale pe partea posterioara a orofaringelui
se apasa cu apasatorul de limba pe 2/3 anterioare ale limbii si se cere pacientului sa
pronunte ,,aa"
se examineaza partile laterale le cavitatii bucale , peretele posterior al faringelui , valul
palatin , amigdalele si baza acestora
• Otoscopia , se face cu ajutorul speculului auricular.
48
Otoscopia
Examinarile de finete sau pe conducte inguste (la copii) se realizeaza cu ajutorul

otoscopului, care are o mica lentila . La aceasta examinare se pot vedea peretii
conductului auditiv extern , eventualii corpi straini sau acumularile de cerumen.
• Hipofaringosopia si laringospia indirecta , se executa sub anestezie locala
cu lidocaina 10% .
• bolnavul asezat pe scaun , dupa instalarea anesteziei ,

• examinatorul trage cu o compresa limba pacientului iar cu cealalta introduce
oglinda laringiana , ridicand valul palatului pana la peretele posterior al faringelui.
• oglinda este inclinata in jos pentru a permite examinatorului sa vizualizeze baza
limbii, foliculii amigdalieni ,linguali, regiunea glosoepiglotica , laringele cu toate
partile componente , precum si primele inele traheale
• pentru examinarea corzilor vocale se cere pacientului sa pronunte vocala e sau i.
49
Laringoscopia indirecta
• Laringoscopia directa , in timpul examinarii pacientul se aseaza in decubit

dorsal pe masa de operatie care se poate ridica la nivelul dorit de examinator.
• in dimineata examinarii pacientul nu mananca , nu fumeaza
Examinarea necesita o pregatirea prealabila si consta in administrarea inainte cu

30 min. a unui sedativ iar innainte de examinare se pulverizeaza gatul cu solutie de
lidocaina. Examinarea se face cu laringoscopul care permite o examinare minutioasa a
50
a hipofaringelui si a interiorului laringelui . In timpul examinarii se pot preleva pentru
biopsie fragmente din tumori sau extragerea de corpi straini.
Dupa laringoscopia sub anestezie locala reflexul de deglutitie poate sa dispara
pentru o perioada , in acest interval nu se permite pacientului sa bea sau sa manance
pana la aparitia reflexului.Rereflexul se controleaza prin atingerea fundului gatului cu
un apasator de limba .Realimentarea se incepe cu ingerarea de apa in cantitate mica ,
daca nu apare reflexul de tuse se va permite bolnavului sa manance
• Transiluminarea , sinusilor frontale si maxilare se face in camera complet
intunecoasa folosind o sursa de lumina puternica.Sinusurile bolnave nu sunt
transiluminate ,putand vedea si nivelul de lichid la sinusul incomplet drenat.
Transiluminarea sinusurilor maxilare
• Radiografia sinusurilor ,sinusurile normale apar pline cu aer si contrasteaza cu

restul structurilor osoase ale craniului si fetei.
Punctia otica sau paracenteza otica
• este efectuata de catre medic ,cu ajutorul unui ac de paracenteza indoit in unghi
obtuz, de preferat sub controlul microscopului operator
• punctia se executa cu scop explorator , pentru recoltarea secretuulor otice si cu
scop terapeutic pentru evacuarea secretiei , urmata de palatura auriculara
• se informeaza acientul asuprainterventiei , se cere consimtamantul acestuia
• dupa punctie pacientul revine la control pentru indepartarea mesei de drenaj
• se informeaza pacientul ca orificiul format se vindeca fara a afecta auzul
Observatii
• datorita riscurilor , punctia otica are indicatii limitate
Punctia sinusurilor
51
Punctia sinusului maxilar , este o interventie efectuata de catre medic in scop
explortor pentru confirmare diagnosticului de sinuzita supurata si in scop terapeutic
pentru spalrea sinusurilor
Pregatirea pacientului
• se infrmeaza pacientu si se cere consimtamantul
• se face testarea la anestezic
• manevra se efectueaza in sala e operatie in coditii de asepsie perfecta
• la indicatia medicului se administreaza pacientului inainte de punctie cu 30
minute un sedativ
• in dimineata punctiei pacientul nu mananca si nu bea
Materiale necesare
• ace de punctie sterile
• manusi chirurgicale sterile
• ser fiziologic steril
• solutii dezinfectante
• recipiente sterile pentru recoltarea secretilo
• substante nestezice , xilina 4%
Efectuarea tehnicii
• se efectueaza de catre medic, dupa anestezia prealabila cu xilina 4%
• pozitia pacientului in timpul punctiei , sezand
• asistentul medical supravegheaza pacientul si participa la punctie
• dupa punctionare se rcolteaza secretiile pentru eaminare bacteriologica ,
microbiologica si antibiograma
• se fac apoi spalatui cu ser fiziologic steril sau substante dezinfectante , care se
elimina dupa ce au patruns in sinus prin orificiul natural de deschidere al sinusului
maxilar
Complicatii
• perfrarea peretelui posterior al sinusului maxilar
• lezarea canalului lacrimo-nazal, epistaxis , etc.
Ingrijiri acordate dupa punctie
• dupa punctie pacientul este asezat in repaus la pat, supravegheat
• asistentul medical administreaza la indicatia medicului , antialgice , antibiotice ,
monitrzeaza functiile vitale
• produsele patologice se eticheteaza si se trimit la laborator
• Acumetria fonica .
Camera in care se efectueaz examinarea trebuie sa fie izolata fonica.
Bolnavul se aseaza la o distanta de 5 m de examinator cu urechea care urmeaza sa
fie examinata indreptata spre examinator si cealalta ureche acoperita .Examinatorul
pronunta cu voce soptita cuvinte pe care o ureche normala trebuie sa le perceapa de la
aceasta distanta.Daca au fost percepute de cel examinat acesta trebuie sa le
52
reproduca.In caz de auditie defectuasa ,examinatorul se apropie de bolnav si noteaza
distanta de la care persoana examinata percepe cuvintele emise.
• Audiometria simpla sau instrumentala , se executa cu diapazonul.Prin acest
examen se determina limitele superioare si inferioare ale auditiei.Cu ajutorul acestei
metode se pot determina tulburarile nervoase de perceptie sau de transmisie al
sunetului. Audiometria simpla precede audiometria electrica.
Acumetria instrumentala
Efectuarea procedurii.
 se aseaza pacientul n pozitie sezanda
 seaseaza diapazonul in pozitie vibranda , pe rnd in fata pavilionului urecii apoi pe
mastoida , in mijlocul fruntii sau in crestetul capului pe linia mediana si se compara
auditia obtinuta pe calea timpanica aeriana cu cea osoasa , stabilind astfel sediul
leziunii si tipul de surditate.
 interpretare - in mod normal sunetul este auzit in mod egal de ambele urechi ,
sunetul perceput in ata urechii este mai tare decat cel perceput de la nivelul
mastoidei.
• Audiometria electrica este o metoda de explorare a functionala a acuitatii
auditive ,se efectueaza in incaperi speciale izolate din punct de vedere fonic. Se
determina daca leziunea estea urechii medii sau interne si pentru alegerea tipului de
proteza auditiva. Audiometria electrica reda pe audiograma curba capacitatii de
auditie a celui examinat . Intensitatea sunetului se masoara in decibeli, unitate de
masura pentru intensitatea sunetului care reprezinta o zecieme dintrun bel. Belul
reprezinta cea mai mica intensitate a unui sunet care poate fi perceput de urechea
umana. Intensitatea sunetelor emise de o persoana in mod normal au o intensitate
cuprinsa intre 40 - 60 decibeli. Prin audiograma se mai poate calcula si frecventa
53
sunetelor. Audiograma pune in evidenta pierderea acuitatii auditive si la ce frecventa.
Se poate stabilii daca boala se datoreste se datoreste urechii medii sau urechii interne.
Cu ajutorul audiometiei se poate corecta deficienta de auz prin folosirea
aparatelor auditive .
Cursul 2.2
Prioritati de ingrijire a pacientilor cu afectiuni nesupurative si supurative ale

urechii externe
Dopul de cerumen
Spalatura auriculara este interventie ce consta in spalarea conductului auditiv
extern cu scopul de a indeparta secretiile acumulate (puroi, dop de cerumen), corpi
strini patrunsi accidentali sa voluntar dar si in tratamentul otitelor crnice.
Scopul interventiei este terpeutic.
Cauze
Se produce datorita secretiei exagerate a glandelor ceruminoase ale conductului
auditiv extern.
Prezenta dopului de cerumen scade acuitatea auditiva
Se evacueaza prin spalatura auriculara cu apa calduta.
Nu se folosesc pentru extractie alte instrumente deoarece prezinta probabilitatea
lezarii peretilor conductului si a timpanului.
Matriale necesare pentru spalatura auriculara
 Seringa Guyon de 150 – 200 ml
54
 Tavita renala de 300 – 500 ml
 2 sorturi de cauciuc , unul pentru pacient altul pentru asistentul medical
 Un prosop curat care se aseaza la gatul si pe umarul pacientului sub sortul
de cauciuc
 Recipientul cu apa calduta la 38 – 40 grade
 Un scun pentru asezarea pacientului
Dopul de cerumen
 Pregairea psihica
Se explica pacientului necesitatea manevrei si inofensivitatea acesteia .
Pe tot timpul efectuarii manevre asistentul comunica cu pacientul pentru
distrage atentia.
Asistentul observa manifestsrile pacientului si eventualele modificari care pot sa
intervina , coloratia tegumentelor , transpiratii , modificarii ale posturii.
 Pregatirea fizica
Daca dopul de cerumen este prea vechi si consistent , el trebuie inmuiat cu o
solutie de carbonat de sodiu in glicerina 1/20 din care se va instila de 3 ori in
conductul auditiv extern al pacientului in preziua spalaturii.
Tehnica spalatrii
 Se aseaza pacientul in pozitie sezanda
 Se acopera umarul pacientului cu un prosop uscat care se aseaza sub sortul de
cauciuc
 Se verifica temperatura apei
 Se umple seringa Guyon
 Sub urechea pacientului bine lipita de obraz se aseaza tavita renala in care se
scurge apa refulata
 Se inclina putin capul pacientului spre partea bolnava imobilizandu-l in aceasta
pozitie.
55
 Asistentul se aseaza in asa fel incat medicul sa se aseze cu fata spre urechea
afectata
 Tractionarea pavilionului in sus si inapoi
 Proiectarea jetului spre peretele superior al conductului pentru a reduce
presiunea apei , protejand timpanul de traumatisme si pe pacient de reflexele
nedorite , dureri , ameteli , varsaturi , pana la lipotimie .
 Indicatie ca pacientul sa tina gura deschisa in timpul spalaturii pentru ca in
acest fel conductul sa se largeasca putin.
Incidente si accidente
 Traumatizarea timpanului
 Ameteli
 Varsaturi
 Pierderea de echilibru
 Lipotimie
Ingrijiri post spalatura auriculara
 Uscarea urechii cu un tampon de vata
 Postural cu capul orientat aplecat in patea afectata favorizand drenajul apei din
conduct
 Contolul otoscopic
 Verificrea acuitatii auditive
 Controlul licidului de spalatura pentru prezenta dopului
Supuratiile acute ale urechii
Infectia pavilionului urechii
Culegerea de date
-se datoreste de cele mai multe ori unei plagi neglijate .
dureri vii la nivelul pavilionului
inrosirea tegumentului pavilionului si conductului
tumefactie
febra
frison
cefalee
insomnie
56
Plaga pavilion ureche
-poate fi o forma simpla interesand numai seroasa
-poate sa evolueze cu o forma grava sa ajunga pana la flegmoane care pot
include atat pavilionul cat si conductul auditiv extern .
- pacientul :
- sa aiba temperatura corpului in liite normale
- sa numai prezinte durere locala sicefalee sa aiba un somn odihnitor
- sa se respecte regulile de igiena si de asepsie si antisepsie la ingrijirea plagii
pentru a preveni complicatiile
- sa-si pastreze intacta integritatea corporala si imaginea de sine, sa nu
prezinte sechele cu aspet inestetic la nivelul pavilionului urechii
- sa-si pastreze acuitatea auditiva in limite normale
 administrarea de antibiotice conform antibiogramei si prescriptiei
medicului
 administrarea de antialgice si antipiretice la indiatia medicului
 aplicarea de comprese alcoolizate local,
 badijonaj cu tinctura de iod
 incizii pe fata posterioara a pavilionului in formele supurate
 chiuretarea prtiunilor necrozate de carilagiu .
Afectiunile pot lasa sechele care dau un aspect inestetic al pavilionului urechii ,
stenozari de conduct si tulburari ale acuitatii auditive.
Furunculoza conductului auditiv extern
Culegere de date.
-infectie localizata in conductul auditiv extern
57
-data de catrea stafilococul alb sau aureu .
-dureri vii la nivelul conductului auditiv extern .
-cand este plasat profund in urechea externa poate fi confundat cu
otita medie acuta sau cu otita supurata .
Furunculul de conduct auditiv extern
-durei care influenteaza ngativ postura si odihna pacientului
antibioterapie conform antibiogramei si prescriptiei
badijonari locale cu tinctura de iod
introducerea de mese imbibate intr-o solutie antiseptica in conduct
aplicatii calde pe ureche
radiatii cu raze ultraviolete
incizia furunculuilui si extractia burbionului in momentul colectarii
spalaturi auriculare cu apa oxigenata si alcool boricat 3%
Cursul 2.3
Otita medie supurata

Culegerea de date:
-frecventa mai mare la copii si in deosebi la sugari , datorita pozitiei si
dimensiunii trompei lui Eustachio (conductul care face legatutura intre
nazofaringe si urechea medie) care este foarte scurta si dreapta , favorizand
probagarea infeciilor foarte usor.
-poate sa apara la orice varsta
58
Otita medie acuta
durere la inceput moderata sub forma unei tensiuni in ureche dvenind vie
insuportabila
stare generala alterata
febra ridicata 39~40°
frison
scaderea acuitatii auditive (hipoacuzie) , bolnavul nu mai aude vocea soptita
nici de la jumatate de metru
senzatie de pulsatie arteriala in ureche
bombare timpanica
timpan congestiv si edematiat
- perforea timpanuui daca bola este negljata si colectia creste in volum
- sechele grave care se soldeaza cu scleroza dintre articulatiile oaselor urechii
medii sau distrugerea lor urmata de surditate,
- supuratie cronica care se poate extinde la mastoide , uneori infectia se poate
probaga pana la sinusul cavernos si poate da stare septicemica ,
- infectia se poate probaga la meninge dand meningite , abces cerebral sau
cerebelos
Obietive de ingrijire:.
- controlul durerii prin administrarea de antialgice si antiinflamatorii
59
- pastrarea temperaturii in limite fiziologice prin interventii nefarmaceutice si
farmaceutice
- prevenirea complicatiilor cu implicatii care au implicatii morfofunctionale
(sclerozare articulatiilor oscioarelor urechii mediicu conecinte surditatea)
- prevenirea infectiilor de vecinatate ( infctii meningeale , abcese cerebrale)
- mentinerea acuitatii auditive in limite normale
profilactic ~ tratamentul rinofaringitelor
instilatii auricularea caldute cu scop analgezic si decongestiv cu glicerina
boricata 3%
dezinfectia rinofaringelui prin instilatii nazale
radiatii cu radiatii ultrascurte
bai de lumina (solux)
aplicatii calde locale
antibioterapie
vitaminoterapie
dieta bogata in lichide calde.
In cazul colectiei se face incizia timpanului (timpanectomie , paracenteza) , se
lasa in zona de incizie o mesa pentru drenaj .
Dupa timpanectomie nu se fac instilatii in ureche ci spalaturi cu ser fiziologic sau
apa oxigenata foarte diluata, ori alcalinizata cu borat de sodiu incalzite..
Daca timpanectomia se executa la timp si corect aduce o vindecare buna fara
sechele.
Otomastoidita supurata acuta

Culegerea de date:
- agentul patogen este stafilococul sau Haemofilus influenzae
- boala este o complicatie a otitei medii supurate apare la cca 2~3 saptamani
de la debutul acesteia .
durere extrem de vie in regiunea urechii si mastoidei cu caracter pulsatil
fbra ridicata
frison
adeseori torticolis
- leucocitoza crescuta
tumefierea si inrosirea tegumentelor regiunii mastoidiene
disparitia pliului retroauricular
indepartarea pavilionului auricular in afara
presiunea pe mastoida declanseaza dureri vii
60
fluctuenta retroauriculara, semn al abcesului subperiostal
otoscopic se constata scurgerea unei secretii purulente abundente cu un puroi
mai gros mai bine legat
radiologic se constata voalarea reliefului mastoidei
Otomastoidita
- pareze sau paralizii ale nervului facial
agravarea hipoacuziei
abcese cerebrale
abcese subperiostale
Pacientul:
- controlul durerii prin interventii nefermaceutice si farmaceutice
- temperatura corpului sa revina la limitele normale prin administrarea
antipiretice si aplicatii reci
- remisia prezelor si paraliziilor faciale
- hipoacuzia sa nu se agraveze sau saramana la stadiul initial
- starea generala sa se imbunatateasca treptat
tratamentul profilactic al afectiunilor rinofaringiene
prevenirea extinderii supuratiei la urechea medie si de aici la mastoida
antibioterapie
vitaminoterapie
remontarea starii generale
61
aplicatii calde pe regiunea otomastoidiana
dezinfectia rinofaringiana
timpanectomie daca nu s~a efectuat
antromastoidectomie in caz de leziune supurativa constituita
mentinerea drenajului cavitatii antrale
decomprimarea nervului facial
tratamentul abceselor cerebrale prin trepanatii
Labirintita
Infectie a labirintului urchii interne
Se produce ca urmare a unei innfctii rinoamigdaliene care se extinde la urechea
medie si interna ducand la alterari ale auzului care pot merge pana la surditate si
totodata la functionalitatea canalelor semicirculare care determmina tulburari ale
echilibrului , vertij, uneori accentuate cu greturi varsaturi , nistagmus.
Tratamentul medicamentos este la fel ca si pentru otita medie supurata acuta .
Sindromul Méniére
Apare in cadrul imbolnavirii acute a canalelor semicirculare din labirint in

cadrul unui proces infectios rinofaringian si otice sau independent ca urmare a unei
hipertensiuni a lichidului existent in canalele semicirculare si canalul cohlear. Poate sa
apara in leziuni ale aparatului vestibular sau ale caialor nervoase de transmisie ale
centrilor existenti in bulb ori proiectarilor acestora pe scoarta cerebrala
Probleme de dependenta:
vertij acentuat
senzatia ca obiectele din jur se deplaseaza
tulburari de echilibru
senzatia de zgomote ciudate
orice miscaere a capului ii provoaca senzatie de greata si varsaturi
irascibilitte
62
Sindromul Méniére

scaderea tensiunii din canalele cohleare prin reduerea ingerararii de lichide
administrarea de diuretice
regim desodat
vasodilatoare
medicatie psihotropa
uneori se recomanda distrugerea chirurgicala a labirintului membranos
care vindeca boala dar determina surditate pe partea in care s~a efectuat.
reeducarea de catre asistentul medical a pacientului in vederea efectuarii
miscarilor
Cursul 2.4
Afectiunile nasului
Rinita acuta
Culegerea de date:
- este o inflmatie a mucoasei nazale
- frecventa iarna sau in perioada de racire brusca a timpului .
- este cunoscuta sub numele de coriza .
- uneori apare si datorita unui alergen frecvent primavara la primul contact
cu polenul sau fanul cosit.
- rinita alergica nu este transmisibila in schimb cea data de un virus este
contagioasa .
63
- nou-nascutii, copiii convalescentii, persoanele cu tulbuari carentiale ,
surmenatii , cei cu suferinte organice contacteaza usor boala.
senzatia de uscaciune a mucoasei nazale
senzatia de uscaciunea a faringelui si ochilor
congestie a mucoasei nazale si scleroticelor dupa 24-48 ore
secretie apoasa nazala
Rinita
Avansarea inflamatiei la faringe , laringe , trahee , bronhii duce la complcaţii:
faringite laringite , traheite, bronsite
otite sau mastoidite la copii mici
sinuzite sau hemoragii nazale la copii si chiar la adulti
- intretinerea mucoaselor nazale , fringiene si oculare
- aplicarea la timp corect si eficient a ingrijirilor cu scopul de a prevenii
complicatiile (faringiene , traheobronsice , otice , mastoidiene si otice)
- depistarea cauzelor rinitelor alergice si aplicarea corecta a tratamentului.
Ingrijiri proprii si delegate:
evitarea aglomeratiilor , profilactic
schimbarea frecventa a batistelor , ele trebuie foarte bine fierte inainte de o
noua utilizare, sau folosirea batistelor de unica utilizare
repaus la pat intr-o camerafoatre bine aerisita cu temperatura normala
ingerarea de lichide calde
inhalatii
instilatii cu soluţii astringente care au la baza sulfat de efedrina
aerosoli cu coricosteroizi si antiinflamatorii
64
instilatii cu lichide astringente pe baza de sulfat sau clorhidrat de efedrina
(fedrocaina) sau nazolina (rinofug)
la copii este indicat sa se dilueze ½ soluţiile folosite la adulţi
Rinita cedeaza in cateva zile si nu este insotita de dureri la nivelul fetei nu se
insoteste de febra eventual o usoara subfebrilitate. In cazul in care evolutia nu este
benigna , pacientul se va adresa medicului orelist.
Rinita cronica
- apare dupa mai multe episoade de rinita acuta incorect tratata sau
rinite alergice netratate,
- se caracterizeaza prin secretie permanenta la nivelul nasului care
este de obicei seromucopurulenta sau intens purulenta
La aceste simptome se mai adauga
cefalee in regiunea fruntii
ameteli
Gravitatea consta in:
- formarea polipozei nazale
- sau hipertrofia cornetelor nazale ,care prin obstruarea conductului nazal
duce la tulburari respiratorii grave , boala se pote extinde la nivelul
sinusurilor .
Tratamentul
instilatii nazale
aerosoli
inhalatii
antibioterapie
antihistaminice
interventie chirurgicala
Epistaxisul
Hemoragia la nivelul foselor nazale
Afectiunea mai este cunoscuta si de rinoragie
Culegerea de date:
Se poate datora unei:
- iritatii locale
- leziuni a vaselor nazale
- afectiuni inflamatorii
- afecţiuni tumorale nazale
- afecţiuni rinofaringiene.
- traumatismelor nazale
- unei rupturi arteriale datorita HTA
- scleroza vasculara in lipsa vitaminei C si K.
65
- epistaxisuri grave apar de obicei la leucemici si hemofilici.
Epistaxisul
-
- pierdere patologica de lichide prin sangerare nazala
- tahicardie
- hipotensiune arteriala la pacientiicu valori normale ale pacientului
- respirartie dificila in cazul epistaxisului bilateral sau
tamponamentului nazal
Manifestari de dependenta:\
- stare lipotimica in fnctie de cantitatea de sange pierduta
- stare de agitatie
- stare de disconfort fizic
- senzatie de sete in cazul pierderilor mari de sange
- tegumente palide , reci
- refacerea volemiei atunci cand s-a pierdut o cantitate mare de sange
- evaluarea pierderilor de sange prin deterinarea hemoglobinei si hematocritului
- mentinerea tensiunii arteriale si a pulsului in parametrii normali
- oprirea sangerarii
compresiune timp de cateva minute cand este cauza pata vasculara
introducerea în nas a unui tampon imbibat in sol de adrenalina 1‰ sau apa
oxigenata ori trombina
pozitia de decubit dorsal
cauterizarea cu nitrat de argint sau termocauterizare in hemoragiile repetate
tamponamentul anterior
tamponamentul posterior pentru hemoragiile poserioare
66
Tamponamentul nazal anterior
Tamponamentul nazal posterior
administrarea de hemostatice
transfuzii de sange
reechilibrarea hidroelecrolitica.
Cursul 2. 5
Ingrijiri proprii si delegate ale pacientilor cu afectiuni ale sinusurilor
Sinuzita acuta este o inflamatie acuta sau a tuturor sinusurilor oaselor fetei :
frontal etmoidian , sfenoidal , maxilar.
67
Culegere de date
- Germenii microbieni care determina sinuzitele sunt cel mai frecvent :
stafilococul streptococul , pneumococul
Sinuzitele pot fi compicatii ale:
- rinitelor acute sau cronice
- bolialor arborelui respirator bronsite , pneumonii , viroze
- bolilor inflamatorii ale faringelui , faringite , amigdalite
- bolilor gurii , abcese dentare
In cazul intarzierii diagnosticului sau a tratmentului incorect aplicat , sinuzita se
poate complica cu:
- Osteoperiostite
- Abcese extradurale
- Abcese cerebrale
- Meningite
- Tromboflebita sinusului cavernos
- Septicemii
- durere de intensitate mare la nivelul sinusurilor
- respiratie dificila pe ambele nari
- scurgere purulenta pe nas uneori abundenta
- stare generala alterata
- vertij
68
- alterarea mirosului
- temperatura mai mult sau mai putin ridicata
- uneori edem local
- inrosirea tegumentelor local
- palparea sinusului afectat exacerbeaza durerea
- prezenta de puroi la rinoscopie
- opacifierea sinusurilor la radiografie si transiluminare
- punctia sinusala pune in evidenta prezenta puroiului
- stabilirea corecta a diagnsticului bolilor care incorect si la timp tratate pot
sa duca la sinuzite
- aplicarea corecta a ingrijire petru a nu complica evolutia bolii
- facilitarea drenajului secretiilor pentru o respiratie eficienta
- pastrarea integritatii simtului olfactiv
- evacuarea secretiilor din cavitatea sinuzala si steilizarea cavtatii sinuzale

- repaus la pat
- antibioterapie
- vitaminoterapie
- analgezice
- instilatii nazale
- inhalatii
- aerosoli cu antibitice si antiinflamatorii
- temperatura constanta
- aer curat umidifiat
- radiatii inflarosii calde
- favorizarea evacuarii cavitatilor sinusale bolnave
- punctia sinusala
- spalatura sinusla
Pentru fvorizarea scurgerii secretiilor din sinusuri se recomanda ca pacientul sa
stea in majoritatea timpului cu fata in jos , capul in afara patului.
Nevoi nesatisfacute
Nevoia de a evita pericole , complicatiile sinuzitelor neglijate
Nevoia de a se odihnii ,durere la nivelul sinusurilor,respirtia dificila, starea
generala alterata
Nevoia de a respira , respiratia dificila , scurgerea purulenta
Nevoia de a avea o buna postura , starea generala , verijul
Nevoia de a manca , alterarea mirosului
69
Sinuzita cronica
Este o boala care da adeseori tulburari grave si influenteaza mult starea generala
a pacientului , dand o stare de intoxicatie septica , cronica , fiind urmarea infectiilor
repetate ale sinusurilor .
Se caracterizeaza prin :
- scurgeri nazale purulente aproape continuu in cantitati mari
- secretiile pot patrunde in caile aeriene ceeace provoaca o tuse repetata si
expectioratie abundenta
- boala se complica cu afectiuni supurative pulmonare
- cefalee mai ales dimineata la trezire
- cefaleea dispare in timpul zilei datorita faptului ca secretiile sinuzale
dreneza.
Interventii
- antibioterapie
- punctii si spalaturi sinusale repetate
- fizioterapie cu ultraviolete
- tratament antialergic daca sinuzita este data de un factor alergizant
- ratament chirurgical ORL care consta in repararea viciilor congenitale sau
casigate ce intretin sinuzita(deviatia de sept , hipertrofia de cornete ,
expirparea polipilor nazali).
Preocuparea principala a pacientului este de a se feri de recrudescenta :
- schimbarile bruste de temperatura
- frigul
- umezeala
- fumul de tigara care este foarte iritativ pentru mucoasa
sinusala
Cursul 2.6
Anginele acute
Culegerea de date
 Reprezinta inflamatii acute ale amigdalelor palatine si orofaringelui.
Din punct de vedere anatomo clinic se descriu urmatoarelor forme :
 Angine eritematoase ce au etiologie virala
 Angine eritemato pultacee produse prin suprainfectare bacteriana
(streptococ stafilococ pneumococ,etc.)
 Angine cu false membrane , agentul etiologic fiind bacilul difteric
70
 Angine ulceroase sau ulceronecrotice (agranulocioze , leucoze acute)
Manfestari de dependenta
71
 afectiunea incepe brusc cu frison febra 39ºC ,
 tahicardie ,
 dureri musculare ,
 adinamie ,
 alterarea starii generale,
 pacientul acuza durere vie in gat ,agravata de deglutitie cu iradiere reflexa
spre ureche.
Examenul local evidentiaza:
 congestie difuza orofaringiana si a regiunii amigdaliene ,
 amigdale marite de volum cu depozite albicioase multiple in forma
eritemato pultacee.
 angina difterica se caracterizeaza prin prezenta de false membrane
multiple alb cenusii pe amigdale si mucoasa faringelui.
Anginele necrotice survenite in contextul unor boli hematologice cu
agranulocitoza sau leucoza acuta , evolutia este cu:
 stare generala alterata
 uneori subicter
 local leziuni ulceronecrotice cu tendinta la hemoragie
Netratate anginele acute pot da complicatii de vecinatate ca:
 Flegmon periamigdalian
 Otite
 Rinosinuzite
 Laringite
 Bronsite
 Bronhopneumonii
Complicatii la distanta date de agentul beta hemolitic:
 Reumatismul articular acut
 Endocardita
 Cardita reumatismala
 Glomerulonefrita
 pacientul sa prezinte temperatura corpulu in limite fiziologice
 pacientul sa prezinte ritm cardiac in limite fiziologice
 pacientul sa nu mai prezinte durere la inghitire , greutatea corpului sa se
mentina in limite normale
 pacientul sa benificieze de un diagnostic corect si un tratament eficient
pentru a prevenii complicatiile de vecinatate (otite,rinosinuzite, laringite,
72
bronhopneumonii) si complicatiile la distana (reumatismul articular acut,
endocardite, glomerulonefrite)
 starea fizica a pacientului sa revina treptat la normal
 pacientul sa benificieze de ingrijiriea corecta a leziunilor locale pentru a nu
se complica cu distrucii tisulare grave
 tratament local prin dezinfectie locala cu substante antiseptice
 antibioterapie conform antibiogramei
 simptomatice
 antitermice
 aplicatii reci
 regim alimetar lichid si semilighid
 recoltarea exudatuluifaringian
 dieta hipercalorica
 hiperhidratare
 monitorizarea functiilor vitale
 vitaminoterapie
 tratament chirurgical (amigdalecomie) la cel putin trei luni dupa stingerea
procesului inflamator acut.
Amigdalita acuta
Culegerea de date
 este determinata in mod obisnuit de streptococ
 este o boala frecventa la copii , mai rara la adulti
Factori favorizanti:
 schimbarile bruste de temperatura
 surmenajul
 rezistenta scazuta a organismului
 dureri in gat exacerbate de deglutitie
 senzatie usoara de sufocare
 febra
 frison
 stare generala alterata
Examn obiectiv
 Farigene hipereemic
 Marire e volum a amigdalelor acoperite partial sau total de pelicule
purulente
 Edem de vecinatate a tesuturilor din jur
73
Amigdalita acua
Obietive de ingrijire
Pacientul sa:
 nu mai prezinte febra si frison
 nu mai prezinte durere la inghitire
 aiba o respiratie facila
 fie echilibrat din punct de vedere hidroelectrolitc si nutritional
 repaus la pat
 administrarea de lichide caldute
 antipiretice
 antialgice
 dezinfectante locale
 aplicatii reci pentru reducerea febrei
 regim hipercaloric , semilichid
 depistarea agentului patogen recoltarea exudatului faringian
 administrarea antibioticelor conform antibiogramei
 prevenirea complicatiilor , renale , neurologice , cardiace , pulmonare ,
articulare
 amigdalectomia in afara puseului acut
Abcesul periamigdalian
74
Apare in cazul amigdalitei acute neglijate sau insuficient tratate, poate aparea ca
o complicatie grava care consta in invadarea tesutului de vecinatate de catre procesul
infectios si creerea unui abces , adeseori chiar a unu flegmon difuz periamigdalian .
Se caracterizeaza prin :
 dureri vii in interiorul gatului
 dureri accentuate la inghitire
 imposibilitatea de a deschide gura larg
 respiratie ingreuiata
 temperatura ridicata
 stare generala alterata
Tratament
 incizia abcesului
 evacuarea puroiului
 pentru a evita inghitirea puroiului si pentru o buna drenare se cere
pacientului sa aplece capul usor inainte pentru scurgerea puroiului in
tavita renala
 gargra cu apa oxigenata
 comprese calde injurul gatului
 antibioterapie
Vegetatiile adenoidiene
Formatiuni limfoide , situate in rinofaringele posterior , atunci cand se

hipertrofiaza ca urmare a unor infectii repetate prezinta urmatoarele simptome:
75
 obstructia foselor nazale
 respiratie dificila
 tulburari de apetit
 tulburari de crestere si dezvoltare mintala la copil datorita
hipooxigenarii
 infectii de vecinatate , otite care pot da surditate la copilul mic.
 Tratamentul este chirurgical.
Ingrijiri speciale acordate pacientilor

cu interventii chirurgicale la nivelul orofaringelui
 supravegherea pierderii de sange postoperator timp de 6 > 8 ore

 pozitia de decubit lateral
 pozitia sezanda cu o perna pe piept in care sa se scurga sangele si
saliva
 evitarea plansului spasmodic care poate intensifica hemoragia
 monitorizarea pierderilor de sange
 combaterea durerii
 realimentarea prin administrarea de lichide reci sau semilichide in
cantitati mici
76
 nu se recomanda suptul cu paiul pentru ca misacrile faringelui pot
provoca reaparitia hemoragiei
 evitarea tusitului
 evitarea stranutului
 evitarea vorbitului cu voce tare
 evitarea gargarei
cursul 2.7
Bolile laringelui
Laringitele acute
Inflamatii acute ale mucoasei laringiene
Culegerea de date
Spectrul etiologic este foarte divers incluzand :
- virusuri ,
- bacterii ,
- gaze sau aerosoli toxici .
Factorii favorizanti sunt reprzentati de:
 Fumat
 Variatii bruste de temperaturetifica
 Umezeala
 Surmenaj vocal
 Bauturile reci
 Disfonie
 Dispnee
 Tuse iritativa seaca
Tabloul clinic si posibilitatile evolutive au anumite caractere particulare la copii
si la adulti, ceea ce justifica studierea lor separate .
De regula la copii prognosticul este mai sever necesitand masuri terapeutice
rapide si energice.
Laringita striduroasa(falsul crup)
Culegerea de date
- este caracteristica copilului mic suferind de vegetatii adenoidiene
- debutul este brusc adesea in timpul noptii , cand copilul se trezeste agitat
si prezinta o criza de dispnee intensa.
- respiratia este zgomotoasa , striduroasa , dificila .
77
Episodul cedeaza rapid , in mod spontan , criza se poate repeat de mai multe ori in
cursul aceleasi nopti.
- respiratie dificila
- agitatie
Pacientul sa:
- prezinte o respiratie facila
- fie atent supravegheat (respiratie , circulatie, starea psihica)
- monitorizarea respirariei
- supraveghera atenta a manifestarilor psihomotorii
- linistirea pacientului
- evitarea recidivelor prin extirparea vegtatiilor adenoidiene.
Laringita gripala
Culegerea de date
- apare in special in sezonul rece , insotind epidemiile de gripa .
Pe fondul manifestarilor de gripa se instaleaza
- dispnee accentuate , produsa de edemul inflamator laringian , i
- tuse ,
- voce ragusita
- alterarea starii generale.
La copii evolutia este mai severa .
- crize de asfixie ,
- risc de complicatii bronhopulmonare grave.
- pacientul sa prezinte risc de asfixie
- pacientul sa aiba o spiratie eficienta
- pacientul sa fi corect ingrijit pentru a nu face complicatii
bronhopulmonare
Interventii proprii si delegate :
- monitoriarea respiratiei
- pozitie semisezanda pentru facilitatea respiratiei
- administrarea de medicatie cortizonica
- regim alimentar hipo sau desodatpe perioada administrarii medicatiei
cortizonice
- antibiotice
- oxigenoterapie pe masca
78
- intubatie orotraheala sau chiar taheostomie la nevoie
Laringita difterica(sau crupl difteric)

Culegerea de date
- apare de regula la copilul mic si urmeaza dupa o angina difterica .
- febra
- stare generala alterata
- disfonie
- tuse iritativa
- dispnee progresiva din ce in ce mai accentuata
- tiraj suprasterna
- cornaj inspirator
Probremele pacientului
Daca nu se intervine terapeutic , leziunile laringelui si afectiunile traheobronsice
se agraveaza , apare cianoza si copilul poate deceda prin asfixie mecanica.
- interventie rapida si energica pentru a preveni asfixia mecanica si decesul
pacientului
Laringitele acute ale adultului.

Se exprima prin trei forme clinice principale.
Laringita acuta banala
Determinata de streptococ, pneumococ sau stafilococ , in conditii favorizante ca:
 Fumatul
 Poluarea
 Variatiile de temperature si umiditate
Starea generala este de obicei nemodificata , pacientul are vocea ragusita ,
voalata , simte o senzatie de uscaciune laringiana , ceea ce ii provoaca o tuse seaca ,
iritativa .
Evolutia este benigna cu vindecare in circa o saptamana .
Laringita edematoasa
Se caracterizeaza prin edem al submucoasei laringiene , ceea ce face ca la
simptomatologia laringitei banale sa se adauge dispneea intense insotita uneori de
tiraj si cornaj.
Laringita flegmonoasa
79
Constituie o modalitate evolutiva a laringitei banale si edematoase.
Procesul supurativ afecteaza difuz tesutul celular lax din submucoasa laringiana .
Clinic pacientul prezinta stare generala alterata , febra , dispnee intense , disfonie ,
disfagie , uneori trismus si hipersalivatie
Tratamentul
 Antiinflmatorii
 Decongestionante
 Vasoconstrictoare sub forma de aerosoli sau instilatii
 antibioterapie
Laringitele cornice
Culegere de date
- inflamatii cu caracter cronic ale mucoasei laringiene ,rezultat al persistentei
factorilor etiologici si favorizanti.
- produse de germeni saprofiti ai tractului respirator superior
- cronicizarea se datoreaza persistentei infectiilor de vecinatate , amigdalian ,
sinuzal ,nasal , fumatul, excesul vocal si poluarea atmosferica .
Manifestaride dependenta
- imptomul dominant este raguseala de intensitate variabila
- senzatia de iritatie laringiana
- tuse seaca
- cronicizarea afectiunii
- disfonie cronica
- pacientul sa nu prezinte iritatie laringiana
- pacientul sa nu prezinte deficit de comunicare datorita intensitatii emisiilor
vocale
- pacientul sa prezinte disconfort cauzat de tusea seaca
- afectiunea sa nu se cronicizeze si sa nu se agraveze prin persistenta
factorilor favorizanti (infectiilor de vecinatate :amigdaliene ,nazale , sinuzale
si a factorilor poluanti)
- suprimarea focarelor inflamatorii de vecinatate
- suprimarea fumatului
- evitarea schimbarilor bruruste de temperature
- instilatii ,pulverizari sau aerosoli cu substante
decongestionante si dezinfectante.
Laringitele cornice de origine tubrculoase si luetice sunt destul de rare .
tratamentul de elctie este cu tuberculostatice (rimfampicina) si antiluetic (penicilina).
80
Curs 2.8
Obstructia cailor aeriene princorpi straini
Corpi straini nazali

Cauze
Introdusi accidental
 Nastri
 Margele
 Pietricele
 Boabe de fasole
 Seminte
 Hartie
La adulti , introdusi terapeutic
 tampoane
 vata
 Senzatie de infundare a nasului
 Hidroree
 Stranut
 Lacrimare
 Rinoree purulenta in cazurile vechi
 Eczeme si ragade perinarine
 Respiratie dficila , pacientul respira cu gura deschisa
 Surgeri nazale abundente , apoase
 Iritatie nazala , care determina eliminarea exploziva a aerului din caile aeriene
 Lichid lacrimal eliminat in exces
 Afectare tegumentara perinazala
 respiratie normala, sa nu prezinte saturatie scazuta de oxigen in sange
 sa nu mai prezinte scureri nazale apoase sau purulente
 sa nu mai prezinte iritatie nazala care sa favorizeze stranutul
 sa nu mai prezinte hiperlacrimare
 tegumentele perinazale sa-si pastreze integritate
Interventii prorii si delegate
 preventiv , supravegherea copilului pentru a evita introducerea cropilor straini
in nas
 tampoanele ntroduse cu scop terapeutic sa fie schimbate la timp
pentru a preveni infectiile locale
81
 extragerea corului strain
 administrarea de medicatie in functie de simptomatologie
 igiena locala perinazala pentru a preveni iritatiile
Corpi straini faringieni

Cauze
Accidentale
Factori favorizanti
 Rasul
 Stranutul
 Tusea in timpul alimentatiei
 Scaderea sensibilitatii faringiene
 Ebrietate
 Paralizii faringiene
 Anxietate
 Durere la deglutitie
 Sialoree
 Disfagie
 Disfonie
 Tulburari repiratorii
 agitatie, teama,neliniste
 scadere pondrala cauzata de durerea la inghitire
 hipersalivatie cauzata de prezenta corpului strain
 comunicare verbala dificila cauzata de prezenta corpului strain
 respiratie dificila (dispnee) cauzata de obstructia incompleta a caii aeriene
 pacientul sa fie echilibrat psihic
 sa prezinte greutate corporala in limite normale
 sa nu prezinte durere la inghitire
 sa aiba o comunicare eficienta cu echipa de ingrijire
 sa nu prezinte semne de hipoxie
 incurajarea pacientului prin sustinerea psihica
 dupa extractia corpului strain in cazul leziunilor de mucoasa , administrarea
unui regim semlichid sau lichid
 utilizarea comunicarii non verbale in comuicare
 incurajarea pcientului sa tuseasca pentru a elimina corpul strain utilizarea
manevrelor de dezobstructie a caii aeriene
82
 extagerea corpului strain sub anestezie
Corpi straini laringieni
Cauze
Patrund prin aspiratie
 Dispnee inspiratorie
 Tiraj cornaj
 Cianoza
 Tuse spastica
 Agitatie
 Disfonie
Tratament
Extractie sub anestezie prin laringoscopie
Problemele pacientului , obiective , interventii (vezi corpi straini nazali si

faringieni)
Corpi straini traheobronsici

Cauze
Accidental
O gravitate deosebita o au corpii straini vegetali , hidroscopici care isi maresc
treptat volumulcare duc la obturarea completa a bronhiei sau la iritatii sau ulceratii ale
mucoasei.
Maifestari de dependenta
 Acces de sufocare brutala spasmodica
 Cianoza
 Tiraj ,
 Cornaj
 Chinte de tuse exploziva
 Jena retrosternala
 Spaima
 Agitatie
 respiraţie zgomotoasă în timpul inspirului
 ortopnee
 tegumente cu tentă albăstruie
 transpiraţii generalizate
83
 alterarea stării de conştienţă şi a reactivităţii
 creşterea efortului respirator
 inspirul prelungit
 tahipnee
 tahicardie
 tuse chintoasă, seacă, frecventă, chinuitoare
 sa prezinte respiratie eficienta
 saturatia cu oxigen in sangele tisular , periferic in limite normal
 sa nu prezinte modificari prvind starea de constienta si reactivitatea
 sa fie echilibrat din punct de vedere psihic
 sa prezinte frecventa respiratotrie si cardiaca in limite normale

 sustinerea psihica a pacientului
 monitorizarea frecventei respiratorii si cardiace
 monitorizarea Sat O2
 oxigenoterapie
 traheostomie de necesitate
 extractia corpului sub anesezie prin bronhoscopie
Corpi straini esofagieni

Cauze
Accidentale
Manifestari de depndenta
 Durere intensa
 Disfagie
 Jena retrosternala uneori interscapulara
 Hipersalivatie
 Dispnee prin edem inflamator in inclavarile inalte
 Febra
 Esofagita
 Ulceratii de decubit
 Abcese esofagiene
Problemele pacientului , obiective , interventii (vezi corpi straini nazali, faringieni
si traheobronsici)
Tratament
 Suprimarea alimentatiei pe cale naturala
 Extractia corpului strain sub anestezie
84
Manevre de dezobstructie a caii aeriene
Manevra Heimlich :
La pacientul conştient salvatorul se plasează în spatele victimei, în contact cu ea.
Se cuprinde trunchiul pacientului trecând braţele pe sub braţele victimei şi se
plasează mâinile, dreapta cu pumnul strâns în epigastru, cealaltă acoperind - o pe
prima.
Se efectuează compresiuni bruşte în sus şi înapoi cu scopul de a realiza o
presiune abdominală capabilă să ridice diafragmul, şi să realizeze o creştere
suficient de brutală a presiunii în căile aeriene pentru a expulza corpul străin.
Loviturile interscapulovertebrale
La pacientul conştient, salvatorul se plasează în lateralul victimei.
Pacientul cu trunchiul aplecat spre inainte este sustinut de catre salvator pe mana
nedominanta .
Salvatorul aplica cu mana dominanta lovituri (cinci) intre omoplati in asa fel incat
sa creeze o presiune pozitiva in cavitatea toracica pentru a favoriza expulzia corpului
strain
85
MANEVRA HEIMLICH
LA PACIENTUL INCONŞTIENT
Pacientul este aşezat în decubit dorsal, salvatorul se aşează în genunchi lângă
victimă la nivelul coapselor acesteia şi plasează podul palmei în epigastrul victimei,
iar cealaltă palmă deasupra primeia.
Se efectuează compresiuni bruşte spre cranial şi posterior
Pentru această tehnică există multe temeri că efectuarea compresiunilor pe
epigastru ar favoriza regurgitarea de produşi alimentari în calea aeriană, mai ales la
pacientul cu stomac plin.
86
Curs 2.9
Afectiuni benigne si maligne ale faringelui si laringelui
Polipul laringelui
87
Este o tumora benigna aparuta pe un fond inflamator cronic, favorizat de efortul
vocal prelungit intr-un mediu de munca poluat zgomotos. Polipul este de marime
variabila, de la marimea unui bob de piper la marimea unei cirese, el este aparut
unilateral, este pediculat . Polipul prezinta o culoare alb-cenusiu, fie rosie si este fixat
la nivelul corzii vocale in zona 1/3 anterioara si mai rar la nivelul comisurii
anterioare.
Tratamentul este chirurgical si vizeaza ablatia polipului prin laringoscopie directa
suspendata sau mai rar prin indirectoscopie.
Examenul histopatologic este important pentru a evita posibilitatea unui debut de
tumora maligna.
Papilomatoza laringiana a copilului

Este o proliferare epitelio-conjunctiva a mucoasei laringiene determinata virotic.
Incidenta maxima de aparitie este la varsta primei copilarii (2-6 ani); prin aparitia
disfoniei cu caracter permanent si evolutie progresiva, insuficienta respiratorie
laringiana, tuse iritativa, la un copil afebril.
88
Examenul laringoscopic evidentiaza prezenta formatiunilor papilomatoase de
aspect muriform, de culoare rosie, diseminate pe mucoasa faringo-laringiana si mai
ales pe corzile vocale.
Tratamentul vizeaza ablatia papiloamelor pe cale endoscopica cu ajutorul pensei
sau, mai modern, distrugerea cu laser cu bioxid de carbon. La cazurile cu dispnee
accentuata se impune efectuarea traheostomiei, care poate fi pastrata pana la varsta
pubertatii, cand se produce o ameliorare a situatiei prin cresterea in volum a laringelui.
Papilomul laringian al adultului

Este o tumora benigna cu o structura epitelio-conjunctiva cu tendinta spre
hiperkeratoza, este adesea unic, mai rar doua-trei papiloame.
Laringoscopic se evidentiaza prezenta unui papilom muriform de culoare
deschisa, de consistenta ferma, fixat la nivelul corzii vocale in zona 1/3 anterioara.
Papilomul adultului este apreciat ca o tumora benigna cu potential malign (stare
precanceroasa) si in acest context se impune efectuarea examenului histopatologic si
supravegherea bolnavului in timp.
Angioamele laringelui
Sunt considerate displazii vasculare de origine embrionara, prezentand un aspect
rosu-violaceu, cu un volum variabil. Ele afecteaza mai frecvent epiglota, plicile
ariteno-epiglotice si coarda vocala, dar poate exista concomitent in hipofaringe si la
baza limbii.
Tratamentul se face prin injectii sclerozante, crioterapie sau mai rar extirpare
chirurgicala.
Tiroida aberanta
Este situata la baza limbii, pe fata linguala a epiglotei si este dezvoltat pe un rest
embrionar existent pe traiectul canalului tireo-glos. Tiroida aberanta poate prezenta un
volum de la marimea unei cirese la marimea unei nuci, este de obicei sferica, foarte
bine vascularizata, mobila si nedureroasa.
Simptomatologia este determinata de cresterea in volum si este reprezentata de
disfagie usoara, dispnee progresiva, eventual salivatie cu striuri sanguinolente.
Diagnosticul se face pe baza datelor clinice, prin examen scintigrafic .
Tratamentul se face dupa o prealabila traheostomie si intubatie traheala si
vizeaza ablatia tumorii sau modificarea pozitiei ei.
Afectiuni tumorale
Tumorile faringelui
Dintre formele benigne , mai frecvent este fibromul nazo faringian ,
tumora care apare in mod obisnuit la baieti in perioada de pubertate.
89
Din punct de vedere clinic se manifesta prin :
- Epistaxisuri abundente la cele mai mici traumatisme
- Obstacol nasal progresiv
Tratamentul este chirurgical . Recidivele sunt frecvente.
Dintre tumorile maligne se situiaza pe primul plan cancerul cavum ,
cancerul de hipofaringe si cancerul amigdalian.
Aceste forme de cancer se manifesta prin:
- Jena sau durere la deglutitie
- Dureri iradiante in ureche
- Nevralgie trigeminala
- Adenopatie locoregionala precoce
- Invazivitate locala
- Metastastazare la distanta
Tratamentul se bazeaza pe:
- Excizie chirurgicala a tumorii impreuna cu ariile ganglionare
invecinate
- Radioterapie
- Chimioterapie
Rezultatele terapeutice sunt modeste
Cancerul laringian
Are o frecventa relative ridicata , predomina la barbate si este favorizat
de :
- Fumat
- Alcoolism
90
- Poluare atmosferica
- Abuz de noxe
Disfonia manifestata prin voce ragusita , cronica si progresiva ,
cconstituie de cele mai multe ori siptomul major de debut . Treptat tabloul
clinic se poate completa cu :
- Tuse seaca
- Disfgie
- Dispnee progresiva
Alte semne locale atrag atentia asupra diagnosticului:
- Miscari de lateralitate ale laringelui se reduce
- Apare impastarea tegumentelor
- Adenopatia laterocervicala metastatica
 risc de scadere ponderala cauzat de jena dureroasa la inghitire
 comunicarea dificila datorita disfoniei progresive
91
 odihna inefricienta datoria intreruperii orelor de somn cauzata de
accesele de tuse
 saturatie cu oxigen a sagelui periferic, scazuta progresiv, datorita
dispneei respiratorii , cauzata de cresterea in volum a tumorii
 cresterea frecventei respiratorii si cardiace , datorita efortului
respirator
 pacientul sa nu prezinte risc de dezvoltarea a unei formatiuni
tumorale laringiene
 pacientul sa-si pastreze greutatea corporala in limite normale
 sa aiba o comunicare eficienta cu echipa medicala si cu anturajul
 sa aiba un somn imbunatatit canitativ si calitativ
 saturatia cu oxigen a sangelui periferic sa se mentina in limite
normale
 frecventa respiratorie si cardiaca sa se mentina aprope de limitele
normale
Interventii
 sfaturi date pacientului privind evitarea cauzelor care favorizeaza
aparitia tumorilor laringiene
 administrarea unui regim alimentar , semilichid si lichid,
hipercaloric, bogat in vitamine si proteine
 cantarirea pacientului odata la doua zile
 invat pacientul sa foloseasca in comunicare si alte mijloace de
comunicare ,decat comunicarea verbala(scrisa si prin seme)
 monitorizez SatO2, frecventa respiratiei si frecventei cardiace
 folosesc mijloace nefarmaceutice(comprese calde aplicate pe
piept,ingerarea de lichide calde indulcite cu miere ,sirop de ceapa)
si preparate farmaceutice pentru calmarea acceselor de tuse si
reducerea frecventei acestora
 invat pacientul pozitii care sa-i usureze respiratia (sezanda cu
coatele sprijinite pe genunci sau pe o masa), ventilatie naturala
pentru a imbunatatii concentratia cu oxigen a
aerului din incapere, administrarea de oxigen pe masca ,
traheostoma de necesitate
Tratamentul curativ cuprinde :
92
- Excizia chirurgicala larga si mutilanta sau mai limitata cu
pastrarea functiilor laringelui
- Radioterapia
- Chimioterapiaa
Asocierea procedurilor terapeutice da cele mai bune rezultate
Curs 2.10
Ingrijirea gatului
Pentru ingrijirea gatului se va efectua toaleta bucala de mai multe ori pe zi ,
urmata de gargara cu substante antiseptice , neiritante de concentratie slaba . La
persoanele care nu stiu sa faca gargara , in caz de angine , la indicatia medicului se pot
face dusuri sau spalaturi faringiene ; la copii , jetul se va proiecta in gat atunci cand
striga .
Din secretiile purulente aparute , eventual din organele din sfera
otorinolaringologica , asistentul face recoltari pentru frotiuri colorate si insamantari pe
medii de cultura , in vederea identificarii germenilor cauzali si antibiograma.
Ingrijirea pacientului traheostomizat
Ridica probleme deosebite , acesti pacienti ridica probleme deosebite , pacientii

respira prin canule duble . Sputa care se elimina prin canula poate ingusta sau poate
obtura lumenul canulei traheale , aderand de peretii ei , ceeace provoca o dispnee de
inspiratie . In aceasta situatie tubul interior trebuie scos si curatat cu o perie aspra si
tifon. Curatarea se va face totdeauna cu apa rece , deoarece cea fierbinte coaguleaza
secretiile pe peretii canulei ingreunand indepartarea lor . Asistentul ca impreuna cu
tubul interior sa nu se indeparteze si cel exterior , pentru ca repunerea canulei in
special in primele zile dupa interventie poate intampina greutati . Inainte de repunere
tubul intern se va lubrefia cu ulei steril care impiedica fixarea secretiilor pe peretii
canulei.
Indepartarea , curatarea si repunerea canulei trebuie facute operativ ca intre timp
secretiile sa nu adere de peretii tubului exterior . Impingerea acestor secretii in trahee
la repunerea tubului interior , in cazul in care pacientul nu le poate elimina prin tuse ,
poate da nastere la complicatii pulmonare.
Cu ocazia toaletei canulei , se schimba si pansamentul de sub canula . Depunerea
si uscarea secretiilor in canula in cantitati exagerate poate fi diminuata prin aplicarea
in fata orificiului extern al canulei a catorva straturi de tifon umezite .
93
Particularitati de ingrijire a copiilor cu afectiuni otorinolaringiene
Asistentul trebuie sa mentina copii in pozitie favorabila in timpul examinarii , in
brate , fixand cu o mana antebratele copilului de torace iar cu cealalta capul in pozitia
ceruta de catre medic , aplicand palma pe fruntea copilului . Daca copilul este agitat
asistentul va fixa membrele inferioare ale copilului intre genunchi.
Sugarii si copii mici trebuie feriti de raceala , motiv pentru care acestia se
opereaza pe o masa incalzita cu dispozitive speciale iar in lipsa acesteia infasurat
intrun cearsaf steril incalzit.
Din punct de vedere al igienei locale se pune un accent deosebit pe toaleta
cavitatii bucale , curatind–o de mai multe ori pe zi cu un tampon imbibat cu apa
boricata 2% pentru prevenirea eventualelor infectii , care la copii datorita
particularitatilor anatomice , pot aparea mai usor decat la adulti.
Copii necesita o supraveghere mult mai atenta , ei suporta greu tamponamentele .
Pentru a prevenii smulgerea tampoanelor , a panmsamentelor si atingerea plagii , in
jurul articulatiei cotului se fixeaza mansoane de carton sau atele drepte pentru
perioada de timp necesara .
Curs 2.11
INGRIJIREA CANULEI DE TRAHEOSTOMA

Canulele traheale sunt dispozitive pentru uz ORL, se folosesc la pacienții cu
operații de laringectomie si traheostomie. Sunt pentru uz adulti sau pediatrice,
fabricate din polimeri speciali sau siliconice, diverse tipo-dimensiuni și variante
Îngrijirea pacientului traheostomizat este un proces complex, ce vizează:
 prevenirea infectării şi lezării tegumentului
 igiena zilnică a canulei
 aspirarea secreţiilor
 particularităţi ale ventilaţiei şi nutriţiei
Pregătirea psihică a pacientului :
 se explică necesitatea îngrijirii canulei;
 se obţine consimţământul pacientului;
 se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea precum şi pentru
a ne asigura de cooperarea sa.
Pregătirea fizică:
 se asigură intimitatea pacientului, dacă este cazul;
 se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul în care trebuie acţionat, pentru
a-i fi acestuia cât mai comod;
 se aspiră secreţiile şi falsele membrane cu un aspirator sau cu o seringă prin
canula traheală;
94
 se supraveghează funcţiile vitale pe monitor;
 se previne deplasarea canulei prin poziţionare corectă;
 se efectuează toaleta locală;
 se scoate canula interioară în caz de înfundare şi se spală cu apă oxigenată şi
apoi se reintroduce;
 se face educatia sanitara a pacientilor purtatori de canula pentru a respecta
regulile de igiena.
 scoaterea canulei se efectueaza dupa cateva zile(4 – 5 zile) de la interventia
chirurgicala, cand a trecut pericolul asfixiei. Plaga se inchide spontan si se va
pansa steril pana la vindecare.
 bolnavii purtatori de canula traheala vor fi supravegheati, deoarece canula se
poate astupa si trebuie curatata cu un mandren si repusa.
 pentru ca aerul care patrunde sa fie umidificat, se va aplica in fata orificiului
canulei o compresa de tifon umeda si se va lega in fata anterioara a gatului o
batista de bumbac;
 se va schimba la intervale de timp regulate iar pentru prevenirea infectiilor se
administreaza antibiotice;
Precauții
Pentru canulele cu balonaş,
- se verifică presiunea în balonaş.
- dezumflarea periodică a balonaşului, pentru a preveni acumularea secreţiilor
deasupra acestuia
- se va verifică la 2-4 ore presiunea în balonaş, cu ajutorul unui manometru
(normal: 15-20 mm Hg) .
- preoxigenarea şi postoxigenarea pacientului timp de 3 minute, prin
administrarea de oxigen 100%.
- nu se va aspira mai mult de 10 sec şi se vor lăsa cca 30 sec între 2 manevre,
timp în care bolnavul se poate linişti şi poate respira normal.
- serul fiziologic este indicat numai dacă secreţiile sunt foarte dense, vâscoase,
cu tuse ineficientă (nu mai mult de 1 ml per instilaţie).
- umidifierea şi încălzirea gazelor respiratorii, prin nebulizator sau aparat de
aerosoli (la pacientul care respiră spontan).
- tegumentul din jurul stomei trebuie toaletat zilnic, cu schimbarea
pansamentului ori de câte ori este nevoie (chiar şi la 1 oră dacă există secreţii
locale sau la pacienţii septici).
- canulele interioare (dacă există) se vor schimba de asemenea zilnic sau, în
cazul celor reutilizabile, se spală şi se curăţă (aceste manevre nu vor depăşi 15
minute).
- aspirarea secreţiilor se va practică atunci când respiraţia devine zgomotoasă
(indicând prezenţa mucusului în trahee), când se observă barbotarea mucusului
la capătul canulei traheale şi în prezenţa semnelor de insuficienţă respiratorie
95
(tahipnee, scăderea SpO2, modificări de puls şi TA, nelinişte, agitaţie,
cianoză).
- se recomandă aspirarea blândă, care să nu depaşească lungimea canulei,
pentru a nu leza peretele traheal . Se pot practica însă şi aspiraţii superficiale,
la nivelul orificiului canulei traheale (atunci când pacientul tuşeşte eficient),
aspiraţii profunde, ce depaşesc lungimea canulei sau aspirarea cu fibroscopul.
Complicaţii posibile
 Hemoragii precoce sau tardive prin alunecarea ligaturii hemostatice (se reface
ligatura în timp ce se aspiră sângele pentru a evita inundarea traheei)
 Dislocarea sau fractura inelelor traheale
 Perforarea posterioară și pătrunderea în esofag, crearea de cale falsă (cu
imposibilitatea introducerii canulei)
 Stenoză traheală și obliterare deasupra traheostomei
 Leziunile nervilor recurenți
 Expulzia canulei după un acces de tuse, când canula nu este bine fixată la
tegumente sau este prea scurtă
 Emfizemul cutanat (se remite după îndepărtarea câtorva fire din jurul canulei)
 Emfizemul mediastinal
 Infecții traheobronșice
 Obstruarea canulei cu secreții bronșice
 Stenoză subglotică
 Smulgerea canulei de către bolnavii comatoși
Materiale folosite
 sursă de oxigen portabilă
 balon Ruben cu mască detaşabilă
 aspirator portabil
 sonde de aspirare de diferite mărimi
 mănuşi sterile şi nesterile
 seringă pentru umflarea balonaşului
 soluţie cu ser fiziologic, flacon cu apă sterilă
 soluţii dezinfectante
 comprese sterile
 seringă de 10 ml
 recipient de colectare
Cursul 3.1
Particularitati de ingrijire
a pacientilor cu afectiuni cardio-vasculara si pulmonare
96
Ingrijirea pacientilor cu afectiuni cardio-vasculare necesita o supraveghere
deosebita deoarece aceasta categorie de pacienti au viata in permanenta in pericol .
Particularitatile de ingrijire a acestor pacienti survin din consecintele tulburarilor
de irigare si a aportului de oxigen consecutiv. Din acest motiv caracteristic pentru
majoritatea pacientilor cu afectiuni cardio-pulmonare este starea de anxietate. Din
cauza hipoxiei cerebrale numerosi pacienti sunt nelinistiti , nemultumiti , uneori
certareti.
Asigurarea conditiilor de mediu
 Amplsarea saloanelor in partea cea mai linistita a spitalului, zgomotele
constituind sursa de tensiune nervoasa cu consecinte asupra aparatului
cardiovascular.
 Saloane spatioase si luminoase , bine incalzite cu o temperatura de 19-20
grade , cu posibilitati permanente de aerisire , un grad obisnuit de umiditate si o
ionizare corespunzatoare.
 Paturile , cat mai comode pentru a nu impune o pozitie fortata , sa asigure
confortul necesar pentru o perioada indelungata .
 Somiera , mobila , transformabila in fotoliu prevazuta cu rezematori de
spate pentru a pozitiona pacientul in functie de nevoia de a resiira , nevoie impusa
de dispnee.
 Prevederea de fotolii in saloane si sustinatori pentru picioare
 Mese adaptabile la pat , care servesc nu numai pentru servitul mesei ci si
pentru sustinerea pacientului in cazul in care se apleaca inainte in tinpul efortului
respirator.
 Mijloc de semnalizare la indemana pacientului
 Pozitia pacientului in pat se lasa la discretia lui . Este indicat sa se prezinte
pacientului pozitia considerata de noi cea mai potrivita .
 Mobilizarea poate fi efectuata numai la indicatia medicului . imobilizarea
prelungita la pat predispune pacientul la complicatii vasculare , flebotromboze sau
flebite latente , generatoare de embolii, din acest motiv se indica miscari
respiratorii si miscari pasive ale membrelor masajul extremitatilor pentru activarea
circulatiei periferice.
 Alimentatia trebuie adapta nevoilor reale si sa cuprinda toate principiile
alimentare , inclusuiv vitaminele si mineralele . Mesele sa fie fractionate ,
evitand consumul cantitatilor mari de alimente la o masa . Masa de seara sa fie
saraca in lichide si servita la 2-3 ore inainte de culcare. Se supravegheaza
tranzitul intestinal, la nevoie apeandu-se la clisme evacuatorii
Supravegherea pacientilor
 Inregistrarea paralela a pulsului periferic si central
 Tensiunea arteriala
 Diureza
97
 Respiratie , supravegherea expectoratiei si a dispneei
 Cianoza
 Edemele
 Supravegherea greutatii corporale
 Supravegherea pulsatiilor venelor jugulare
 Supraveherea starii psihice
 Vizitarea de catre asistenta cat mai des
 Recunoasterea din timp de catre asistent a semnelor de agravare a complicatiilor
posibile ca : instalarea insuficientei cardiace acute, edemul pulmonar acut , starile
de ischemie cardiaca si periferica, embolia , tromboflebita, etc.
Ingrijirea pacientilor cu tramatism toracic
Ingrijirea bolnavilor traumatizati priveste particularitati deosebite in urma
dezechilibrarii functiilor vitale ale organismului , determinate de traumatismul
suferit.
Ingrijirea bolnavului traumatizat incepe inca de la locul accidentului .
Masurile obligatorii de ingrijire ca dezbracarea , imbracarea lenjeriei de spital,
toaleta , indepartarea substantelor straine de pe suprafata corpului, trebuie facute cu
cea mai mare atentie. Miscarile si durerea ,eventual hemoragia consecutiva ,
agraveaza starea bolnavului.
Asistentul medical pregateste la dispozitia medicului si instaleaza o perfuzie,
recolteaza sangele pentru determinarea grupei sanguine si a Rh, , asigura solutiile de
perfuzat , inclusiv sangele , aparatura pentru dezobstructia si aspirarea cailor aeriene
superioare, oxigenoterapia, medicatia antialgica, asigura medicatia pentru
reechilibrarea functiilor vitale.
Ia masurile necesare pentru prevenirea infectiilor , imediat ce starea bolnavului o
permite incheie toaleta generala . Efetueaza recoltarile si examantarile bacteriologice
in vederea administrarii atibioticelor. Masuri de profilaxie antitetanica sau la cazurile
deosebite administraarea de ser antigangrenos.
Ingrijiri generale
 Patul trbuie sa fie adaptat in functie de gravitatea leziunilor , se prefera
paturile cu somiera tare .
 Pozitia bolnavului in pat este determinata de natura , extinderea si
multitudinea traumatismelor, precum si de metoda de tratament aplicata . Pozitia
bolnavului trebuie schimbata periodic pentru prevenirea escarelor.
 Exerctii de tuse si miscari respiratorii pentru asigurarea unei bune ventilatii
si circulatii pulmonare.
 Executarea de miscari active precoce din toate articulatiile libere
 Suprafata patului trebuie sa fie perfect intinsa
 Schimbarea lenjeriei trebuie sa se faca cu deosebita atentie pentru a nu
provoca dureri bolnavului
98
 Toaleta zilnca a bolnavului se va face prin baia la pat se vor evita membrele
suspecte sau cu tromboza constituita
 Prevenirea micozelor interdigitale din cauza imobilizarii indelungate
 Asigurarea la pat a celor necesare pentru nevoile fiziologice
 Prevenirea constipatiei
Alimentatia bolnavilor traumatizati trebuie sa asigure un aport substantial de
calorii .Daca functiile vitale sunt echilibrat compozitia si valoarea calorica a
alimentatiei nu necsita indicatii deosebite. Pentru a prevenii inapetenta alimentele vor
fi servite calde si apetisante. Daca bolnavii nu pot manca asistentul trebuie sa asigure
alimentatia pasiva a bolnavilor , iar daca nu pot fi alimentati per os se va trece la
alimentatia parenterala.
Supravegherea bolnavilor traumatizati
 Pulsul
 Respiratia
 Diureza
Se va supraveghea fiecare fractiune de urina pentru ca rinichiul de soc este
prevestit de oligurie si izostinurie. Asistentul va supraveghea bilantul hidric si va nota
in foaia de temperatura atat aportul cat si pierderile de lichide .
 Asistentul va supraveghea bolnavul pentru a depista semnele de hemoragie
interna , prezenta pneumo toracelui sau hemotoracelui tulburarile respiratie,
enfizeul subcutanat , varsaturile , incontinenta sau retentia de urina , hematuria.
 Reabilitarea functionala , trebuie inceputa cat mai devreme
 Miscarile active previn atrofiile imbunatatesc circulatia creeaza conditii mai
bune pentru noi miscari
 Gimnastica medicala, ergoterapia , fizioterapia, balneoterapia ,contribuie la
restabilirea totala sau partiala a functiilor motorii.
 Ingrijirea bolnavilor traumatizati ridica unele probleme de protectie a muncii
pentru personalul medical acesti bolnavi necesita excutarea radiografiilor la pat.
 Leziunile traumatice se pot infecta prin germenii gangrenei gazoase , ceeace
reprezinta un pericol pentru personalul de ingrijire.
Traumatismele toracice sunt din ce mai frecvente . In marea majoritate a cazurilor ,
traumatismele toracelui , chiar cu fracturi costale nu pun probleme vitale ele
rezolvandu-se printr-o terapie simpla . Adeseori traumatizatii toracic pot avea o
insuficienta respiratorie acuta , o insuficienta circulatorie acuta sau pe ambele.
Este important de retinut ca din cauza miscarilor respiratorii traumatizatii toracic
, mai ales cei cu fracturi multiple ,au o suferinta accentuata care nu se calmeaza decat
pri medicatie si ingrijiri atente.
Excitatiile nocioceptive care pornesc din focarele de fractura constituie un
important factor socogen .
99
Tulburarile respiratorii si circulatorii sunt cele care dau nota de gravitate a
afectiunii traumatice .
Traumatisme toracice fara insuficienta respiratorie si circultorie
acuta:
 Contuzia torcica
 Hematomul subcutanat
 Ruptura musculara
 Sindromul de compresiune
 Fractura unui numar redus de coaste
Traumatisme toracice urmate de insuficienta respiratorie si
circulatorie acuta
 Fracturile pluricostale fara volet costal
 Fracturile pluricostale cu volet costal
Complicatiile traumatismului toracic
 Hemotoraxul
 Pneumotoraxul post traumatic
Instrumentar
Instrumentar de hemostaza
 Pensa hemostatica Pean
Aceste pense pot fi derepte sau curbe au o lungime de pana la 14 cm .Sunt pense
al caror brate au un sistem de angrenare inchidere care permite fixarea lor in locul
unde au fost plasate .
Partea activa, cele doua brate, prezinta pe fata interna mici santuri sau striatiuni
cu orientare orizontala pentru a face cat mai eficienta prinderea . In mod exceptional
pensele hemostatice pot fi mai mari , in care caz poarta diverse denumiri dupa autorul
care le−a imaginat .
Dintre modelele lungi amintim pensele Clamp sau pensele Mikulicz care pot sa
ajunga la o lungime de 28 cm.
 Foarfecile drepte sau curbe . Au diverse marimi, putand ajunge pana la
lungimea de 30 cm . Foarecile lungi sunt folosite pentru sectionarea organelor situate
in profunzime.
 Departatorul Finochetto sau departatorul pentru coaste , are o parte fixa s una
mobilla , functioneaza pe prncipiul cremalierei , paretea mobila gliseaza in sus si in
jos , este folosit pentru indepartarea coastelor in interventiile pe plaman.
 Departatorul cu gheare , are forma unei furculite cu dintii indoiti in unghi
drept , este folosit pentru indepartarea tegumentelor.
 Tavita renala , are forma unui rinichi cu o margie concava si una convexa ,
confectionata din material inoxidabil sau emilata , lungimea de cca 30 cm , este
folosita pentru colectarea secretiilor.
100
 Oxigenatorul , are doua parti componente , rezervorul pentru apa si sistemul
folosit pentru masurarea presiunii oxigenului. Rezervorul este confectionat din sticla
sau material plastic termorezistent si transparent pentru a putea fi sterilizat cu ajutorul
caldurii umede . Sistemul pentru masurarea presiunii oxigenului este prevazut cu o tija
cre patrunde in rezervor iar pe parea externa a capacului sunt inserate doua orificii
unul pentru intrarea oxigenului in interiorul barbotorului prin itermediul tijei si altul
pentru iesirea oxigenului umidificat. Central pe partea superioara se afla un tub gradat
in interiorul careia culiseaza o bila care indica cantitatea de oxigen in litri/minut
administrata pacientului .
 Sonda de aspiratie , are diverse dimensiuni de la marimea 8 la marimea 20,
lungimea este de 50 cm , prevauta pe tota lungimea ei cu marcaj radioopac. Partea
proximala este conica , partea distala prezinta un orificiu central si pe o portiune de ca
15 − 20 cm prezinta mai multe orificii laterale.
Cursul 3.2
Prioritati de ingrijire ale pacientilor

cu traumatisme toracice fara insuficienta respiratorie si circulatorie acuta
Contuzia toracelui
Sunt bine suportate de tineri datorita elasicitatii grilajului costal , greu de
suportat de catre varstnici care acuza dureri care fac sa se banuiasca chiar fracture
costale.
Pe suprafata pielii pot aparea echimoze
Tratament
 Pozitia antalgica
 Antialgice puternice
 Infiltratii locale cu novocaina sau xilina
 Durerea dispare dupa 2 , 3 saptamani
Hematomul subcutanat
Este o colectie serosanguinolenta care se constituie in urma alunecarii sau lovirii
tangentiale cu un corp contondent ,dur .
In acest caz stratul profound al pielii , aderent la fascii , se rupe , si pielea se
desface de fascii, se produce o decolare post traumatica in urma careia vasele
limfatice si sanguine dintre cele doua straturi se rup , creind o colectie sub piele de
multeori voluminoasa ( 1-2 litri ) de sange
Colectia se caracterizeaza prin:
 Bombarea tegumentului
 Compresine socogena la nivelul terminatiilor nervoase
 Pune in pericol viata pacientului
Tratament
101
 Neevacuat se poate infecta
 Resorbtia poate produce tulburari prin prezenta produselor de degradare
 Evacuarea prin punctie sau incizie
 Pansament compresiv pentru a impiedica refacerea colectiei
 Tratamentul plagilor existente
 Excizarea tegumentelor necrozate
 Aplicare de grefe de piele la locul exciziei tesutului necrozat
Rupturile musculare
Apar de obicei posttraumatic pe muschi mari (muschii pectorali si marele dorsal
Simptomatologie
 Denivelare (adancitura) la locul rupturii , care mai tarziu se umple cu un
hematom
 Durere vie
 Impotenta functionala
Tratament
 Miorafie (sutura capetelor muschiului)
 Pansament steril
 Antialgice
 Imobilizarea regiunii respective timp de doua saptamani
 Bandajarea regiunii
Sindromul de compresiune
Este cracteristic strivirii toracelui pe o durata mai lunga .
Apare ca urmare a prinderii toracelui intre doua tampoane sau intre un vehicul si
un zid , prinderea toracelui sub un mal de pamant .
Datorita efortului de deglutitie pe care accidentatul il face cu glota inchisa se
produce o cestere a presiunii intratoracice si o hiperpresiune in sistemul cav superior ,
care determina o ruprura a capilarelor la nivelul capului si gatului si o revarsare
punctiforma de sange sub piele , care da treimii supeioare a corpului un aspect
marmorat , rosu – violaceu. Se pot produce hemoragii conjunctivale sau chiar pe
mucoasele invizibile de pe teritoriile situate deasupra toracelui.
Hemoragiile conjuctivale explica tulburaile de vedere care apar dupa sindroamele
de strivire toracice.
Tratamentul
Repaus la pat
 Repaus de vedere
 Tratamentul leziunilor coexistente
 Supravegherea functiilor vitale
Fractura unui numar redus de coaste
Atunci cand sunt fracturate intre 1- 3 coaste fara deplasare si fara sa fie
interesata pleura.
102
Simptomatologie
 Durere care se intensifica in timpul miscarilor respiratorii sau ale bratelor
 Prezenta crepitatiilor osoase
 Examenul radiologic pune in evidenta intreruperea continuitatii osoase
Tratament
 Repaus la pat
 Antialgice
 Infiltratii locale cu novocaina
Nursingul in afectiuni chirurgicale toracice si cardiovasculare
Manifestari de independenta
 pacient constient
 mobilitate pastrata
 tegumente integre
 culoarea tegumentelor normala
 functii vitale in limite normale
 lipsa durerii
 somn si odihna corespunzatoare
 comunicare eficienta
Manifestari digestive
 balonare
 greata
 varsaturi
 anorexie
 inapetenta
Modificari la nivelul tegumentelor si mucoaselor
 paloare
 cianoza
 febra
 transpiratii
 claudicatii intermitente
Manifestari nervoase
 cefalee
 insomnii
 astenie fizica si psihica
103
 confuzii
 anxietate
 lipotimii
 sincope
Manifestari ale aparatului respirator
 dispnee
 durere
 polipnee
 hipoxie
 hipercapnie
 tuse uscata sau expectoratie
 hemoptizie
 modificarea sonoritatii pulmonare (pneumotorax cu revaesat lichidian
pleural, pneumonii)
 modificarea auscultatiei pulmonare unii/bilaterale(raluri bronsice, raluri de
staza, raluli crepitante, frecatura pleurala, abolirea murmurului vezicular)
Manifestari ale aparatului cardiovascular
 dispneede efort/repaus,, cu ortopnee, modificarea socului apexian/semn
Hazer
 modificari ale auscultatiei cardiace
 modificari ale ritmului cardiac (taicardii regulate/tahiarritmii, bradicardii
regulate/bradiaritmii,
 pezenta galopului atrial/ventricular stang/drept,
 prezenta unor sufluri cardiace (cunoscute , nou aparute)
 prezenta frecaturii pericardice
 modificar ale TA
 modificai la nivelul arterlor , aparitia unor sufluri arteriale , modificari ale
pulsatiilor arteriale priferice
 modificari ale venelor periferice(jugulare turgescente, semne sugestive
pentru tromboza venoasa profunda a mmbrelor, circulatie colaterala
venoasa abdomeno-toracica)
Semne culese prin inspectia locala
Pozitia pacientului
 ortopneea indica isuficienta cardiaca stanga
 pozitia genupectorala apare in pericardita exudativa
Culoarea tegumentelor si mucoaselor
 paloarea apare in cardita reumatismala, insuficienta cardiaca , endocardita
subacuta
 cianoza apare in boli cardiace congenitale insuficienta cardiaca globala
Turgescenta venelor jugulare
 semn de insuficienta cardiaca dreapta
104
Artere hiperpulsatile(,,dansul arterial")
 indica o insuficienta aortica sau hipertiroidism
Bombarea abdomenului prin ascita
 hepatomegalia de staza este un semn de insuficient cardiacadreapta
Edeme declive (in regiunea sacrata,membrele inferioare), degete hipocratice
 in endocardita subacuta
Semne culese prin palpare se apreciaza socul apexian , in mod normal in satiul V
intercostal stg. pe linia medioclaviulara
 in jos si pre stanga in hipertrofia ventriculara stanga
 numai spre stanga in hipertrofia ventriculara dapta
 palparea arterelo periferice pentru aprecierea elasticitatii , permeabilitatii
 freamatul (vibratiile ) provocate d unele sufluri valvulare mai intense sau
mai aspre
Semne culese prn auscultatie
 in mod normal zgomotul I (sistolic) este surdsi prelungit prdus de
inchiderea valvelor atrioventriculare si zgomotul II (diastolic ) este mai
scurt si mi inalt , produs de inchiderea valvelor simoidiene aortice si
pulmonare
 patologic apar zgomote intarite ,diminuate , zgomote supradaugate
(sufluri), tulburari de ritm
Surse de dificultate
 de ordin fizic: alterarea aparatului respirator si circulator
 de ordin psihologic: anxietate , depreie ,stres
 de ordin social
 lipsa de cunostiinte
Plan de ingrijire
Obiective d ingrijire
 reducerea intensitatii durerii pana la disparitie
 monitorizarea clinica (functiile vitale)
 stabilizarea heodinamica
 combaterea anxietatii prin comunicarea cu pacienul
 rezolvarea chirurgicala a afectiunii si pregatirea pacientului pentru interventie
 supravegherea drenajului aspirativ
 reducerea dispeei si a tusei
 combaterea hemoptiziei daca exista
 prevenirea complicatiilor
 asigurarea confortului fizic si psihic al pacientului
 educatia pentru sanatate a pacientului
105
Probleme de dependenta/Diagnostice de ingrijire
 alterarea schimburilor respiratorii – dispneea
 alterarea echilibrului termic – hipertermia
 modificarea ritmului respirator
 circulatie defectuasa
 alterrea starii de confort
 alterarea starii de nutriti
 intoleranta la efort
 comunicare ineficienta la nivel senzo- motor
 coloratie anormala a tgumentelor si mucoaselor
 risc de retentie hidrica prin insuficienta cardiaca
 diaforeza
 alterarea abilitatii de a continua activitatile fizice incepute
 perturbareasomnului
 alterarea mobilitatii cauzata e durerea toracica
 diminuarea abilitatii de a rezolva o prolema
 dificultate de concentrare
 insuficienta energie pentru desfasurarea activitatilor zilnice
 dispnee de efort
 risc de complicatii
 risc de accidente
 incapactatea de adaptare la conditiile de boala
 senzatia e moarte iminenta
 cunostiinte insuficiente despre boala si tratamentul acesteia
 labilitate sihoemotionala
 anxietate extrema
Diagnostice de ingrijire
Alterarea schimburilor respiratorii
 exces/deficit de eliminare a O2/co2 la nivelul membranei aveolocapilare
 modificari ale ritmului respirator
 modificari ale frecventei respiratorii
 coloratie anormala a tegumentelor
 diaforeza
 retentie de secretii in bronhii
 boli cronice obstructive
 inhalarea de gaze nocive
 spasm al cailor aeriene
 scaderea concentratiei de oxigen
106
 modificari la nivelul membranei alveoloapilare
 cianoza
 neliniste /iritabilitate
 ortpnee
 oboseala
 transpiratii reci
 confuzie
 tahicardie
 hipoxie
 hipercapnie
 somnolenta
 cefalee la trzire
Durere acuta/cronica la nivel toracic
 abilitatea de a continua activtatile incepute
 reactie de aparare la durere
 perturbarea somnului
 raportarea durerii
 alterarea mobilitatii cauzata de durerea toracica
 alterarea peretelui toracic
 acumularea de lichid in cutia toracica
 procese inflamatorii intratoracice
 traumatisme toracice
 pleurezii
 infectii toracice
Manifestari de ependenta
 geamat
 grimasa
 neliniste
 oboseala
 anxietate
 depresie
 tahicardie
 dispnee
 inapetenta
 pozitie antalgica
 diaforeza
107
Anxietatea
 exprimarea grijii fata de schimbarea starii de sanatate
 diminuarea abiitatii de a rezolva probleme
 manifestare de neajutorare
 dificultate de comunicare
 scaderea perceptiei
 schimbari sociale
 degadarea starii de sanatate
 schimbarea rolului
 probleme financiare
 deficit respirator si circulator
 ingrijorare
 neputinta
 agitatie
 logoree
 oboseala
 insomnie
 confuzie
 preocupare
 resiratie modificata
 circulatie influntata
 iritabilitate
Intoleranta la efort
Problema de dependenta
 insuficienta energie pentru defasurarea activitatilor zilnice
 dispnee de efort
 riscde complicatii
 risc de accidente
 sedentarism
 imobilitate
 dezechilibru intre sursa de oxigen si cerere
 labilitate psihoemotionala
 anxietate extrema
Manifestari de deendenta
 oboseala
 slabiciune
 tahicardie
108
 aritmie
Respiratie ineficienta
 scaderea capacitatii vitale
 modificarea excursiilor costale
 modificari de amplitudine a respiratiei
 modificarea frecventei resiratorii
 incapacitatea de adaptare la conditiile de boala
Surse de dificutate
 hipoventilatie
 oboseala muschilor respiratori
 disfunctie neuromusculara
 deforari ale cutiei toracice
 insuficienta cognitiva
 anxietate
 dispnee
 tahipnee
 bradipnee
 ortopnee
 fatigabilitate
 durere
Perfuzie tisulara periferica ineficienta
 schimbari ale presiunii angelui la exremitati
 scaderea concentratiei de oxigen la nivel capilar
 senzatia de moarte iminenta
 deteriorarea tansportului de oxigen
 Sedentarism
 fumatul
 diabetul zaharat
 lipsa cunoasterii factorilor agravanti
 bronhospasm
 hipoventilatie
 hipovolemie
 scaderea concentratiei de hemoglobina din sange
 oligurire
 puls absent
 edeme
109
 claudicatii
 dureri toracice
 cianoza
Interventiile autonome ale asistentului medical

Comunicarea
 se realizeaza pe cale verbala si non verbala , prin urmarirea gesturilor ,
inflexiunile verbale, intonatie , gestica si mimica
 informatiile sunt de natura fizica , biologica , medicala , socioculturala
 faciesul ,aspectul pielii, poziti mainilor, evitarea raspunsului pin reglarea vocii,
atitudinile , miscaile, mersul ,scrisul ,gesturile pot da informatii pot da
informatii definitorii pentru foarte multe afectiuni
 hidratarea si alimentatia
 profilaxia implica respectarea sricta a principiilor de baza in ingrijirea
chirurgicala , pregatirea preoperatoie, disciplina in sala de operatie
(respectarea regulilor de asepsie si antisepse), evitarea contaminarii endogene,
supravegherea pacientului dupa externare , imunoterapia, reducerea
incarcaturii bacteriene
Interventii delegate specifice

Explorarile cardiopulonare urmaresc:
 stabilirea capacitatii si a posibilitatilo de adaptare la efort a inimii si a vaselor
de sange si a aparatului respirator
 aprecierea eficacitatii unui tratament
 evidentierea tulburarilor functionale incipiente , precizarea gradului si
intensitatii acestor tulburari
 stabilirea mecanismului prin care s-a stabilit deficitul functional
 recoltarile de produse patologie : sange , urina, lichid pleural , sputa pentru
examen bacteriologic , citologic, biochimic
 investigatii radiologice
 explorari functionale , electrocardiografie, ecocord, eco pleural , explorare
functionala respiratorie, intradermoreactie la tuberculina, administrarea
oxigenului , aerosoi
 pregatirea preoperatrie si ingrijirea postoperatorie
 punctia si biopsia pleurala , punctia pericardica, fibrobronhoscopia
Drenajul pleural
Este o manevra medicala aseptica avand ca scop indroducerea intrapleurala a unuia
sau mai multor tuburi sterile de dren , racordate la un sistem de aspiratie cu scopul
evacuarii continutului patologic pleural .
110
Scopul drenajului toracic este acea de a evacua colectiile , sangele sau aerul din
cavitatea pleurala si apermite expansionarea completa a plamanului.
Indicatii
 evacuarea unui pneumotorax spontan/accident/iatrogen
 evauarea unor colectii hemoragice
 evacuarea unei colectii pleurale
Contraindicatii
 incertitudinea diagnosticului medical
 tulburari de coagulare
Sediul toracostomiei de natura colectiei pleurale
 pneumotorax – spatiul II intercostal pelinia medioclaviculara
 hidro//hemotorax IVsau V intercostal pe linia axilara mijlocie
 empiemul pulmonar spatiul corespunzator mijlocului clectiei
Pregatirea pciebtului
 identificarea pacientului
 consimtamantul pacientului
 monitorizarea functiilor vitale
 testarea la anestezic
 conducerea pacientului la la sala de operatie sau pansamente
 ajutarea sa-si descopera regunea unde urmeaza sa se efectueze punctia
 pozitionarea pacientului e face in functie de localizarea colectiei(decubit dorsal
pentru calea anterioaa , decubit lateral pe partea sanatoasa pentru abord pe
linia axilara mijlocie
Supravegherea dupa punctie
 asezarea in pozitie antalgica – ridicat pe trei perne la 45º
 pasarea borcanului de aspiratie la minim 50 cm sub nivelul toracostoei
 verificarea pozitiei tubului de dren in borcanul de aspiratie (2cm sub nivelul
lichidului steril din borcan)
 verificarea tanseitatii sistemului de drenajverificarea permeabilitatii drenurilor
 absenta cudarii tubului de dren
 monitorizarea cantitatii si aspectul lichidului de drenaj
 pensarea tubului de dren la fiecare evacuare a ontinutului borcanului
 mobilizarea pacientului se va face numai dupa pensarea drenului
 monitorizarea functiilor vitale P,TA, R, T
 monitorizarea durerii si nivelul de anxietate al pacientului
Suprimarea drenului pleural
 se face la 24 ore dupa ce nu se mai evacueaza aer sau cantitatea de lichid scade
<de 50 ml/24 ore
 in cazul pneumotoraxului drenul se mentine 7 zile
111
 inainte de suprimare drenul va fi pensat 24 de ore cu verificarea inaite de
pensare si dupa 24 de ore de la pensare a expansiunii plamanului si absentei
colectiilor reziduale
 suprimare drenului se face de catre medic
 pozitionarea pacientului in decubit lateral pe partea sanatoasa sau decubit
dorsal
 supriarea firelor care fixeaza drenul la piele
 pensarea drenului tangent la piele cu o pensa pean sau koher
 pacientul va respira cu gura inchisa
 se fixeaza tegumentul pleurotomiei intre index si police
 se retrage lent primii centimetrii ai drenului si apoi rapid
 se aplica pansament steril la locul plortomiei
Complicatii in cursul drenajului pleral
 edem pulmonar ex vacum
 malpozitia subpleural a cateterului
 durere locala prin lezarea unui nerv intecostal
 emfizem subcutanat
 infectia lichiduluin pleural de la exterior
 supuratie pe traiectul drenului
 infundarea drenului
 iesirea drenului
 hemoragii exteriorizae pe dren
Incidente si accidente
 socul pleural ca urmare a unei anestezii incorecte
 soc anafilactic la anestezic
 emoragie parietala
 lezarea parenchimului pulmonar
 lezarea organelor mediastinale
 penetrarea diafragmului cu leziuni subdiafragmatice
 nevralgie intercostal
Cursul 3.3
Interventii proprii aplicate pacientilor

cu traumatismetoracice cu insuficienta respiratorie si circulatorie
Fracturile pluricostale fara volet costal
Sunt traumatisme grave , intrucat din cauza durerii provocata de fractura ,
grilajul costal face miscari de amplitudine mai mica decat in mod obisnuit, ceea ce
duce la grave tulburari de hematoza si insuficienta respiratorie acuta.
Tratament
112
 Postura antalgica
 Administrarea de antialgice - algocalmin , dynastat , mialgin
 nu se administreaza derivate morfinice deoarece acestea sunt deprimante
ale centrului respirator
 infiltratia nervilor intercostali cu novocaina sau xilină 1%
 alcoolizarea nervilor intercostali , ceea ce duce la scoaterea din functiune a
nervilor timp de 3-4 saptamani , perioada in care se vindeca fracturile
costale , iar pacientul poate sa respire normal
 nu se aplica bandaje toracice deoarece acestea reduce expansiunea
hemitoracelui sanatos, ceea ce duce repede la insuficienta respiratorie
acuta
 administrarea de oxigen pe masca
Fracturile pluricostale cu volet costal
Prin volet costal se intelege fracturarea mai multor coaste deodata , in doua sau
mai multe puncte distantate intre ele .
Se crează un platou care nemaifiind intim legat de restul grilajului costal executa
in timpul respiratiei miscari inverse fata de cele normale.
Consecinta acestei miscari inverse este reducerea campului respirator si
producerea insuficientei respiratorii acute , caracterizata prin:
 cianoza
 tahipnee , 20 – 25 respiratii pe minut.
Datorita compresiunii pe care voletul costal o poate exercita asupra inimii si
vaselor mari este posibila si aparitia fenomenelor de insuficienta circulatorie acuta ,
caracterizata prin :
 hipotensiune ,
 tahicardie .
113
Tratamentul
 greu de executat
 s- a incercat solidarizarea voletului costal cu restul cutiei toracice prin
dispozitivul creat de dr. Octav Constantinescu
 infiltratia nervilor intercostali cu novocaina sau xilina 1%
 alcoolizarea nervilor intercostali
 oxigenoterapia
 administrarea de solutii hidroelectrolitice intravenos
 antibiotice
 antialgice
 monitorizarea functiilor vitale
Complicatiile traumatismelor toracice si ale fracturilor costale
Hemotoraxul
Se caracterizeaza prin prezenta sangelui in cavitatea pleurala.
Se poate produce prin ruperea de vase sanguine:
 din plaman
114
 pleura
 vase mamare interne
 vase sanguine intercostale
 ruptura de muschi intercostali
al caror continut se varsa in cavitatea pleurala.
Simptomatologie
 simptomatologie redusa in cazul cantitatilor mici de sange
In cazul revarsatului sanguin pleural in cantitate medie sau mare semnele sunt :
Isuficienta circulatorie acuta
 Hipotensiune
 Tahicardie
 Stare lipotimica
 Hemoglobina si hematocrit scazute
Insuficienta respiratorie acuta
 Cianoza
 Polipnee
Fenomenele de insuficienta respiratorie se datoreaza faptului ca sangele din
cavitatea pleurala comprima plamanul , reduce campul de oxigenare .
Hemotoraxul poate compresa cordul , vasele mari , poate devia organele
mediastinului cu consecinte vitale grave.
Alte semne
 Matitate la percutie
 Zgomote respiratorii anormale la ausultatie
 Prezenta de sange la punctia pleurala
 Examinarea raiologica pune in evidenta a revarsatul pleural si devierea
organelor mediastinale.
Tratament
 Evacuarea revarsatului prin punctie si aspiratie pentru a evita
comprimarea plamanului si aparitia fenomenelor de insuficienta
respiratorie acuta
 In cazul in care cantitatea de sange este foarte mica el nu se extrage
prin punctie deoarece se resoarbe singur .
Adeseori prezenta sangelui in pleura determina dupa resorbtie , lipirea celor doua
pleure urmata de retractia peretelui toracic si tulburari respiratorii cornice .
 Interventie chirurgicala si ligaturarea vasului chirurgical mare daca
sangerarea nu se opreste
 Administrarea de sange daca pierderea de sange este mare
 Antibioterapie
115
 Oxigenoterapie pe masca
Pneumotoraxul
Prezenta de aer intre cele doua foite pleurale (parietala si viscerala).
Pneumotoraxul terapeutic se realizeaza prin indroducerea de aer in cavitatea
pleurala si comprimarea plamanului in leziunile cavitare tuberculoase , cantitatea de
aer se indroduce treptat timp de cateva zile consecutive , fapt care permite
organismului sa se adapteze la situatia nou creata .
In cazul pneumotoraxului traumatic , patrunde rea de aer in cavitatea pleurala
este brusca , brutala si masiva , comprimarea plamanului este completa . Ea este
insotita de devieri ale mediastinului , la reducerea hematozei se adauga si factori
nocivi socogeni (fracturile costale , plagile, devierea mediastinului ).
Simptomatologie
 Insuficienta respiratorie acuta
 Dispnee cu polipnee
 Cianoza intensa si difuza
 Transpiratii
 Cefalee
 Anxietate sau somnolenta
Se asociaza cu decompensare hemodinamica
 Tahicardie
 Tulburari de ritm
 Extrasistole
 Meteorism abdominal
Mai poate prezenta tuse chinuitoare deseori emfizem subcutanat (prezenta de
aer sub piele).
In caz de pneumomediastin aerul patrunde sub pielea gatului si a fetei si pielea
capului.
Tratament
 Inchiderea plagii prin orice mijloace pentru a impiedica comprimarea
plamanului de presiunea atmosferica
 Evacuarea aerului din cavitatea pleurala pintrun sistem de aspiratie
mecanica, in cazul in care prezenta aerului in cavitatea pleurala se face prin
lezarea parenhimului pulmonar
 Repaus
 Oxigenoterapie
Terapeutica in spital consta in :
 Inchiderea bresei pentru a impiedica patrunderea aerului in cavitatea
pleurala
 Hemostaza pentru oprirea sangerarii
 Sutura plagii pulmonare daca este vorba de plaga pulmonara
116
 Administrarea de medicatie hemostatica
 Administrarea de sange si solutii perfuzabile pentru refacerea volemiei
 Incizii de degajare in czaul in care avem de aface cu prezenta
emfizemului subcutanat.
Cursul 3.4
Abcesul pulmonar
Abcesul pulmonar este reprezentat de colectia purulenta localizata in parenhimul
pulmonar, care se evacueaza prin caile respiratorii inn urma deschiderii in bronhii ,
insotinde-se de expectoratie mucopurulenta si imagine radiologica hidroaerica.
Etiologie
 Pneumococul
 Streptococul
 Stafilococul
 Pneumobacilul Friedlander
Agentii patogeni patrund in plaman pe cale aeriana , limfatica sau hematica –
insamantarea plamanilor cu emboli deintr-un focar septic de vecinatate.
Cauze
 Stenoza bronsica in cancerul pulmonar
 Dilatatia bronsica
 Emboliile septice
 Suprainfectarea unor infectii peexistente - chistul hidatic pulmonar , chist aerian
, atelectazii
 Infectii situate la distanta - sinuzite, otite, abcese dentare furuncule , flebite ,
traumatisme toracice
In functie de modul de formare infectia poate fi
 Primara , data de piogeni sau micoze
 Secundara unei alte afectiuni pulmonare – pneumonii sau subdiafragmatice.
Factori favorizanti
 Frigul
 Umezeala
 Oboseala
 Alcoolismul
 Diabetul
117
Simptomatologie
Debut
 Frison
 Febra 39 ,40˚ C .
 Junghi toracic
Faza a II a , durata de 5 – 10 zile
 Persista febra ridicata
 Tuse
 Expecrorate purulenta
 Alterarea starii generale _- cu facies palid , temperatura neregulata
 Lecocitoza 20.000 - 30.000
Faza a III a – vomica , apare intre a 5 si a 15 zi de evolutie

 Hemoptizie sau sputa hemoptoica
 Expectoratie brutala de secretii purulente
 Asfixie data de evacuarea in bronhii
 Scade febra
 Starea genrala se amelioreaza
Faza a IV a - de drenare bronsica
 Tuse frecventa
118
 Expectoratie mucopurulenta abundenta (100 - 400) ml/zi
 Temperatura 37˚ C .
 Hemoptizie
Evolutia
 Abcesul pulmonar tratat corect se vindeca fara a lasa sechele.
 Uneori se vindeca spontan intr-un interval de 4-8 saptamani .
 Exista si cazuri rezistente la tratament (cancer bronsic , stenoze bronsice .
 Daca dupa 8 – 12 saptamani vindecarea nu s-a produs supuratia intra in faza de
cronicizare.
Complicatii
 pneumotorax spontan
 pleurezii
 pioscleroza pulmonara
 cord pulmonar crnic
 bronsectazii
 abcese la distanta - hepatice , cerebrale
Tratament
 repaus la pat cel putin 6 saptamani
 regim alimentar echilibrat(proteine ,glucide , vitamine)
 antibioterapie , administrate dupa antibiograma
 corticoterapie
 expectorante
 mucolitice
 hemostatice
 antialgice
 drenajul postural ,
 aspiratia bronsica
 tratamentul chirurgical
Nevoi nesatisfacute
 Nevoia de a evita pericole prin complicatiile care pot aparea datorita
interventiilor aplicate incorect sau neaplicarii interventiilor
Interventii proprii si cu rol delegat prin satisfacerea corecta si eficienta a neviolor
cauzelor care pot duce la abcesul pulmonar , stenoza bronsica ,dilatatia
bronsica ,emboliile septice,suprainfectarea unor infectii peexistente > chist hidatic
pulmonar , chist aerian , atelectazii, infectiile situate la distanta > sinuzite, otite,
abcese dentare furuncule , flebite , traumatisme toracice .
Debut
 Nevoia de a pastra temperatura corpului in limite normale , frison ,Febra
119
Interventii proprii monitorizarea zilnica a temperaturii , aplicarea metodelor
nefarmaceutice , temperatura mediului ambiant , aplicatiile reci , administrarea de
lichide , regim hipercaloric , monitorizarea eliminarii , bilantul hidric , schimbarea
lenjeriei de corp.
Interventii cu rol delegat , administrarea corecta a tratamentului , antipiretice ,
oral , intrarectal , parenteral , atibiotice , oral sau parenteral.
Nevoia de a respira si a avea o buna circulatie , junghi toracic
Interventii proprii , postura , imbunatatirea conscentratiei de oxigen din aerul
respirat , administrarea de oxigen , indepartarea noxelor
Interventii cu rol delegat , antialgice
Faza a II a
 Nevoia de a pastra temperatura corpului in limite normale ,persistenta febrei
ridicate
 Nevoia de a elimina ,tusea, expecrorata purulenta
 Nevoia de a evita pericole, alterarea starii generale ,lecocitoza 20.000 > 30.000
Faza a III a > vomica
 Nevoia de a evita pericole ,hemoptizia ,asfixia data de evacuarea in bronhii
 Nevoia de a elimina , evacuarea continutului in bronhii
Faza a IV a > de drenare bronsica
 Nevoia de a elimina ,tusa frecventa , expectoratie mucopuruleta abundenta
(100 > 400) ml/zi
Cursul 3.5
Tromboembolia pulmonara
Definitie: conditia patologica care rezulta din embolizarea in arterele pulmonare si
obstructia consecutiva a trombusilor formati in sistemul venos sau – si in cordul drept.
Cauze:
Embolia pulmonara se prezinta in general drept complicatie a trombozei venoase
profunde , localizate in majoritatea cazurilor in membrele inferioare
 Insuficienta cardiaca
 Infarctul de miocard
 Intrventii chirurgicale mai ales pe micul bazin si abdomen , traumatisme ale
membrelor inferioare si pelvisului
 Modificarile endovenei prin leziuni provocate de diferiti factori
 Injectii
 Perfuzii
 Catetere de vena centrala
 Neoplasme
 Nasteri
120
 Boli infectioase
 Sederi prelungite pe scaun
 Interventii chirurgicale in zona gatului
Simptomatologie
 Durere toracica intensa
 Dispnee
 Cianoza
 Tahicardie
 Hipotensiune
 Turgescenta jugularelor
 Tuse hemoptoica
Evolutie si prognostic , depinde de:
 Modificari morfologice in plamanul tromboembolic
 Numarul si volumul embolilor
 Vechimea si gradul de fixare la peretele arterial pulmonar al embolilor
 Afectarea consecutiva prin recurenta a tromboembolilor
 Afectarea repetata a parenchimului pulmonar
 Istoricul afectiunilor cardio-pulmonare anterioare
 Instituirea precoce si corecta a diagnosticului si conduitei terapeutice
 Evolutia este favorabila in caz de regresie spontana sau tratament anticoagulant
 Evolutia la cardiaci este agravata de aparitia tahiaritmiilor
 Embolia pulmonara masiva prezinta evolutie grava cu deces subt dupa 30
minute de la accidentul embolic
 Sub conduita terapeutica precoce si corecta se inregistreaza remisiuni
importante si rapide , pericollul de deces fiind in primele 3 zile
 In cazul pacientilor fara afectiuni cardiopulmonare in antecedente si care
depasesc 8 – 10 zile in evolutie , prognosticul este bun.
Examinari complementare
 Radiografia standard a toracelui
 EKG in dinamica
 Scindigrafie pulmonara ca metoda de screanig
 Ecografie cardiaca
 Eco – Dopler color
 Tomografie
 Rezonanta magnetica
 Arteriografie pulmonara pentru localizarea si evaloarea leziunilor
 Hiperleucocitoza
 Fibrinogen crescut
 Bilirubina crescuta
121
 LDH crecut
 Teste de coagulare si fibrinoliza
 Determinarea presiunii partiale a O2 si CO2 in sangele arterial
Atitudini si interventii
Obiective urmarite:
 Prevenirea mortii
 Ameliorarea modificarilor fiziopatologice si clinice provocate de accesul
embolic acut
 Reducerea si prevenirea hipertensiunii pulmonare provocata de accesul embolic
acut
Interventii
 Tratament de urgenta in servicii specializate
 Aplicarea unei conduite terapeutice agresive adecvate diagnosticului
 Examinari paraclinice corespunzatoare si supravegherea evolutiei
 Conduita terapeutica este totdeauna individualizata si bazata pe tratament
medical , tratament general si tratament chirurgical
Trtament
Tratamentul cu tombolitice este initiat de urgenta cu evaluarea riscului de
hemoragie .
 Se administreaza heparina sodica in bolus 5000 – 10.000 ui intravenos
 Administrare continua de heparina 400 – 500 ui pe kg corp in 24 – 48 ore
prin injectomat
 Se administreaza heparina discontinuu in functie de testele de coagulare
 Tratamentul dureaza 7- 10 zile
 Administrarea de anticoagulante orale timp de 3 – 6 luni
 Evloarea testelor de coagulare
Tratament general
 Repaus absolut
 Combatrea durerii
 Analgezice
 Oxigenoterapie
 Sustinerea circulatiei si a contractilitatii prin administrare de solutii perfuzabile
si vasopresoare ca dopamina si dobutamina
 Administrarea de antibiotice in caz de embolie septica
 Combaterea anxietatii
 bronhodilatatoare
Tratament chirurgical
 intreruperea caii venoase cave inferioare la cei cu embolii recurente
122
 embolectomie in situatii extreme
Cursul 3.6
Pleurezia purulenta - Empiem pleural
Pleurezia purulenta sau empiemul pleural consta din acumularea de puroi la
nivelul cavitatii pleurale. Poate cuprinde tot spatiul pleural - pleurezie purulenta
generalizata, sau ocupa o zona limitata din aceasta - empiemul localizat pleural.
Cele mai multe pleurezii purulente sunt asociate frecvent cu pleurezia
parapneumonica.
Exista trei stadii ale bolii: exudativa, fibropurulenta si de organizare. In faza
exudativa se acumuleaza puroiul.
Este urmata de stadiul fibrinopurulent, in care se creeaza pungi de puroi, iar in faza
de organizare sclerozarea spatiului pleural poate conduce la incarcerarea plaminului.
Simptomele pleureziilor purulente pot varia ca intensitate. Simptomele tipice

cuprind:
- tusea,
- febra,
- durerea toracica,
- transpiratiile
- scurtarea respiratiilor.
Hipocratismul digital poate fi prezent in cazurile de natura cronica.
123
Alte instrumete diagnostice cuprind:
- hemoleucograma,
- radiografia toracica,
- scanarea CT
- ecografia.
Diagnosticul de pleurezie purulenta sau empiem pleural este confirmat prin
toracocenteza, aspirarea de puroi franc sau fluid tulbure din spatiul pleural.
Empiemul toracic
Acesta se dezvolta ca acumulare de puroi franc in spatiul pleural Puroiul este vazut
dupa toracenteza sau orice procedura de drenaj a spatiului pleural si este
caracterizat drept gros, viscos si opac.
Empiemul apare mai ales in cadrul pneumoniei bacteriene.
Empiemul mai poate rezulta si prin alte cauze decit pneumonia bacteriana. Orice
proces care introduce patogeni in spatiul pleural poate conduce la empiem. Unele
dintre aceste cauze sunt urmatoarele:
 trauma toracica in 1-5% din cazuri
 ruptura unui abces pulmnar in spatiul pulmonar
 extensia unei infectii non-pleurale (mediastinite, infectii abdominale)
 fisura esofagiana
 contaminarea in timpul unei operatii toracice
 un cateter toracic - care reprezinta nidus pentru infectie.
Bacteriologie
- Streptococus pneumoniae
- Staphylococcus aureus
- Klebsilla,
- Pseudomonas
- Haemophilus
Factori de risc
124
Factorii de risc in dezvoltarea empiemului cuprind:
- virsta (copiii si persoanele in virsta),
- debilitatea,
- pneumonia care necesita spitalizare
- bolile comorbide cum este bronsiectazia, artrita reumatoida, alcoolismul,
diabetul si boala de reflux gastroesofagian.
Stadiile de dezvoltare a empiemului
Stadiul 1 exudativ
Inflamatia pleurala prin continuitate de la o infectie de vecinatate determina
cresterea permeabilitatii pleurei si colectarea unei mici cantitati de lichid.
Stadiul 2 - fibrinopurulent
Este caracterizat de invazia microorganismelor in spatiul pleural, inflamatia
progresiva si invazia semnificativa a polimorfonuclearelor. Cresterea depozitarii de
fibrina determina de asemenea loculatia spatiului pleural.
Stadiul 3 - de organizare
Se formeaza un strat pleural prin resorbtia fluidului si este asociat cu proliferarea
fibroblastelor care poate determina incarcerarea parenchimului.
Empiemul este definit de prezenta puroiului intrapleural si reprezinta o pleurezie
parapneumonica avansata.
Simptomatologie empiem aerob bacterian
 prezentarea clinica a pacientilor cu pneumonie bacteriana aeroba este similar cu
cel al pneumoniei bacteriene
 prezinta febra acuta cu durere toracica, productie de sputa si leucocitoza
 pleurezia parapneumonica complicate este sugerata de prezenta unei febre peste
48 de ore de la initierea terapiei antibiotice.
Simptomatologie empiem anaerobic
 pacientii prezinta boala subacuta
 au simptome de peste 7 zile
 aproximativ 60% dintre pacienti au scazut in greutate
 anemia este de asemenea frecventa
 cel mai multi pacienti au o igiena orala deficitara, sunt alcoolici sau au factori
care ii predispun la aspiratie recurenta.
Examen fizic
Cei mai multi pacienti sunt febrile cu tahipnee si tahicardie, frecvent aparind toxici
si indeplinind criteriile pentru sindromul de raspuns inflamator sistemic. Semnele de
pleurezie cuprind:
 scaderea sau absenta zgomotelor respiratorii
 matitate la percutie
 scaderea freamatului tactil
 evidentierea tensiunii si a deplasarii traheale contralaterale posibile in
pleureziile mari.
125
Evolutia bolii
Rata de mortalitate variaza in empiem de la 11-50%. Alti factori care complica
boala cuprind comorbiditatile cardiac si respiratorii, statusul imunosupresiv asociat cu
medicatia HIV si virsta.
Diagnostic
Radiografia toracica de profil arata de obicei prezenta unei cantitati semnificative
de lichid pleural
Ecografia poate fi folosita pentru a localiza fluidul pentru toracenteza.
Scanarea CT a toracelui cu contrat delimiteaza suprafata pleurala si loculatiile
fluidului.
Rezonanta magnetica este rar folosita in imagistica empiemului si a pleurezilor
avind un grad de diagnostic al empiemului moderat. Poate fi utila pentru evaluarea
ingrosarii membranei pleurale cind administrarea de material de contrast este
contraindicata.
Diagnosticul diferential se face cu urmatoarele afectiuni:
- abces pulmonar gigant,
- chist aerian supurat,
- chist hidatic corticalizat,
- cancer pulmonar excavat,
- supuratii pulmonare difuze,
- mezotelioame difuze,
- hernii si eventratii diafragmatice,
- tumori mediastinale,
- pericardite, mediastinite,
- diverticul esofagian,
- chist hidatic,
- hemotorax,
- hidaticotorax.
Tratament
Tratamentul pleureziilor parapneumonice se adreseaza controlului infectii si implica
frecvent drenajul fluidului plural si reexpansionarea plaminului afectat.
Terapia antibiotica
Selectarea terapiei antibiotice adecvate se bazeaza pe coloratia Gram si cultura
lichidului pleural.
Pacientul primeste 10-14 zile antibiotic intravenoase si pina cind nu mai este febril,
nu necesita suplimentarea oxigenului si raspunde la terapie.
Continuarea antibioticelor orale poate fi recomandata pentru inca 1-3 saptamini
dupa ameliorare dar nu este indicata pentru infectii mai putin complicate.
126
Se folosesc cefalosporine de a doua generatie: cefuroximul cu acoperire buna pe
majoritatea organismelor stafilococice si streptococice
In situatiile in care aspiratia sau infectia anaeroba este cauza pneumoniei se
foloseste clindamicina.
Vancomicina cind se suspecteaza sau confirma S.aureus meticilin-rezistent.
Drenajul terapeutic
Toracenteza diagnostica si drenajul pe tub sunt terapii eficiente in peste 50%
dintre pacienti.
Fibrinoliza pleurala
Numeroase studii au documentat eficacitatea fibrinoliticelor intrapleurale pentru a
trata tuburile de toracostomie blocate, a creste drenajul in pleureziile multiloculate si a
liza adeziunile.
Terapia chirurgicala
Pleureziile multiloculate, persistente, simptomatice pentru care terapia initiala a
fost intirziata vor necesita mai mult decit interventie conservatoare.
Toracotomia:
Acest regim de tratament este foarte eficient cu rata de succes de 95% la pacientii
cu pleurezii fibrinopurulente.
Chirurgia video-asistata toracoscopica - VATS:
Debridarea toracoscopica imita atent toracotomia deschisa si drenajul. Inlaturarea
mecanica a materialului purulent si ruperea adeziunilor poate fi usor atinsa prin
aceasta cale. VATS determina ameliorarea mai rapida a simptomelor, eliberarea
rapida din spital si semnificativ mai putin disconfort si morbiditate.
Drenajul prin toracotomie:
Studiile de decorticare si debridare arata eficacitate de 95% pentru empiemul in
stadiul fibrinopurulent.
Rezectia de coasta si drenajul deschis al spatiului pleural:
Aceasta procedura este recomandata doar cind pacientul este prea bolnav pentru a
tolera decorticarea. Rezectia a 1-3 coaste de deasupra cavitatii empiemului si
introducerea unui tub larg in cavitate care va drena intr-o punga de colostoma
reprezinta pasii procedurii.
Prognostic
Cei mai multi pacienti se recupereaza dar mortalitatea ramine aproximativ 10%.
Terapia antibiotica adecvata si drenajul precoce al fluidului pleural sunt cruciale
pentru recuperare. Aproximativ 25% dintre pacienti necesita interventie chirurgicala,
incluzind decorticare si drenaj deschis.
Cursul 3.7
PERICARDIOCENTEZA
127
Pericardiocenteza consta in aspirarea lichidului pericardic in exces din sacul
pericardic(pericardul contine in mod normal intre 10 si 50 ml de lichid steril).
SCOP:
Explorator , pentru stabilirea , analizarea si determinarea lichidului pericardic:
 viral
 microbian
 tuberculos
 neoplazic
 hemoragic
 inflamator,
 traumatic
Evacuator, drenarea excesului de fluid din cavitatea pericardica
Introducerea intrapericardica a unor droguri, in scop terapeutic , citostatice ,
antibiotice , corticoizi , substante cu efect sinfizant
Locul punctiei
 abord epigastric, subxifoidian la nivelul unghilui dintre varful apendicelui
xifoid si rebordul costal stang .Acul se introduce la un unghi de 45º fata de
planul frontal , cu varful acului orientat in sus si spre stanga (varful
omoplatului stang)
 abodul toracic apical , la nivelul spatiului V intercostal stang , la jumatatea
distantei (aproximativ 6 cm) dintre marginea stanga a sternului si linia
medioclaviculara . Acul se introduce perpendiclar fata de planul frontal
 abordul toracic apical jos, la nivelul spatiului VI intercostal stang , la 8cm
de marginea stanga a sternului. Acul se introduce perpendicular fata de
planul frontal.
 abord toracic parasternal drept , la nivelul spatiului V sau VI intercostal
drept , razant cu marginea dreapta a sternului, cu varful acului orientat in sus
si spre stanga ( varul omoplatului stang)
Contraindicatii
Absolute.
 incertitudine asupra diagnosticului etiologic al tamponadei (disectie de
aorta , ruptura cardiaca in cadrul unui infarct de miocard acut), pana la
obtinerea datelor de diagnostic imagistic
 conditii tehnice inadecvate sau personal necalificat
Relative
 diateze hemoragice
 tratament anticoagulant oral cronic
Materiale necesare
 monitor ECG si tensiometru
 masa sterila pentru instrumentar
128
 casoleta cu materiale sterile (comprese , tampoane)
 leucoplast
 instrumentar chirurgical ,porttampon ,pense
 dezinfectant pentru tegumente (alcool iodat ,betadina)
 echipament steril pntru medicul operator (halat , manusi ,masca , boneta)
 anestezic pentru anestzia locala Xilina 1% , 20 ml)
 seringi de unica folosinta (10 ml, 20 ml) cu ace
 robinet cu trei cai si conector steril din polipropilena
 canula sterila , lunga ( minim 10cm ) cu bizou scurt si lumen larg (16G)
 recipient pentru prelevari de laborator ( epubete sterile pentru prelevari
bacteriolgice , eprubete curate ,uscste , heparinate sau citrate pentru
examinri biochimice si citologice)
 medicatie de urgenta: xilina 1%, adrenalina , atropina
 trusa pentru resuscitare : balon pentru ventilatie , trusa de inubatie
orotraheala , defibrilator
Pregatirea psihica
 informare aupra manevrei
 explicarea tenicii
 consimtamantul scris (la cei inconstienti se obtine consimtamantul familiei
sau tutorilor legali)
 combaterea anxietatii
 sedare de scurta durata cu midazolam sau diazepam
Pregatirea fizica
 dezbracarea pacientului si imbracarea in echipament de spital
 se asigura transportul pacientului in functie de starea acestuia
 pzitionarea pacientului in functie de tehnica aleasa de catre medic ; de
obicei se pozitioneaza pacientul in decubit dorsal cu toracele ridicat la 60
de grade.
Efectuarea tehnicii
Asistentul medical:
 verifica conditiile de mediu (temperatura , umiditate luminozitate ,
asepsie)
 identifica pacientul
 verifica prescriptia in FO
 isi spala mainile si isi pune manusile
 aseaza pacientul in pozitia corespuzatoare
 dezbraca pacientul si il acopera cu campuri sterile
 conecteaza pacientul la monitor
 aranjeaza lumina lampii si inaltimea mesei sau patului pentru a oferii o
buna abordare
129
 scoate manusile,spala din nou mainile si pune alte manusi
 asesza materialul steril pe masa de instrumente aoperita cu un camp
steril
 administreaza medicatia indicata de catre medic (atropina SC cu 20 , 30
minute inainte de punctie pentru prevenirea reactiilor vagale , cu
agravarea hipotensiunii arteriale , bradcardie si asistola)
 administreaza oxigen pe sonda nazala / masca
 cateterizeaza o vena si monteaza o perfzie cu ser fiziologic
 pregateste campul operator prin asepsizare larga a tegumentelor
toracice
 servste medicul cu instrumentarul si materialle necesare
 ajuta medicul in timpul manevrei si ii ofera recipientii pentru colectare
 eticheteaza eprubetele si le trimite la laborator , specificand continulul si
felul examenului soliciat
 dupa prelevarea probei si evacuarea cantitatii dorite de lichid pericardic
canula poate fi extrasa sau poate fi lasata pe loc , cu fixarea la piele si
inchiderea robinetului pentru repetarea manevrei
 efectueaza pansamentul la locul de puncie
 supravegheaza bolnavul pe tot parcusul punctiei (TA, puls , starea de
constenta, si derivatia electrocardiografica de pemonitor)
Ingrijirea bolnavului dupa procedura
 asezarea bolnavuli confortabil in pat
 monitorizarea
 monitorizarea permanenta pentru a surprinde eventualele complicatii
 monitorizarea semnelor vitale la fiecare 15 minute, imeddiat dupa
manevra pana cand pacientul devine stabil
 se verifica periodic pansamentul
 se serveste pacientul la pat cu tot ce are nevoie
 se alimenteaza pacientul la pat , numai dupa ce este constient si si-a
reluat reflexul de degluitie, in cazul efectuarii anesteziei generale de
scurta durata
 se administreaza medicatia prescrisa de medic
Reorganizarea locului de munca

 colectarea materiaelor folosite conform precautiunilor universale
 se strange instrumentarul chirurgical , se decontamineaza si se se
dezinfecteaza se spala
 se indeparteaza mastile
 se spala mainile
Accidente/incidente
130
 adesea pericardioceneza pe ac nu este eficienta in drenajul lichidului ,
mai ales in hemopericard , cheagurile obstrueaza acul si fac drenajul
imposibil. In acest caz se impune drenajul chirurgical , cu oprirea
totodata a sursei de sangerare
 aparitia aritmiilor sau modificarea fazei terminale ST si T a
complexelor de baza ceea ce sugereaza leziune epipericardica
/miocardica, si impune retragerea usoara a acului
 aparitia in seringa a unui aspirat hemoragic, ce face ca sa se retraga usor
acul , intreuperea evacuarii (prin inchidere robinetului ), si verificarea
coagularii lichidului extras ( absenta coagularii dovedeste provenienta
aspiratului hemoragic din pericard, iar coagularea acestuia demonstreaza
aspirarea de sange proaspat , deci un accident)
Cursul 3.8
Ingrijirea pacientilor dupa interventii intratoracice

Ingrijirea acordata acestei categorii de pacienti are ca obiectiv:
 Asigurarea functionarii coordonate si armonioase a organelor
intratoracice
 Mentinerea capacitatii functionale a organelor intratoracice
 Tonusul mediastinal
 Restabilrea echilibrului mediastinal
Conditii habituale:
 Salon bine aerisit
 Bine luminat
 Pozitia semisezanda in pat pentru participarea muschilor acesorii
respiratorii la actul respirator
 Asigurarea oxigenoterapiei
Monitorizarea functiilor vitale din 30 in 30 de minute
 Puls
 TA
 Respiratie
 Temperature
Supravegherea operatiilor pe cord
Pozitia
 Seznda ,exceptie fac pacientii operati in hipotermie sau circulatie
extracorporeala care se pozitioneaza in decubit dorsal
Monitorizarea
 Pulsului
131
 Tensiunii arteriale
 Respiratiei
 Temperaturii
Supraveherea pacientului dupa anestezie generala
 Starea pupilelor
 Tonicitatea membrelor
Anizocoria ,paralizia extremitatilor , precum si alte semne neurologice aparute
dupa trezirea din narcoza ca : tulburari de vorbire , pledeaza pentru embolie
cerebrala .
Emboliile pot interesa si alte artere evidentiate prin semne ca:
 Paloarea regionala
 Temperatura mai scazuta local
 Lipsa pulsatiilor arteriale ale unui membru in raport cu celalalt
Supravegherea pacietilor operati pe cord mai vizeaza:
 Hemoragiile
 Pierderile prin drenaj
Supravegherea pacientilor tinuti in hipotermie controlata

Se urmareste sistematic:
 Temperatura
 Pulsul
 Respiratia
 Culoarea pielii
 Culoarea mucoaselor
 Culoarea unghiilor
 Diureza
Pentru masurarea temperaturii se folosesc termometre cu scara de gradatie care
incepe de la valoarea de 18 grade Celsius. Temperatura se masoara intrarectal , citirea
temperaturii se face fara a scoate termometrul din cavitate.
Mobilizarea pacientului operat pe cord se face numai in prezenta medicului.
Alimentatia
 In prima zi lichide
 Ziua a doua alimente usor digerabile
 Dupa restabilirea functiilor digestive se trece la alimentatia normala
 Pacientii operati pe esofag , nu au voie timp de trei zile sa isi inghita nici
saliva , ci sa o elimine intro scuipatoare.
132
 Efectuarea igienei cavitatii bucale de mai multe ori pe zi , prin clatirea
gurii cu o solutie dezinfectanta ,sau prin stergerea mucoaselor cu
glicerina boraxata.
 Alimentatia se face pe cale parenterala
 Din ziua a 4 a se incepe cu administrarea de lichide per os din 10 in 10
minute , cate o lingurita de ceai
 In zilele urmatoare se introduce in alimentatie , alimente de consistenta
pastoasa.
 In unele cazurri in cursul interventiei se introduce in duoden o sonda
duodenala prin care se introduce din ziua a doua din jumatate in jumatate
de ora cate 30 , 50 ml de lichide ( ceai cafea cu lapte , supa strecurata ,
etc.)
 Compensarea pierderilor de lichide se face parenteral
 Din a 3 a ,a 4 a zi se scoate sonda si se continua alimentatia pe cale orala.
Monitorizarea eliminarii
 Expectoratia
 Administrarea de mucolitice pentru favorizarea eliminarii
 Asiratia secretiilor bronsice daca eliminarea nu este posibila fiziologic
pentru asigurarea permeabilitatii cailor aeriene
Urmarirea semnelor de crestere a presiunii din cavitatea toracica
 Agitatie
 Tegumente palide
 Puls tahicardic
 Resiratie superficiala si frecventa
 Eventual bombarea regiunii supra si subclaviculare
Combaterea compresiunii toracice prin:
 Eliminarea exudatului , sangelui sau aerului prin punctie evacuatoare
continui
Prevenirea formarii aderentelor pleurale si limitarea capacitatii respiratorii prin
 Exercitii respiratorii , la inceput prin inspiratii profunde , executate mai
intai in aer liber , apoi cu obstacol prin strangerea usoara a buzelor
 Pentru copii se realizeaza prin unflarea unui balon prin tuburi de diverse
caliber
 Mobilizarea bratului de partea interventiei
 Mobilizarea pacientului dupa a 2 a , a 3 a zi dupa interventie.
Cursul 3.9
Pericardita constrictiva
133
Pericardul este reprezentat de seroasa care inveleste inima.Pericardul este
alcatuit din doua foite, una parietala si una viscerala intre care exista o cavitate
virtuala pericardica ce contine o pelicula fina de lichid care permite alunecarea una
fata de alta a celor doua foite .
Contractilitatea cardiaca , este proprietatea miocardului de a se contracta sub
actiunea factorilor excitanti. Contractia micardului se supune legii ,, totul sau nimic ,,
adica contractia miocardului este cu atat mai puternica cu cat intinderea fibrelor
cardiace este mai mare pe seama aportului de sange venos.
Se caracterizeaza prin sinfizarea transformarea fibroasa uneori calcificarea
pericardului. Sacul pericardic prezinta o ingrosare fibroasa sau fibrocalcara cu
simfizarea intro carapace rigida , inextensibila.
Cauze:
 Tuberculoza pare sa fie cauza prncipala
 Rar pericardita purulenta sau benigna
Este intalnita frecvent la tinerii de genul masculin
 Insuficieta umplere cu sange a ventricolilor datorita rigiditatii invelisului
pericardic
 Staza sanguina in venele cave cu cresterea presiunii venoase si micsorarea
debitului cardiac
Semne clinice:
 Tamponada cardiaca stanga sau dreata
 Tamponada stanga
 Predomina semnele stazei pulmonare
 Dispnee de efort
 Ortopnee
 Raluri de staza
 Edem pulmonar
 Tamponada dreapta
 Turgescenta jugularelor
 Hepatomegalia
 Ascita
 Semne periferice
 Puls rapid si mic
134
 Hipotensiune arteriala
 Presiune hepatomegalie
 Ascita care se reface repede dupa evacuare
 Edeme ale membrelor inferioare
Examenul radiologic precizeaza diagnosticul ,evidentiaza calcificarile pericardice
.
Electrocrdiograma si cateterismul dau indicatii suplimentare
Examenele de laborator indica hipoproteinemie si alterarea probelor hepatice
Neglijata pericardita costrictiva are prognostic fatal

 alterarea activitatii cardiace manifestata prin tahicardie si
hipotensiune arterala
 respiratie ineficienta manifestata prin dispnee si ortopnee
 perturbarea somnului manifestata prin somn insuficient cantitativ si
calitativ
 anxietate datorata anticiparii rezultatelor investigatiilor paraclinice
(ECG,ex. radiologic,ex de laborator, cateterism cardiac, CT,ex ecografic)
 alterarea mobilitatii datorita slabiciunii
 alterarea eliminarii datorita retentiei maniestata prin prezenta edemelor si
ascitei
Obiective de ingrijie
 oferirea catorva notiuni generala de anatomie si fiziologie , scurta descriere a
afectiunii
 tensiunea arteriala maxima sa aiba valori peste 90 mmHg
 pulsul sa nu prezinte frecventa mai mare de 80 batai pe minut
 sa prezinte tegumente si mucoase normal colorate, sa nu prezinte efort
respirator, satO2 sa nu scada sub 95%
 sa aiba un somn imbunatatit calitativ si cantitativ
 sa aiba incredere capacitatea sa psihica si sa accepte realitatea
 sa prezinte libertate de miscare
 sa aiba o eliminarea imbunatatita , sa nu mai prezinte edeme periferice
 sa accepte realitatea si sa fie constient ca viata poate sa aiba continuitate
chiar si pentru cei cu afectiuni cardiace
Interventii
 scurte informatii legate de anatomia si fiziologia cordului
 monitorizarea tensiunii arteriale si a frecventei si amplitudinii pulsului
 supravegherea coloratei tegumentelor si mucoaselor, monitorizarea SatO2
 asezarea in pozitie semisezanda sau sezanda cu coatele sprijinite pe o masauta
atasata la pat pentru usurarea respiratiei
 discutii incurajatoare privind valorile rezultatelor paraclinice
135
 regimul alimentar desodat
 suprimrea surselor de zgomot ,administrarea tratamentului medicamentos in
afara orelor de repaus nocturn , administrarea diureticelor dimineata ,
folosirea de remedii nefarmaceutice si farmaceutice pentru potentarea
somnului fiziologic
 sa faca deplasari scurte care pot fi creascute progresiv odata cu
imbunatatirii eliminarilor si a activitatii cardiace
 prezentarea de bolnavi cu aceeasi afectiune care au un regim de viata si
munca adaptat afectunii existente
Tratamentul :
 Regim hiposodat
 Diuretice
 paracenteza
 tonicardiace
 corectarea hipoproteinemiei
 tratamentul electiv il constituie interventia chirurgicala dupa stingerea
procesului evolutiv si inaintea aparitiei leziunilor hepatice
Stabilirea nevoilor de ingrijire

 de a avea o buna respiratie si circulatie
 de a elimina
 de a dormi si a se odihni
 de a se realiza
 de a invata cum sa-si pastreze sanatatea
Cursul 3.10
Traumatismele vaselor sanguine
Traumatismele arterelor
Contuziile arteriale
In functie de straturile parietale interesate se pot grupa :
a) contuzii adventicale – consecintele functionale sunt majore fiind incadrate
de Leriche sub denumirea de ,, stupoare arteriala ,, . Acestea au la baza un spasm
puternic si prelungit produs prin iritarea filetelor simpatico periarteriale .
b) contuzia parietala - intereseaza endoteliu si tunica medie . Consecintele
functionale sunt minime , in schimb modificarile morfologice pot avea consecinte
grave . Distrugerea endoteliului creaza conditiile declansarii trombozei locale , iar
ruperea tunicii medii poate fi punctrul de plecare in formarea unui hematom stenozant.
Clinic contuziile arteriale se exprima prin semen mai mult sau mai putin severe
de ischemie acuta periferica .
136
Tratamentul este medical :
 simnpatolitice
 antispastice
 antiagregante plachetare
Plagile arteriale
In cazul in care plaga arteriala exista in contextual unei plagi a tesuturilor moi de
vecinatate , manifestarea clinica va fi hemoragia externa cu character pulsatil ,
insotita de semen generale de sangerare mergand pana la soc hemoragic.
Atunci cand plaga arteriala apare intro contuzie a tesuturilor moi adiacente , ea
se poate exprima anatomo-clinic prin:
a) hematom disecant , sangele iesit cu presiune in afara vasului , va difuza prin
interstitiile conjunctive in lungul segmentului afectat . Se exprima clinic prin:
 dureri
 impotenta functionala partiala
 fenomene de ischemie periferica
b) hematom pulsatil , sangele arterial se acumuleaza intrun spatiu interstitial
bine delimitat , inextensibil . Caracteristicile sunt pulsatilitatea leziunii si posibilitatea
perceperii la auscultatie a unui suflu sisto- diastolic .
c) fistula arteriovenoasa , consecinta a lezarii concomitente a venei sale
satellite , cu instalarea unei comunicari directe intre acestea . Clinic bolnavul acuza
greutate in membrul afectat , edeme , parestezii , uneori crampe musculare cu caracter
de claudicatie intermitenta .La palpare se percepe un tril sistolic iar la auscultatie
suflu sistolic la acelasi nivel.
Tratamentul plagilor arteriale este chirurgical . Hemostaza se poate realize prin
ligature , sutura laterala sau termino-terminala , auto sau hetero-grefe. Simultan se va
corecta socul hemoragic daca exista , prin administrarea de sange , solutii perfuzabile ,
solutii macromoleculare.
Traumatismele venelor
Au o simptomatologie mai putin dramatica.
In urma contuziilor manifestarile clinice sunt secundare complicatiilor evolutive
posibile : tromboze sau flebite . Plagile venelor superficiale se insotesc de hemoragie
externa , exista de asemenea riscul emboliei gazoase pentru plagile venelor regiunii
cervicale la nivelul carora se manifesta intermitent presiune negativa.
Tratamentul plagilor venoase consta de regula in ligaturarea vasului afectat ,
singurele contraindicatii de ligature sunt vena cava inferioara deasupra vaselor renale
si venele jugulare interne , bilateral.
Cursul 3.11
EXPLORARI CHIRURGIE TORACICA SI CARDIOVASCULARA
137
Participarea asistentului medical la efectuarea radiografiei pulmonare standard
Este un examen radiologic static care permite vizualizarea prin „transparenţă” a
plămânilor, în principal, dar şi a conturului inimii precum şi a oaselor cutiei toracice
(coaste şi claviculă).
Indicaţii și Contraindicaţii
Indicații
- în caz de simptome pulmonare persistente (tuse, expectoreţie);
- hemoptizie ;
- bilanţul preoperator;
- localizarea exactă a punctului pentru toracocenteză în caz de pleurezie închisă;
- viraj tuberculinic la Reacţia Mantoux.
Contraindicaţii
- gravide.
Principii tehnice
Pentru a reda transparenţa structurilor pulmonare şi bronşice, clişeele radiografice
vor fi efectuate cu raze X (Roentgen) de intensitate mică.
Radiografia pulmonară se face din două incidenţe: din faţă, în timpul inspiraţiei şi
apoi din profil în condiţii de obscuritate.
Pregătirea pacientului:
138
- se dezbracă în regiunea superioară a corpului;
- se îndepărtează obiectele metalice de la gât care pot da false imagini;
- se explică în mare în ce constă procedura, pentru a obţine colaborarea
pacientului;
- se cere pacientului să execute comenzile medicului radiolog atunci când i se cere
(să inspire profund, să rămână în apnee, să-şi schimbe poziţia).
Interpretarea rezultatelor
Rezultate normale
Interpretarea clişeului este făcută de medic la negatoscop (un panou iluminat
electric).
Pe negatoscop, structurile mai puţin dense apar colorate în negru, iar
structurile dense (oasele) apar în alb.
Se apreciază: conformaţia toracelui, înclinaţia şi spaţiile intercostale, silueta
mediastinală, transparenţa pulmonară.
Rezultate patologice:
- opacităţi (infiltrate) în masă – în pneumopatii virale, TBC pulmonară;
- opacităţi segmentare –în pneumonie,atelectazie;
- epanşamente (lichide) pleurale –în pleurezii purulente, serofibrinoase,
hemotorax;
- transparenţe difuze –în emfizemul pulmonar;
- transparenţe localizate –în caverne tuberculoase drenate, în pneumotorax.
Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei
Este un examen endoscopic ce constă în explorarea mucoasei traheei şi a bronhiilor
cu ajutorul unui endoscop ce conţine fibre optice (bronhofibroscop).
Indicaţii și contraindicaţii:
Indicaţii
- hemoptizie;
- expectoraţie prelungită sau sanguinolentă;
- corpi străini intrabronşici;
- tumori mediastinale
Contraindicaţii:
- alergie la anestezicele locale;
- tratamente anticoagulante în curs.
Incidente şi accidente:
- accidente alergice la anestezicele locale;
- agitaţia pacientului şi întreruperea examenului prin intoleranţă la bronhoscop.
Principii generale:
- se utilizează bronhoscoape flexibile, de calibru mic, bine tolerate de pacient,
care permit o explorare profundă;
- examinarea se face într-o cameră specială după ce pacientului i s-a efectuat
aenestezia locală.
139
Pregătirea materialelor
Se vor pregăti materialele respectând regulile de asepsie:
- bronhoscopul cu anexele sale (pense pentru prelevări de ţesut, pentru
îndepărtarea corpilor străini) sterile;
- recipiente sterile etichetate cu numele pacientului pentru prelevări de secreţii
bronşice;
- un vaporizor cu xilină pentru anestezia faringolaringiană;
- medicamente pentru intervenţie rapidă în caz de şoc;
- seringi şi ace de unică folosinţă.
Pregătirea pacientului:
- se explică pacientului scopul și derularea procedurii;
- se obţine consimţământul informat.
Participarea asistentului medical la efectuarea bronhofibroscopiei
- se cercetează testele de coagulare şi se administrează, la indicaţia medicului,
hemostatice pentru a preveni hemoragia în caz de prelevare de ţesut bronşic;
- se instruieşte pacientul să rămână “à jeun” şi să nu fumeze în dimineaţa
examinării;
- se administrează premedicaţia conform indicaţiei medicului: antitusive,
antisecretorii, anxiolitice / tranchilizante (cu condiţia ca pacientul să nu aibă
glaucom sau adenom de prostată, fiindcă conţin atropină şi produc midriază şi
retenţie de urină);
- se îndepărtează protezele dentare, dacă există;
- se introduce fibroscopul pe gură (după anestezia faringo-laringiană) sau pe una
din fosele nazale;
- medicul priveşte pe monitor imaginea internă mărită a căilor respiratorii şi
dictează modificările;
- asistentul medical notează pe buletinul de analiză modificările identificate de
medic;
- se fac prelevări de secreţii pentru examen bacteriologic, citologic, biochimic şi de
ţesut pentru examen anatomopatologic.
Îngrijirea pacientului după procedură:
- Se insistă ca pacientul să nu bea nimic 2-3 ore după examen fiindcă există riscul
unei căi false din cauza anesteziei;
- Se supraveghează tusea şi expectoraţia, pentru a surprinde o eventuală
hemoptizie;
- Se observă culoarea tegumentelor şi se măsoară frecvenţa respiraţiei şi pulsului.
140
Tomografia computerizată toracică
Este un examen radiologic cu sau fără substanţa de contrast, care oferă secţiuni
transversale ale peretelui şi organelor intratoracice pe baza cărora se pot diagnostica o
serie de afecţiuni ne dectabile pe radiografia toracică standard.
Pot fi evidenţiate:
- calcificări mici de artere coronare;
- anevrismul de aortă;
- tromboembolismul;
- limfadenopatii hilare sau mediastinale.
Pregătirea pacientului
- pacientul nu mănâncă înainte de examen;
- pacientul stă nemişcat în timpul examenului;
- procedura durează 60 - 90 minute ;
141
- poate apărea senzaţia de claustrofobie la intrarea în aparat;
- dacă se administrează substanţa de contrast, se montează o linie venoasa,
pacientul este avertizat asupra senzaţiei de căldură;
- în timpul examenului, ascultă indicaţiile celui care face înregistrarea.
Îngrijirea pacientului după procedură
- nu sunt necesare îngrijiri speciale;
- dacă s-a folosit substanţa de contrast, este sfătuit să bea multe lichide.
Înregistrarea electrogramei în repaus şi în efort
Electrocardiograma (EKG) înregistrează activitatea electrică a miocardului cu
ajutorul unor electrozi care captează polarizarea şi depolarizarea atriilor şi
ventriculelor.
Asistentul medical realizează înregistrarea, interpretarea fiind făcută de către medic.
Tipuri de electrocardiogramă
- electrocardiograma simplă;
- electrocardiograma de efort;
- monitorizarea Holter.
a) Electrocardiograma simplă
Pregătirea pacientului
- se informează pacientul ca înregistrarea nu comportă nici o gravitate și
nu e dureroasă;
- este rugat să colaboreze urmând întocmai recomandările asistentului medical;
- este așezat în decubit pe o canapea, bratele fiind lejer întinse pe lângă corp;
- membrele inferioare sunt întinse uşor depărtate, pentru ca electrozii să nu se atingă
între ei;
- legătura între pacient şi aparat se face prin cabluri de culori diferite
.Înregistrarea electrocardiogramei
- se fizează electrozii pentru înregistrare;
- pentru realizarea unui contact bun între tegument şi electrozi, aceştia se ung cu un
gel bun conducător de electricitate;
- montarea electrozilor se face astfel:
- la nivelul membrelor
- roşu – mâna dreaptă ,
- galben – mâna stângă
- verde – picior stâng
- negru – picior drept
- în zona procedurală, fixarea se face astfel:
-V1(rosu) – numit punct parasternal drept situat în spațiul IV intercostal,
pe marginea dreaptă a sternului;
- V2(galben) – punctul parasternal stâng , situal în spaţiul IV intercostal ,
pe marginea stângă a sternului;
- V3(verde) – situat între punctele V2 şi V4;
142
- V4(albastru) – situat în spaţiul V intercostal pe linia medio-claviculară
stângă;
- V5(indigou) – situat la intersecţia de la orizontala dusă din V4 şi
linia axilară anterioară stângă;
- V6(violet) – situat la intersecţia dintre orizontala dusă din V4 şi linia
axilară mijlocie stângă.
Se înregistrează :
- 3 derivaţii bipolare standard notate cu D1 , D2 , D3;
- 3 derivaţii unipolare ale membrelor aVR , aVL , aVF;
- 6 derivaţii precordiale V1 , V2 , V3 , V4 , V5 , V6;
- după ce pacientul se linisteşte , se face întâi testarea aparatului şi apoi înregistrarea
propriu-zisă
- dacă aparatul înregistrează corerct, se trece la efectuarea examenului propriu-zis;
- pacientul este avertizat când trebuie să rămână în apnee;
- electrocardiograma este o succesiune de:
- unde notate convenţional cu litere : P , Q , R , S , T , U
- segmente – distanţa dintre 2 unde : PQ , ST
- intervale –(unda + segment) notate QRS, PQ , QT , TP
Pe electrocardiogramă se notează:
- numele şi prenumele pacientului;
- vârsta, înălţimea, greutatea;
- medicaţia folosită (care influenţează înregistrarea);
- data şi ora înregistrării;
- semnătura celui care e înregistrat ;
Înterpretarea electrocardiogramei este de competenţa medicului
143
144
Indicaţii :
- angină pectorală;
- suspiciune de infarct sau pericardită;
- aritmii;
- evaluare în cadrul testului de efort;
- monitorizarea evoluției și a unor tratamente.
b) Electrocardiograma de efort
Este un examen realizat sub supravegherea medicului, care poate fi asistat de un
asistent, şi are rolul de a identifica insuficienţa coronariană care se manifestă la efort.
Pacientul este informat cu privire la modul de desfăşurare a testului.
Efectuarea procedurii
- se montează electrozii;
- se face mai întâi o electrocardiogramă simplă;
- este pus apoi să pedaleze o bicicletă ergonomică sau să meargă pe un
covor rulant;
- programul durează în mod normal 20 - 30 minute;
- în timpul efortului se înregistrează ECG, presiunea arterială
- pacientul să aibe îmbrăcăminte lejeră;
- nu fumează înainte de test ;
- mănâcă cu 2 ore înainte de test;
- comunică medicului tratamentul care l-a luat în ziua respectivă;
- pacientul este sfătuit să anunţe orice manifestare în timpul examenului:
durere, palpitaţii, jenă respiratorie
Monitorizarea electrocardiografică ambulatorie (Holter)
Holterul permite înregistrarea activităţii cardiace timp de 24h prin intermediul unor
electrolizi montaţi pe toracele pacientului şi legat de o cutie pe care acesta o poartă tot
timpul cât durează inregistrarea.
Examenul este foarte important pentru înregistrarea fenomenelor paroxistice care
apar sau dispar brutal: aritmii, modificări ischemice.
Permite aprecierea efectelor tratamentului cu antiaritmice.
Montarea electrozilor
- se îndepărtează pilozitatea, dacă este necesar;
- se pun electrozi având grijă să fie bine montaţi, pentru a limita cât mai mult
parazitarea înregistrării;
- se verifică dispozitivul de înregistrare;
- se declanşează înregistrarea.
Instruirea pacientului în timpul înregistrării
- pacientul are obligaţia să supravegheze cutia apratului în timpul celor 24ore;
- nu face duş;
- duce o viaţă normală/obişnuită tot timpul înregistrării;
- pe o hârtie specială se înregistrează din oră în oră toate manifestările particulare:
145
palpitaţii, oboseală mare, efort mare;
- pacientul notează toate activităţile efectuate şi toate evenimentele la care
participă în 24ore;
- nu trebuie să folosească aparatura electrică sau electronică (aparat de ras)
deoarece modifică traseul ECG.
Interpretarea rezultatelor se face de către medic, la sfârșitul înregistrării (dupa 24 ore).
146

Cursuri Chirurgie II-2

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursuri Chirurgie II-2

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cursul 1.

Organele anexe ale ochiului

Organele de miscare ale ochiului

Organul de conducere a influxului nervos optic

Explorarea capacitatii vizuale

• Optotipul SNELLEN = un tablou ce contine 10 randuri , iluminat electric pe

Persoana examinata se aseaza la o distanta de 5 m de optotip .Ochii se examineaza

Oftalmoscopia directa = atunci cand fundul de ochi se vede direct , apropiind

Diagrama camp vizual

• Simtul cromatic = controlul perceptiei culorilor prin folosirea unor tabele

Prioritati de ingrijire a pacientilor cu afectiuni ale pleoapelor

Ulciorul (orgeletul~ hordeolum) = inflamare supurativa a

Dacrioadeniata poate fi acuta sau cronica

Corneea reprezinta portiunea anterioara a tunicii externe , este

Keratitele supurative in procesul evolutiv , procesul inflamtor al

Stafilomul cornean , cicatricea intinsa a corneei care se consolideaza

Keratita nesupurata superficiala

Keratitele nesupurate profunde

Tratamentul keratitelor supurate profunde este etiologic si consta

Ingrijiri pre si postoperatorii ale pacientilor

Diagnosticul afectiunii este stabilit de catre medicu oftalmolog in cadrul unei

Interventii proprii si delegate

Glaucoul congenital este o forma de glaucom infantil care apare la copilul

 pacientul sa aiba o stare generala imbunatatita trepat

Interventii proprii si delegate

Examenul fundului de ochi constituie una dintre investigatiile de baza

Fundul de ochi de gradul I

Fundul de ochi de gradul III stadiul de retinopatie hipertensiva

La examenul fundului de ochi se observa retina subtiata , acoperita de

Notiuni generale privind ingrijirea ochilor

- Cefaleea , lacrimarea ochilor dupa o activitate prelungita a

Medicamente folosite in tratamentul oftalmologic si modul lor de

Pentru efectuarea tratamentului oftalmologic se folosesc medicamente

Medicamente care se aplica local

Substante vasodilatatoare si vasoconstrictoare

Adrenalina 1‰ simpla sau in amestec cu novocaina , prelingeste si

Sulfatiazolul in solutie apoasa 5% , se recomanda solutie recent

Substante care dilata sau micsoreaza pupila

Midriaticele (dilatatoarele de pupila) sunt folosite in examinarea

Semnele obiective (cele observate de pacient):

Tratamentul profilactic necesită izolarea persoanelor suspecte si contactilor,

Interventii proprii si delegate

• Saloanele bolnavilor trebuie sa fie bine aerisite

Instrumaente si aparate utilizate in ORL

Oglinda frontala , speculul nazal, speculul auricular , stiletul pentru vata

Pentru examinarile curente , pacientul se aseaza , pe un scaun cu speteaza inalta ,

Este metoda de explorarea endocavitara prin care se examineaza cavitatile foselor

Pentru a nu se aburii oglnda din cauza diferentei de temperatura , se incalzeste

Tehnica rinoecopiei anterioare

Examinarile de finete sau pe conducte inguste (la copii) se realizeaza cu ajutorul

• bolnavul asezat pe scaun , dupa instalarea anesteziei ,

• Laringoscopia directa , in timpul examinarii pacientul se aseaza in decubit

Examinarea necesita o pregatirea prealabila si consta in administrarea inainte cu

• Radiografia sinusurilor ,sinusurile normale apar pline cu aer si contrasteaza cu

Prioritati de ingrijire a pacientilor cu afectiuni nesupurative si supurative ale

Otita medie supurata

Otomastoidita supurata acuta

Apare in cadrul imbolnavirii acute a canalelor semicirculare din labirint in

Interventii proprii si delegate:

Tamponamentul nazal posterior

Interventii proprii si delegate

Formatiuni limfoide , situate in rinofaringele posterior , atunci cand se

Ingrijiri speciale acordate pacientilor