CAPITOLUL 4

Designul digital al zâmbetului: o unealtă digitală pentru evaluarea estetică,

comunicarea echipei și managementul pacientului

Perfecțiunea nu va fi niciodată atinsă din întâmplare, ci folosind o abordare sistematică

privind diagnosticul, comunicarea, planificarea tratamentului și în cele din urmă execuția.
Introducerea protocoalelor și a listelor pentru controlul calității va duce la rezolvarea eficientă
a fiecărui aspect critic, acesta fiind dublu-verificat și comunicat corect.

Pentru a obține rezultate de tratament predictibile și consistente, designul tratamentului

restaurator ar trebui să fie bine definit din stadiu incipient. Aceste informații ar trebui să
ghideze următoarele faze ale reabilitării, să fie integrate în designul tratamentului toate
nevoile și dorințele pacientului, dar și specificațiile functionale, structurale și biologice. Toate
acestea funcționează ca un cadru de referință pentru tratamentul care va fi realizat.

Cu toate acestea, multe dintre aceste informații, nu pot fi luate în considerare, dacă adevăratul
lor sens nu este transferat într-un mod adecvat în proiectarea restaurării.

Designul digital al zâmbetului este un instrument clinic multifuncțional cu avantaje

relevante: poate îmbunătăți abilitățile de diagnostic, poate îmbunătăți comunicarea între
membrii echipei, să creeze sisteme predictibile în timpul fazelor de tratament, poate
îmbunătăți educația și motivația pacientului și să crească eficiența prezentării cazului.

Este un protocol de tratament digital eficient care folosește imagini 2D clinice și de laborator
ale pacientului și planul de tratament propus incluzând planurile de referință, liniile mediane
faciale și dentare, poziția marginii incizale, dinamica buzelor, aranjamentul dinților și planul
incizal.

Desenarea digitală a liniilor de referință și a formelor pe pozele pacienților, urmând o

secvență predeterminată, permite echipei să evalueze mai bine relația estetică între dinți,
gingie, zâmbet și față.

Designul digital al zâmbetului este un instrument universal extraordinar care poate fi utilizat
de toți membrii echipei pentru a întelege, a vizualiza și a implementa mai bine planul de
tratament. Așa cum utilizarea DSD-ului poate face diagnosticarea mai eficientă și planul de
tratament mai consistent, efortul necesar pentru implementarea acestuia va fi răsplatit, facând
secvențele tratamentului mai logice și mai directe, salvând timp, materiale și reducând
costurile tratamentului.
Avantajele designului digital al zambetului
Analiza estetică precisă

Designul digital al zâmbetului permite o analiză estetică atentă a caracteristicilor

faciale și dentare ale pacientului și o descoperire treptată a mai multor factori critici care ar
putea fi trecuți cu vederea în timpul evaluării clinice, fotografice sau a modelelor de studiu.

Desenarea liniilor de referință și a formelor peste fotografiile digitale extra- și intraorale

realizate în software precum Keynote (Apple) sau Powerpoint (Microsoft Office), urmărind o
secvență predeterminată, va îmbunatați viziunea asupra diagnosticului. De asemenea, ajută
echipa să evalueze și să înțeleaga mai bine limitările și factorii de risc cum ar fi asimetriile,
dizarmoniile și nerespectarea principiilor estetice, adăugând informații importante în planul de
tratament. Alegerea tehnicii adecvate este mai ușoara odată ce problema a fost identificată și
soluția clar vizualizată .

Sporirea calității comunicării interdisciplinare

Scopul principal al DSD-ului este să simplifice comunicarea și transferul de informații cheie

de la nivelul faței pacientului pe modelul de lucru și implicit asupra restaurării finale.

Protocolul DSD permite comunicarea eficientă între membrii echipei interdisciplinar, inclusiv
cu tehnicianul dentar. Membrii echipei pot identifica și evidenția discrepanțele dintre
morfologia țesuturilor moi și dure și pot dezbate pe baza unor imagini de înaltă calitate de pe
ecranul computerului cele mai bune soluții pentru caz. Fiecare membru al echipei poate
adăuga informații direct pe slideuri, în scris sau audio, ușurând întreg procesul și mai mult.
Toți membrii echipei pot accesa informațiile oricând este necesar, pot schimba sau adauga
elemente noi în timpul diagnosticării și în timpul fazelor de tratament.

În mod obișnuit, tehnicianul dentar implementează designul zâmbetului cu wax-up-ul

restaurativ. Tehnicianul crează forme și aranjamente pe baza informațiilor restrânse, urmând
instructiuni și îndrumări furnizate de catre medicul dentist în scris sau la telefon. În multe
cazuri, tehnicianului nu îi sunt oferite suficiente informații pentru a-și utiliza abilitățile la
potențialul lor maxim și se pierde astfel șansa de a produce o restaurare care să satisfacă
pacientul cu adevărat.

Când coordonatorul tratamentului sau un alt membru al echipei care a dezvoltat o relație
personală cu pacientul își asumă responsabilitatea pentru proiectarea zâmbetului, rezultatele
vor fi superioare. Acest individ are abilitatea de a comunica preferințele presonale ale
pacientului și/sau caracteristicile morfopsihologice către laboratorul dentar, oferind informații
care pot crește calitatea restaurarii de la una care este adecvată la una care este vazută de către
pacient ca fiind excepțională.
Cu ajutorul acestor informații valoroase și de la DSD 2D, tehnicianul dentar va putea să
conceapă un wax-up 3D mai eficient, concentrându-se pe dezvoltarea trăsăturilor anatomice
în parametrii stabiliți, cum ar fi planuri de referință, liniile mediene faciale și dentare, poziția
marginii incizale recomandată, dinamica buzelor, aranjarea dinților și planul incizal.

Transferul informațiilor de la wax-up la faza „test-drive” se face prin intermediul unui mock-
up sau a unei restaurări provizorii. Designul restaurării estetice definitive ar trebui realizat și
testat cât mai repede posibil, ghidând secvențele tratamentului către un rezultat estetic
predefinit. Eficiența planului de tratament se reflectă asupra întregului tratament prin faptul că
întreaga echipă va identifica mai bine provocările cu care se confruntă și se va scurta timpul
de livrare al rezultatului final.

Opinie după fiecare etapă a tratamentului

Designul digital al zâmbetului permite o reevaluare precisă a rezultatelor obținute în fiecare

etapă de tratament. Secvențele tratamentului sunt organizate în sliduri cu poze, filmări,
rapoarte, grafice și desene, facând această analiză simplă și eficientă. În orice moment, orice
membru al echipei poate accesa prezentarea și poate să verifice ce s-a realizat până în acel
moment. Rigla Digitală, cu ajutorul căreia sunt realizate desene și linii de referință, se pot face
comparații simple între poze înainte și dupî, determinând dacă ele sunt în concordanță cu
planificarea originală sau dacă alte proceduri secundare sunt necesare pentru a îmbunătăți
rezultatul. Și tehnicianul dentar primește o părere în legătură cu forma dintelui, aranjamentul
și culoarea pentru a putea fi făcute ajustările finale. Această permanentă dublă-verificare a
informațiilor ajută la livrarea unei calități superioare a elementelor ce vin de la laborator și
reprezintă și un instrument excelent de studiu pentru întreaga echipă interdisciplinară. Acest
proces devine și o foarte utilă bibliotecă de proceduri de tratament care pot fi folosite în
diferite feluri. Revenirea la vechile cazuri și percepția vizuală a cum au fost realizate este o
metodă eficientă de a învața.

Instrument de marketing și de înțelegere pentru pacient

Designul digital al zâmbetului este un instrument important de marketing pentru a motiva

pacientul, făcându-l să înțeleagă problemele și opțiunile de tratament, poate compara poze
înainte și după tratament și să aprecieze toată munca depusă. În plus, crearea prezentărilor
despre tratamentele efectuate generează o bibliotecă personală de cazuri clinice, care pot fi
împărtașită cu alți pacienți ori colegi.

Prezentarea planului de tratament într-un mod dinamic și eficient

DSD facilitează prezentarea planului de tratament deoarece pacienții pot vedea și înțelege mai
ușor multiplii factori responsabili de problemele din sfera oro-facială. Prezentarea de caz va fi
mai eficientă și dinamică pentru acești pacienți deoarece problemele vor fi suprapuse peste
propria fotografie , crescând nivelul de înțelegere , încredere și acceptare a planului propus.
Medicul poate explica gravitatea cazului , introduce strategii în tratament , discuta
prognosticul și poate face recomandări pentru managementul cazului . Poate servi cu scop
medico-legal , prin înregistrarea îmbunătățirilor obținute și prin înregistrarea motivului
fiecărei decizii terapeutice.

Scop didactic

DSD poate crește impactul prezentărilor deoarece adaugă elemente vizuale , care vor crește
aspectul educațional . Publicul poate înțelege mai ușor problemele cazului anterior subliniate
și prezentatorul poate minimiza folosirea pointer-ului.

Protocolul Digital Smile Design (DSD)

Protocolul DSD presupune folosirea Keynote; se pot folosi alte soft-uri similare precum MS
Power Point , cu mici ajustări privind tehnica . Keynote permite simpla manipulare a
imaginilor și adăugarea de linii , forme și măsurători peste imaginile clinice și de laborator.
Pașii principali sunt descriși și ilustrați mai jos.

Pentru a începe procesul este nevoie de 3 poze de bază : față întreagă relaxată, față cu zâmbet
larg și dinții depărtați și o poză a arcadei superioare , cu ajutorul departatoarelor și dinții
departați. De asemenea este recomandat un video scurt care să captureze următoarele poziții
ale buzelor : relaxat , zâmbet larg ,din normă frontală , 45 º și profil. Pe durata acestui filmuleț
se pot adresa pacientului întrebări de bază iar pacintul să exprime principalele îngrijorări ,
nevoi și așteptări . Pozele si videoclipurile sunt descărcate și încărcate în prezentare (Figura
4.1) .

Figura 4.1 – Poza preoperatorie

1. Liniile de referință (crucea) : se plasează două linii pe centrul slide-ului , formând o

cruce (Figura 4.2) . Poza cu fața și dinții depărtați trebuie poziționată în spatele acestor
linii.
Figura 4.2 – Protocolul DSD poate fi utilizat cu Keynote sau MS Power Point , utilizând
procedura cu arc facial digital . Poza cu fața este încărcată în prezentare pentru a începe
secvența DSD și este ajustată între cele 2 linii albe , determinând vizual linial mediană ideală
și planul de referință orizontal.

Figura
4.3 – Linia orizontală este mutată la nivelul gurii și poza este decupată pentru a surprinde doar
zâmbetul

2. Arcul facial digital : cel mai important pas în procesul DSD este poziționarea corectă
față de linia orizontală . Linia bipupilară trebuie să fie prima referință pentru stabilirea
 planului orizontal , dar nu trebuie să fie singura. Este necesară analiza feței ca un
întreg și apoi să se determine cea mai bună referință orizontală , care crează armonie .
După determinarea planului de referintă orizontal , se determina linia mediană în
concordanță cu trăsăturile faciale precum glabella , nasul și mentonul (Figura 4.2) .

3. Analiza zâmbetului : deplasarea liniei orizontale deasupra gurii va permite o evaluare

inițială a relației dintre liniile faciale și zâmbet . Se pot evalua deplasările la nivelul
liniei mediene si a planului ocluzal (Figura 4.3) .

4. Simularea zâmbetului : simulările pot fi relizate pentru a corecta poziția marginii

incizale , deplasările dentare , proporțiile , și arhitectura țesutului moale (Figura 4.4) .

Figura 4.4 – Poza este mărită pentru a se potrivi pe întreg slide-ul

 Figura 4.5 – Sunt create 3 linii de transfer . Linia verde : linia cuspizilor . Linia roșie:
marginile incizale ale centralilor. Linia galbenă : mezialul incisivului central

5. Transferul față – intraoral : pentru a analiza poza intraorală în concordanță cu

referințele faciale , trebuie transferate liniile în cruce pe poza cu departatoarele ,
folosind 3 linii de transfer desenate peste poza cu zâmbet (Figura 4.5):
Linia 1 : unește cuspizii caninilor
Linia 2: de la jumătatea marginii incizale a unui incisiv central până la jumătatea
celuilalt
Linia 3 : peste linia mediană dentară , de la vârful papilei până la ambrazura incizală
Trebuie calibrate pe poză 4 caracteristici : dimensiune , înclinațiile oblice , poziția
marginilor incizale și poziția liniei mediane .
Linia 1 ghidează primele 2 aspecte( dimensiunea și înclinarea) ; linia 2 ghidează
poziția marginilor incizale și linia 3 ghidează linia mediană (Figura 4.6) .

Figura 4.6 – Cele 3 linii vor fi folosite pentru calibrarea pozei intraorale la liniile cruce
de la nivelul feței
 6. Măsurarea proporțiilor dentare : măsurarea raportului lățime / lungime prin
plasarea unui dreptunghi deasupra marginilor centralului (Figura 4.7) este o modalitate
eficientă de a începe să înțelegeți ce trebuie efectuat atunci când vine vorba de reproiectarea
unui zâmbet. Cealaltă analiză care ar trebui efectuată este de a compara proporția reală a
centralului pacientului în raport cu proporțiile ideale conform literaturii 2-8 (Figura 4.8).

7. Schița dinților: din acest moment, toate desenele pot fi personalizate, în funcție de caz,
de ceea ce doriți să vizualizați și ce doriți să comunicați cu echipa, tehnicianul și pacientul.
Se pot desena contururile dinților peste fotografie sau copia și lipi un contur prefabricat dintr-
o bibliotecă personală. Selecția formei dinților va depinde de alți factori, cum ar fi: date
morfopsihologice, dorințele pacientului, trăsăturile faciale și așteptările estetice. 11,13
(figurile 4.9 și 4.10).

8. Evaluarea estetică a proporției alb/roz: după efectuarea tuturor liniilor și desenelor în

funcție de liniile faciale și de linia zâmbetului, se pot înțelege clar toate problemele estetice
care implică arcada superioară, cum ar fi proporția dinților, relația interdentară, relația între
dinți și linia zâmbetului, discrepanța între linia mediană a feței și cea dentară, linia mediană și
planul ocluzal înclinat,

Figura 4.7 Primul pas pentru calibrarea fotografiei intraorale este de a regla dimensiunea și
înclinația fotografiei, astfel încât vârfurile cuspidelor să atingă capetele liniei verzi, exact așa
cum se efectuează pe fotografia feței.
Figura 4.8 Pasul 2 este de a muta fotografia astfel încât marginile incizale și linia mediană să
atingă liniile, exact așa cum se efectuează pe fotografia feței.

Figura 4.9 Liniile albe punctate sunt reintroduse în lamă și acum fotografia intraorală este
calibrată cu crucea feței.
Figura 4.10 Liniile și fotografia sunt poziționate și întinse pentru a umple întreagul slide,
îmbunătățind vizualizarea relației dintre dinți, țesuturile moi și crucea feței.

lipsa de armonie a țesuturilor moi, relația dintre țesuturile moi și dinți, înălțimile papilelor,
nivelurile marginilor gingivale, proiectarea marginii incizale, axa dinților și așa mai departe
(Figura 4.11).
9. Calibrarea riglei digitale peste fotografia intraorală: după plasarea tuturor liniilor și
realizarea desenelor, se poate proceda la calibrarea riglei digitale peste fotografia intraorală
prin măsurarea lungimii reale a unui incisiv central pe model (Figura 4.12) și transferarea
acestei măsurători pe computer (Figura 4.13). Odată calibrat Digital Ruler
se poate începe efectuarea oricărui fel de măsurători peste zona anterioară a imaginii (Figura
4.14).
10. Transferul crucii de la digital la model: primul pas este mutarea digitală a liniei
orizontale peste fotografia intraorală și plasarea ei deasupra marginii gingivale a celor șase
dinți anteriori. Cu Rigla Digitală, distanța se măsoară între linia orizontală și marginea
gingivală a fiecărui dinte, iar aceste dimensiuni sunt notate pe slide (Figura 4.15). Aceste
măsurători sunt transferate pe
Figura 4.11 Cu un șubler se măoară lungimea reală a incisivului central pe modelul de lucru
(8 mm). Această măsurare va fi utilizată pentru calibrarea riglei digitale.

Figura 4.12 Folosind din nou computerul, rigla digitală este trasă pe lamă și calibrată în
conformitate cu măsurarea de 8 mm obținută. Zeronul de pe riglă este plasat pe una dintre
liniile orizontale galbene și apoi rigla este întinsă sau redusă până când # 8 ajunge la cealaltă
linie galbenă
Figura 4.13 După calibrare, măsurătorile pot fi efectuate deasupra fotografiei din zona
anterioară. De exemplu, discrepanța dintre înălțimile colului uterin al cuspidelor este de 1,7
mm.

Figura 4.14 Măsurarea diastemei, 1,5 mm.

Figura 4.15 Realizarea desenelor digitale peste fotografia de pe diapozitiv cu instrumentul de
desen.

model cu ajutorul unui șubler, marcând pe model cu un creion aceleași distanțe deasupra
marginilor gingivale care sunt afișate pe computer unind punctele care creează o linie
orizontală deasupra dinților. Următorul pas este de a transfera linia mediană verticală,
perpendiculară pe linia orizontală. Ar trebui să se măsoare distanța dintre linia mediană
dentară și linia mediană a feței la nivelul marginii incizale pe computer și apoi să se transfere
acest semn modelului cu șublerul (Figura 4.16). După desenarea crucii pe model (Figura
4.17) este posibilă transferarea informațiilor planificate digital, cum ar fi alungirea coroanei,
reducerea marginii incizale, acoperirea rădăcinii etc. În acest moment, toate informațiile
necesare tehnicianului pentru a dezvolta un wax-up precis și util se află pe diapozitive și pe
model, îndrumându-l să realizeze cel mai bine această procedură (Figura 4.18).
Wax-up diagnostic ghidată este integrat cu trăsăturile faciale și nevoile emoționale ale
pacientului. Este o referință importantă pentru următoarele proceduri chirurgicale,
ortodontice și de restaurare. Mai multe ghiduri pot fi produse peste această ceară pentru a
controla procedurile, cum ar fi stenturile chirurgicale, ghidurile ortodontice, ghidurile
implanturilor, ghidurile de prelungire a coroanei, de pregătire a dinților etc. Următorul
pas important este evaluarea preciziei DSD și a creșterii efectuând un „test drive” (Figura
4.19). Poate fi un mock-up sau o provizorie, în funcție de caz. După aprobarea de către
pacient a „test drive-ului”, se pot planifica și adapta toate procedurile ulterioare pentru a
obține rezultatul dorit. Prepararea dinților trebuie să fie minim invazivă, permițând doar
suficient spațiu pentru a crea restaurări ceramice adecvate (Figura 4.20). Fabricarea
restaurărilor finale ar trebui să fie un proces controlat cu ajustări finale foarte mici (Figura
4.21), iar rezultatul final ar trebui să fie complet integrat, depășind așteptările pacientului
(Figurile 4.22 și 4.23).
DSD este un instrument practic multiuz cu avantaje relevante din punct de vedere clinic:
poate întări abilitățile de diagnostic estetic, poate îmbunătăți comunicarea între membrii
echipei, poate crea sisteme predictibile pe parcursul fazelor de tratament, poate spori educația
și motivația pacientului și poate crește eficacitatea prezentării cazului. . Desenarea liniilor și
formelor de referință peste fotografia pacientului, urmând o secvență predeterminată, permite
echipei să evalueze mai bine relația estetică dintre dinți, gingie, zâmbetul și față.

Figura 4.16 Desenarea incisivului central.

Figura 4.17 Mock-Up-ul digital. Mutați centrul distal pentru a îndepărta diastema distală și
pentru a îmbunătăți potrivirea dintre linia mediană dentară și cea facială.
Figura 4.18 Duplicarea centralului.

Figura 4.19 Întoarceți desenul și poziționați-l simetric către celălalt central. Se poate
vizualiza imediat diferența dintre poziția reală și cea ideală a centrului drept.
Figura 4.20 Desenați lateralul stâng și cuspidul pentru a servi drept referință pentru poziția
ideală a dinților contralaterali.

Figura 4.21 Întoarceți și poziționați simetric desenele laterale și cuspidiene pentru a vizualiza
discrepanța dintre poziția reală și cea ideală a celor șase dinți anteriori. Acest lucru poate
demonstra ortodontului mișcările necesare, precum și arăta pacientului necesitatea ortodonției
pentru a permite preparate minim invazive pentru fațete.
Figura 4.22 Situația după trtamentul ortodontic.

Figura 4.23 (A) Eficacitatea tratamentului orto poate fi vizualizată prin suprapunerea
desenelor de planificare digitală peste fotografia de după tratament. Aceasta ajută la
demonstrarea oricăror corecții suplimentare necesare.
Figura 4.23 (B) Planificarea procedurilor de restaurare. Protocol foto pentru analiza
zâmbetului după tratamentul ortodontic.

Figura 4.24 Fotografia de profil este, de asemenea, importantă pentru a ajuta la analiza
poziției bucale / palatine a centralilor în raport cu buzele.
Figura 4.25 Planificarea digitală pentru procedurile de restaurare. Analizând relația dintre
lungimea anterioarilor și a buzelor. Prima presupunere despre cât de mult se pot alungi dinții
anteriori (linie punctată curbată).

Figura 4.26 (A) Mock-Up digital, oferind o idee despre designul ideal al dinților. Se poate
vizualiza relația dintre designul ideal, poziția reală a dinților și țesuturile moi.
 Figura 4.26 (B) Din nou, utilizând rigla digitală după efectuarea măsurătorilor de calibrare,
care vor fi transferate la wax up diagnostic. De exemplu, cât de mult se pot alungi anteriorii:
1,7 mm cuspidul drept, 1 mm centralul stâng și 1,5 mm cuspidul stâng.

Figura 4.27 – Unul dintre cei mai importanți pași ai tehnicii Digital Smile Design prin care se
transferă măsurătorile de pe computer pe model pentru a permite realizarea unui modelaj
diagnostic în ceară care să fie integrat cu fața pacientului.
Figura 4.28- Transferarea liniilor în cruce pe model. Măsurătorile făcute pe computer, de la
linia orizontală punctată la nivelul coletului au fost transpuse pe modelul de lucru cu ajutorul
unui șubler.

Figura 4.29- Linia verticală poate fi de

asemenea transferată pe modelul de
lucru. Astfel, avem referințele necesare
pentru realizarea unui modelaj
diagnostic în ceară fără a ne lipsi planul
de ocluzie și linia mediană.
Figura 4.31- Wax-up-ul (Modelajul diagnostic în ceară este transferat în cavitatea orală cu
ajutorul unui index siliconic)

Figura 4.30- Modelaj diagnostic ghidat prin planificare digitală în suprapunere cu arcada
pacientului.
Figura 4.32- Mock-up realizat dintr-un material bys-acrilic.

Figura 4.33- Dacă mock-up-ul pare a fi mai lung, desenarea muchiei incizale cu un marker
negru va crea iluzia unor dinți mai scurți permițând evaluarea înainte de scurtarea definitivă a
acestora.
Figura 4.34- Zâmbetul cu simularea unor dinți mai scurți pe partea stângă .

Figura 4.35- Scurtarea mock-up-ului cu ajutorul unui disc.

Figura 4.36- Analiza foto a mock-up-ului. Aceste fotografii vor fi aranjate frumos într-o
prezentare și arătate pacientului.

Figura 4.37- Designul zâmbetului ar trebui întotdeauna arătat pacientului prin poze și
înregistrări video mai degrabă decât prin privirea acestuia în oglindă.
Figura 4.38 -Înainte și după mock-up.

Figura 4.39-Fotografii cu mock-up-ul realizate inoportun pentru a stimula, încuraja și motiva

pacientul.
Figura 4.40- Prezentarea zâmbetului doar în oglindă nu este eficientă în expunerea tuturor
posibilităților de refacere a zâmbetului.

Figura 4.41 -Fotografiile și înregistrările video permit pacientului să vadă schimbările

zâmbetului din toate unghiurile și să înțeleagă integrarea designului zâmbetului cu fața
acestuia.

Figura 4.42- După ce design-ul zâmbetului a fost aprobat de pacient și de echipa medicală, se
trece la etapele clinice de realizare a restaurărilor protetice, respectiv la prepararea dinților,
care va fi minim invazivă pe cât posibil, dacă se cunoaște forma finală ideală.
Figura 4.43 -O analiză corectă a preparațiilor presupune compararea acestora cu indexul
siliconic în care au fost realizate mock-up-urile; acest lucru ajută la verificarea axului
vestibulo-oral al preparațiilor .

Figura 4.44-Finisarea preparațiilor dentare. Se poate observa o preparație minimă a acestora.

Figura 4.45- Amprentarea

Figura 4.46- Amprentarea

Figura 4.47- Fațete ceramice monolitice(Emax LT BL4 )

Figura 4.48- Fațetele pe poziție, în cavitatea orală, aplicate cu pastă pentru probă (pastă Try-
in -Variolink)
Figura 4.49- Pasta pentru probă Try-in și cheia de culori

Figura 4.50- Un video cu proba fațetelor permite atât medicului cât și pacientului să
evalueze detaliile integrării între fațete, zâmbet și față, permițând realizarea ajustărilor finale
înainte de cimentare.

Figura 4.51- Aplicarea agentului adeziv

Figura 4.52- Fotopolimerizarea adezivului

Figura 4.53- Imediat post-cimentare ; se observă o stare bună a țesuturilor moi.

Figura 4.54- Integrarea zâmbetului.

Figura 4.55- Fotografii faciale finale.

Figura 4.56- Este important să îi prezentăm pacientului o comparație între aspectul inițial și
cel final pentru valoarea și îmbunătățirea aspectului date de restaurarea protetică.

Figura 4.57- Aspect la 1 an după cimentarea lucrărilor protetice.