Sunteți pe pagina 1din 73

INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI

OFTALMOLOGICE
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
Analizatorul vizual
 segment central:
nervul optic ,neuronii
talamocorticali si aria
striata a lobului
occipital
 segment periferic:
globul ocular si anexele
sale.
Globul ocular- 3 tunici; dinspre
exterior spre interior:
tunica externa(stratul fibros)
 posterior- sclera, alb-sidefie
 anterior - cornee,transparenta
tunica medie(stratul vascular):
 posterior-coroida
 anterior-iris, corp ciliar
tunica interna(stratul nervos):
 retina: - fotosensibila si
raspunde receptia si
transmiterea stimulilor
luminosi in influxul nervos
CAMPUL VIZUAL
 Câmpul vizual reprezintă aria care
poate fi cuprinsă de ochi când acesta
priveşte fix înainte. Evident, câmpul
vizual este limitat superior de arcada
sprâncenoasă, medial de piramida
nazală iar inferior de pomeţii obrajilor.
Lateral câmpul vizual este deschis, el
putând trece de 110 grade. Datorită
dispunerii diferite a celulelor cu conuri
pe suprafaţa retinei, câmpul vizual este
diferit pentru cele 3 culori
fundamentale
EXPLORAREA FUNCTIONALA A
ANALIZATORULUI VIZUAL
1.EXAMENUL ANATOMIC
 Se realizeaza la
lumina zilei, iluminat
lateral si se examineaza
pleoapele, genele,
conjunctiva.
 Se evidentiaza corpii
straini.
 In camera obscura se
examineaza cornea,
camera anterioara, irisul,
pupila si cristalinul.
EXPLORAREA FUNCTIONALA A
ANALIZATORULUI VIZUAL
2.DETERMINAREA ACUITATII
VIZUALE
 Se determina cu ajutorul
OPTOTIPULUI ( A B C 1 2 3 W
E M ) pt. distanta care cuprinde:
litere, cifre si semne de diferite
marimi.
 Persoana de examinat va fi
asezata pe un scaun la 5m distanta de
OPTOTIP.
 Acuitatea vizuala se determina
pe rand la fiecare ochi, incepand
intotdeauna cu ochiul drept.Ochiul
stang se acopera cu un triunghi negru.
 Pt. un ochi normal trebuie sa fie
vazut si citit ultimul rand.
 Acuitatea vizuala se considera
normala cand este egala cu 5/5(adica
1)la fiecare ochi.In aceasta situatie
ochii sunt EMETROPI.
EXPLORAREA FUNCTIONALA A ANALIZATORULUI
VIZUAL
3.DETERMINAREA CAMPULUI VIZUAL
 Campul vizual este spatiul pe care-l
cuprinde ochiul in timp ce priveste un
punct fix.
 Se masoara cu ajutorul unui aparat
denumit PERIMETRU
COMPUTERIZAT:
 Ochiul pacientului apare pe monitorul
calculatorului tot timpul examinării şi
este controlat vizual de către
examinator. Modificarea poziţiei
pacientului care atrage după ea vicierea
rezultatelor este semnalizată de către
aparat şi se opreşte testarea până la
reluarea poziţiei corecte
 Posibilitatea măsurării pupilei în orice
moment din timpul examinării , înainte
sau după .
EXPLORAREA FUNCTIONALA A
ANALIZATORULUI VIZUAL
4.DETERMINAREA SIMTULUI CROMATIC
 Examineaza capacitatea pacientului de a distinge culorile. Se face
cu ajutorul unor cartoane colorate.Pt. profesiunile obisnuite limitele
fiziologice ale simtului cromatic sunt distingerea culorilor: rosu ,
galben, verde si albastru de la 75cm distanta de ochi.
 Examenul simtului cromatic permite depistarea pacientilor cu
dificultati cromatice si ajuta de asemenea la diagnosticarea
neuropatiilor optice.
EXPLORAREA FUNCTIONALA A
ANALIZATORULUI VIZUAL
6.TONOMETRIA OCULARA:
 T.O. = tehnica prin care se
măsoară tensiunea globilor
oculari cu ajutorul
TONOMETRULUI
 · tonometrul se aplică pe
cornee după anestezie
prealabilă
 · valori fiziologice = 14-20
mmHg
 · valori crescute (peste 22
mmHg) in glaucom
 · valori scăzute in: - uveite
 diabet zaharat
 tulburări hidroelectrice
 tulburări acidobazice
8.OFTALMOSCOPIA( examenul
fundului de ochi)
 Examinarea se face intr-o
camera obscura cu ajutorul
OFTALMOSCOPULUI care
mareste elementele de 15 -20 de
ori.
 Prin oftalmoscopie directa
se examineaza corpul vitros,
retina , pata oarba , pata galbena
si vasele retiniene.
 Pt. examinarea fundului de
ochi (f.o.) este necesar ca pupila
sa fie dilatata.In acest scop se va
distila una, doua picaturi de
HEMATROPINA 1% sau
MIDRIUM in sacul conjunctival
cu 30min. inainte de examinare.
 9.BIOMETRIA este o
investigatie care
masoara lungimea
antero-posterioara a
globului ocular cu
ajutorul ultrasunetelor.
Datele biometrice si
keratometrice permit
calcularea puterii
dioptrice a implantului
de cristalin in operatiile
de cataracta.
 10.PAHIMETRIA ULTRASONICA are ca scop
masurarea grosimii corneene cu ajutorul
ultrasunetelor. Este utilizata pentru corectarea
tensiunii oculare si in chirurgia refractiva.
 11.CAMPIMETRIA computerizata masoara
sensibilitatea retiniana si ajuta la stabilirea
diagnosticului in glaucom, in afectiuni ale nervului
optic si boli retiniene.
 12.TOMOGRAFIA DE COERENTA OPTICA este un
instrument care realizeaza sectiuni optice la nivelul
retinei si aduce date importante in depistarea si
urmarirea glaucomului, in retinopatia diabetica si
degenerescenta maculara legata de varsta.
13.TOPOGRAFIA CORNEANA computerizata
reprezinta investigatia de electie in stabilirea
indicatiilor si contraindicatiilor in corectarea
viciilor de refractie cu ajutorul laserului cu
excimeri. Aceasta analiza evalueaza suprafata si
grosimea corneei sub forma unei harti si a unor
parametri care vor fi folositi in tratamentul laser.
 14. ECOGRAFIA examineaza globii oculari pe plan
anatomic.
 Ultima generatie de scanner B de înaltã rezolutie cu
ultrasunete folosite in oftalmologie:
15.RETINOFOTOGRAFIE DIGITALA (RF)
 Aceasta este o investigaţie prin care se obţin imagini ale fundului de
ochi (se realizează fotografierea în timp real) şi care aduce detalii
privind reţeaua vasculară retiniană, nervul optic, structura coroidei sau
starea fibrelor optice şi a zonei foveolare.
16.ANGIOFLUOROGRAFIE (AFG)
 Explorare oftalmologică funcţională ce are drept scop vizualizarea
vaselor coroidiene şi retiniene, precum şi a leziunilor fundului de ochi,
evidenţiate dupa injectarea intravenoasă a unei substanţe fluorescente.
Se preiau ulterior zeci de imagini care permit înţelegerea
funcţionalităţii (normale sau patologice) structurilor de la nivelul
fundului de ochi.
 RF şi AFG sunt importante în diagnosticarea, aprecierea evoluţiei şi
tratamentul tuturor olilor grave retiniene cu potenţial de pierdere de
funcţie vizuală, cum ar fi:
 degenerescenţa maculară senilă în forma umedă
 retinopatia diabetică
 boli vasculare retiniene etc.

RF - ochi sănătos RF - ochi bolnav


17.EXAMENE DE LABORATOR:
 -din sange:-glicemie ,uree,TQ,TH,hemograma (în
vederea pregatirii preoperatorii)
 -secretie conjunctivala – pentru examen bacteriologic
si antibiograma
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
SCADEREA ACUITATII VIZUALE
 scaderea brusca poate fi cauzata de traumatisme oculo-
orbitale ,plagi,corpi straini intraoculari,arsuri etc.
 este insotita de lacrimare,fotofobie si semnele locale ale
traumatismului.
 Cauze netraumatice ale scaderii acuitatii vizuale:
 glaucomul acut
 intoxicatii cu alcool metilic
 nevrita nervului optic
 embolia arterei centrale a retinei
 scaderea lenta si progresiva a vederii este întalnita în
cataracta,leziuni retiniene
 scaderea progresiva a vederii de aproape este întalnita în
presbitie.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 CECITATE:- disparitia vederii.(orbirea)
 DUREREA
 de intensitate diferita: jena oculara,arsura ,durere
acuta
 se poate asocia cu scaderea acuitatii viziale cu miscari
ale globilor oculari,cu eruptie veziculara în Zona
Zoster
 MODIFICAREA PUPILEI
 midriaza – dilatarea pupilei
 mioza - micsorarea pupilei
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 FOTOFOBIA:-reprezinta intoleranta fata de lumina,
pacientul sta cu spatele la lumina.
 Cauze: - migrene
 - menimgite
 - encefalite
 - tumori cerebrale
 DIPLOPIA:- vedere dubla –apare în paralizia muschilor
globului ocular, creierul percepand doua inagini distincte.
 Cauze:- leziuni ale ochiului ( cornee,cristalin,retina)
 -leziuni ale nervului optic
 - psihice
 - cecitate diurna în cazul perioadelor lungi
petrecute în întuneric sau boli infectioase si avitaminoze.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 TULBURARILE DE REFRACTIE
 Notiuni de refractie
Modificările pe care mediile şi suprafeţele refringente ale ochiului
(privit ca un sistem optic, alcătuit din mai multe lentile convergente) le
imprimă unei raze de lumină constituie starea de refracţie oculară.
Unitatea de măsură a convergenţei sistemului optic este dioptria.
Globul ocular este un mediu cu o refringenţă totală de 65 dioptrii.
Mediile refringente sunt:
•Corneea: 45 dioptrii
•Umoarea apoasa
•Cristalinul: 20 dioptrii
•Corpul vitros
 Datorită acomodaţiei, ochiul poate vedea clar şi la distanţă şi de
aproape. În procesul acomodaţiei intervine cristalinul, singurul
constituent al ochiului care îşi poate modifica puterea de refracţie în
funcţie de obiectul privit.
Refracţia normală = Emetropie
- când focarul principal al razelor ce vin de la infinit se formează pe
retină, dând naştere unei imagini clare, reale.
Refracţia anormală = Viciu de refracţie = Ametropie
AMETROPII
 MIOPIA - viciul de refractie in
care imaginea obiectelor
asezate la infinit se formeaza
inaintea retinei. Corectarea
acestui defect se face cu lentile
divergente (-), destinate să
readucă imaginea pe retină.
 HIPERMETROPIA - este viciul
de refractie in care imaginea
obiectelor asezate la 5m nu se
formeaza pe retina ci inapoia ei,
imaginea este stearsa slaba.
Corecţia se face cu lentile
convergente (+) şi prin exerciţii
vizuale sistematice.
AMETROPII
 Astigmatismul viciul de
refractie cauzat de defectiuni in
conexitatea corneei care fac ca
razele luminoase sa se
concentreze pe retina in puncte
diferite.
 se caracterizeaza prin faptul ca
imaginea nu se formeaza si se
concentreza pe retina intr-un
focar unic, ca in cazul unei
refractii normale, ci apare in mai
multe focare situate la diferite
distante de fovee, dand nastere
unei imagini deformate.
AMETROPII
 Anizometropie – condiţia în care ambii ochi
prezintă vicii de refracţie, însă viciul de la un ochi
este diferit de cel de la ochiul celălalt.
Din punct de vedere clinic, anizometropia poate fi:
 Mică: <2D
 Mare: >2D
 Ea mai poate fi clasificată şi după acuitatea vizuală,
după viciul de refracţie (hipermetropică sau
miopică), după etiologie (înnăscută sau câştigată)
şi după asocierea cu ambliopia („ochiul leneş”).
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 Tulburari ale acomodatiei
si convergentei
Presbiopia (presbitismul)
este o tulburare de refracţie
fiziologică datorată alterării
progresive a acomodaţiei,
care apare în jurul vârstei de
40-45 de ani. Este rezultatul
îmbătrânirii normale a
cristalinului, care îşi pierde
lent elasticitatea şi implicit
puterea acomodativă.
MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 STRABISMUL este o afectiune oculara
in care axele celor doi ochi nu sunt
paralele (ochii nu privesc in aceeasi
directie).
 poate fi:
 Orizontal
-convergent, cand ochii sunt deviati spre
nas
-divergent, cand ochii sunt deviati catre
ureche
 Vertical
-cand un ochi este mai sus si celalalt mai
jos
 Combinat cand o deviatie orizontala se
asociaza cu o deviatie verticala.
Strabismul poate fi manifestat tot timpul
sau intermitent.
Exista si alte forme mai rare de strabism
in care ochii apar nealiniati doar in
anumite pozitii ale privirii. Uneori acest
tip de strabism determina o pozitie
vicioasa a capului.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU VICII DE
REFRACTIE
 Viciile de refractie sunt afectiuni ale ochiului,
constand intr-un deficit al dioptrului ocular ce se
manifesta prin scaderea acuitatii vizuale,
corectabila prin dioptrii.
 Viciile de refractie sunt: miopia, hipermetropia si
astigmatismul.
 Un capitol aparte il reprezinta Presbiopia, care se
manifesta tot printr-o scadere de vedere numai la
aproape, corectabila prin ochelari, dar care nu e un
viciu de refractie propriu-zis, ci este rezultatul
scaderii puterii de acomodatie a cristalinului dupa
varsta de 40 de ani.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU VICII DE
REFRACTIE
 CIRCUMSTANTE DE APARITIE ( cauzele viciilor de refractive ):
 -Miopia apare in copilarie prin asezarea incorecta a obiectelor de scris –
citit;
 -Astigmatismul, Strabismul pot fi congenital.

 MANIFESTARI DE DEPENDENTA ( semne si simptome ):


 -In MIOPIE- pacientul pt. a vedea obiectele trebuie sa le aduca in
apropierea ochiului.
 -In HIPERMETROPIE, PRESBITISM – pacientul vede slab obiectele
apropiate ( 25-30cm ) si are tendinta de a le departa de ochi.
 -In ASTIGMATISM pacientul are imagini deformate ale obiectelor.
 -In STRABISMUL NEPARALITIC – copilul nu prezinta vedere dubla
dar prezinta riscul pierderii vederii unuia dintre ochi ( cel
neintrebuintat ).
 -In STRABISMUL PARALITIC – pacientul prezinta vedere dubla.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU VICII DE
REFRACTIE
 PROBLEMELE PACIENTULUI:
 -comunicare ineficienta la nivel senzorial - vizual;
 -anxietate;
 -risc de izolare sociala;
 -posibil deficit de autoingrijire;
 -posibil deficit de cunostinte;
 -scaderea stimei de sine.
 DIAGNOSTIC DE NURSING:
 Comunicare ineficienta la nivel sensorial - vizual din
cauza problemelor de vedere manifestata prin vedere dubla
sau aducerea obiectelor aproape de ochi etc.
 Anxietate in legatura cu viciul de refractie,
manifestata prin agitatie, neliniste, izolare sociala.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU VICII DE
REFRACTIE
 OBIECTIVE:
 -exprimarea compliantei pacientului fata de
investigatii si tratament;
 -recuperarea/corectarea vederii centrale;
 -reluarea activitatilor curente in siguranta;
 -dobandirea de deprinderi si cunostinte legate de
autoingrijire;
 -cresterea stimei de sine.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU VICII DE
REFRACTIE
 INTERVENTII:
 Se asigura un mediu sigur fara pericole;
 Se pregateste pacientul pentru investigatiile specifice;
 Participa alaturi de medic la examinare,pt. recomandarea
de ochelari de corectie a viciilor de refractie.
 In caz de MIOPIE, lentile divergente ( notate cu minus)
 In caz de HIPERMETROPIE, lentile convergente ( notate
cu plus ), de asemenea in PRESBITIE.
 In ASTIGMATISM , PRESBITIE - lentile cilindrice
convergente sau divergente.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU VICII DE
REFRACTIE
 In STRABISM:
 descopera precoce strabismul copilului sub un an si indruma parintii pt.
tratament corespunzator;
 educa familia sa se implice in efectuarea de exercitii cu ochiul care prezinta
musculatura slabita (prin acoperirea, celui sanatos, cu pansament sau
lentila mata) la copilul pana la patru ani;
 aplica tratamentul ortoptic ( exercitii care determina copilul sa utilizeze
ambii ochi ) in serviciile specializate;
 pregateste copilul pt. interventie chirurgicala in situatia in care celelalte
tratamente nu au dat rezultate( pana la varsta de 6 ani );
 aplica la recomandarea medicului tratamentul de suprimare a cauzei in
cazul stabismului paralitic.
 Se educa copilul/familia:
 sa poarte in permanenta ochelarii, ami ales atunci cand citeste, scrie sau
priveste la TV;
 sa respecte regulile de igiena locala si igiena mainilor;
 sa continue tratamentul topic indicat la domiciliu;
 sa respecte instructiunile de folosinta a lentilelor de contact pentru
prevenirea infectiilor locale
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI
INFLAMATORII SI INFECTII ALE OCHIULUI
 Blefarita - inflamaţie cronică care afectează marginea pleoapelor si genele.
 factori favorizanţi : tulburări de vedere necorectate, infecţii, poluare,
diabet, sindrom de ochi uscat, praf, frig, cosmetice, lentile de contact,
dermatită seboreică, acnee, rozacee etc.
Simptome: eritem, tumefacţia pleoapelor, senzaţie de corp străin sau de
arsură, mâncărime şi iritaţie la nivelul pleoapelor. Pe marginea liberă a
pleoapelor se observă cruste, pelicule, iar orificiile glandelor de la acest
nivel prezintă modificări. Boala are evoluţie cronică, cu episoade de
amplificare a simptomelor.
Tratament: : igiena pleoapelor, aplicare de comprese calde, spălarea
marginii pleoapelor cu blefaroşampoane sau şampon pentru bebeluşi,
aplicare de unguent antibiotic (ex: eritromicină) – la recomandarea
medicului specialist, uneori şi antibiotic administrat oral (tetraciclină).
Lacrimile artificiale sunt benefice atunci când există şi disfuncţie a filmului
lacrimal.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI
INFLAMATORII SI INFECTII ALE OCHIULUI
 Orjelet = hordeolum – este infecţia glandelor
sebacee de la nivelul pleoapelor (glandele pielii care
secretă sebum), produsă de stafilococ. Este cea mai
frecventă infecţie întâlnită la nivelul pleoapelor.
Apare ca un granulom nodular, localizat intern sau
extern, în funcţie de glandele implicate
 Anumite boli sau condiţii pot favoriza apariţia
infecţiei: diabet, imunosupresie, alergii, blefarite
cronice recurente.
 Simptome: În orjeletul intern: durere, amplificată la
apăsarea pe pleoape, disconfort, senzaţie de arsură,
o tumefacţie dureroasă în grosimea pielii, care
creşte şi poate abceda, însoţită de înroşirea
conjunctivei şi a pleoapei. În orjeletul extern sunt
prezente aceleaşi simptome, dar infecţia se observă
la nivelul unei gene.
 Tratament: Local se face toaleta pleoapei,
comprese calde, antiinflamator şi antibiotic. La
nevoie, se smulge geana implicată, sau se face o
incizie la nivelul abcesului, pentru a permite
eliminarea puroiului. Dacă leziunile sunt multiple
sau recidivează: antibiotic
 În unele cazuri se cronicizează, prin formarea unui
chist, care necesită incizie chirurgicală.
 Se vindecă în 5-7 zile, însă poate recidiva.
 Dacriocistita – reprezintă afecţiunea inflamatorie de
la nivelul căilor lacrimale. Poate fi congenitală
(prezentă din naştere), acută sau cronică.
 Simptome: tumefacţie inflamatorie acută localizată
în unghiul intern al ochiului, dureroasă, sacul
lacrimal în tensiune. La câteva zile de la debut,
inflamaţia se extinde si la pielea din jur, iar starea
generală se alterează (febră, frisoane, dureri de cap).
Dacriopericistita acută evoluează ca un abces: se
deschide la suprafaţa pielii şi persistă ca o fistulă.
Examenul bacteriologic din secreţie evidenţiază
prezenţa streptococului sau a stafilococului.
 Tratamentul: antibiotice pe cale generală. Colecţia
purulentă trebuie incizată şi drenată. După
vindecarea puseului inflamator, se practică
intervenţia chirurgicală, şi anume
dacriocistorinostomie (dezobstruarea canalului
lacrimal)sau, în caz de contraindicaţie, excizia
sacului lacrimal.
 Conjunctivita –reprezintă o inflamaţie a conjunctivei,
care poate fi de natură infecţioasă (cel mai frecvent),
fizică, alergică sau chimică.
 Simptome: după o incubaţie de 2-3 zile, debutează de
obicei unilateral, cu senzaţie de corp străin în ochi,
dureri, înţepături,senzatie de arsura, secretie
conjunctivala- seroasa , mucoasa sau purulenta,
hiperemie conjunctivală („ochi roşii”) şi edem palpebral
(„ochi tumefiaţi”)
 Boala evoluează timp de 1-2 săptămâni spre vindecare
sau se poate croniciza.
 Tratament.: infecţia de natură virală, simptomele
dispar de la sine în câteva zile, fără a fi nevoie de
tratament, doar prin spălarea ochilor cu apă călduţă.
- infecţia natură bacteriană: soluţii antibiotice
sub formă de picături sau unguente (ex: netilmicină,
cloramfenicol), spălături cu soluţii antiseptice.
În multe cazuri poate fi vorba de o formă de alergie cu
manifestări la nivelul conjunctivei, dificil de
diagnosticat.
Dacă unul dintre principalele simptome este mâncărimea,
iar aspectul conjunctivei sugerează hipersensibilitate, se
pot recomanda picăturile oculare antialergice.
 KERATITA – este inflamarea
mucoasei corneei;
 IRIDOCICLITA- Inflamatia
irisului si a corpului ciliar. Dintre
afecţiunile uveale, uveita
anterioară (iridociclita)
Keratita virală
reprezintă sursa cea mai
frecventă a durerii oculare,
uneori cu exacerbare nocturnă şi
iradiere la dinţi, sinusuri, ureche.
Iridocidita se însoţeşte de
înroşirea ochiului şi scăderea
acuităţii vizuale, are caracter
recidivant şi prin sechelele pe
care le lasă poate scădea dramatic
funcţia vizuală
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI
INFLAMATORII SI INFECTII ALE OCHIULUI
 PROBLEMELE PACIENTULUI:
 -durere de intensitate diferita;
 -comunicare ineficace la nivel senzorial;
 -anxietate;
 -risc de complicatii – cicatrici ale pleoapei (in
BLEFARITA)
 -ulceratii (in CONJUNCTIVITA)
 -pierderea vederii (in IRIDOCICLITA)
 -discomfort;
 -scaderea stimei de sine.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI
INFLAMATORII SI INFECTII ALE OCHIULUI
 OBIECTIVE:
 -combaterea inflamatiei/infectiei locale;
 -prevenirea complicatiilor;
 -conservarea acuitatii vizuale;
 -educatia pacientului/familiei pentru prevenirea
recidivelor si a contaminarii celor din jur;
 -cresterea stimei de sine.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU AFECTIUNI
INFLAMATORII SI INFECTII ALE OCHIULUI
 INTERVENTII:
 Educatia populatiei pt. prevenirea infectiilor la orice nivel al ochiului.
 Asistenta– aplica tratamentul local recomandat:
 -instilatii cu solutii midriatice
 -aplicare de comprese imbibate in solutii antiseptice caldute ( in blefarite, orgelet );
 -spalaturi ale sacului conjunctival cu solutii antiseptic ( in conjunctivite ).
 -pregateste instrumentarul si materialele pt. incizie – drenaj la recomandarea medicului ( in orgelet cand nu
abcedeaza si in dacriocistita );
 -aplica pansament ocular – se pregatesc comprese sub forma de pernite ( vata acoperita cu tifon ) cu
diametrul mai ,mare decat orbita, care se aplica pe globul ocular si se fixeaza cu benzi de romplast;
 -administreaza tratamentul general cu antibiotic si antiinflamatoare;
 -asigura repaus la pat, repaus vizual in camera cu semiobscuritate;
 -asigura alimentatia pacientului: completa cu exceptia pacientului cu iridociclita care primeste alimentatie
desodata pt. a reduce exudatia.
 -monitorizarea functiilor vitale:T,P,TA;
 -se pregatesc pacientul si materialele sanitre pentru examinarea oculara si masurarea acuitatii vizuale;
 Se educa pacientul/familia:
 -sa evite gratajul si atingerea zonei oculare infectate;
 -sa respecte regululile de igiena personala;
 -sa renunte la lentilele de contact in favoarea ochelarilor;
 -sa se spele pe maini inainte si dupa aplicarea colirulilor si a unguentelor oculare;
 -sa renunute la fumat , care este un factor iritativ pentru ochi;
 -sa evite contactul cu alti copii in caz de conjuctivita infectioasa, precum si expunerea la alergeni in caz de
conjunctivita alergica.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
- este boala oculara caracterizata prin
opacifierea progresiva a cristalinului.
CIRCUMSTANTE DE APARITIE ( cauze ):
 persoane varstnice ( cataracta senile );
 traumatisme ( cataracta traumatica );
 boli metabolice – diabet zaharat ,
avitaminoze ( cataracta secundara ) ;
 boli infectioase ale mamei in timpul
sarcinii ( cataracta congenitala ).
 MANIFESTARI DE DEPENDENTA (
semne si simptome ):
 scaderea acuitatii vizuale care poate fi cu
instalare insidioasa ( cataracta senile ) sau cu
instalare rapida ( cataracta traumatic );
 localizarea cataractei unilateral si apoi la
celalalt ochi ( cataracta senile ) si bilateral (
in cataracta congenital ).
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
 PROBLEMELE PACIENTULUI:
 -comunicare ineficienta la nivel senzorial vizual;
 -anxietate;
 -izolare;
 -risc de accidente, caderi – in special la varstnici;
 -deficit de autoingrijire;
 -posibila alterarea a imaginii de sine.
 DIAGNOSTIC DE NURSING:
 Comunicare ineficienta la nivel senzorial vizual din cauza cataractei
senile, manifestata prin scaderea acuitatii vizuale .
 Anxietate din cauza prognosticului bolii , manifestata prin agitatie si
neliniste.
 Risc de accidente din cauza scaderii acuitatii vizuale, manifestata
prin cadere sau lovire de obiectele din jur.
 OBIECTIVE:
 -pacientul sa-si recapete vederea;
 -cresterea autonomiei in desfasurarea activitatii cotiediene (la varstnici);
 - pacientul sa fie ferit de riscul accidentelor si complicatiilor.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
 Operaţia de cataractă este indicată
atunci când acuitatea vizuală scăzută
perturbă desfăşurarea în bune condiţii
a activităţilor uzuale ale pacientului
(conducerea autovehiculelor, cititul,
privitul la televizor, lucrul la
calculator etc).
Nu este recomandat să se aştepte
maturizarea cataractei, adică
reducerea vederii doar la perceperea Imagine ochi cu cataracta:
obiectelor la distanţe sub 1 metru, cristalin opac, vizibil in aria pupilei
deoarece pot apărea complicaţii
preoperatorii.
 Tratamentul cataractei este operaţia
care se efectuează prin tehnica de
facoemulsificare cu ultrasunete a
cristalinului opacifiat şi după
extragerea sa, introducerea unui
cristalin artificial foldabil.

Imagine ochi operat de cataracta


cu cristalin artificial foldabil
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
 Tehnicile moderne permit intervenţia
chirurgicală foarte rapidă (operaţia
obişnuită durează 10-20 de minute). Se
realizează anestezie locală (doar cu
picături, fără injecţie), se dilată pupila
şi se face cicloplegie şi pansament doar
în prima zi, postoperator.
 Cea mai modernă tehnică este extracţia
extracapsulară a cristalinului prin
facoemulsificare cu implantare de
cristalin foldabil şi are următoarele Indepartarea prin facoemulsificare a
avantaje: incizia este foarte mica (1.6 –
2.2mm), nu sângerează, nu necesită cristalinului opacifiat
sutură, nu creează astigmatism
postoperator şi se cicatrizează foarte
repede, limitând astfel posibilele
infecţii postoperatorii. Principiul
operaţiei constă în dizolvarea
cristalinului opacifiat cu ultrasunete,
apoi aspirarea acestuia, după care se
implantează cristalinul artificial.

Cristalin artificial implantat


INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
 INTERVENTII:
 In perioada preoperatorie
 -se pregateste pacientul pentru interventia chirugicala;
 -se pregateste psihic (informare, consimtamant);
 -se face pregatirea preoperatorie locala prin:tunderea genelor cu o
forfecuta;verificarea permeabilitatii canalului lacrimal prin injectarea
unei solutii saline(ser fiziologic)prin orificiul intern inferior al
canalului lacrimal,cu un ac adaptat la o seringa de 1-2 ml;sapalaturi
oculare pentru indepartarea secretiilor oculare;
 -recolteaza produse pt. examene de laborator examene de laborator
(hemoleucogramă, glicemie, , timp de coagulare, etc), controlul
tensiunii arteriale, electrocardiograma şi consult cardiologic.
 -se masoarea si se noteaza functiile vitale si vegetative:T,P, TA;
 -se sisteaz alimentatia cu cel putin 12 ore inainte de operatiei in caz de
anestezie generala;
INGRIJIREA PACIENTULUI CU CATARACTA
 In perioada postoperatorie supravegheaza pacientul permanent pt. a-si mentine pansamentul
binocular ( se panseaza si ochiul sanatos pt. a evita clipitul );
 -supravegheaza pulsul , tensiunea arteriala;
 -educa pacientul sa nu faca miscari bruste, sa vorbeasca in soapta, sa stea in decubit dorsal si lateral
pe partea sanatoasa timp de 24 ore;
 -administreaza calmante contra durerii;
 -asigura 24 ore regim hidric prin tub de suctiune pt. a evita masticatia;
 -schimba pansamentul cand este imbibat cu sange si (sau secretie );
 -serveste pacientul la pat;
 -ajuta pacientul sa coboare din pat cand medicul a permis mobilizarea
 -administreaza tratamentul local si general recomandat;
 -aplica pansamentul monocular, ochiul sanatos ramanand descoperit cand evolutia este favorabila;
 -sustine psihic pacientul, constientizandu-l ca vederea se recapata partial, iar trecerea timpului poate
aduce rezultatul dorit;
 -educa pacientul sa se prezinte dupa externare la controale periodice, sa utilizeze corect ochelarii cu
lentile convexe pt. distanta si citit ( in cazul in care interventia chirurgicala a constat in extragerea
cristalinului, fara implant de cristalin artificial.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 Glaucomul este o stare
patologica caracterizata prin
hipertensiune intraoculara si
leziuni vasculare care duc la
atrofia nervului optic.
 CIRCUMSTANTE DE
APARITIE ( cauze ):
 -tulburari congenitale de drenaj
a umorii apoase ( glaucom
infantil );
 -persoane cu sistem nervos labil,
emotive;
 -schimbari bruste de
temperatura
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 Tipuri de glaucom
Exista mai multe tipuri de glaucom. Glaucomul primitiv cu
unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom,
fiind responsabil de peste 90% din cazurile de glaucom.
 Alte forme de glaucom: glaucomul primitiv cu unghi inchis,
 glaucomul congenital. Exista si forme
de glaucom secundar altor afectiuni, traumatisme locale
sau aparut ca efect advers in urma unor tratamente.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 Mecanism de producere
Medicii si cercetatorii nu cunosc inca exact care
este cauza care produce glaucomul. Boala se
asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune
crescuta in ochi, cauza fiind un fluid numit
umoare apoasa. Umoarea apoasa este un lichid
transparent produs in permanenta in interiorul
ochiului care are scopul de a scalda si hrani ochiul.
 La un ochi sanatos, acest lichid este produs si
eliminat din ochi in proportii aproximativ egale.
Astfel se mentine o presiune constanta in
interiorul ochiului, numita presiune intraoculara
(PIO). Presiunea intraoculara este considerata
normala atunci cand valoarea ei este intre 10 si 21
mm Hg.
 La pacientii cu presiune intraoculara crescuta
(peste 21 mm Hg), ochiul continua sa produca
umoare apoasa, dar este incapabil sa o elimine cu
un debit normal. In timp, aceasta presiune
intraoculara crescuta poate deteriora nervul optic,
ceea ce duce la pierderea treptata a vederii. Daca
presiunea intraoculara nu scade, se poate ajunge
chiar la orbire
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 Stabilirea diagnosticului
- este relativ simplu si nu implica investigatii neplacute pentru pacient.
Dificultatea majora este reprezentata de faptul ca glaucomul nu are
simptome aproape de loc pana in momentul cand vederea este mult
afectata. Astfel, marea majoritate a pacientilor sunt diagnosticati in faze
avansate ale bolii cand, in ciuda tratamentului corect efectuat, evolutia
catre orbire este greu de oprit.
medicul oftalmolog apeleaza la 4 teste simple:
 Masurarea presiunii intraoculare
 Examinarea papilei nervului optic
 Examinarea unghiului de drenaj
 Examinarea campului vizual (stabileste in ce masura este afectata
capacitatea pacientului de a vedea ; in mod caracteristic, in glaucom se
produce o ingustare a campului vizual dinspre periferie catre centru).
 Din datele rezultate in urma acestor investigatii, medicul poate stabili
diagnosticul de glaucom, tipul acestuia si cat de avansata este boala.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 MANIFESTARI DE DEPENDENTA
( SEMNE SI SIMPTOME ):
 Glaucomul acut:
 -dureri oculare si perioculare foarte
vii cu iradiere temporal, occipital si
insotite de lacrimare;
 -scaderea acuitatii vizuale;
 -greturi si varsaturi;
 -anxietate;
 -alterarea starii generale.
 Glaucomul cronic:
 -dureri periorbitale permanente;
 -scaderea insidioasa a vederii –
cecitate (orbire ) in 10-15 ani.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 PROBLEMELE PACIENTULUI:
 -discomfort;
 -intoleranta digestiva;
 -comunicare ineficienta la nivel senzorial – vizual;
 -anxietate.
 -risc de accident;
 DIAGNOSTIC DE NURSING:
 -Anxietate din cauza necunoasterii prognosticului bolii,
manifestata prin agitatie , neliniste.
 -Discomfort din cauza durerii oculare si perioculare,
manifestata prin agitatie, neliniste.
 -Risc de accident din cauza instalarii cecitatii, manifestat
prin cadere.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 OBIECTIVE:
 -pacientul sa aiba stare de bine fizic si psihic;
 -sa aiba acuitate vizuala in limitele varstei;
 -sa se previna complicatiile invalidante;
 -ameliorarea confortului;
 -consilierea si implicarea pacientului in activitati de
autoingrijire.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 Tratament: vizează oprirea sau încetinirea progresiei bolii, cu menţiunea că
vederea pierdută nu se mai poate recupera.
 medicamentos include beta-blocante neselective (ex: timolol) sau selective
(ex: betaxolol), analogi de prostaglandine (ex: latanoprost, travoprost,
bimatoprost), inhibitori ai anhidrazei carbonice (ex: dorsolamidă,
brinzolamidă), alfa 2-mimetice (ex: brimonidină, apraclonidină) şi agenţi
miotici (ex: pilocarpină). Frecvent, glaucomul cu unghi deschis răspunde bine
la medicaţie, mai ales dacă a fost diagnosticat din vreme şi tratamentul este
adaptat.
 laser – trabeculoplastia laser sau crioablaţia cu laser diodă (doar în glaucomul
absolut) – folosit ca tratament alternativ la chirurgia glaucomului, atunci când
aceasta nu este acceptată de pacient sau este contraindicată, dacă boala
evoluează în ciuda medicaţiei corect luate.
 chirurgical (trabeculectomie cu iridectomie periferică, este indicat când
celelalte metode nu au dat rezultate sau nu sunt tolerate de către pacient, când
boala avansează foarte rapid sau când din diverse motive nu poate fi
administrată medicaţia.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 INTERVENTII:
 -IN GLAUCOMUL ACUT:
 Asistenta asigura internarea pacientului in spital, repaus la pat,
in camera cu semiobscuritate;
 -participa la examinarea pacientului, pregatind instrumentele
pt. masurarea tensiunii intraoculare;
 -linisteste pacientul, administreaza medicatia tranchilizanta si
analgezica prescrisa;
 -administreaza tratamentul medicamentos recomandat pt.
reducerea tensiunii intraoculare:
 -instilatii cu Policarpina 1%
 -diuretice ( EDEREN ), purgative
 -perfuzie cu Manitol 15%
 -asigura alimentatia hiposodata si cu un aport redus de lichide.
INGRIJIREA PACIENTULUI CU
GLAUCOM
 -IN GLAUCOMUL CRONIC:
 Asistenta educa pacientul sa urmeze corect tratamentul local
si general prescris ( Pilocarpina sol. 1-3% vit.P.P.)
 -recomanda alimentatie desodata, cu reducerea lichidelor; fara
condimente, alcool , cafea;
 -recomanda regim de viata ordonat, fara emotii negative cu
respectarea orelor de somn ( in timpul somnului capul va fi
asezat mai sus pe doua perne);
 -educa pacientul pt. a purta ochelari fumurii in timpul zilei, sa
evite intunericul si trecerile bruste de la temperaturi scazute la
caldura;
 -incurajeaza pacientul privind evolutia favorabila a bolii daca
respecta recomandarile medicale;
 -pregateste preoperator si ingrijeste postoperator pacientul cu
glaucom.
 cand tensiunea intraoculara nu scade.
INGRIJIREA PACIENTILOR CU TRAUMATISME ALE OCHIULUI SI
CORPI STRAINI INTRAOCULARI

 Desi ochiul este protejat de orbita si pleoape , traumatizarea este


frecventa. Leziunile grave pot duce la pierderea vederii ochiului
traumatizat dar pot periclita si vederea celuilalt ochi.
 -Corpii straini intraoculari sunt cei mai gravi fiind
intotdeauna consecinta unui traumatism ocular cu plaga
perforata.
 -Corpii straini conjunctivali se aseaza de obicei sub pleoapa
superioara de unde se extrag usor prin intoarcerea pleoapei si
stergerea ei cu un tampon de vata.
 -Cei inclavati ( care au intrat ) in conjunctiva palpebrala
necesita extragerea cu acul, dupa o prealabila anestezie prin
instilatii de 3-4 ori cu xilina 1%.
 -Corpii straini neinfectati si netoxici sunt bine tolerati timp
indelungat.
 -Cei infectati si spinii vegetali si insectele mentin o stare de
iritatie permanenta si dau complicatii seriose.
 -MANIFESTARI DE DEPENDENTA
 Cand corpul strain se afla sub pleoapa superioara provoaca:
 -zgarieturi;
 -lacrimare;
 -fotofobie ( sensibilitate la lumina ).
 Cand este implantat in cornee pacientul prezinta:
 -iritatie;
 -roseata ( eritem );
 -durere;
 -lacrimare abundenta;
 -fotofobie ( sensibilitate la lumina );
 -scaderea acuitatii vizuale;
 -edem corneean;
 -suprainfectarea corneei;
 -ulcer corneean.
 In cazul unui corp strain intraocular pacientul prezinta:
 -plaga corneeana;
 -umoarea apoasa se scurge la exterior;
 -hemoftalmie ( sange in ochi ) .
 Plaga poate interesa : irisul , cristalinul.
 PROBLEME:
 -durere ;
 -anxietate;
 -comunicare ineficienta la nivel senzorial – vizual;
 -risc de complicatii: infectii, zdrobirea globului ocular.
 DIAGNOSTIC:
 -Discomfort din cauza durerii , manifestat prin agitatie,
neliniste, pozitie antalgica.
 -Anxietate legata de zdrobirea globului ocular, manifestata
prin agitatie, neliniste, etc.
 -Alterarea stimei de sine din cauza pierderii ochiului,
manifestata prin perceperea propriei persoane ca un
monstru.
 OBIECTIVE:
 -pacientul sa prezinte stare de bine fizic si psihic
 -leziunile sa se vindece fara complicatii
 -pacientul sa-si pastreze acuitatea vizuala
 INTERVENTII:
 Daca nu sunt inclavati corpii straini conjunctivali pot
fi extrasi prin spalarea abundenta a sacului conjunctival cu apa
sau oxicianat de Hg 1/5000.
 Daca sunt inclavati se extrag cu un tampon de vata plasat
pe o bagheta de sticla si inmuiat in apa.
 Corpul strain implantat in cornee va fi extras de
medicul specialist oftalmolog.
 Asistenta va pregati la indicatia medicului materialele
necesare si va instila un anestezic la suprafata pt. ca extragerea
se face cu ace de corpi straini sau in lipsa acestora cu ace de
seringa. Dupa extragerea corpului strain se instileaza :
epitelizante,dezinfectante.
 -ochiul se panseaza cateva zile
 -se administreza local midriatice, iar pe cale generala:
antiinflamatoare necortizonice, calmante, antalgice.
 In cazul corpilor straini intraoculari ingrijirea constituie o urgenta
majora.Se va acorda primul ajutor la locul accidentului care va consta in:
 -instilare de solutii dezinfectante
 -pansament steril
 -profilaxia Tetanusului
 In spital se face confirmarea prezentei corpului strain prin: oftalmoscopie,
radiografie, ecografie.
 Daca corpul strain este magnetic se va extrage cu ajutorul
Electromagnetului.
 Corpii straini radiopaci din diferite materiale se extrag cu pensa.
 Corpii straini radiotransparenti se extrag prin interventie
chirurgicala. Interventia chirurgicala are success doar daca este facuta in cel
mult 8 ore de la accident.
 Asistenta ingrijeste pacientul dupa extragerea corpilor straini prin aplicare
de pansament steril.
 Invata pacientul cum sa foloseasca mijloace de protectie la locul de munca
pt. a preveni accidentele ochiului.
Corpul străin poate fi observat la
suprafaţa corneei la examinarea cu
biomicroscopul. În cazul în care este
vorba de un corp străin metalic, apare un
inel de rugină în jurul acestuia care poate
complica afecţiunea şi care necesită la
rândul lui, îndepărtarea cu minuţiozitate şi
tratament de specialitate.